Capitolul 22
3Regi 221 Au trecut trei ani fără război între Siria și Israel.
2 În al treilea an s-a dus Iosafat, regele Iudei, la regele lui Israel;2Par 18,2
3 Și a zis regele lui Israel către slugile sale: „Știți voi, oare, că Ramotul Galaadului este al nostru, și noi tăcem de atâta vreme și nu-l scoatem din mâna regelui Siriei?”1Rg 4,13 1Rg 20,34
4 Apoi a zis el lui Iosafat: „Vei merge și tu cu mine la război împotriva Ramot-Galaadului?” Iar Iosafat a zis către regele lui Israel: „Cum ești tu, așa sunt și eu; cum este poporul tău, așa este și poporul meu; cum sunt caii tăi, așa sunt și caii mei!”2Rg 3,7 2Par 18,3
5 Și a mai zis Iosafat, regele lui Iuda, către regele lui Israel: „Întreabă dar, astăzi, ce zice Domnul?”2Par 18,4
6 Și a adunat regele lui Israel ca la patru sute de prooroci și le-a zis: „Să merg eu, oare, cu război împotriva Ramot-Galaadului sau nu?” Și ei au zis: „Să mergi, că Domnul îl va da în mâinile regelui!”2Par 18,5
7 Și a zis Iosafat: „Nu mai este oare aici vreun prooroc al Domnului, ca să întrebăm pe Domnul prin el?”2Par 18,6
8 Și a zis regele lui Israel către Iosafat: „Mai este un om prin care se poate întreba Domnul, însă eu nu-l iubesc, căci nu proorocește de bine pentru mine, ci numai de rău; acesta e Miheia, fiul lui Imla”. Și a zis Iosafat: „Nu vorbi așa, rege!”1Rg 20,13 Ga 4,16 2Tim 4,3
9 Și a chemat regele lui Israel pe un famen și a zis: „Du-te repede după Miheia, fiul lui Imla!”
10 Apoi regele lui Israel și Iosafat, regale Iudei, s-au așezat fiecare în tronul său, îmbrăcați în haine domnești, pe locul dinaintea porții Samariei, și toți proorocii prooroceau înaintea lor.
11 Iar Sedechia, fiul lui Chenaana, și-a făcut niște coarne de fier și a zis: „Așa zice Domnul: cu acestea vei împunge pe Sirieni până ce vor muri”.2Par 18,10 Ir 28,14
12 Și toți proorocii au proorocit la fel, zicând: „Să te duci împotriva Ramot-Galaadului, că vei izbuti. Domnul îl va da în mâna regelui”.
13 Iar trimisul, care s-a dus să cheme pe Miheia, i-a grăit acestuia, zicând: „Iată toți proorocii proorocesc într-un glas de bine regelui; să fie dar și cuvântul tău asemenea cu cuvântul fiecăruia din ei”.2Par 18,12
14 Iar Miheia a zis: „Viu este Domnul! Ce-mi va spune Domnul, aceea voi grăi!”Ir 23,28 Ir 42,4
15 Apoi a venit el a rege și regale i-a zis: „Miheia, să mai mergem noi oare cu război împotriva Ramot-Galaadului sau nu?” Și i-a zis acela: „Du-te, că vei izbuti. Domnul îl va da în mâna regelui!”2Par 18,14
16 Și i-a zis regele: „Iar și iar te jur, ca să nu-mi grăiești nimic, decât ce este adevărat, în numele Domnului”.2Par 18,15 Mt 26,63
17 Și a zis el: „Iată, văd pe toți Israeliții împrăștiați prin munți, ca oile ce n-au păstor. Și a zis Domnul: Ei n-au domn, să se întoarcă fiecare cu pace la casa sa”.Nm 27,17 2Par 18,16
18 Atunci regele lui Israel a zis către Iosafat, regele Iudei: „Nu ți-am spus eu oare că el nu proorocește de bine pentru mine, ci numai de rău?”2Par 18,17
19 Miheia însă a zis: „Nu este așa. Nu eu grăiesc; ascultă cuvântul Domnului. Nu este așa. Am văzut pe Domnul stând pe tronul Său, și toată oștirea cerească sta lângă El, la dreapta, și la stânga Lui”.Is 6,1 Dn 4,14 Dn 7,9
