Capitolul 32
Deuteronom 32Cântarea lui Moise
1 „Plecați-vă urechea, cerurilor, și voi vorbi, ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
2 Să picure ca ploaia învățătura mea,
să se prelingă ca roua spusele mele,
ca ploaia măruntă pe verdeață
și ca ploaia îmbelșugată pe iarbă!
3 Căci voi invoca Numele Domnului:
Dați glorie Dumnezeului nostru!
4 El este Stânca; lucrarea lui este desăvârșită,
căci toate căile lui sunt drepte;
El este un Dumnezeu credincios
și nu este în el nedreptate,
El este drept și nepărtinitor.
5 S-au răzvrătit împotriva lui:
nu sunt copiii lui cei nelegiuiți,
generație încăpățânată și pervertită!
6 Așa răspunzi tu Domnului,
popor nebun și fără pricepere?
Nu este el tatăl tău, care te-a creat,
te-a făcut și te-a susținut?
7 Adu-ți aminte de zilele din vechime!
Socotește anii, generație după generație!
Întreabă-l pe tatăl tău și îți va povesti,
pe bătrânii tăi și îți vor spune!
8 Când Cel Preaînalt
împărțea popoarelor moștenire,
când îi împărțea pe fiii oamenilor,
a fixat hotarele popoarelor
după numărul fiilor lui Israél.
9 Căci moștenirea Domnului este poporul său,
Iacób este partea lui de moștenire.
10 El l-a găsit într-un ținut pustiu,
în dezordinea urletelor singurătății;
l-a înconjurat, l-a instruit și l-a îngrijit
ca pe pupila ochilor.
11 Ca vulturul care își veghează cuibul,
zboară deasupra puișorilor lui,
își deschide aripile,
îl ia și îl poartă pe aripile sale.
12 Numai Domnul l-a călăuzit
și nu era cu el niciun dumnezeu străin.
13 L-a făcut să urce pe înălțimile țării,
l-a hrănit cu roadele pământului,
l-a făcut să soarbă miere din stâncă
și untdelemn din rocă de cremene,
14 untul de la vaci și lapte de la oi,
grăsimea mieilor și a berbecilor din Basán
și a țapilor,
grâul cel mai bun
și i-a dat de băut vin, sânge de strugure.
15 Ieșurún s-a îngrășat și a bătut din picior
– te-ai îngrășat, te-ai îngroșat
și te-ai rotunjit –,
l-a abandonat pe Dumnezeul care l-a făcut,
a disprețuit Stânca mântuirii sale.
16 L-au făcut gelos cu [dumnezei] străini,
l-au mâniat cu lucruri abominábile.
17 Au adus jertfe demonilor
care nu sunt Dumnezeu,
unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau,
[dumnezei] noi, veniți de curând,
pe care nu-i știau părinții voștri.
18 Ai neglijat Stânca cea care te-a creat,
l-ai uitat pe Dumnezeul care te-a născut.
19 Domnul a văzut
și s-a indignat cu mânie pe fiii și fiicele sale.
20 El a zis: «Îmi voi ascunde fața de la ei
și voi vedea care le va fi sfârșitul.
Căci sunt o generație perversă,
fii în care nu este adevăr.
21 Ei m-au provocat la gelozie
prin ceea ce nu este dumnezeu,
m-au mâniat cu deșertăciunile lor;
eu îi voi provoca la gelozie
prin ceea ce nu este popor,
îi voi mânia printr-un popor neînsemnat.
22 Căci focul mâniei mele s-a aprins
și va arde până în adâncul Șeólului,
va mistui pământul și roadele lui,
va cuprinde de flăcări temeliile munților.
23 Voi aduna rele peste ei
și voi termina săgețile împotriva lor.
24 Vor fi secătuiți de foame
și vor fi roși de arsura și molima distrugătoare.
Voi trimite dinții animalelor împotriva lor
și veninul târâtoarelor din țărână.
25 Afară vor pieri de sabie
și înăuntru, de groază:
și tânărul, și fecioara,
și sugarul, și cel cărunt.
26 Am zis: ‹îi voi nimici;
voi șterge amintirea lor de printre oameni,
27 dacă nu m-aș teme de disprețul dușmanului,
ca nu cumva să pretindă și să zică:
‘mâinile noastre sunt ridicate,
și nu Domnul a făcut toate acestea’›.
28 Căci ei sunt un popor
care și-a pierdut mintea
și nu este în ei pricepere.
29 Dacă ar fi fost înțelepți,
ar cugeta la aceste lucruri,
și-ar cunoaște sfârșitul.
30 Cum ar urmări unul o mie
și doi ar fugări zece mii,
dacă nu i-ar fi vândut Stânca,
dacă Domnul nu i-ar fi predat?
31 Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră,
până și dușmanii noștri sunt judecători.
32 Ci vița lor este din Sodóma
și din câmpiile Gomórei;
strugurii lor sunt struguri otrăviți,
ciorchinii lor sunt amari.
33 Vinul lor este venin de șerpi,
otravă cumplită de viperă.
34 Oare nu este el ascuns la mine,
sigilat în vistieriile mele?
35 Ale mele sunt răzbunarea și răsplata
când piciorul lor se va clătina.
Căci ziua nenorocirii lor se apropie
și ceea ce este pregătit pentru ei
vine în grabă».
36 Domnul va judeca poporul său
și va avea milă de slujitorii săi
când va vedea că puterea mâinii lor a slăbit
și că nu mai este nici sclav, nici liber.
37 El va zice: «Unde sunt dumnezeii lor,
stânca unde căutau refugiu?
38 Ei care mâncau grăsimea jertfelor
și beau vinul jertfei lor de băutură.
Să se ridice și să vă ajute
și ei să fie apărarea voastră!
39 Vedeți acum că eu, eu sunt
și nu este dumnezeu în afară de mine.
Eu fac să moară și eu fac să trăiască,
eu rănesc și eu vindec
și nu este nimeni care să vă salveze din mâna mea.
40 Căci îmi ridic mâna spre cer și zic:
‹Viu sunt eu pentru totdeauna!›.
41 Când îmi voi ascuți fulgerul sabiei
și mâna mea va lua judecata,
mă voi răzbuna pe dușmanii mei
și-i voi răsplăti pe cei care mă urăsc.
42 Voi îmbăta săgețile mele cu sânge
și sabia mea se va hrăni cu carne,
cu sângele celor căzuți și al captivilor,
cu capetele căpeteniilor dușmanului».
43 Tresăltați de bucurie, popoare,
pentru poporul lui,
căci el răzbună sângele slujitorilor săi
și se va răzbuna împotriva dușmanilor lui.
Va face ispășire pentru pământul lui
și pentru poporul său”.
