Capitolul 18
Luca 18Parabola judecătorului nedrept
1 Apoi le-a spus o parabolă referitor la datoria de a se ruga întotdeauna și de a nu se descuraja. 2 „Într-o cetate, era un judecător care nu se temea de Dumnezeu și [căruia] nu-i era rușine de oameni. 3 Și mai era în cetatea aceea o văduvă care venea la el și-i spunea: «Fă-mi dreptate împotriva dușmanului meu!». 4 Dar, mult timp, el nu a voit. Apoi și-a zis: «Deși de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mi-e rușine, 5 pentru că nu mă lasă în pace, îi voi face totuși dreptate văduvei acesteia, ca să nu vină și să mă tot bată la cap»”.
6 Iar Domnul a zis: „Ați auzit ce a spus judecătorul nedrept! 7 Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor săi care strigă zi și noapte către el, chiar dacă-i face să aștepte? 8 Vă spun că le va face dreptate repede.
Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credință pe pământ?”.
Parabola vameșului și a fariseului
9 A spus această parabolă unora care se credeau în sine drepți și-i disprețuiau pe alții. 10 „Doi oameni au urcat la templu ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt, vameș. 11 Fariseul, [stând] în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: hrăpăreți, nedrepți, adulteri, sau chiar ca vameșul acesta. 12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din ceea ce câștig». 13 Vameșul, în schimb, stând departe, nici măcar nu îndrăznea să-și ridice ochii spre cer. Își bătea pieptul, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!». 14 Vă spun că a coborât la casa lui îndreptățit mai degrabă acesta decât celălalt; căci oricine se înalță pe sine va fi umilit, iar cel care se umilește va fi înălțat”.
Isus și copiii
(Mt 19,13-15; Mc 10,13-16)
15 Îi aduceau și copilași ca să-i atingă; dar discipolii, când îi vedeau, îi mustrau. 16 Atunci, Isus i-a chemat și le-a spus: „Lăsați copilașii să vină la mine și nu le interziceți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu! 17 Adevăr vă spun, cine nu primește împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș nu va intra în ea”.
Tânărul bogat
(Mt 19,16-29; Mc 10,17-31)
18 Odată, un conducător oarecare l-a întrebat: „Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”. 19 Isus i-a spus: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu. 20 Cunoști poruncile: «Să nu comiți adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta!»”. 21 El i-a spus: „Toate acestea le-am păzit din tinerețe”. 22 Auzind aceasta, Isus i-a spus: „Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai și dă săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino și urmează-mă!”. 23 Dar el, auzind acestea, a devenit foarte trist, deoarece era foarte bogat.
24 Văzând că a devenit foarte trist, Isus a spus: „Cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei care au bogății! 25 Pentru că este mai ușor ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu”. 26 Cei care l-au ascultat i-au spus: „Atunci, cine se poate mântui?”. 27 El le-a spus: „Ceea ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu”.
28 Atunci Petru i-a spus: „Iată, noi am lăsat toate ale noastre și te-am urmat”. 29 Iar el le-a spus: „Adevăr vă spun: nu este nimeni care să fi lăsat casă sau soție sau frați sau părinți sau copii pentru împărăția lui Dumnezeu 30 și care să nu primească cu mult mai mult în timpul de față, iar, în veacul care vine, viața veșnică”.
A treia anunțare a morții și învierii
(Mt 20,17-19; Mc 10,32-34)
31 Apoi, luându-i pe cei doisprezece, le-a spus: „Iată, urcăm la Ierusalím și se vor împlini toate cele scrise prin profeți despre Fiul Omului, 32 căci va fi dat pe mâna păgânilor și va fi batjocorit, insultat și scuipat; 33 și după ce-l vor fi biciuit, îl vor ucide, dar în ziua a treia va învia”. 34 Însă ei nu pricepeau nimic din acestea, căci acest cuvânt era ascuns pentru ei și nu înțelegeau cele spuse.
