1 Și văzând Ionatan că-i ajută vremea, a ales bărbați și i-a trimis la Roma, să întărească și să înnoiască prietenia cu ea.
2 Și la Spartani și în alte locuri a trimis scrisori ca acestea.
3 Și au mers la Roma și au intrat în senatul lor și au zis: «Ionatan arhiereul și neamul Iudeilor ne-au trimis, ca să înnoiți cu noi legătura de prietenie, ca și mai înainte».
4 Și Romanii le-au dat scrisori către fiecare ținut ca să-i petreacă spre pământul Iudeii cu pace.
5 Iar cuprinsul scrisorilor pe care le-a scris Ionatan Spartanilor este acesta:
6 «Ionatan arhiereul și obștea poporului și preoții și celălalt popor al Iudeilor, fraților Spartani, bucurie!
7 Încă de demult s-au trimis scrisori la Onia arhiereul, de către Arie, unul din regii voștri, în care se adeverea că sunteți frații noștri, precum se vede din copia de față.Sir 50,1
8 Și cu cinste a primit Onia pe bărbatul cel trimis și a primit scrisorile în care se arăta legătura și prietenia dintre noi.
9 Drept aceea, noi neavând lipsă de acestea și având mângâiere cărțile cele sfinte, care sunt în mâinile noastre,
10 Am încercat să trimitem soli la voi care să înnoiască frăția și prietenia, ca să nu ne înstrăinăm de voi, că multă vreme a trecut de când ați trimis la noi.
11 Iar noi neîncetat în toată vremea și la sărbători și la celelalte zile cuvioase vă pomenim în jertfele și rugăciunile pe care le facem, precum este bine și se cuvine a ne aduce aminte de frați.
12 Și ne bucurăm de mărirea voastră.
13 Iar pe noi ne-au înconjurat multe necazuri și războaie multe, că s-au sculat cu bătaie asupra noastră regii cei din jurul nostru.
14 Dar n-am vrut să vă supărăm pe voi și pe ceilalți aliați și prieteni ai noștri cu vestea acestor războaie.
15 Pentru că avem ajutor din cer, care ne ajută, și ne-am izbăvit de vrăjmașii noștri, și s-au supus vrăjmașii noștri.
16 Drept aceea, am ales pe Numeniu, fiul lui Antioh, și pe Antipater, fiul lui Iason, și i-am trimis la Romani, ca să înnoiască prietenia și legătura de până acum cu noi.
17 Și le-am poruncit să meargă și la voi și să vă aducă închinăciuni și să vă dea scrisorile de la noi pentru înnoirea frăției noastre.
18 Și acum bine veți face de ne veți răspunde la acestea».
19 Iată copia scrisorii trimisă de Spartani:
20 «Arie, regele Spartanilor, lui Onia, preotul cel mare, bucurie!
21 Aflatu-s-a în scrieri vechi despre Spartani și Iudei că sunt frați și că sunt din neamul lui Avraam.
22 Și acum de când am cunoscut acestea, bine veți face scriindu-ne pentru pacea voastră.
23 Și noi vă răspundem cu scrisoare că turmele voastre și averea voastră ale noastre sunt, și cele ce sunt ale noastre, ale voastre sunt: poruncim drept aceea, ca să vi se vestească acestea».
24 După acestea a auzit Ionatan că s-au întors căpeteniile lui Dimitrie cu putere mai multă decât mai înainte, ca să pornească război împotriva lui.
25 Și plecând din Ierusalim, s-a întâlnit cu ei în țara Amatitei, că nu i-a lăsat să calce în țara lui.
26 Și a trimis iscoade în tabăra lor, și s-a întors și i-au spus lui că așa au rânduit, ca să vină peste ei noaptea.
27 Și după ce a apus soarele, a poruncit Ionatan celor care erau cu el să privegheze și să fie înarmați și gata de bătaie toată noaptea; și a pus străji împrejurul taberei.