44 Moise a venit și a spus toate cuvintele cântării acesteia în auzul poporului. El și Iósue, fiul lui Nun.
Legea, izvorul vieții
45 Moise a terminat de spus toate aceste cuvinte întregului Israél: 46 „Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe care eu le aduc ca mărturie împotriva voastră astăzi! Să le porunciți fiilor voștri să le țină și să împlinească toate cuvintele acestei legi! 47 Căci nu este un lucru zadarnic pentru voi: este viața voastră. Datorită acestui lucru vă veți lungi zilele pe pământul spre care treceți Iordánul ca să-l luați în stăpânire”.
Vestirea morții lui Moise
48 Domnul i-a spus lui Moise în aceeași zi: 49 „Urcă pe muntele acesta, Abarím, pe muntele Nebó, care este în țara Moáb, în dreptul Ierihónului, și privește țara Canaán, pe care o dau fiilor lui Israél ca proprietate! 50 Tu vei muri pe muntele pe care urci și vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aarón, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui, 51 pentru că nu ați avut încredere în mine în mijlocul fiilor lui Israél la apele de la Meríba din Cádeș, în pustiul Țin, și pentru că nu m-ați sfințit în mijlocul fiilor lui Israél. 52 Tu vei vedea de departe țara, dar nu vei intra în țara pe care o dau fiilor lui Israél”.
1 „Plecați-vă urechea, cerurilor, și voi vorbi, ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
2 Să picure ca ploaia învățătura mea,
să se prelingă ca roua spusele mele,
ca ploaia măruntă pe verdeață
și ca ploaia îmbelșugată pe iarbă!
3 Căci voi invoca Numele Domnului:
Dați glorie Dumnezeului nostru!
4 El este Stânca; lucrarea lui este desăvârșită,
căci toate căile lui sunt drepte;
El este un Dumnezeu credincios
și nu este în el nedreptate,
El este drept și nepărtinitor.
5 S-au răzvrătit împotriva lui:
nu sunt copiii lui cei nelegiuiți,
generație încăpățânată și pervertită!
6 Așa răspunzi tu Domnului,
popor nebun și fără pricepere?
Nu este el tatăl tău, care te-a creat,
te-a făcut și te-a susținut?
7 Adu-ți aminte de zilele din vechime!
Socotește anii, generație după generație!
Întreabă-l pe tatăl tău și îți va povesti,
pe bătrânii tăi și îți vor spune!
8 Când Cel Preaînalt
împărțea popoarelor moștenire,
când îi împărțea pe fiii oamenilor,
a fixat hotarele popoarelor
după numărul fiilor lui Israél.
9 Căci moștenirea Domnului este poporul său,
Iacób este partea lui de moștenire.
10 El l-a găsit într-un ținut pustiu,
în dezordinea urletelor singurătății;
l-a înconjurat, l-a instruit și l-a îngrijit
ca pe pupila ochilor.
11 Ca vulturul care își veghează cuibul,
zboară deasupra puișorilor lui,
își deschide aripile,
îl ia și îl poartă pe aripile sale.
12 Numai Domnul l-a călăuzit
și nu era cu el niciun dumnezeu străin.
13 L-a făcut să urce pe înălțimile țării,
l-a hrănit cu roadele pământului,
l-a făcut să soarbă miere din stâncă
și untdelemn din rocă de cremene,
14 untul de la vaci și lapte de la oi,
grăsimea mieilor și a berbecilor din Basán
și a țapilor,
grâul cel mai bun
și i-a dat de băut vin, sânge de strugure.
15 Ieșurún s-a îngrășat și a bătut din picior
– te-ai îngrășat, te-ai îngroșat
și te-ai rotunjit –,
l-a abandonat pe Dumnezeul care l-a făcut,
a disprețuit Stânca mântuirii sale.
16 L-au făcut gelos cu [dumnezei] străini,
l-au mâniat cu lucruri abominábile.
17 Au adus jertfe demonilor
care nu sunt Dumnezeu,
unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau,
[dumnezei] noi, veniți de curând,
pe care nu-i știau părinții voștri.
18 Ai neglijat Stânca cea care te-a creat,
l-ai uitat pe Dumnezeul care te-a născut.
19 Domnul a văzut
și s-a indignat cu mânie pe fiii și fiicele sale.
20 El a zis: «Îmi voi ascunde fața de la ei
și voi vedea care le va fi sfârșitul.
Căci sunt o generație perversă,
fii în care nu este adevăr.
21 Ei m-au provocat la gelozie
prin ceea ce nu este dumnezeu,
m-au mâniat cu deșertăciunile lor;
eu îi voi provoca la gelozie
prin ceea ce nu este popor,
îi voi mânia printr-un popor neînsemnat.
22 Căci focul mâniei mele s-a aprins
și va arde până în adâncul Șeólului,
va mistui pământul și roadele lui,
va cuprinde de flăcări temeliile munților.
23 Voi aduna rele peste ei
și voi termina săgețile împotriva lor.
24 Vor fi secătuiți de foame
și vor fi roși de arsura și molima distrugătoare.
Voi trimite dinții animalelor împotriva lor
și veninul târâtoarelor din țărână.
25 Afară vor pieri de sabie
și înăuntru, de groază:
și tânărul, și fecioara,
și sugarul, și cel cărunt.
26 Am zis: ‹îi voi nimici;
voi șterge amintirea lor de printre oameni,
27 dacă nu m-aș teme de disprețul dușmanului,
ca nu cumva să pretindă și să zică:
‘mâinile noastre sunt ridicate,
și nu Domnul a făcut toate acestea’›.
28 Căci ei sunt un popor
care și-a pierdut mintea
și nu este în ei pricepere.
29 Dacă ar fi fost înțelepți,
ar cugeta la aceste lucruri,
și-ar cunoaște sfârșitul.
30 Cum ar urmări unul o mie
și doi ar fugări zece mii,
dacă nu i-ar fi vândut Stânca,
dacă Domnul nu i-ar fi predat?
31 Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră,
până și dușmanii noștri sunt judecători.
32 Ci vița lor este din Sodóma
și din câmpiile Gomórei;
strugurii lor sunt struguri otrăviți,
ciorchinii lor sunt amari.
33 Vinul lor este venin de șerpi,
otravă cumplită de viperă.
34 Oare nu este el ascuns la mine,
sigilat în vistieriile mele?
35 Ale mele sunt răzbunarea și răsplata
când piciorul lor se va clătina.
Căci ziua nenorocirii lor se apropie
și ceea ce este pregătit pentru ei
vine în grabă».
36 Domnul va judeca poporul său
și va avea milă de slujitorii săi
când va vedea că puterea mâinii lor a slăbit
și că nu mai este nici sclav, nici liber.
37 El va zice: «Unde sunt dumnezeii lor,
stânca unde căutau refugiu?
38 Ei care mâncau grăsimea jertfelor
și beau vinul jertfei lor de băutură.
Să se ridice și să vă ajute
și ei să fie apărarea voastră!
39 Vedeți acum că eu, eu sunt
și nu este dumnezeu în afară de mine.
Eu fac să moară și eu fac să trăiască,
eu rănesc și eu vindec
și nu este nimeni care să vă salveze din mâna mea.