Vindecarea orbului din Ierihón
(Mt 20,29-34; Mc 10,46-52)
35 Pe când se apropia el de Ierihón, un orb stătea lângă drum cerșind 36 și auzind că trecea mulțimea, s-a interesat ce este. 37 I-au adus la cunoștință că trece Isus Nazarinéanul. 38 Atunci el a strigat: „Isuse, Fiul lui Davíd, îndură-te de mine!”. 39 Cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el striga și mai tare: „Fiul lui Davíd, îndură-te de mine!”. 40 Atunci Isus, oprindu-se, a poruncit să fie adus la el. Când s-a apropiat, l-a întrebat: 41 „Ce vrei să-ți fac?”. I-a răspuns: „Doamne, să-mi recapăt vederea!”. 42 Iar Isus i-a răspuns: „Vezi! Credința ta te-a mântuit”. 43 Îndată, orbul și-a recăpătat vederea și l-a urmat, glorificându-l pe Dumnezeu. Și tot poporul, văzând [acestea], a dat laudă lui Dumnezeu.
1 Apoi le-a spus o parabolă referitor la datoria de a se ruga întotdeauna și de a nu se descuraja.
2 „Într-o cetate, era un judecător care nu se temea de Dumnezeu și [căruia] nu-i era rușine de oameni.
3 Și mai era în cetatea aceea o văduvă care venea la el și-i spunea: «Fă-mi dreptate împotriva dușmanului meu!».
4 Dar, mult timp, el nu a voit. Apoi și-a zis: «Deși de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mi-e rușine,
5 pentru că nu mă lasă în pace, îi voi face totuși dreptate văduvei acesteia, ca să nu vină și să mă tot bată la cap»”.
6 Iar Domnul a zis: „Ați auzit ce a spus judecătorul nedrept!
7 Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor săi care strigă zi și noapte către el, chiar dacă-i face să aștepte?
8 Vă spun că le va face dreptate repede.
Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credință pe pământ?”.
9 A spus această parabolă unora care se credeau în sine drepți și-i disprețuiau pe alții.
10 „Doi oameni au urcat la templu ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt, vameș.
11 Fariseul, [stând] în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: hrăpăreți, nedrepți, adulteri, sau chiar ca vameșul acesta.
12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din ceea ce câștig».
13 Vameșul, în schimb, stând departe, nici măcar nu îndrăznea să-și ridice ochii spre cer. Își bătea pieptul, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!».
14 Vă spun că a coborât la casa lui îndreptățit mai degrabă acesta decât celălalt; căci oricine se înalță pe sine va fi umilit, iar cel care se umilește va fi înălțat”.
15 Îi aduceau și copilași ca să-i atingă; dar discipolii, când îi vedeau, îi mustrau.
16 Atunci, Isus i-a chemat și le-a spus: „Lăsați copilașii să vină la mine și nu le interziceți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu!
17 Adevăr vă spun, cine nu primește împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș nu va intra în ea”.
18 Odată, un conducător oarecare l-a întrebat: „Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”.
19 Isus i-a spus: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu.
20 Cunoști poruncile: «Să nu comiți adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta!»”.
21 El i-a spus: „Toate acestea le-am păzit din tinerețe”.
22 Auzind aceasta, Isus i-a spus: „Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai și dă săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino și urmează-mă!”.
23 Dar el, auzind acestea, a devenit foarte trist, deoarece era foarte bogat.
24 Văzând că a devenit foarte trist, Isus a spus: „Cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei care au bogății!
25 Pentru că este mai ușor ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu”.
26 Cei care l-au ascultat i-au spus: „Atunci, cine se poate mântui?”.
27 El le-a spus: „Ceea ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu”.
28 Atunci Petru i-a spus: „Iată, noi am lăsat toate ale noastre și te-am urmat”.
29 Iar el le-a spus: „Adevăr vă spun: nu este nimeni care să fi lăsat casă sau soție sau frați sau părinți sau copii pentru împărăția lui Dumnezeu
30 și care să nu primească cu mult mai mult în timpul de față, iar, în veacul care vine, viața veșnică”.
31 Apoi, luându-i pe cei doisprezece, le-a spus: „Iată, urcăm la Ierusalím și se vor împlini toate cele scrise prin profeți despre Fiul Omului,
32 căci va fi dat pe mâna păgânilor și va fi batjocorit, insultat și scuipat;
33 și după ce-l vor fi biciuit, îl vor ucide, dar în ziua a treia va învia”.