20 Și a zis Domnul: „Cine ar îndupleca pe Ahab să meargă în Ramot-Galaad și să piară acolo?” Unul spunea una, și altul alta.Rm 1,24
21 Atunci a ieșit un duh și a stat înaintea feței Domnului și a zis: „Eu îl voi ademeni”. Domnul a zis: „Cum?”2Par 18,20 Iov 1,6-7
22 Iar acela a zis: „Mă duc și mă fac duh mincinos în gura tuturor proorocilor lui”. Domnul a zis: „Tu îl vei ademeni și vei face aceasta; du-te și fă cum ai zis!”2Par 18,21 Iz 13,9 Mt 6,13
23 Și iată cum a îngăduit Domnul duhului celui mincinos să fie în gura tuturor acestor prooroci ai tăi; însă Domnul n-a grăit bine de tine!”2Tes 2,11
24 Atunci s-a apropiat Sedechia, fiul lui Chenaana, și, lovind pe Miheia peste obraz, a zis: „Cum? Au doară s-a depărtat Duhul Domnului de la mine, ca să grăiască prin tine?”2Par 18,23 Ir 20,2
25 Iar Miheia a zis: „Iată, ai să vezi aceasta în ziua când vei fugi din cămară în cămară, ca să te ascunzi”.2Par 18,24
26 A zis regele lui Israel: „Luați pe Miheia și-l duceți la Amon, căpetenia cetății, și la Ioaș, fiul regelui,
27 Și spuneți: Așa zice regele: Aruncați-l în temniță și-l hrăniți numai cu puțină pâine și cu puțină apă, până ce mă voi întoarce biruitor”.1Rg 20,11 Ps 79,5
28 Iar Miheia a zis: „Că ai să te întorci biruitor, aceasta n-a grăit-o Domnul prin mine”. Apoi a zis: „Ascultați, toate popoarele!”
29 După aceea a purces regele lui Israel și Iosafat, regele Iudei, împreună asupra Ramot-Galaadului.2Par 18,28
30 Și a zis regele lui Israel către Iosafat: „Eu îmi schimb hainele și intru în luptă, iar tu îmbracă-ți hainele de rege!” Și și-a schimbat hainele regele lui Israel și a intrat în luptă.2Par 18,29
31 Regale sirian însă a poruncit celor treizeci și două de căpetenii ale carelor de război și a zis: „Să nu vă luptați nici cu mic, nici cu mare, ci numai eu regele lui Israel”.
32 Căpeteniile carelor, văzând pe Iosafat, au crezut că acesta este cu adevărat regele lui Israel și s-au repezit asupra lui, ca să se lupte cu el. Iosafat însă a strigat.2Par 18,31
33 Atunci căpeteniile carelor, văzând că nu este acesta regele lui Israel, s-au abătut de la el.
34 Iar un om și-a întins arcul și a lovit din întâmplare pe regele lui Israel într-o încheietură a platoșei, și acesta a zis cărăușului său: „Întoarce îndărăt și mă scoate din oaste, că sunt rănit”.2Par 18,33
35 Și s-a pornit luptă mare în acea zi și regele a stat în carul lui în fața Sirienilor toată ziua, iar seara a murit; și a curs sânge din rana sa pe podul carului.1Rg 20,42 2Par 18,34
36 Și la asfințitul soarelui s-a dat de veste la toată tabăra, zicând: „Să meargă fiecare la cetatea lui, fiecare la ținutul lui!”
37 Și murind regele, a fost dus și l-au înmormântat în Samaria.
38 Și au spălat carul lui în iazul Samariei; și câinii i-au lins sângele lui Ahab, iar desfrânatele s-au scăldat în spălătura acelui sânge, după cuvântul pe care l-a grăit Domnul.1Rg 21,19
39 Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el și casa cea de fildeș pe care a făcut-o el și toate cetățile pe care el le-a zidit sunt scrise în cronica regilor lui Israel.2Par 18,2 Am 3,15