40 Căci îmi ridic mâna spre cer și zic:
‹Viu sunt eu pentru totdeauna!›.
41 Când îmi voi ascuți fulgerul sabiei
și mâna mea va lua judecata,
mă voi răzbuna pe dușmanii mei
și-i voi răsplăti pe cei care mă urăsc.
42 Voi îmbăta săgețile mele cu sânge
și sabia mea se va hrăni cu carne,
cu sângele celor căzuți și al captivilor,
cu capetele căpeteniilor dușmanului».
43 Tresăltați de bucurie, popoare,
pentru poporul lui,
căci el răzbună sângele slujitorilor săi
și se va răzbuna împotriva dușmanilor lui.
Va face ispășire pentru pământul lui
și pentru poporul său”.
44 Moise a venit și a spus toate cuvintele cântării acesteia în auzul poporului. El și Iósue, fiul lui Nun.
45 Moise a terminat de spus toate aceste cuvinte întregului Israél:
46 „Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe care eu le aduc ca mărturie împotriva voastră astăzi! Să le porunciți fiilor voștri să le țină și să împlinească toate cuvintele acestei legi!
47 Căci nu este un lucru zadarnic pentru voi: este viața voastră. Datorită acestui lucru vă veți lungi zilele pe pământul spre care treceți Iordánul ca să-l luați în stăpânire”.
48 Domnul i-a spus lui Moise în aceeași zi:
49 „Urcă pe muntele acesta, Abarím, pe muntele Nebó, care este în țara Moáb, în dreptul Ierihónului, și privește țara Canaán, pe care o dau fiilor lui Israél ca proprietate!
50 Tu vei muri pe muntele pe care urci și vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aarón, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui,
51 pentru că nu ați avut încredere în mine în mijlocul fiilor lui Israél la apele de la Meríba din Cádeș, în pustiul Țin, și pentru că nu m-ați sfințit în mijlocul fiilor lui Israél.
52 Tu vei vedea de departe țara, dar nu vei intra în țara pe care o dau fiilor lui Israél”.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 „Plecați-vă urechea, cerurilor, și voi vorbi, ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
1 „Ia aminte, cerule, și voi grăi! Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
2 Să picure ca ploaia învățătura mea,
să se prelingă ca roua spusele mele,
ca ploaia măruntă pe verdeață
și ca ploaia îmbelșugată pe iarbă!
2 Ca ploaia să curgă învățătura mea și graiurile mele să se coboare ca roua, ca bura pe verdeață și ca ploaia repede pe iarbă.
3 Căci voi invoca Numele Domnului:
Dați glorie Dumnezeului nostru!
3 Căci numele Domnului voi preamări. Dați slavă Dumnezeului nostru!
4 El este Stânca; lucrarea lui este desăvârșită,
căci toate căile lui sunt drepte;
El este un Dumnezeu credincios
și nu este în el nedreptate,
El este drept și nepărtinitor.
4 El este tăria; desăvârșite sunt lucrurile Lui, căci toate căile Lui sunt drepte. Credincios este Dumnezeu și nu este întru El nedreptate; drept și adevărat este El,
5 S-au răzvrătit împotriva lui:
nu sunt copiii lui cei nelegiuiți,
generație încăpățânată și pervertită!
5 Iar ei s-au răzvrătit împotriva Lui; ei, după netrebniciile lor, nu sunt fiii Lui, ci neam îndărătnic și ticălos. Cu acestea răsplătiți voi Domnului?
6 Așa răspunzi tu Domnului,
popor nebun și fără pricepere?
Nu este el tatăl tău, care te-a creat,
te-a făcut și te-a susținut?
6 Popor nechibzuit și fără de minte, au nu este El tatăl tău, Cel ce te-a zidit, te-a făcut și te-a întemeiat?
7 Adu-ți aminte de zilele din vechime!
Socotește anii, generație după generație!
Întreabă-l pe tatăl tău și îți va povesti,
pe bătrânii tăi și îți vor spune!
7 Adu-ți aminte de zilele cele de demult, cugetă la anii neamurilor trecute! Întreabă pe tatăl tău și-ți va da de știre, întreabă pe bătrâni, și-ți vor spune:
8 Când Cel Preaînalt
împărțea popoarelor moștenire,
când îi împărțea pe fiii oamenilor,
a fixat hotarele popoarelor
după numărul fiilor lui Israél.
8 Când Cel Preaînalt a împărțit moștenire popoarelor, când a împărțit pe fiii lui Adam, atunci a statornicit hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu;
9 Căci moștenirea Domnului este poporul său,
Iacób este partea lui de moștenire.
9 Iar partea Domnului este poporul lui Iacov, Israel e partea lui de moștenire.
10 El l-a găsit într-un ținut pustiu,
în dezordinea urletelor singurătății;
l-a înconjurat, l-a instruit și l-a îngrijit
ca pe pupila ochilor.
10 Găsitu-l-a în pământ pustiu, în pustiu trist și cu urlete sălbatice, și l-a apărat, l-a îngrijit și l-a păzit, ca lumina ochiului Său.
11 Ca vulturul care își veghează cuibul,
zboară deasupra puișorilor lui,
își deschide aripile,
îl ia și îl poartă pe aripile sale.
11 Întocmai ca vulturul care îndeamnă la zbor puii săi și se rotește pe deasupra lor, întinzându-și aripile, a luat pe Israel și l-a dus pe penele sale.
12 Numai Domnul l-a călăuzit
și nu era cu el niciun dumnezeu străin.
12 Domnul l-a povățuit și n-a fost cu el dumnezeu străin.
13 L-a făcut să urce pe înălțimile țării,
l-a hrănit cu roadele pământului,
l-a făcut să soarbă miere din stâncă
și untdelemn din rocă de cremene,
13 Și l-a așezat pe înălțimile pământului și l-a hrănit cu roada țarinilor. I-a dat să scoată miere din piatră și cu untdelemn din stâncă vârtoasă l-a hrănit;
14 untul de la vaci și lapte de la oi,
grăsimea mieilor și a berbecilor din Basán
și a țapilor,
grâul cel mai bun
și i-a dat de băut vin, sânge de strugure.
14 L-a hrănit cu unt de vacă și cu lapte de oi, cu grăsimea mieilor, a berbecilor de Vasan, a țapilor și cu grâu gras; a băut vin, sângele bobițelor de strugure.
15 Ieșurún s-a îngrășat și a bătut din picior
– te-ai îngrășat, te-ai îngroșat
și te-ai rotunjit –,
l-a abandonat pe Dumnezeul care l-a făcut,
a disprețuit Stânca mântuirii sale.
15 A mâncat Iacov, s-a îngrășat Israel și s-a făcut îndărătnic; îngrășatu-s-a, îngroșatu-s-a și s-a umplut de grăsime; a părăsit pe Dumnezeu, Cel ce l-a făcut și a disprețuit cetatea mântuirii sale.
16 L-au făcut gelos cu [dumnezei] străini,
l-au mâniat cu lucruri abominábile.