34 Însă ei nu pricepeau nimic din acestea, căci acest cuvânt era ascuns pentru ei și nu înțelegeau cele spuse.
35 Pe când se apropia el de Ierihón, un orb stătea lângă drum cerșind
36 și auzind că trecea mulțimea, s-a interesat ce este.
37 I-au adus la cunoștință că trece Isus Nazarinéanul.
38 Atunci el a strigat: „Isuse, Fiul lui Davíd, îndură-te de mine!”.
39 Cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el striga și mai tare: „Fiul lui Davíd, îndură-te de mine!”.
40 Atunci Isus, oprindu-se, a poruncit să fie adus la el. Când s-a apropiat, l-a întrebat:
41 „Ce vrei să-ți fac?”. I-a răspuns: „Doamne, să-mi recapăt vederea!”.
42 Iar Isus i-a răspuns: „Vezi! Credința ta te-a mântuit”.
43 Îndată, orbul și-a recăpătat vederea și l-a urmat, glorificându-l pe Dumnezeu. Și tot poporul, văzând [acestea], a dat laudă lui Dumnezeu.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Apoi le-a spus o parabolă referitor la datoria de a se ruga întotdeauna și de a nu se descuraja.
1 Și le spunea o pildă cum trebuie să se roage totdeauna și să nu-și piardă nădejdea,
2 „Într-o cetate, era un judecător care nu se temea de Dumnezeu și [căruia] nu-i era rușine de oameni.
2 zicând: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de om nu se rușina.
3 Și mai era în cetatea aceea o văduvă care venea la el și-i spunea: «Fă-mi dreptate împotriva dușmanului meu!».
3 Și era, în cetatea aceea, o văduvă, care venea la el, zicând: «Fă-mi dreptate față de potrivnicul meu».
4 Dar, mult timp, el nu a voit. Apoi și-a zis: «Deși de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mi-e rușine,
4 Și un timp n-a voit, dar după acestea a zis întru sine: «Deși de Dumnezeu nu mă tem și de om nu mă rușinez,
5 pentru că nu mă lasă în pace, îi voi face totuși dreptate văduvei acesteia, ca să nu vină și să mă tot bată la cap»”.
5 totuși, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu vină mereu să mă supere»”.
6 Iar Domnul a zis: „Ați auzit ce a spus judecătorul nedrept!
6 Și a zis Domnul: „Auziți ce spune judecătorul cel nedrept?
7 Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor săi care strigă zi și noapte către el, chiar dacă-i face să aștepte?
7 Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleșilor Săi care strigă către El ziua și noaptea și pentru care El rabdă îndelung?
8 Vă spun că le va face dreptate repede.
Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credință pe pământ?”.
8 Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credință pe pământ?”
9 A spus această parabolă unora care se credeau în sine drepți și-i disprețuiau pe alții.
9 Către unii care se credeau că sunt drepți și priveau cu dispreț pe ceilalți, a zis pilda aceasta:
10 „Doi oameni au urcat la templu ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt, vameș.
10 „Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu și celălalt vameș.
11 Fariseul, [stând] în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: hrăpăreți, nedrepți, adulteri, sau chiar ca vameșul acesta.
11 Fariseul, stând, așa se ruga în sine: «Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, adulteri, sau ca și acest vameș.
12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din ceea ce câștig».
12 Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câștig».
13 Vameșul, în schimb, stând departe, nici măcar nu îndrăznea să-și ridice ochii spre cer. Își bătea pieptul, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!».
13 Iar vameșul, departe stând, nu voia nici ochii să-și ridice către cer, ci-și bătea pieptul, zicând: «Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului».
14 Vă spun că a coborât la casa lui îndreptățit mai degrabă acesta decât celălalt; căci oricine se înalță pe sine va fi umilit, iar cel care se umilește va fi înălțat”.
14 Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalță pe sine se va smeri, iar cel ce se smerește pe sine se va înălța”.
15 Îi aduceau și copilași ca să-i atingă; dar discipolii, când îi vedeau, îi mustrau.
15 Și aduceau la El și pruncii, ca să Se atingă de ei. Iar ucenicii, văzând, îi certau.