40 Adormind cu părinții săi, în locul lui Ahab s-a făcut rege Ohozia, fiul său.
41 Iosafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în anul al patrulea al lui Ahab, regele lui Israel.2Par 17,1
42 Când s-a făcut rege, Iosafat era ca da treizeci și cinci de ani și douăzeci și cinci de ani a domnit el în Ierusalim. Pe mama lui o chema Azuba și era fiica lui Șilhi.2Par 20,31
43 El a umblat întru totul pe căile lui Asa, tatăl său și nu s-a abătut de la ele, săvârșind fapte plăcute înaintea ochilor Domnului. Numai înălțimile nu le-a desființat, căci poporul încă săvârșea jertfe și tămâieri pe înălțimi.1Rg 15,14 2Par 15,17
44 Iosafat a făcut pace cu regele lui Israel.2Par 19,2
45 Celelalte fapte ale lui Iosafat și războaiele pe care le-a purtat sunt scrise în cronica regilor lui Iuda.2Par 18,1 2Par 20,34
46 Și rămășița desfrânaților care mai rămăsese din zilele tatălui său Asa, a stârpit-o din țară.1Rg 15,12
47 În Idumeea pe atunci nu era rege, ci numai un locțiitor de rege.2Rg 8,13 1Rg 11,17
48 Regele Iosafat a făcut și corăbii ca cele de Tarsis, ca să se ducă să aducă aur de la Ofir; dar n-au putut să ajungă, sfărâmându-se la Ețion Gheber.1Rg 9,28 2Par 20,36
49 Atunci a zis Ohozia, fiul lui Ahab, către Iosafat: „Să se ducă și slugile mele cu slugile tale cu corăbiile”. Însă Iosafat n-a vrut.2Par 19,2
50 Și a adormit cu părinții săi în cetatea lui David, strămoșul său, și a fost îngropat Iosafat cu ei, în cetatea lui David și în locul lui s-a făcut rege Ioram, fiul său.2Par 21,1
51 Ohozia, fiul lui Ahab, s-a făcut rege peste Israel în Samaria în anul al șaptesprezecelea al lui Iosafat, regele Iudei; și a domnit peste Israel în Samaria doi ani.
52 El a săvârșit fapte urâte înaintea ochilor Domnului și a umblat pe căile tatălui său și pe căile mamei sale și pe căile lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel la păcat;2Rg 15,26
53 Căci a slujit lui Baal și i s-a închinat lui și a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, cum făcuse și tatăl său.Jd 2,11
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Au trecut trei ani fără să fie război între Arám și fiii lui Israél.
1 Au trecut trei ani fără război între Siria și Israel.
2 În anul al treilea, Iosafát, regele lui Iúda, a coborât la regele lui Israél.
2 În al treilea an s-a dus Iosafat, regele Iudei, la regele lui Israel;
3 Regele lui Israél le-a zis slujitorilor săi: „Știți că Ramót din Galaád este al nostru. Iar noi stăm liniștiți și nu-l luăm [înapoi] din mâna regelui lui Arám”.
3 Și a zis regele lui Israel către slugile sale: „Știți voi, oare, că Ramotul Galaadului este al nostru, și noi tăcem de atâta vreme și nu-l scoatem din mâna regelui Siriei?”
4 Și i-a zis lui Iosafát: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva [cetății] Ramót din Galaád?”. Iosafát i-a răspuns regelui lui Israél: „Eu voi fi ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi!”.
4 Apoi a zis el lui Iosafat: „Vei merge și tu cu mine la război împotriva Ramot-Galaadului?” Iar Iosafat a zis către regele lui Israel: „Cum ești tu, așa sunt și eu; cum este poporul tău, așa este și poporul meu; cum sunt caii tăi, așa sunt și caii mei!”
5 Apoi Iosafát i-a zis regelui lui Israél: „Consultă azi, te rog, cuvântul Domnului!”.
5 Și a mai zis Iosafat, regele lui Iuda, către regele lui Israel: „Întreabă dar, astăzi, ce zice Domnul?”
6 Regele lui Israél i-a adunat pe profeți, cam patru sute, și le-a zis: „Să merg să lupt împotriva [cetății] Ramót din Galaád sau să renunț?”. Ei i-au răspuns: „Mergi! Domnul l-a dat în mâinile regelui”.
6 Și a adunat regele lui Israel ca la patru sute de prooroci și le-a zis: „Să merg eu, oare, cu război împotriva Ramot-Galaadului sau nu?” Și ei au zis: „Să mergi, că Domnul îl va da în mâinile regelui!”
7 Dar Iosafát a zis: „Mai este aici vreun profet al Domnului ca să-l putem întreba?”.
7 Și a zis Iosafat: „Nu mai este oare aici vreun prooroc al Domnului, ca să întrebăm pe Domnul prin el?”
8 Regele lui Israél i-a răspuns lui Iosafát: „Mai este un om prin care am putea să-l consultăm pe Domnul; însă îl urăsc, pentru că nu-mi profețește nimic bun, ci numai rău: este Mihéia, fiul lui Imlá”. Iosafát a zis: „Să nu vorbească regele așa!”.