16 Întărâtat-au râvna Lui cu dumnezei străini și cu urâciunile lor L-au mâniat;
17 Au adus jertfe demonilor
care nu sunt Dumnezeu,
unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau,
[dumnezei] noi, veniți de curând,
pe care nu-i știau părinții voștri.
17 Adus-au jertfe demonilor, și nu lui Dumnezeu, unor dumnezei noi, pe care nu i-au știut, care au venit de la vecinii lor și pe care părinții lor nu i-au cunoscut.
18 Ai neglijat Stânca cea care te-a creat,
l-ai uitat pe Dumnezeul care te-a născut.
18 Iar pe Apărătorul, Cel ce te-a născut, L-ai uitat și nu ți-ai adus aminte de Dumnezeu, Cel ce te-a zidit.
19 Domnul a văzut
și s-a indignat cu mânie pe fiii și fiicele sale.
19 Văzut-a Domnul și S-a mâniat și în mânia Sa a trecut cu vederea pe fiii Săi și pe fiicele Sale,
20 El a zis: «Îmi voi ascunde fața de la ei
și voi vedea care le va fi sfârșitul.
Căci sunt o generație perversă,
fii în care nu este adevăr.
20 Și a zis: îmi voi ascunde fața Mea de la ei și voi vedea cum va fi sfârșitul lor; căci neam ticălos sunt ei și copii în care nu este credincioșie.
21 Ei m-au provocat la gelozie
prin ceea ce nu este dumnezeu,
m-au mâniat cu deșertăciunile lor;
eu îi voi provoca la gelozie
prin ceea ce nu este popor,
îi voi mânia printr-un popor neînsemnat.
21 Ei M-au întărâtat la gelozie prin cei ce nu sunt Dumnezeu și au aprins mânia Mea prin idolii lor; îi voi întărâta și Eu pe ei printr-un popor care nu e popor, le voi aprinde mânia printr-un neam fără pricepere.
22 Căci focul mâniei mele s-a aprins
și va arde până în adâncul Șeólului,
va mistui pământul și roadele lui,
va cuprinde de flăcări temeliile munților.
22 Că foc s-a aprins din pricina mâniei Mele: va arde până în fundul locuinței morților, va mânca pământul și roadele lui și va pârjoli temeliile munților.
23 Voi aduna rele peste ei
și voi termina săgețile împotriva lor.
23 Voi strânge împotriva lor necazuri și voi cheltui asupra lor toate săgețile Mele;
24 Vor fi secătuiți de foame
și vor fi roși de arsura și molima distrugătoare.
Voi trimite dinții animalelor împotriva lor
și veninul târâtoarelor din țărână.
24 Istoviți vor fi de foame și prăpădiți de lingoare și molimă rea; voi trimite asupra lor dinții fiarelor, veninul târâtoarelor din pulbere voi trimite.
25 Afară vor pieri de sabie
și înăuntru, de groază:
și tânărul, și fecioara,
și sugarul, și cel cărunt.
25 De din afară îi va pierde sabia, iar prin case groaza, pierzând pe tânăr și pe tânără, pe copilul de țâță și pe bătrânul acoperit de căruntețe.
26 Am zis: ‹îi voi nimici;
voi șterge amintirea lor de printre oameni,
26 Am zis: Îi voi împrăștia și voi șterge pomenirea lor dintre oameni.
27 dacă nu m-aș teme de disprețul dușmanului,
ca nu cumva să pretindă și să zică:
‘mâinile noastre sunt ridicate,
și nu Domnul a făcut toate acestea’›.
27 Dar am amânat aceasta, pentru răutatea vrăjmașilor, ca vrăjmașii lor să nu se mândrească și să zică: Mâna noastră este puternică și toate acestea nu le-a făcut Domnul.
28 Căci ei sunt un popor
care și-a pierdut mintea
și nu este în ei pricepere.
28 Că aceștia sunt oameni care și-au pierdut mintea și n-au nici o pricepere.
29 Dacă ar fi fost înțelepți,
ar cugeta la aceste lucruri,
și-ar cunoaște sfârșitul.
29 O, de ar judeca ei și de s-ar gândi la aceasta! De ar pricepe ce are să fie cu ei mai pe urmă:
30 Cum ar urmări unul o mie
și doi ar fugări zece mii,
dacă nu i-ar fi vândut Stânca,
dacă Domnul nu i-ar fi predat?
30 Cum ar putea unul să pună pe fugă o mie, și doi, zece mii, dacă apărătorul lor nu i-ar vinde și Domnul nu i-ar părăsi!
31 Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră,
până și dușmanii noștri sunt judecători.
31 Căci apărătorul lor nu este ca Apărătorul nostru și la aceasta chiar vrăjmașii noștri sunt martori.
32 Ci vița lor este din Sodóma
și din câmpiile Gomórei;
strugurii lor sunt struguri otrăviți,
ciorchinii lor sunt amari.
32 Că via lor este din vița de vie a Sodomei și din șesurile Gomorei; strugurii lor sunt struguri otrăviți și bobițele lor amare;
33 Vinul lor este venin de șerpi,
otravă cumplită de viperă.
33 Vinul lor este venin de scorpion și otravă pierzătoare de aspidă.
34 Oare nu este el ascuns la mine,
sigilat în vistieriile mele?
34 Au nu sunt acestea ascunse la Mine? Și nu sunt ele pecetluite în cămările Mele?
35 Ale mele sunt răzbunarea și răsplata
când piciorul lor se va clătina.
Căci ziua nenorocirii lor se apropie
și ceea ce este pregătit pentru ei
vine în grabă».
35 A Mea este răzbunarea și răsplătirea când se va poticni piciorul lor; că aproape este ziua pieirii lor și curând vor veni cele gătite pentru ei.
36 Domnul va judeca poporul său
și va avea milă de slujitorii săi
când va vedea că puterea mâinii lor a slăbit
și că nu mai este nici sclav, nici liber.
36 Iar Domnul va judeca pe poporul Său și Se va milostivi asupra robilor Săi, când va vedea că a slăbit tăria lor și că nu se mai află nici robi, nici slobozi.
37 El va zice: «Unde sunt dumnezeii lor,
stânca unde căutau refugiu?
37 Atunci Domnul va zice: Unde sunt dumnezeii lor și tăria în care nădăjduiau ei?
38 Ei care mâncau grăsimea jertfelor
și beau vinul jertfei lor de băutură.
Să se ridice și să vă ajute
și ei să fie apărarea voastră!
38 Unde sunt cei ce au mâncat grăsimea jertfelor lor și au băut vinul turnărilor lor? Să se scoale, să vă ajute și să vă fie ocrotire.
39 Vedeți acum că eu, eu sunt
și nu este dumnezeu în afară de mine.
Eu fac să moară și eu fac să trăiască,
eu rănesc și eu vindec
și nu este nimeni care să vă salveze din mâna mea.
39 Vedeți, vedeți, dar, că Eu sunt și nu este alt Dumnezeu afară de Mine: Eu omor și înviez, Eu rănesc și tămăduiesc și nimeni nu poate scăpa din mâna Mea!