16 Atunci, Isus i-a chemat și le-a spus: „Lăsați copilașii să vină la mine și nu le interziceți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu!
16 Iar Iisus i-a chemat la Sine, zicând: „Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți, căci împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia.
17 Adevăr vă spun, cine nu primește împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș nu va intra în ea”.
17 Adevărat grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea”.
18 Odată, un conducător oarecare l-a întrebat: „Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”.
18 Și L-a întrebat un dregător, zicând: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața de veci?”
19 Isus i-a spus: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu.
19 Iar Iisus i-a zis: „Pentru ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu.
20 Cunoști poruncile: «Să nu comiți adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta!»”.
20 Știi poruncile: Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”.
21 El i-a spus: „Toate acestea le-am păzit din tinerețe”.
21 Iar el a zis: „Toate acestea le-am păzit din tinerețile mele.”
22 Auzind aceasta, Isus i-a spus: „Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai și dă săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino și urmează-mă!”.
22 Auzind Iisus i-a zis: „Încă una îți lipsește: Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; și vino de urmează Mie.”
23 Dar el, auzind acestea, a devenit foarte trist, deoarece era foarte bogat.
23 Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat.
24 Văzând că a devenit foarte trist, Isus a spus: „Cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei care au bogății!
24 Și văzându-l întristat, Iisus a zis: „Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăția lui Dumnezeu!
25 Pentru că este mai ușor ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu”.
25 Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăția lui Dumnezeu”.
26 Cei care l-au ascultat i-au spus: „Atunci, cine se poate mântui?”.
26 Zis-au cei ce ascultau: „Și cine poate să se mântuiască?”
27 El le-a spus: „Ceea ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu”.
27 Iar El a zis: „Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu.”
28 Atunci Petru i-a spus: „Iată, noi am lăsat toate ale noastre și te-am urmat”.
28 Iar Petru a zis: „Iată, noi, lăsând toate ale noastre, am urmat Ție.”
29 Iar el le-a spus: „Adevăr vă spun: nu este nimeni care să fi lăsat casă sau soție sau frați sau părinți sau copii pentru împărăția lui Dumnezeu
29 Și El le-a zis: „Adevărat grăiesc vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau frați, sau părinți, sau copii, pentru împărăția lui Dumnezeu,
30 și care să nu primească cu mult mai mult în timpul de față, iar, în veacul care vine, viața veșnică”.
30 și să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viață veșnică”.
31 Apoi, luându-i pe cei doisprezece, le-a spus: „Iată, urcăm la Ierusalím și se vor împlini toate cele scrise prin profeți despre Fiul Omului,
31 Și luând la Sine pe cei doisprezece, a zis către ei: „Iată ne suim la Ierusalim și se vor împlini toate cele scrise prin prooroci despre Fiul Omului.
32 căci va fi dat pe mâna păgânilor și va fi batjocorit, insultat și scuipat;
32 Căci va fi dat păgânilor și va fi batjocorit și va fi ocărât și scuipat.
33 și după ce-l vor fi biciuit, îl vor ucide, dar în ziua a treia va învia”.
33 Și, după ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a treia zi va învia”.
34 Însă ei nu pricepeau nimic din acestea, căci acest cuvânt era ascuns pentru ei și nu înțelegeau cele spuse.
34 Și ei n-au înțeles nimic din acestea, căci cuvântul acesta era ascuns pentru ei și nu înțelegeau cele spuse.
35 Pe când se apropia el de Ierihón, un orb stătea lângă drum cerșind
35 Și când S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb ședea lângă drum, cerșind.
36 și auzind că trecea mulțimea, s-a interesat ce este.
36 Și, auzind el mulțimea care trecea, întreba ce e aceasta.
37 I-au adus la cunoștință că trece Isus Nazarinéanul.
37 Și i-au spus că trece Iisus Nazarineanul.
38 Atunci el a strigat: „Isuse, Fiul lui Davíd, îndură-te de mine!”.
38 Și el a strigat, zicând: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ți milă de mine!”