8 Și a zis regele lui Israel către Iosafat: „Mai este un om prin care se poate întreba Domnul, însă eu nu-l iubesc, căci nu proorocește de bine pentru mine, ci numai de rău; acesta e Miheia, fiul lui Imla”. Și a zis Iosafat: „Nu vorbi așa, rege!”
9 Atunci regele lui Israél a chemat un eunuc și a zis: „Adu-l repede pe Mihéia, fiul lui Imlá!”.
9 Și a chemat regele lui Israel pe un famen și a zis: „Du-te repede după Miheia, fiul lui Imla!”
10 Regele lui Israél și Iosafát, regele lui Iúda, stăteau fiecare pe tronul său, îmbrăcați fiecare în hainele lor la aria de la intrarea porții Samaríei. Toți profeții profețeau înaintea lor.
10 Apoi regele lui Israel și Iosafat, regale Iudei, s-au așezat fiecare în tronul său, îmbrăcați în haine domnești, pe locul dinaintea porții Samariei, și toți proorocii prooroceau înaintea lor.
11 Sedecía, fiul lui Cheníana, își făcuse niște coarne de fier și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Cu acestea îl vei bate pe Arám până îl vei nimici»”.
11 Iar Sedechia, fiul lui Chenaana, și-a făcut niște coarne de fier și a zis: „Așa zice Domnul: cu acestea vei împunge pe Sirieni până ce vor muri”.
12 Și toți profeții profetizau la fel, zicând: „Urcă la Ramót din Galaád, căci vei avea succes! Domnul l-a dat în mâinile regelui!”.
12 Și toți proorocii au proorocit la fel, zicând: „Să te duci împotriva Ramot-Galaadului, că vei izbuti. Domnul îl va da în mâna regelui”.
13 Mesagerul care se dusese să-l cheme pe Mihéia i-a vorbit așa: „Iată, cuvintele profeților sunt ca o singură gură, [profețind] binele pentru rege! Să fie cuvintele tale ca vorba unuia dintre ei și vorbește de bine!”.
13 Iar trimisul, care s-a dus să cheme pe Miheia, i-a grăit acestuia, zicând: „Iată toți proorocii proorocesc într-un glas de bine regelui; să fie dar și cuvântul tău asemenea cu cuvântul fiecăruia din ei”.
14 Mihéia a răspuns: „Viu este Domnul că ceea ce-mi va spune Domnul, aceea voi spune!”.
14 Iar Miheia a zis: „Viu este Domnul! Ce-mi va spune Domnul, aceea voi grăi!”
15 A ajuns la rege și regele i-a zis: „Mihéia, să mergem la Ramót din Galaád și să luptăm împotriva lui sau să renunțăm?”. El a zis: „Urcă, pentru că vei avea succes! Domnul l-a dat în mâna regelui”.
15 Apoi a venit el a rege și regale i-a zis: „Miheia, să mai mergem noi oare cu război împotriva Ramot-Galaadului sau nu?” Și i-a zis acela: „Du-te, că vei izbuti. Domnul îl va da în mâna regelui!”
16 Dar regele i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în numele Domnului?”.
16 Și i-a zis regele: „Iar și iar te jur, ca să nu-mi grăiești nimic, decât ce este adevărat, în numele Domnului”.
17 [Mihéia] a răspuns:
„Văd tot Israélul risipit pe munți
ca o turmă care nu are păstor.
Domnul zice:
«Aceștia n-au stăpân;
să se întoarcă fiecare acasă în pace!»”.
17 Și a zis el: „Iată, văd pe toți Israeliții împrăștiați prin munți, ca oile ce n-au păstor. Și a zis Domnul: Ei n-au domn, să se întoarcă fiecare cu pace la casa sa”.
18 Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát: „Oare nu ți-am spus că el nu profețește nimic bun despre mine, ci numai rău?”.
18 Atunci regele lui Israel a zis către Iosafat, regele Iudei: „Nu ți-am spus eu oare că el nu proorocește de bine pentru mine, ci numai de rău?”
19 Atunci [Mihéia] a zis: „Ascultă cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul stând pe tronul său și toată oștirea cerurilor stând lângă el, la dreapta și la stânga lui.
19 Miheia însă a zis: „Nu este așa. Nu eu grăiesc; ascultă cuvântul Domnului. Nu este așa. Am văzut pe Domnul stând pe tronul Său, și toată oștirea cerească sta lângă El, la dreapta, și la stânga Lui”.