40 Căci îmi ridic mâna spre cer și zic:
‹Viu sunt eu pentru totdeauna!›.
40 Eu ridic la cer mâna Mea și Mă jur pe dreapta Mea și zic: Viu sunt Eu în veac!
41 Când îmi voi ascuți fulgerul sabiei
și mâna mea va lua judecata,
mă voi răzbuna pe dușmanii mei
și-i voi răsplăti pe cei care mă urăsc.
41 Când voi ascuți sabia Mea cea lucitoare și va începe mâna Mea a judeca, Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei și celor ce Mă urăsc le voi răsplăti.
42 Voi îmbăta săgețile mele cu sânge
și sabia mea se va hrăni cu carne,
cu sângele celor căzuți și al captivilor,
cu capetele căpeteniilor dușmanului».
42 Adăpa-voi săgețile Mele cu sânge și sabia Mea se va sătura de carnea și de sângele celor uciși și robiți și de capetele căpeteniilor vrăjmașului.
43 Tresăltați de bucurie, popoare,
pentru poporul lui,
căci el răzbună sângele slujitorilor săi
și se va răzbuna împotriva dușmanilor lui.
Va face ispășire pentru pământul lui
și pentru poporul său”.
43 Veseliți-vă, ceruri, împreună cu El și vă închinați Lui toți îngerii lui Dumnezeu! Veseliți-vă, neamuri, împreună cu poporul Lui și să se întărească toți fiii lui Dumnezeu! Căci El va răzbuna sângele robilor Săi și va răsplăti cu răzbunare vrăjmașilor Săi și celor ce-L urăsc le va răsplăti și va curăți Domnul pământul poporului Său!”
44 Moise a venit și a spus toate cuvintele cântării acesteia în auzul poporului. El și Iósue, fiul lui Nun.
44 În ziua aceea a scris Moise cântarea aceasta și a spus-o fiilor lui Israel. Atunci a venit Moise la popor și a rostit toate cuvintele cântării acesteia în auzul poporului, el și Iosua, fiul lui Navi.
45 Moise a terminat de spus toate aceste cuvinte întregului Israél:
45 Iar după ce a rostit Moise toate cuvintele acestea înaintea a tot Israelul, le-a zis:
46 „Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe care eu le aduc ca mărturie împotriva voastră astăzi! Să le porunciți fiilor voștri să le țină și să împlinească toate cuvintele acestei legi!
46 „Puneți la inima voastră toate cuvintele pe care vi le-am spus eu astăzi și să le lăsați moștenire copiilor voștri, ca să se silească și ei a împlini toate poruncile legii acesteia;
47 Căci nu este un lucru zadarnic pentru voi: este viața voastră. Datorită acestui lucru vă veți lungi zilele pe pământul spre care treceți Iordánul ca să-l luați în stăpânire”.
47 Căci acestea nu sunt în deșert date vouă, ci acestea sunt viața voastră și prin acestea veți trăi multă vreme în pământul acela în care treceți acum peste Iordan, ca să-l stăpâniți”.
48 Domnul i-a spus lui Moise în aceeași zi:
48 Tot în ziua aceea a grăit Domnul cu Moise și a zis:
49 „Urcă pe muntele acesta, Abarím, pe muntele Nebó, care este în țara Moáb, în dreptul Ierihónului, și privește țara Canaán, pe care o dau fiilor lui Israél ca proprietate!
49 „Suie-te în muntele acesta al Abarimului, în muntele Nebo, care este în pământul Moabului, în fața Ierihonului, și privește asupra Canaanului, pe care-l dau în stăpânirea fiilor lui Israel,
50 Tu vei muri pe muntele pe care urci și vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aarón, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui,
50 Și mori pe munte și te adaugă la poporul tău, cum a murit și Aaron, fratele tău, pe muntele Hor și s-a adăugat la poporul său,
51 pentru că nu ați avut încredere în mine în mijlocul fiilor lui Israél la apele de la Meríba din Cádeș, în pustiul Țin, și pentru că nu m-ați sfințit în mijlocul fiilor lui Israél.
51 Pentru că ați greșit înaintea Mea în mijlocul fiilor lui Israel, la apele Meribei, la Cadeș, în pustiul Sin, și pentru că n-ați arătat sfințenia Mea între fiii lui Israel.
52 Tu vei vedea de departe țara, dar nu vei intra în țara pe care o dau fiilor lui Israél”.
52 Numai de departe vei vedea pământul pe care Eu îl dau fiilor lui Israel, dar de intrat nu vei intra în pământul acela”.
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 „Plecați-vă urechea, cerurilor, și voi vorbi, ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
1 Πρόσεχε, οὐρανέ, καὶ λαλήσω, καὶ ἀκουέτω γῆ ῥήματα ἐκ στόματός μου.
2 Să picure ca ploaia învățătura mea,
să se prelingă ca roua spusele mele,
ca ploaia măruntă pe verdeață
și ca ploaia îmbelșugată pe iarbă!
2 προσδοκάσθω ὡς ὑετὸς τὸ ἀπόφθεγμά μου, καὶ καταβήτω ὡς δρόσος τὰ ῥήματά μου, ὡσεὶ ὄμβρος ἐπ’ ἄγρωστιν καὶ ὡσεὶ νιφετὸς ἐπὶ χόρτον.
3 Căci voi invoca Numele Domnului:
Dați glorie Dumnezeului nostru!
3 ὅτι ὄνομα κυρίου ἐκάλεσα· δότε μεγαλωσύνην τῷ θεῷ ἡμῶν.
4 El este Stânca; lucrarea lui este desăvârșită,
căci toate căile lui sunt drepte;
El este un Dumnezeu credincios
și nu este în el nedreptate,
El este drept și nepărtinitor.
4 θεός, ἀληθινὰ τὰ ἔργα αὐτοῦ, καὶ πᾶσαι αἱ ὁδοὶ αὐτοῦ κρίσεις· θεὸς πιστός, καὶ οὐκ ἔστιν ἀδικία, δίκαιος καὶ ὅσιος κύριος.
5 S-au răzvrătit împotriva lui:
nu sunt copiii lui cei nelegiuiți,
generație încăpățânată și pervertită!
5 ἡμάρτοσαν οὐκ αὐτῷ τέκνα μωμητά, γενεὰ σκολιὰ καὶ διεστραμμένη.
6 Așa răspunzi tu Domnului,
popor nebun și fără pricepere?
Nu este el tatăl tău, care te-a creat,
te-a făcut și te-a susținut?
6 ταῦτα κυρίῳ ἀνταποδίδοτε οὕτω, λαὸς μωρὸς καὶ οὐχὶ σοφός; οὐκ αὐτὸς οὗτός σου πατὴρ ἐκτήσατό σε καὶ ἐποίησέν σε καὶ ἔκτισέν σε;
7 Adu-ți aminte de zilele din vechime!
Socotește anii, generație după generație!