39 Cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el striga și mai tare: „Fiul lui Davíd, îndură-te de mine!”.
39 Și cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, iar el cu mult mai mult striga: „Fiule al lui David, fie-Ți milă de mine!”
40 Atunci Isus, oprindu-se, a poruncit să fie adus la el. Când s-a apropiat, l-a întrebat:
40 Și oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; și apropiindu-se, l-a întrebat:
41 „Ce vrei să-ți fac?”. I-a răspuns: „Doamne, să-mi recapăt vederea!”.
41 „Ce voiești să-ți fac?” Iar el a zis: „Doamne, să văd!”
42 Iar Isus i-a răspuns: „Vezi! Credința ta te-a mântuit”.
42 Și Iisus i-a zis: „Vezi! Credința ta te-a mântuit.”
43 Îndată, orbul și-a recăpătat vederea și l-a urmat, glorificându-l pe Dumnezeu. Și tot poporul, văzând [acestea], a dat laudă lui Dumnezeu.
43 Și îndată a văzut și mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Și tot poporul, care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu.
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 Apoi le-a spus o parabolă referitor la datoria de a se ruga întotdeauna și de a nu se descuraja.
1 Ἔλεγεν δὲ καὶ παραβολὴν αὐτοῖς πρὸς τὸ δεῖν πάντοτε προσεύχεσθαι, καὶ μὴ ἐκκακεῖν,
2 „Într-o cetate, era un judecător care nu se temea de Dumnezeu și [căruia] nu-i era rușine de oameni.
2 λέγων, Κριτής τις ἦν ἔν τινι πόλει, τὸν θεὸν μὴ φοβούμενος, καὶ ἄνθρωπον μὴ ἐντρεπόμενος∙
3 Și mai era în cetatea aceea o văduvă care venea la el și-i spunea: «Fă-mi dreptate împotriva dușmanului meu!».
3 χήρα δὲ ἦν ἐν τῇ πόλει ἐκείνῃ, καὶ ἤρχετο πρὸς αὐτόν, λέγουσα, Ἐκδίκησόν με ἀπὸ τοῦ ἀντιδίκου μου.
4 Dar, mult timp, el nu a voit. Apoi și-a zis: «Deși de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mi-e rușine,
4 Καὶ οὐκ ἠθέλησεν ἐπὶ χρόνον∙ μετὰ δὲ ταῦτα εἶπεν ἐν ἑαυτῷ, Εἰ καὶ τὸν θεὸν οὐ φοβοῦμαι, καὶ ἄνθρωπον οὐκ ἐντρέπομαι∙
5 pentru că nu mă lasă în pace, îi voi face totuși dreptate văduvei acesteia, ca să nu vină și să mă tot bată la cap»”.
5 διά γε τὸ παρέχειν μοι κόπον τὴν χήραν ταύτην, ἐκδικήσω αὐτήν, ἵνα μὴ εἰς τέλος ἐρχομένη ὑποπιάζῃ με.
6 Iar Domnul a zis: „Ați auzit ce a spus judecătorul nedrept!
6 Εἶπεν δὲ ὁ κύριος, Ἀκούσατε τί ὁ κριτὴς τῆς ἀδικίας λέγει.
7 Oare Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor săi care strigă zi și noapte către el, chiar dacă-i face să aștepte?
7 Ὁ δὲ θεὸς οὐ μὴ ποιήσῃ τὴν ἐκδίκησιν τῶν ἐκλεκτῶν αὐτοῦ τῶν βοώντων πρὸς αὐτὸν ἡμέρας καὶ νυκτός, καὶ μακροθυμῶν ἐπ’ αὐτοῖς;
8 Vă spun că le va face dreptate repede.
Dar când va veni Fiul Omului, va găsi oare credință pe pământ?”.
8 Λέγω ὑμῖν ὅτι ποιήσει τὴν ἐκδίκησιν αὐτῶν ἐν τάχει. Πλὴν ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ἐλθὼν ἆρα εὑρήσει τὴν πίστιν ἐπὶ τῆς γῆς;
9 A spus această parabolă unora care se credeau în sine drepți și-i disprețuiau pe alții.
9 Εἶπεν δὲ πρός τινας τοὺς πεποιθότας ἐφ’ ἑαυτοῖς ὅτι εἰσὶν δίκαιοι, καὶ ἐξουθενοῦντας τοὺς λοιπούς, τὴν παραβολὴν ταύτην∙
10 „Doi oameni au urcat la templu ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt, vameș.