20 Domnul a zis: «Cine îl va amăgi pe Aháb ca să urce și să cadă la Ramót din Galaád?». Și au răspuns unul într-un fel, altul în alt fel.
20 Și a zis Domnul: „Cine ar îndupleca pe Ahab să meargă în Ramot-Galaad și să piară acolo?” Unul spunea una, și altul alta.
21 A ieșit un duh, a stat înaintea Domnului și a zis: «Eu îl voi amăgi». Domnul i-a zis: «Prin ce?».
21 Atunci a ieșit un duh și a stat înaintea feței Domnului și a zis: „Eu îl voi ademeni”. Domnul a zis: „Cum?”
22 El a răspuns: «Voi ieși și voi fi un duh mincinos în gura tuturor profeților săi». [Domnul] a spus: «[Prin aceasta] îl vei putea amăgi. Ieși și fă așa!».
22 Iar acela a zis: „Mă duc și mă fac duh mincinos în gura tuturor proorocilor lui”. Domnul a zis: „Tu îl vei ademeni și vei face aceasta; du-te și fă cum ai zis!”
23 Acum, iată, Domnul a pus un duh mincinos în gura tuturor acestor profeți ai tăi! Domnul a vorbit rău despre tine”.
23 Și iată cum a îngăduit Domnul duhului celui mincinos să fie în gura tuturor acestor prooroci ai tăi; însă Domnul n-a grăit bine de tine!”
24 Atunci, Sedecía, fiul lui Cheníana, s-a apropiat, l-a lovit pe Mihéia peste obraz și a zis: „Pe unde a trecut Duhul Domnului de la mine ca să-ți vorbească?”.
24 Atunci s-a apropiat Sedechia, fiul lui Chenaana, și, lovind pe Miheia peste obraz, a zis: „Cum? Au doară s-a depărtat Duhul Domnului de la mine, ca să grăiască prin tine?”
25 Mihéia i-a răspuns: „Iată, tu vei vedea în ziua când vei intra în camera dinăuntru ca să te ascunzi!”.
25 Iar Miheia a zis: „Iată, ai să vezi aceasta în ziua când vei fugi din cămară în cămară, ca să te ascunzi”.
26 Regele lui Israél a zis: „Ia-l pe Mihéia și du-l la Amón, căpetenia cetății, și la Ióas, fiul regelui,
26 A zis regele lui Israel: „Luați pe Miheia și-l duceți la Amon, căpetenia cetății, și la Ioaș, fiul regelui,
27 și spune-le: «Așa vorbește regele: ‹Puneți-l pe acesta în închisoare și hrăniți-l cu pâinea întristării și cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace!› »”.
27 Și spuneți: Așa zice regele: Aruncați-l în temniță și-l hrăniți numai cu puțină pâine și cu puțină apă, până ce mă voi întoarce biruitor”.
28 Mihéia a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine”. Și a [mai] zis: „Să asculte toate popoarele!”.
28 Iar Miheia a zis: „Că ai să te întorci biruitor, aceasta n-a grăit-o Domnul prin mine”. Apoi a zis: „Ascultați, toate popoarele!”
29 Regele lui Israél și Iosafát, regele lui Iúda, au urcat la Ramót din Galaád.
29 După aceea a purces regele lui Israel și Iosafat, regele Iudei, împreună asupra Ramot-Galaadului.
30 Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát: „Mă voi preface că sunt altcineva și voi merge la luptă. Tu, însă, îmbracă-te cu hainele tale!”. Regele lui Israél s-a prefăcut că este altcineva și a mers la luptă.
30 Și a zis regele lui Israel către Iosafat: „Eu îmi schimb hainele și intru în luptă, iar tu îmbracă-ți hainele de rege!” Și și-a schimbat hainele regele lui Israel și a intrat în luptă.
31 Regele lui Arám a poruncit celor treizeci și două de căpetenii ale carelor: „Să nu luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israél!”.
31 Regale sirian însă a poruncit celor treizeci și două de căpetenii ale carelor de război și a zis: „Să nu vă luptați nici cu mic, nici cu mare, ci numai eu regele lui Israel”.
32 Când l-au văzut căpeteniile carelor pe Iosafát, au zis: „Cu siguranță acesta este regele lui Israél”. S-au întors spre el ca să lupte, dar Iosafát a strigat.
32 Căpeteniile carelor, văzând pe Iosafat, au crezut că acesta este cu adevărat regele lui Israel și s-au repezit asupra lui, ca să se lupte cu el. Iosafat însă a strigat.