Întreabă-l pe tatăl tău și îți va povesti,
pe bătrânii tăi și îți vor spune!
7 μνήσθητε ἡμέρας αἰῶνος, σύνετε ἔτη γενεᾶς γενεῶν· ἐπερώτησον τὸν πατέρα σου, καὶ ἀναγγελεῖ σοι, τοὺς πρεσβυτέρους σου, καὶ ἐροῦσίν σοι.
8 Când Cel Preaînalt
împărțea popoarelor moștenire,
când îi împărțea pe fiii oamenilor,
a fixat hotarele popoarelor
după numărul fiilor lui Israél.
8 ὅτε διεμέριζεν ὁ ὕψιστος ἔθνη, ὡς διέσπειρεν υἱοὺς Αδαμ, ἔστησεν ὅρια ἐθνῶν κατὰ ἀριθμὸν ἀγγέλων θεοῦ,
9 Căci moștenirea Domnului este poporul său,
Iacób este partea lui de moștenire.
9 καὶ ἐγενήθη μερὶς κυρίου λαὸς αὐτοῦ Ιακωβ, σχοίνισμα κληρονομίας αὐτοῦ Ισραηλ.
10 El l-a găsit într-un ținut pustiu,
în dezordinea urletelor singurătății;
l-a înconjurat, l-a instruit și l-a îngrijit
ca pe pupila ochilor.
10 αὐτάρκησεν αὐτὸν ἐν γῇ ἐρήμῳ, ἐν δίψει καύματος ἐν ἀνύδρῳ· ἐκύκλωσεν αὐτὸν καὶ ἐπαίδευσεν αὐτὸν καὶ διεφύλαξεν αὐτὸν ὡς κόραν ὀφθαλμοῦ
11 Ca vulturul care își veghează cuibul,
zboară deasupra puișorilor lui,
își deschide aripile,
îl ia și îl poartă pe aripile sale.
11 ὡς ἀετὸς σκεπάσαι νοσσιὰν αὐτοῦ καὶ ἐπὶ τοῖς νεοσσοῖς αὐτοῦ ἐπεπόθησεν, διεὶς τὰς πτέρυγας αὐτοῦ ἐδέξατο αὐτοὺς καὶ ἀνέλαβεν αὐτοὺς ἐπὶ τῶν μεταφρένων αὐτοῦ.
12 Numai Domnul l-a călăuzit
și nu era cu el niciun dumnezeu străin.
12 κύριος μόνος ἦγεν αὐτούς, καὶ οὐκ ἦν μετ’ αὐτῶν θεὸς ἀλλότριος.
13 L-a făcut să urce pe înălțimile țării,
l-a hrănit cu roadele pământului,
l-a făcut să soarbă miere din stâncă
și untdelemn din rocă de cremene,
13 ἀνεβίβασεν αὐτοὺς ἐπὶ τὴν ἰσχὺν τῆς γῆς, ἐψώμισεν αὐτοὺς γενήματα ἀγρῶν· ἐθήλασαν μέλι ἐκ πέτρας καὶ ἔλαιον ἐκ στερεᾶς πέτρας,
14 untul de la vaci și lapte de la oi,
grăsimea mieilor și a berbecilor din Basán
și a țapilor,
grâul cel mai bun
și i-a dat de băut vin, sânge de strugure.
14 βούτυρον βοῶν καὶ γάλα προβάτων μετὰ στέατος ἀρνῶν καὶ κριῶν, υἱῶν ταύρων καὶ τράγων μετὰ στέατος νεφρῶν πυροῦ, καὶ αἷμα σταφυλῆς ἔπιον οἶνον.
15 Ieșurún s-a îngrășat și a bătut din picior
– te-ai îngrășat, te-ai îngroșat
și te-ai rotunjit –,
l-a abandonat pe Dumnezeul care l-a făcut,
a disprețuit Stânca mântuirii sale.
15 καὶ ἔφαγεν Ιακωβ καὶ ἐνεπλήσθη, καὶ ἀπελάκτισεν ὁ ἠγαπημένος, ἐλιπάνθη, ἐπαχύνθη, ἐπλατύνθη· καὶ ἐγκατέλιπεν θεὸν τὸν ποιήσαντα αὐτὸν καὶ ἀπέστη ἀπὸ θεοῦ σωτῆρος αὐτοῦ.
16 L-au făcut gelos cu [dumnezei] străini,
l-au mâniat cu lucruri abominábile.
16 παρώξυνάν με ἐπ’ ἀλλοτρίοις, ἐν βδελύγμασιν αὐτῶν ἐξεπίκρανάν με·
17 Au adus jertfe demonilor
care nu sunt Dumnezeu,
unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau,
[dumnezei] noi, veniți de curând,
pe care nu-i știau părinții voștri.
17 ἔθυσαν δαιμονίοις καὶ οὐ θεῷ, θεοῖς, οἷς οὐκ ᾔδεισαν· καινοὶ πρόσφατοι ἥκασιν, οὓς οὐκ ᾔδεισαν οἱ πατέρες αὐτῶν.
18 Ai neglijat Stânca cea care te-a creat,
l-ai uitat pe Dumnezeul care te-a născut.
18 θεὸν τὸν γεννήσαντά σε ἐγκατέλιπες καὶ ἐπελάθου θεοῦ τοῦ τρέφοντός σε.
19 Domnul a văzut
și s-a indignat cu mânie pe fiii și fiicele sale.
19 καὶ εἶδεν κύριος καὶ ἐζήλωσεν καὶ παρωξύνθη δι’ ὀργὴν υἱῶν αὐτοῦ καὶ θυγατέρων
20 El a zis: «Îmi voi ascunde fața de la ei
și voi vedea care le va fi sfârșitul.
Căci sunt o generație perversă,
fii în care nu este adevăr.
20 καὶ εἶπεν Ἀποστρέψω τὸ πρόσωπόν μου ἀπ’ αὐτῶν καὶ δείξω τί ἔσται αὐτοῖς ἐπ’ ἐσχάτων· ὅτι γενεὰ ἐξεστραμμένη ἐστίν, υἱοί, οἷς οὐκ ἔστιν πίστις ἐν αὐτοῖς.
21 Ei m-au provocat la gelozie
prin ceea ce nu este dumnezeu,
m-au mâniat cu deșertăciunile lor;
eu îi voi provoca la gelozie
prin ceea ce nu este popor,
îi voi mânia printr-un popor neînsemnat.
21 αὐτοὶ παρεζήλωσάν με ἐπ’ οὐ θεῷ, παρώργισάν με ἐν τοῖς εἰδώλοις αὐτῶν· κἀγὼ παραζηλώσω αὐτοὺς ἐπ’ οὐκ ἔθνει, ἐπ’ ἔθνει ἀσυνέτῳ παροργιῶ αὐτούς.
22 Căci focul mâniei mele s-a aprins
și va arde până în adâncul Șeólului,
va mistui pământul și roadele lui,
va cuprinde de flăcări temeliile munților.