28 Și au auzit vrăjmașii că Ionatan și cei care erau cu el s-au gătit de luptă, și s-au temut și s-au speriat și, fugind, au aprins focuri în tabăra lor.
29 Și Ionatan și cei care erau cu el n-au priceput până dimineața, că vedeau focurile arzând.
30 Și a alergat Ionatan pe urma lor, și nu i-a prins, pentru că trecuseră râul Elefteros.
31 Și s-a abătut Ionatan la Arabii care se cheamă Zabadei, și i-a bătut și le-a luat prăzile.
32 Și plecând, a venit la Damasc și a străbătut toată țara.
33 Iar Simon, ieșind, a mers până la Ascalon și la cetățile cele învecinate și s-a abătut la Iafa pe care a cucerit-o.
34 Că a auzit că ei vor să dea cetatea oamenilor lui Dimitrie și a pus acolo să o păzească.
35 Și s-a întors Ionatan și a adunat pe bătrânii poporului și s-au sfătuit cu ei, ca să zidească cetăți întărite în Iuda,
36 Și să înalțe zid mare între cetățuie și oraș, ca să o despartă de Ierusalim, și să rămână despărțită, așa încât nici să cumpere, nici să vândă.
37 Și s-au adunat să zidească cetatea, fiindcă se dărâmase zidul de deasupra pârâului Chedron în latura de răsărit, și au reparat partea ce se cheamă Cafenata.
38 Și Simon a întărit Hadidul din Sefala și i-a pus porți și încuietori.
39 Și a încercat Trifon să domnească peste Asia și să-și pună stemă și să pună mâna pe regele Antioh.
40 Dar se temea ca nu cumva să nu-l lase Ionatan și ca nu cumva să pornească război împotriva lui; și căuta să prindă pe Ionatan și să-l piardă și, sculându-se, a venit în Betșean.
41 Și a ieșit Ionatan înaintea lui la Betșean cu patruzeci de mii de bărbați aleși de război.
42 Și văzând Trifon că a venit Ionatan cu putere multă, s-a temut a-și întinde mâinile asupra lui.
43 Și l-a primit cu mărire și l-a împrietenit cu toți prietenii săi și i-a dat daruri și a poruncit supușilor săi să asculte de el, ca și de sine.
44 Și i-a zis lui Ionatan: «Pentru ce ai ostenit tot poporul acesta, nefiind între noi război?
45 Și acum trimite-i la casele lor, și-ți alege câțiva bărbați, care să fie cu tine, și vino cu mine în Ptolemaida și ți-o voi da ție, ca și pe celelalte cetăți și oștiri, și pe toți cei care sunt peste treburi, și întorcându-mă, mă voi duce înapoi, că pentru aceasta am venit».
46 Iar Ionatan, crezându-l, a făcut cum i-a zis, și a trimis oștirile să meargă în țara lui Iuda.
47 Și a lăsat cu sine trei mii de bărbați, dintre care două mii în Galileea, iar o mie a mers cu el.
48 Și după ce a intrat Ionatan în Ptolemaida, au închis Ptolemaidenii porțile și l-au prins pe el și pe toți cei care veniseră cu el i-au omorât cu sabia.
49 Și a trimis Trifon pedestrași și călărime în Galileea și la câmpul cel mare, ca să piardă pe toți cei ai lui Ionatan.
50 Și au înțeles că Ionatan este prins și că au pierit cei care erau cu el, și se îndemnară și se întocmiră pentru război.
51 Și văzând cei care îi izgoneau că ei pentru sufletul lor se vor bate, s-au întors.
52 Și au ajuns toți sănătoși în țara lui Iuda și au plâns pe Ionatan și pe cei care erau cu el și s-au temut și a jelit tot Israelul cu jale mare.
53 Și au încercat toate neamurile cele de primprejurul lor, ca să-i piardă.
54 Că ziceau: «N-au căpetenie și ajutor; acum dar să-i batem și să pierdem dintre oameni pomenirea lor».
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Ionatán a văzut că timpul îi era favorabil, a ales oameni și i-a trimis la Róma ca să confirme și să reînnoiască prietenia cu ei.