33 Când au văzut căpeteniile carelor că nu era regele lui Israél, au plecat de la el.
33 Atunci căpeteniile carelor, văzând că nu este acesta regele lui Israel, s-au abătut de la el.
34 Atunci un om a tras cu arcul la întâmplare și l-a lovit pe regele lui Israél între solzii armurii. [Aháb] a zis către cel [care-i mâna] carul: „Întoarce-te și scoate-mă din tabără, căci sunt rănit!”.
34 Iar un om și-a întins arcul și a lovit din întâmplare pe regele lui Israel într-o încheietură a platoșei, și acesta a zis cărăușului său: „Întoarce îndărăt și mă scoate din oaste, că sunt rănit”.
35 Lupta s-a întețit în ziua aceea. Regele a stat drept în car în fața araméilor, iar seara a murit. Sângele rănii a curs pe fundul carului.
35 Și s-a pornit luptă mare în acea zi și regele a stat în carul lui în fața Sirienilor toată ziua, iar seara a murit; și a curs sânge din rana sa pe podul carului.
36 La apusul soarelui, un strigăt a trecut prin tabără: „Fiecare în cetatea lui! Fiecare în ținutul lui!”.
36 Și la asfințitul soarelui s-a dat de veste la toată tabăra, zicând: „Să meargă fiecare la cetatea lui, fiecare la ținutul lui!”
37 Regele a murit: au venit la Samaría și l-au îngropat pe rege la Samaría.
37 Și murind regele, a fost dus și l-au înmormântat în Samaria.
38 Au spălat carul la piscina din Samaría. Câinii au lins sângele său unde se spălau prostituatele, după cuvântul Domnului pe care îl spusese.
38 Și au spălat carul lui în iazul Samariei; și câinii i-au lins sângele lui Ahab, iar desfrânatele s-au scăldat în spălătura acelui sânge, după cuvântul pe care l-a grăit Domnul.
39 Celelalte fapte ale lui Aháb, tot ce a făcut el, casa de fildeș pe care a construit-o, toate cetățile pe care le-a construit, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél?
39 Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el și casa cea de fildeș pe care a făcut-o el și toate cetățile pe care el le-a zidit sunt scrise în cronica regilor lui Israel.
40 Aháb a adormit cu părinții săi și a devenit rege Aházía, fiul său, în locul lui.
40 Adormind cu părinții săi, în locul lui Ahab s-a făcut rege Ohozia, fiul său.
41 Iosafát, fiul lui Asá, a fost peste Iúda în al patrulea an al lui Aháb, regele lui Israél.
41 Iosafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în anul al patrulea al lui Ahab, regele lui Israel.
42 Iosafát avea treizeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit douăzeci și cinci de ani la Ierusalím. Numele mamei lui era Azubá, fiica lui Șilhí.
42 Când s-a făcut rege, Iosafat era ca da treizeci și cinci de ani și douăzeci și cinci de ani a domnit el în Ierusalim. Pe mama lui o chema Azuba și era fiica lui Șilhi.
43 El a mers pe toate căile lui Asá, tatăl său, și nu s-a îndepărtat de ele făcând ceea ce e drept în ochii Domnului.
43 El a umblat întru totul pe căile lui Asa, tatăl său și nu s-a abătut de la ele, săvârșind fapte plăcute înaintea ochilor Domnului. Numai înălțimile nu le-a desființat, căci poporul încă săvârșea jertfe și tămâieri pe înălțimi.
44 Dar înălțimile nu au fost îndepărtate. Poporul aducea jertfe și [ardea] tămâie pe înălțimi.
44 Iosafat a făcut pace cu regele lui Israel.
45 Iosafát a fost în pace cu regele lui Israél.
45 Celelalte fapte ale lui Iosafat și războaiele pe care le-a purtat sunt scrise în cronica regilor lui Iuda.
46 Celelalte fapte ale lui Iosafát, vitejia lui de care a dat dovadă și cum s-a luptat, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda?
46 Și rămășița desfrânaților care mai rămăsese din zilele tatălui său Asa, a stârpit-o din țară.
47 I-a măturat din țară pe homosexualii care rămăseseră din zilele lui Asá, tatăl său.
47 În Idumeea pe atunci nu era rege, ci numai un locțiitor de rege.
48 Rege nu era în Edóm: un guvernator [ținea locul] regelui.
48 Regele Iosafat a făcut și corăbii ca cele de Tarsis, ca să se ducă să aducă aur de la Ofir; dar n-au putut să ajungă, sfărâmându-se la Ețion Gheber.