22 ὅτι πῦρ ἐκκέκαυται ἐκ τοῦ θυμοῦ μου, καυθήσεται ἕως ᾅδου κάτω, καταφάγεται γῆν καὶ τὰ γενήματα αὐτῆς, φλέξει θεμέλια ὀρέων.
23 Voi aduna rele peste ei
și voi termina săgețile împotriva lor.
23 συνάξω εἰς αὐτοὺς κακὰ καὶ τὰ βέλη μου συντελέσω εἰς αὐτούς.
24 Vor fi secătuiți de foame
și vor fi roși de arsura și molima distrugătoare.
Voi trimite dinții animalelor împotriva lor
și veninul târâtoarelor din țărână.
24 τηκόμενοι λιμῷ καὶ βρώσει ὀρνέων καὶ ὀπισθότονος ἀνίατος· ὀδόντας θηρίων ἀποστελῶ εἰς αὐτοὺς μετὰ θυμοῦ συρόντων ἐπὶ γῆς.
25 Afară vor pieri de sabie
și înăuntru, de groază:
și tânărul, și fecioara,
și sugarul, și cel cărunt.
25 ἔξωθεν ἀτεκνώσει αὐτοὺς μάχαιρα καὶ ἐκ τῶν ταμιείων φόβος· νεανίσκος σὺν παρθένῳ, θηλάζων μετὰ καθεστηκότος πρεσβύτου.
26 Am zis: ‹îi voi nimici;
voi șterge amintirea lor de printre oameni,
26 εἶπα Διασπερῶ αὐτούς, παύσω δὴ ἐξ ἀνθρώπων τὸ μνημόσυνον αὐτῶν,
27 dacă nu m-aș teme de disprețul dușmanului,
ca nu cumva să pretindă și să zică:
‘mâinile noastre sunt ridicate,
și nu Domnul a făcut toate acestea’›.
27 εἰ μὴ δι’ ὀργὴν ἐχθρῶν, ἵνα μὴ μακροχρονίσωσιν, καὶ ἵνα μὴ συνεπιθῶνται οἱ ὑπεναντίοι, μὴ εἴπωσιν Ἡ χεὶρ ἡμῶν ἡ ὑψηλὴ καὶ οὐχὶ κύριος ἐποίησεν ταῦτα πάντα.
28 Căci ei sunt un popor
care și-a pierdut mintea
și nu este în ei pricepere.
28 ὅτι ἔθνος ἀπολωλεκὸς βουλήν ἐστιν, καὶ οὐκ ἔστιν ἐν αὐτοῖς ἐπιστήμη.
29 Dacă ar fi fost înțelepți,
ar cugeta la aceste lucruri,
și-ar cunoaște sfârșitul.
29 οὐκ ἐφρόνησαν συνιέναι ταῦτα· καταδεξάσθωσαν εἰς τὸν ἐπιόντα χρόνον.
30 Cum ar urmări unul o mie
și doi ar fugări zece mii,
dacă nu i-ar fi vândut Stânca,
dacă Domnul nu i-ar fi predat?
30 πῶς διώξεται εἷς χιλίους καὶ δύο μετακινήσουσιν μυριάδας, εἰ μὴ ὁ θεὸς ἀπέδοτο αὐτοὺς καὶ κύριος παρέδωκεν αὐτούς;
31 Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră,
până și dușmanii noștri sunt judecători.
31 ὅτι οὐκ ἔστιν ὡς ὁ θεὸς ἡμῶν οἱ θεοὶ αὐτῶν· οἱ δὲ ἐχθροὶ ἡμῶν ἀνόητοι.
32 Ci vița lor este din Sodóma
și din câmpiile Gomórei;
strugurii lor sunt struguri otrăviți,
ciorchinii lor sunt amari.
32 ἐκ γὰρ ἀμπέλου Σοδομων ἡ ἄμπελος αὐτῶν, καὶ ἡ κληματὶς αὐτῶν ἐκ Γομορρας· ἡ σταφυλὴ αὐτῶν σταφυλὴ χολῆς, βότρυς πικρίας αὐτοῖς·
33 Vinul lor este venin de șerpi,
otravă cumplită de viperă.
33 θυμὸς δρακόντων ὁ οἶνος αὐτῶν καὶ θυμὸς ἀσπίδων ἀνίατος.
34 Oare nu este el ascuns la mine,
sigilat în vistieriile mele?
34 οὐκ ἰδοὺ ταῦτα συνῆκται παρ’ ἐμοὶ καὶ ἐσφράγισται ἐν τοῖς θησαυροῖς μου;
35 Ale mele sunt răzbunarea și răsplata
când piciorul lor se va clătina.
Căci ziua nenorocirii lor se apropie
și ceea ce este pregătit pentru ei
vine în grabă».
35 ἐν ἡμέρᾳ ἐκδικήσεως ἀνταποδώσω, ἐν καιρῷ, ὅταν σφαλῇ ὁ ποὺς αὐτῶν· ὅτι ἐγγὺς ἡμέρα ἀπωλείας αὐτῶν, καὶ πάρεστιν ἕτοιμα ὑμῖν.
36 Domnul va judeca poporul său
și va avea milă de slujitorii săi
când va vedea că puterea mâinii lor a slăbit
și că nu mai este nici sclav, nici liber.
36 ὅτι κρινεῖ κύριος τὸν λαὸν αὐτοῦ καὶ ἐπὶ τοῖς δούλοις αὐτοῦ παρακληθήσεται· εἶδεν γὰρ παραλελυμένους αὐτοὺς καὶ ἐκλελοιπότας ἐν ἐπαγωγῇ καὶ παρειμένους.
37 El va zice: «Unde sunt dumnezeii lor,
stânca unde căutau refugiu?
37 καὶ εἶπεν κύριος Ποῦ εἰσιν οἱ θεοὶ αὐτῶν, ἐφ’ οἷς ἐπεποίθεισαν ἐπ’ αὐτοῖς,
38 Ei care mâncau grăsimea jertfelor
și beau vinul jertfei lor de băutură.
Să se ridice și să vă ajute
și ei să fie apărarea voastră!
38 ὧν τὸ στέαρ τῶν θυσιῶν αὐτῶν ἠσθίετε καὶ ἐπίνετε τὸν οἶνον τῶν σπονδῶν αὐτῶν; ἀναστήτωσαν καὶ βοηθησάτωσαν ὑμῖν καὶ γενηθήτωσαν ὑμῖν σκεπασταί.
39 Vedeți acum că eu, eu sunt
și nu este dumnezeu în afară de mine.
Eu fac să moară și eu fac să trăiască,
eu rănesc și eu vindec
și nu este nimeni care să vă salveze din mâna mea.
39 ἴδετε ἴδετε ὅτι ἐγώ εἰμι, καὶ οὐκ ἔστιν θεὸς πλὴν ἐμοῦ· ἐγὼ ἀποκτενῶ καὶ ζῆν ποιήσω, πατάξω κἀγὼ ἰάσομαι, καὶ οὐκ ἔστιν ὃς ἐξελεῖται ἐκ τῶν χειρῶν μου.