10 Ἄνθρωποι δύο ἀνέβησαν εἰς τὸ ἱερὸν προσεύξασθαι∙ ὁ εἷς Φαρισαῖος, καὶ ὁ ἕτερος τελώνης.
11 Fariseul, [stând] în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: hrăpăreți, nedrepți, adulteri, sau chiar ca vameșul acesta.
11 Ὁ Φαρισαῖος σταθεὶς πρὸς ἑαυτὸν ταῦτα προσηύχετο, Ὁ θεός, εὐχαριστῶ σοι ὅτι οὐκ εἰμὶ ὥσπερ οἱ λοιποὶ τῶν ἀνθρώπων, ἅρπαγες, ἄδικοι, μοιχοί, ἢ καὶ ὡς οὗτος ὁ τελώνης.
12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din ceea ce câștig».
12 Νηστεύω δὶς τοῦ σαββάτου, ἀποδεκατῶ πάντα ὅσα κτῶμαι.
13 Vameșul, în schimb, stând departe, nici măcar nu îndrăznea să-și ridice ochii spre cer. Își bătea pieptul, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine păcătosul!».
13 Καὶ ὁ τελώνης μακρόθεν ἑστὼς οὐκ ἤθελεν οὐδὲ τοὺς ὀφθαλμοὺς εἰς τὸν οὐρανὸν ἐπᾶραι, ἀλλ’ ἔτυπτεν εἰς τὸ στῆθος αὐτοῦ, λέγων, Ὁ θεός, ἱλάσθητί μοι τῷ ἁμαρτωλῷ.
14 Vă spun că a coborât la casa lui îndreptățit mai degrabă acesta decât celălalt; căci oricine se înalță pe sine va fi umilit, iar cel care se umilește va fi înălțat”.
14 Λέγω ὑμῖν, κατέβη οὗτος δεδικαιωμένος εἰς τὸν οἶκον αὐτοῦ ἢ γὰρ ἐκεῖνος∙ ὅτι πᾶς ὁ ὑψῶν ἑαυτὸν ταπεινωθήσεται, ὁ δὲ ταπεινῶν ἑαυτὸν ὑψωθήσεται.
15 Îi aduceau și copilași ca să-i atingă; dar discipolii, când îi vedeau, îi mustrau.
15 Προσέφερον δὲ αὐτῷ καὶ τὰ βρέφη, ἵνα αὐτῶν ἅπτηται∙ ἰδόντες δὲ οἱ μαθηταὶ ἐπετίμησαν αὐτοῖς.
16 Atunci, Isus i-a chemat și le-a spus: „Lăsați copilașii să vină la mine și nu le interziceți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu!
16 Ὁ δὲ Ἰησοῦς προσκαλεσάμενος αὐτὰ εἶπεν, Ἄφετε τὰ παιδία ἔρχεσθαι πρός με, καὶ μὴ κωλύετε αὐτά∙ τῶν γὰρ τοιούτων ἐστὶν ἡ βασιλεία τοῦ θεοῦ.
17 Adevăr vă spun, cine nu primește împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș nu va intra în ea”.
17 Ἀμὴν λέγω ὑμῖν, ὃς ἐὰν μὴ δέξηται τὴν βασιλείαν τοῦ θεοῦ ὡς παιδίον, οὐ μὴ εἰσέλθῃ εἰς αὐτήν.
18 Odată, un conducător oarecare l-a întrebat: „Învățătorule bun, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”.
18 Καὶ ἐπηρώτησέν τις αὐτὸν ἄρχων, λέγων, Διδάσκαλε ἀγαθέ, τί ποιήσας ζωὴν αἰώνιον κληρονομήσω;
19 Isus i-a spus: „De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu.
19 Εἶπεν δὲ αὐτῷ ὁ Ἰησοῦς, Τί με λέγεις ἀγαθόν; Οὐδεὶς ἀγαθός, εἰ μὴ εἷς, ὁ θεός.