1 Și văzând Ionatan că-i ajută vremea, a ales bărbați și i-a trimis la Roma, să întărească și să înnoiască prietenia cu ea.
2 A trimis scrisori în acest sens și la Spárta și în alte locuri.
2 Și la Spartani și în alte locuri a trimis scrisori ca acestea.
3 Au mers la Róma, au intrat în senat și au zis: „Ionatán, marele preot, și neamul iudeilor ne-au trimis ca să reînnoim prietenia cu voi și alianța ca mai înainte”.
3 Și au mers la Roma și au intrat în senatul lor și au zis: «Ionatan arhiereul și neamul Iudeilor ne-au trimis, ca să înnoiți cu noi legătura de prietenie, ca și mai înainte».
4 [Románii] le-au dat scrisori pentru fiecare loc ca să fie primiți până în țara lui Iúda cu pace.
4 Și Romanii le-au dat scrisori către fiecare ținut ca să-i petreacă spre pământul Iudeii cu pace.
5 Aceasta este copia scrisorilor pe care le-a scris Ionatán spartanilor:
5 Iar cuprinsul scrisorilor pe care le-a scris Ionatan Spartanilor este acesta:
6 „Ionatán, marele preot, bătrânii poporului, preoții și restul poporului iudeilor, către frații spartani, salutare!
6 «Ionatan arhiereul și obștea poporului și preoții și celălalt popor al Iudeilor, fraților Spartani, bucurie!
7 Deja înainte am scris scrisori către Onías, marele preot, din partea lui Aréios, cel care domnea la voi, ca să fiți frați cu noi, așa cum o arată copia [alăturată].
7 Încă de demult s-au trimis scrisori la Onia arhiereul, de către Arie, unul din regii voștri, în care se adeverea că sunteți frații noștri, precum se vede din copia de față.
8 Onías l-a primit cu cinste pe bărbatul care fusese trimis și a acceptat scrisorile în care se vorbea pe larg despre alianță și prietenie.
8 Și cu cinste a primit Onia pe bărbatul cel trimis și a primit scrisorile în care se arăta legătura și prietenia dintre noi.
9 Însă noi, deși nu aveam nevoie de aceasta, întrucât avem mângâiere de la Cărțile Sfinte care sunt în mâinile noastre,
9 Drept aceea, noi neavând lipsă de acestea și având mângâiere cărțile cele sfinte, care sunt în mâinile noastre,
10 am încercat să trimitem la voi ca să reînnoim frăția și prietenia, ca să nu ne înstrăinăm de voi. Căci a trecut mult timp de când voi ați trimis la noi [mesageri].
10 Am încercat să trimitem soli la voi care să înnoiască frăția și prietenia, ca să nu ne înstrăinăm de voi, că multă vreme a trecut de când ați trimis la noi.
11 Noi, în toate zilele și fără încetare, în sărbători și în celelalte zile proprii, ne amintim de voi în jertfele pe care le aducem și în rugăciuni, așa cum trebuie și se cuvine să ne amintim de frați.
11 Iar noi neîncetat în toată vremea și la sărbători și la celelalte zile cuvioase vă pomenim în jertfele și rugăciunile pe care le facem, precum este bine și se cuvine a ne aduce aminte de frați.
12 Noi ne bucurăm pentru gloria voastră.
12 Și ne bucurăm de mărirea voastră.
13 Cât ne privește, am fost învăluiți de multe suferințe și războaie, întrucât regii din jurul nostru au luptat împotriva noastră.
13 Iar pe noi ne-au înconjurat multe necazuri și războaie multe, că s-au sculat cu bătaie asupra noastră regii cei din jurul nostru.
14 Nu am vrut să vă tulburăm pe voi și pe ceilalți aliați și prieteni ai noștri cu aceste războaie.
14 Dar n-am vrut să vă supărăm pe voi și pe ceilalți aliați și prieteni ai noștri cu vestea acestor războaie.
15 Căci noi avem ajutor din ceruri care ne-a susținut și am fost eliberați de dușmanii noștri, iar dușmanii noștri au fost umiliți.