40 Căci îmi ridic mâna spre cer și zic:
‹Viu sunt eu pentru totdeauna!›.
40 ὅτι ἀρῶ εἰς τὸν οὐρανὸν τὴν χεῖρά μου καὶ ὀμοῦμαι τῇ δεξιᾷ μου καὶ ἐρῶ Ζῶ ἐγὼ εἰς τὸν αἰῶνα,
41 Când îmi voi ascuți fulgerul sabiei
și mâna mea va lua judecata,
mă voi răzbuna pe dușmanii mei
și-i voi răsplăti pe cei care mă urăsc.
41 ὅτι παροξυνῶ ὡς ἀστραπὴν τὴν μάχαιράν μου, καὶ ἀνθέξεται κρίματος ἡ χείρ μου, καὶ ἀνταποδώσω δίκην τοῖς ἐχθροῖς καὶ τοῖς μισοῦσίν με ἀνταποδώσω·
42 Voi îmbăta săgețile mele cu sânge
și sabia mea se va hrăni cu carne,
cu sângele celor căzuți și al captivilor,
cu capetele căpeteniilor dușmanului».
42 μεθύσω τὰ βέλη μου ἀφ’ αἵματος, καὶ ἡ μάχαιρά μου καταφάγεται κρέα, ἀφ’ αἵματος τραυματιῶν καὶ αἰχμαλωσίας, ἀπὸ κεφαλῆς ἀρχόντων ἐχθρῶν.
43 Tresăltați de bucurie, popoare,
pentru poporul lui,
căci el răzbună sângele slujitorilor săi
și se va răzbuna împotriva dușmanilor lui.
Va face ispășire pentru pământul lui
și pentru poporul său”.
43 εὐφράνθητε, οὐρανοί, ἅμα αὐτῷ, καὶ προσκυνησάτωσαν αὐτῷ πάντες υἱοὶ θεοῦ· εὐφράνθητε, ἔθνη, μετὰ τοῦ λαοῦ αὐτοῦ, καὶ ἐνισχυσάτωσαν αὐτῷ πάντες ἄγγελοι θεοῦ· ὅτι τὸ αἷμα τῶν υἱῶν αὐτοῦ ἐκδικᾶται, καὶ ἐκδικήσει καὶ ἀνταποδώσει δίκην τοῖς ἐχθροῖς καὶ τοῖς μισοῦσιν ἀνταποδώσει, καὶ ἐκκαθαριεῖ κύριος τὴν γῆν τοῦ λαοῦ αὐτοῦ.
44 Moise a venit și a spus toate cuvintele cântării acesteia în auzul poporului. El și Iósue, fiul lui Nun.
44 Καὶ ἔγραψεν Μωυσῆς τὴν ᾠδὴν ταύτην ἐν ἐκείνῃ τῇ ἡμέρᾳ καὶ ἐδίδαξεν αὐτὴν τοὺς υἱοὺς Ισραηλ. καὶ εἰσῆλθεν Μωυσῆς καὶ ἐλάλησεν πάντας τοὺς λόγους τοῦ νόμου τούτου εἰς τὰ ὦτα τοῦ λαοῦ, αὐτὸς καὶ Ἰησοῦς ὁ τοῦ Ναυη.
45 Moise a terminat de spus toate aceste cuvinte întregului Israél:
45 καὶ συνετέλεσεν Μωυσῆς λαλῶν παντὶ Ισραηλ
46 „Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe care eu le aduc ca mărturie împotriva voastră astăzi! Să le porunciți fiilor voștri să le țină și să împlinească toate cuvintele acestei legi!
46 καὶ εἶπεν πρὸς αὐτούς Προσέχετε τῇ καρδίᾳ ἐπὶ πάντας τοὺς λόγους τούτους, οὓς ἐγὼ διαμαρτύρομαι ὑμῖν σήμερον, ἃ ἐντελεῖσθε τοῖς υἱοῖς ὑμῶν φυλάσσειν καὶ ποιεῖν πάντας τοὺς λόγους τοῦ νόμου τούτου·
47 Căci nu este un lucru zadarnic pentru voi: este viața voastră. Datorită acestui lucru vă veți lungi zilele pe pământul spre care treceți Iordánul ca să-l luați în stăpânire”.
47 ὅτι οὐχὶ λόγος κενὸς οὗτος ὑμῖν, ὅτι αὕτη ἡ ζωὴ ὑμῶν, καὶ ἕνεκεν τοῦ λόγου τούτου μακροημερεύσετε ἐπὶ τῆς γῆς, εἰς ἣν ὑμεῖς διαβαίνετε τὸν Ιορδάνην ἐκεῖ κληρονομῆσαι αὐτήν.
48 Domnul i-a spus lui Moise în aceeași zi:
48 Καὶ ἐλάλησεν κύριος πρὸς Μωυσῆν ἐν τῇ ἡμέρᾳ ταύτῃ λέγων
49 „Urcă pe muntele acesta, Abarím, pe muntele Nebó, care este în țara Moáb, în dreptul Ierihónului, și privește țara Canaán, pe care o dau fiilor lui Israél ca proprietate!
49 Ἀνάβηθι εἰς τὸ ὄρος τὸ Αβαριν τοῦτο, ὄρος Ναβαυ, ὅ ἐστιν ἐν γῇ Μωαβ κατὰ πρόσωπον Ιεριχω, καὶ ἰδὲ τὴν γῆν Χανααν, ἣν ἐγὼ δίδωμι τοῖς υἱοῖς Ισραηλ εἰς κατάσχεσιν,
50 Tu vei muri pe muntele pe care urci și vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aarón, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui,
50 καὶ τελεύτα ἐν τῷ ὄρει, εἰς ὃ ἀναβαίνεις ἐκεῖ, καὶ προστέθητι πρὸς τὸν λαόν σου, ὃν τρόπον ἀπέθανεν Ααρων ὁ ἀδελφός σου ἐν Ωρ τῷ ὄρει καὶ προσετέθη πρὸς τὸν λαὸν αὐτοῦ,
51 pentru că nu ați avut încredere în mine în mijlocul fiilor lui Israél la apele de la Meríba din Cádeș, în pustiul Țin, și pentru că nu m-ați sfințit în mijlocul fiilor lui Israél.
51 διότι ἠπειθήσατε τῷ ῥήματί μου ἐν τοῖς υἱοῖς Ισραηλ ἐπὶ τοῦ ὕδατος ἀντιλογίας Καδης ἐν τῇ ἐρήμῳ Σιν, διότι οὐχ ἡγιάσατέ με ἐν τοῖς υἱοῖς Ισραηλ·
52 Tu vei vedea de departe țara, dar nu vei intra în țara pe care o dau fiilor lui Israél”.
52 ὅτι ἀπέναντι ὄψῃ τὴν γῆν καὶ ἐκεῖ οὐκ εἰσελεύσῃ.