20 Cunoști poruncile: «Să nu comiți adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta!»”.
20 Τὰς ἐντολὰς οἶδας, Μὴ μοιχεύσῃς, μὴ φονεύσῃς, μὴ κλέψῃς, μὴ ψευδομαρτυρήσῃς, τίμα τὸν πατέρα σου καὶ τὴν μητέρα σου.
21 El i-a spus: „Toate acestea le-am păzit din tinerețe”.
21 Ὁ δὲ εἶπεν, Ταῦτα πάντα ἐφυλαξάμην ἐκ νεότητός μου.
22 Auzind aceasta, Isus i-a spus: „Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai și dă săracilor și vei avea comoară în ceruri; apoi vino și urmează-mă!”.
22 Ἀκούσας δὲ ταῦτα ὁ Ἰησοῦς εἶπεν αὐτῷ, Ἔτι ἕν σοι λείπει∙ πάντα ὅσα ἔχεις πώλησον, καὶ διάδος πτωχοῖς, καὶ ἕξεις θησαυρὸν ἐν οὐρανῷ∙ καὶ δεῦρο, ἀκολούθει μοι.
23 Dar el, auzind acestea, a devenit foarte trist, deoarece era foarte bogat.
23 Ὁ δὲ ἀκούσας ταῦτα περίλυπος ἐγένετο∙ ἦν γὰρ πλούσιος σφόδρα.
24 Văzând că a devenit foarte trist, Isus a spus: „Cât de greu vor intra în împărăția lui Dumnezeu cei care au bogății!
24 Ἰδὼν δὲ αὐτὸν ὁ Ἰησοῦς περίλυπον γενόμενον εἶπεν, Πῶς δυσκόλως οἱ τὰ χρήματα ἔχοντες εἰσελεύσονται εἰς τὴν βασιλείαν τοῦ θεοῦ.
25 Pentru că este mai ușor ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât ca un bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu”.
25 Εὐκοπώτερον γάρ ἐστιν κάμηλον διὰ τρυμαλιᾶς ῥαφίδος εἰσελθεῖν, ἢ πλούσιον εἰς τὴν βασιλείαν τοῦ θεοῦ εἰσελθεῖν.
26 Cei care l-au ascultat i-au spus: „Atunci, cine se poate mântui?”.
26 Εἶπον δὲ οἱ ἀκούσαντες, Καὶ τίς δύναται σωθῆναι;
27 El le-a spus: „Ceea ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu”.
27 Ὁ δὲ εἶπεν, Τὰ ἀδύνατα παρὰ ἀνθρώποις δυνατά ἐστιν παρὰ τῷ θεῷ.
28 Atunci Petru i-a spus: „Iată, noi am lăsat toate ale noastre și te-am urmat”.
28 Εἶπεν δὲ Πέτρος, Ἰδού, ἡμεῖς ἀφήκαμεν πάντα καὶ ἠκολουθήσαμέν σοι.
29 Iar el le-a spus: „Adevăr vă spun: nu este nimeni care să fi lăsat casă sau soție sau frați sau părinți sau copii pentru împărăția lui Dumnezeu
29 Ὁ δὲ εἶπεν αὐτοῖς, Ἀμὴν λέγω ὑμῖν ὅτι οὐδείς ἐστιν ὃς ἀφῆκεν οἰκίαν, ἢ γονεῖς, ἢ ἀδελφούς, ἢ γυναῖκα, ἢ τέκνα, ἕνεκεν τῆς βασιλείας τοῦ θεοῦ,
30 și care să nu primească cu mult mai mult în timpul de față, iar, în veacul care vine, viața veșnică”.
30 ὃς οὐ μὴ ἀπολάβῃ πολλαπλασίονα ἐν τῷ καιρῷ τούτῳ, καὶ ἐν τῷ αἰῶνι τῷ ἐρχομένῳ ζωὴν αἰώνιον.