15 Pentru că avem ajutor din cer, care ne ajută, și ne-am izbăvit de vrăjmașii noștri, și s-au supus vrăjmașii noștri.
16 I-am ales pe Numénios, [fiul] lui Antióh, și pe Antipáter, [fiul] lui Iáson, și i-am trimis la románi ca să reînnoiască prietenia cu ei și alianța de mai înainte.
16 Drept aceea, am ales pe Numeniu, fiul lui Antioh, și pe Antipater, fiul lui Iason, și i-am trimis la Romani, ca să înnoiască prietenia și legătura de până acum cu noi.
17 Le-am poruncit să meargă și la voi să vă salute și să vă dea scrisori din partea noastră în legătură cu reînnoirea frăției noastre.
17 Și le-am poruncit să meargă și la voi și să vă aducă închinăciuni și să vă dea scrisorile de la noi pentru înnoirea frăției noastre.
18 Acum, veți face bine să ne răspundeți la acestea”.
18 Și acum bine veți face de ne veți răspunde la acestea».
19 Aceasta este copia scrisorilor pe care le-au trimis lui Onías:
19 Iată copia scrisorii trimisă de Spartani:
20 „Aréios, regele spartanilor, lui Onías, marele preot, salutare!
20 «Arie, regele Spartanilor, lui Onia, preotul cel mare, bucurie!
21 S-a găsit într-o scrisoare despre spartani și despre iudei că sunt frați și că sunt din neamul lui Abrahám.
21 Aflatu-s-a în scrieri vechi despre Spartani și Iudei că sunt frați și că sunt din neamul lui Avraam.
22 Dar acum, pentru că am aflat aceasta, veți face bine dacă ne scrieți despre pacea voastră.
22 Și acum de când am cunoscut acestea, bine veți face scriindu-ne pentru pacea voastră.
23 Noi vă răspundem: «Animalele și bunurile voastre sunt și ale noastre, iar ale noastre sunt și ale voastre». Poruncim ca să vi se aducă la cunoștință aceste lucruri”.
23 Și noi vă răspundem cu scrisoare că turmele voastre și averea voastră ale noastre sunt, și cele ce sunt ale noastre, ale voastre sunt: poruncim drept aceea, ca să vi se vestească acestea».
24 Ionatán a auzit că s-au întors căpeteniile lui Demétrios cu armate mai numeroase decât înainte ca să lupte împotriva lui.
24 După acestea a auzit Ionatan că s-au întors căpeteniile lui Dimitrie cu putere mai multă decât mai înainte, ca să pornească război împotriva lui.
25 A plecat din Ierusalím și i-a întâmpinat în ținutul Amatítis. Nu le-a dat timp să pătrundă în ținutul lui.
25 Și plecând din Ierusalim, s-a întâlnit cu ei în țara Amatitei, că nu i-a lăsat să calce în țara lui.
26 A trimis spioni în tabăra lor. Ei s-au întors și i-au adus la cunoștință că se pregătesc să năvălească asupra lor în timpul nopții.
26 Și a trimis iscoade în tabăra lor, și s-a întors și i-au spus lui că așa au rânduit, ca să vină peste ei noaptea.
27 La apusul soarelui, Ionatán le-a poruncit celor care erau cu el să aibă grijă să fie pregătiți cu arme pentru război toată noaptea. Și a dispus gărzi de jur împrejurul taberei.
27 Și după ce a apus soarele, a poruncit Ionatan celor care erau cu el să privegheze și să fie înarmați și gata de bătaie toată noaptea; și a pus străji împrejurul taberei.
28 Potrivnicii au auzit că Ionatán și cei care erau cu el erau pregătiți de luptă, s-au temut și s-au înspăimântat în inima lor și au aprins focuri în tabăra lor.