49 Iosafát a făcut niște corăbii din Tarșíș ca să meargă la Ofír după aur; dar nu au mers, pentru că s-au sfărâmat corăbiile la Éțion-Ghéber.
49 Atunci a zis Ohozia, fiul lui Ahab, către Iosafat: „Să se ducă și slugile mele cu slugile tale cu corăbiile”. Însă Iosafat n-a vrut.
50 Atunci Ahazía, fiul lui Aháb, i-a zis lui Iosafát: „Să meargă slujitorii mei cu slujitorii tăi în corăbii!”. Dar Iosafát nu a vrut.
50 Și a adormit cu părinții săi în cetatea lui David, strămoșul său, și a fost îngropat Iosafat cu ei, în cetatea lui David și în locul lui s-a făcut rege Ioram, fiul său.
51 Iosafát a adormit cu părinții săi și a fost îngropat cu părinții săi în cetatea lui Davíd, tatăl său. Și a devenit rege Iorám, fiul său, în locul lui.
51 Ohozia, fiul lui Ahab, s-a făcut rege peste Israel în Samaria în anul al șaptesprezecelea al lui Iosafat, regele Iudei; și a domnit peste Israel în Samaria doi ani.
52 Ahazía, fiul lui Aháb, a fost rege peste Israél la Samaría în al șaptesprezecelea an al lui Iosafát, regele lui Iúda. A domnit peste Israél doi ani.
52 El a săvârșit fapte urâte înaintea ochilor Domnului și a umblat pe căile tatălui său și pe căile mamei sale și pe căile lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel la păcat;
53 El a făcut ce este rău în ochii Domnului și a umblat pe calea tatălui său și pe calea mamei sale și pe calea lui Ieroboám, fiul lui Nebát, cel care-l făcuse pe Israél să păcătuiască.
53 Căci a slujit lui Baal și i s-a închinat lui și a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, cum făcuse și tatăl său.
54 L-a slujit pe Báal, s-a închinat înaintea lui și l-a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israél [făcând] tot ce făcuse tatăl său.
Traducerea ortodoxă
Traducerea greacă bizantină
1 Au trecut trei ani fără război între Siria și Israel.
1 Καὶ ἐκάθισεν τρία ἔτη, καὶ οὐκ ἦν πόλεμος ἀνὰ μέσον Συρίας καὶ ἀνὰ μέσον Ισραηλ.
2 În al treilea an s-a dus Iosafat, regele Iudei, la regele lui Israel;
2 καὶ ἐγενήθη ἐν τῷ ἐνιαυτῷ τῷ τρίτῳ καὶ κατέβη Ιωσαφατ βασιλεὺς Ιουδα πρὸς βασιλέα Ισραηλ.
3 Și a zis regele lui Israel către slugile sale: „Știți voi, oare, că Ramotul Galaadului este al nostru, și noi tăcem de atâta vreme și nu-l scoatem din mâna regelui Siriei?”
3 καὶ εἶπεν βασιλεὺς Ισραηλ πρὸς τοὺς παῖδας αὐτοῦ Εἰ οἴδατε ὅτι ἡμῖν Ρεμμαθ Γαλααδ, καὶ ἡμεῖς σιωπῶμεν λαβεῖν αὐτὴν ἐκ χειρὸς βασιλέως Συρίας;
4 Apoi a zis el lui Iosafat: „Vei merge și tu cu mine la război împotriva Ramot-Galaadului?” Iar Iosafat a zis către regele lui Israel: „Cum ești tu, așa sunt și eu; cum este poporul tău, așa este și poporul meu; cum sunt caii tăi, așa sunt și caii mei!”
4 καὶ εἶπεν βασιλεὺς Ισραηλ πρὸς Ιωσαφατ Ἀναβήσῃ μεθ’ ἡμῶν εἰς Ρεμμαθ Γαλααδ εἰς πόλεμον; καὶ εἶπεν Ιωσαφατ Καθὼς ἐγὼ οὕτως καὶ σύ, καθὼς ὁ λαός μου ὁ λαός σου, καθὼς οἱ ἵπποι μου οἱ ἵπποι σου.
5 Și a mai zis Iosafat, regele lui Iuda, către regele lui Israel: „Întreabă dar, astăzi, ce zice Domnul?”
5 καὶ εἶπεν Ιωσαφατ βασιλεὺς Ιουδα πρὸς βασιλέα Ισραηλ Ἐπερωτήσατε δὴ σήμερον τὸν κύριον.