31 Apoi, luându-i pe cei doisprezece, le-a spus: „Iată, urcăm la Ierusalím și se vor împlini toate cele scrise prin profeți despre Fiul Omului,
31 Παραλαβὼν δὲ τοὺς δώδεκα, εἶπεν πρὸς αὐτούς, Ἰδού, ἀναβαίνομεν εἰς Ἱεροσόλυμα, καὶ τελεσθήσεται πάντα τὰ γεγραμμένα διὰ τῶν προφητῶν τῷ υἱῷ τοῦ ἀνθρώπου.
32 căci va fi dat pe mâna păgânilor și va fi batjocorit, insultat și scuipat;
32 Παραδοθήσεται γὰρ τοῖς ἔθνεσιν, καὶ ἐμπαιχθήσεται, καὶ ὑβρισθήσεται, καὶ ἐμπτυσθήσεται,
33 și după ce-l vor fi biciuit, îl vor ucide, dar în ziua a treia va învia”.
33 καὶ μαστιγώσαντες ἀποκτενοῦσιν αὐτόν∙ καὶ τῇ ἡμέρᾳ τῇ τρίτῃ ἀναστήσεται.
34 Însă ei nu pricepeau nimic din acestea, căci acest cuvânt era ascuns pentru ei și nu înțelegeau cele spuse.
34 Καὶ αὐτοὶ οὐδὲν τούτων συνῆκαν, καὶ ἦν τὸ ῥῆμα τοῦτο κεκρυμμένον ἀπ’ αὐτῶν, καὶ οὐκ ἐγίνωσκον τὰ λεγόμενα.
35 Pe când se apropia el de Ierihón, un orb stătea lângă drum cerșind
35 Ἐγένετο δὲ ἐν τῷ ἐγγίζειν αὐτὸν εἰς Ἰεριχώ, τυφλός τις ἐκάθητο παρὰ τὴν ὁδὸν προσαιτῶν∙
36 și auzind că trecea mulțimea, s-a interesat ce este.
36 ἀκούσας δὲ ὄχλου διαπορευομένου, ἐπυνθάνετο τί εἴη τοῦτο.
37 I-au adus la cunoștință că trece Isus Nazarinéanul.
37 Ἀπήγγειλαν δὲ αὐτῷ ὅτι Ἰησοῦς ὁ Ναζωραῖος παρέρχεται.
38 Atunci el a strigat: „Isuse, Fiul lui Davíd, îndură-te de mine!”.
38 Καὶ ἐβόησεν, λέγων, Ἰησοῦ, υἱὲ Δαυίδ, ἐλέησόν με.
39 Cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, dar el striga și mai tare: „Fiul lui Davíd, îndură-te de mine!”.
39 Καὶ οἱ προάγοντες ἐπετίμων αὐτῷ ἵνα σιωπήσῃ∙ αὐτὸς δὲ πολλῷ μᾶλλον ἔκραζεν, Υἱὲ Δαυίδ, ἐλέησόν με.
40 Atunci Isus, oprindu-se, a poruncit să fie adus la el. Când s-a apropiat, l-a întrebat:
40 Σταθεὶς δὲ ὁ Ἰησοῦς ἐκέλευσεν αὐτὸν ἀχθῆναι πρὸς αὐτόν∙ ἐγγίσαντος δὲ αὐτοῦ ἐπηρώτησεν αὐτόν,
41 „Ce vrei să-ți fac?”. I-a răspuns: „Doamne, să-mi recapăt vederea!”.
41 λέγων, Τί σοι θέλεις ποιήσω; Ὁ δὲ εἶπεν, Κύριε, ἵνα ἀναβλέψω.
42 Iar Isus i-a răspuns: „Vezi! Credința ta te-a mântuit”.
42 Καὶ ὁ Ἰησοῦς εἶπεν αὐτῷ, Ἀνάβλεψον∙ ἡ πίστις σου σέσωκέν σε.
43 Îndată, orbul și-a recăpătat vederea și l-a urmat, glorificându-l pe Dumnezeu. Și tot poporul, văzând [acestea], a dat laudă lui Dumnezeu.
43 Καὶ παραχρῆμα ἀνέβλεψεν, καὶ ἠκολούθει αὐτῷ, δοξάζων τὸν θεόν∙ καὶ πᾶς ὁ λαὸς ἰδὼν ἔδωκεν αἶνον τῷ θεῷ.