28 Și au auzit vrăjmașii că Ionatan și cei care erau cu el s-au gătit de luptă, și s-au temut și s-au speriat și, fugind, au aprins focuri în tabăra lor.
29 Ionatán și cei care erau cu el nu și-au dat seama până dimineața, întrucât vedeau focuri arzând.
29 Și Ionatan și cei care erau cu el n-au priceput până dimineața, că vedeau focurile arzând.
30 Ionatán i-a urmărit, dar nu i-a prins, pentru că ei trecuseră râul Eléuteros.
30 Și a alergat Ionatan pe urma lor, și nu i-a prins, pentru că trecuseră râul Elefteros.
31 Ionatán a trecut la arábi – care sunt numiți zabadeéni – i-a bătut și a luat pradă de la ei.
31 Și s-a abătut Ionatan la Arabii care se cheamă Zabadei, și i-a bătut și le-a luat prăzile.
32 Apoi și-a ridicat tabăra și a venit la Damásc, străbătând toată regiunea.
32 Și plecând, a venit la Damasc și a străbătut toată țara.
33 Simon a ieșit și a înaintat până la Ascalón și fortărețele învecinate. De acolo s-a îndreptat spre Iópe și a cucerit-o.
33 Iar Simon, ieșind, a mers până la Ascalon și la cetățile cele învecinate și s-a abătut la Iafa pe care a cucerit-o.
34 A auzit că [locuitorii] voiau să predea cetatea celor care erau cu Demétrios și a pus acolo o garnizoană ca s-o păzească.
34 Că a auzit că ei vor să dea cetatea oamenilor lui Dimitrie și a pus acolo să o păzească.
35 Ionatán s-a întors, i-a adunat pe bătrânii poporului și s-a sfătuit cu ei ca să construiască fortărețe în Iudéea,
35 Și s-a întors Ionatan și a adunat pe bătrânii poporului și s-au sfătuit cu ei, ca să zidească cetăți întărite în Iuda,
36 să înalțe zidurile Ierusalímului și să ridice un zid mare între fortăreață și cetate ca s-o despartă de cetate: ea să fie de o parte, încât [cei din fortăreață] să nu poată nici să cumpere, nici să vândă.
36 Și să înalțe zid mare între cetățuie și oraș, ca să o despartă de Ierusalim, și să rămână despărțită, așa încât nici să cumpere, nici să vândă.
37 S-au adunat să reconstruiască cetatea, pentru că se prăbușise zidul dinspre torent, cel spre răsărit, și l-au refăcut pe cel numit Cafenáta.
37 Și s-au adunat să zidească cetatea, fiindcă se dărâmase zidul de deasupra pârâului Chedron în latura de răsărit, și au reparat partea ce se cheamă Cafenata.
38 Simon a reconstruit [cetatea] Adidá din Sefelá, a întărit-o și i-a pus porți și zăvoare.
38 Și Simon a întărit Hadidul din Sefala și i-a pus porți și încuietori.
39 Trífon căuta să domnească peste Asia și să-și pună [pe cap] coroana; și-a întins mâna împotriva regelui Antióh.
39 Și a încercat Trifon să domnească peste Asia și să-și pună stemă și să pună mâna pe regele Antioh.
40 Dar se temea ca Ionatán să nu-i permită și că va lupta împotriva lui. Căuta să-l prindă și să-l nimicească. A plecat și a venit la Baitsán.
40 Dar se temea ca nu cumva să nu-l lase Ionatan și ca nu cumva să pornească război împotriva lui; și căuta să prindă pe Ionatan și să-l piardă și, sculându-se, a venit în Betșean.
41 Ionatán i-a ieșit în întâmpinare cu patruzeci de mii de bărbați aleși pentru luptă și a venit la Baitsán.
41 Și a ieșit Ionatan înaintea lui la Betșean cu patruzeci de mii de bărbați aleși de război.
42 Trífon a văzut că venise cu armate numeroase și i-a fost teamă să-și întindă mâna împotriva lui.
42 Și văzând Trifon că a venit Ionatan cu putere multă, s-a temut a-și întinde mâinile asupra lui.
43 L-a primit cu cinste și l-a prezentat tuturor prietenilor săi. I-a dat daruri și le-a poruncit prietenilor săi și armatelor să asculte de [Ionatán] ca de el însuși.
43 Și l-a primit cu mărire și l-a împrietenit cu toți prietenii săi și i-a dat daruri și a poruncit supușilor săi să asculte de el, ca și de sine.
44 I-a zis lui Ionatán: „De ce ai obosit tot poporul acesta de vreme ce nu este război între noi?
44 Și i-a zis lui Ionatan: «Pentru ce ai ostenit tot poporul acesta, nefiind între noi război?
45 Trimite-i la casele lor! Alege-ți puțini oameni care să fie cu tine! Hai cu mine la Ptolemáis și ți-o voi da pe ea, celelalte fortărețe, celelalte armate și toți funcționarii! Iar eu mă voi întoarce și voi pleca, pentru că din cauza aceasta sunt aici”.
45 Și acum trimite-i la casele lor, și-ți alege câțiva bărbați, care să fie cu tine, și vino cu mine în Ptolemaida și ți-o voi da ție, ca și pe celelalte cetăți și oștiri, și pe toți cei care sunt peste treburi, și întorcându-mă, mă voi duce înapoi, că pentru aceasta am venit».
46 Ionatán i-a dat crezare și a făcut după cum i-a zis: a trimis armatele, care au plecat spre țara lui Iúda.
46 Iar Ionatan, crezându-l, a făcut cum i-a zis, și a trimis oștirile să meargă în țara lui Iuda.
47 A lăsat cu el trei mii de oameni, dintre care două mii i-a lăsat în Galiléea, iar o mie i-a luat cu el.
47 Și a lăsat cu sine trei mii de bărbați, dintre care două mii în Galileea, iar o mie a mers cu el.
48 Ionatán a intrat în Ptolemáis. Cei din Ptolemáis au închis porțile și l-au capturat, iar pe cei care au intrat cu el i-au ucis cu sabia.
48 Și după ce a intrat Ionatan în Ptolemaida, au închis Ptolemaidenii porțile și l-au prins pe el și pe toți cei care veniseră cu el i-au omorât cu sabia.
49 Trífon a trimis armate și cavalerie în Galiléea și în Câmpia cea Mare ca să-i nimicească pe toți cei care erau cu Ionatán.
49 Și a trimis Trifon pedestrași și călărime în Galileea și la câmpul cel mare, ca să piardă pe toți cei ai lui Ionatan.
50 Dar ei au aflat că [Ionatán] fusese prins și că fuseseră uciși cei care erau cu el. S-au încurajat unii pe alții și au pornit grupați, gata de luptă.
50 Și au înțeles că Ionatan este prins și că au pierit cei care erau cu el, și se îndemnară și se întocmiră pentru război.
51 Cei care-i urmăreau au văzut că sunt [pregătiți să lupte] pentru sufletele lor și s-au întors.
51 Și văzând cei care îi izgoneau că ei pentru sufletul lor se vor bate, s-au întors.
52 Toți au venit cu pace în ținutul lui Iúda și l-au plâns pe Ionatán și pe cei care fuseseră cu el. I-a cuprins o teamă mare și tot Israélul a plâns cu jale mare.
52 Și au ajuns toți sănătoși în țara lui Iuda și au plâns pe Ionatan și pe cei care erau cu el și s-au temut și a jelit tot Israelul cu jale mare.
53 Toate neamurile dimprejurul lor căutau să-i distrugă, căci spuneau: „Nu au căpetenie și se tem. Așadar, să luptăm împotriva lor și să ștergem amintirea lor dintre oameni!”.
53 Și au încercat toate neamurile cele de primprejurul lor, ca să-i piardă.
54 Că ziceau: «N-au căpetenie și ajutor; acum dar să-i batem și să pierdem dintre oameni pomenirea lor».