6 Și a adunat regele lui Israel ca la patru sute de prooroci și le-a zis: „Să merg eu, oare, cu război împotriva Ramot-Galaadului sau nu?” Și ei au zis: „Să mergi, că Domnul îl va da în mâinile regelui!”
6 καὶ συνήθροισεν ὁ βασιλεὺς Ισραηλ πάντας τοὺς προφήτας ὡς τετρακοσίους ἄνδρας, καὶ εἶπεν αὐτοῖς ὁ βασιλεύς Εἰ πορευθῶ εἰς Ρεμμαθ Γαλααδ εἰς πόλεμον ἢ ἐπίσχω; καὶ εἶπαν Ἀνάβαινε, καὶ διδοὺς δώσει κύριος εἰς χεῖρας τοῦ βασιλέως.
7 Și a zis Iosafat: „Nu mai este oare aici vreun prooroc al Domnului, ca să întrebăm pe Domnul prin el?”
7 καὶ εἶπεν Ιωσαφατ πρὸς βασιλέα Ισραηλ Οὐκ ἔστιν ὧδε προφήτης τοῦ κυρίου καὶ ἐπερωτήσομεν τὸν κύριον δι’ αὐτοῦ;
8 Și a zis regele lui Israel către Iosafat: „Mai este un om prin care se poate întreba Domnul, însă eu nu-l iubesc, căci nu proorocește de bine pentru mine, ci numai de rău; acesta e Miheia, fiul lui Imla”. Și a zis Iosafat: „Nu vorbi așa, rege!”
8 καὶ εἶπεν ὁ βασιλεὺς Ισραηλ πρὸς Ιωσαφατ Ἔτι ἔστιν ἀνὴρ εἷς τοῦ ἐπερωτῆσαι τὸν κύριον δι’ αὐτοῦ, καὶ ἐγὼ μεμίσηκα αὐτόν, ὅτι οὐ λαλεῖ περὶ ἐμοῦ καλά, ἀλλ’ ἢ κακά, Μιχαιας υἱὸς Ιεμλα. καὶ εἶπεν Ιωσαφατ βασιλεὺς Ιουδα Μὴ λεγέτω ὁ βασιλεὺς οὕτως.
9 Și a chemat regele lui Israel pe un famen și a zis: „Du-te repede după Miheia, fiul lui Imla!”
9 καὶ ἐκάλεσεν ὁ βασιλεὺς Ισραηλ εὐνοῦχον ἕνα καὶ εἶπεν Τάχος Μιχαιαν υἱὸν Ιεμλα.
10 Apoi regele lui Israel și Iosafat, regale Iudei, s-au așezat fiecare în tronul său, îmbrăcați în haine domnești, pe locul dinaintea porții Samariei, și toți proorocii prooroceau înaintea lor.
10 καὶ ὁ βασιλεὺς Ισραηλ καὶ Ιωσαφατ βασιλεὺς Ιουδα ἐκάθηντο ἀνὴρ ἐπὶ τοῦ θρόνου αὐτοῦ ἔνοπλοι ἐν ταῖς πύλαις Σαμαρείας, καὶ πάντες οἱ προφῆται ἐπροφήτευον ἐνώπιον αὐτῶν.
11 Iar Sedechia, fiul lui Chenaana, și-a făcut niște coarne de fier și a zis: „Așa zice Domnul: cu acestea vei împunge pe Sirieni până ce vor muri”.
11 καὶ ἐποίησεν ἑαυτῷ Σεδεκιας υἱὸς Χανανα κέρατα σιδηρᾶ καὶ εἶπεν Τάδε λέγει κύριος Ἐν τούτοις κερατιεῖς τὴν Συρίαν, ἕως συντελεσθῇ.
12 Și toți proorocii au proorocit la fel, zicând: „Să te duci împotriva Ramot-Galaadului, că vei izbuti. Domnul îl va da în mâna regelui”.
12 καὶ πάντες οἱ προφῆται ἐπροφήτευον οὕτως λέγοντες Ἀνάβαινε εἰς Ρεμμαθ Γαλααδ, καὶ εὐοδώσει καὶ δώσει κύριος εἰς χεῖράς σου καὶ τὸν βασιλέα Συρίας.
13 Iar trimisul, care s-a dus să cheme pe Miheia, i-a grăit acestuia, zicând: „Iată toți proorocii proorocesc într-un glas de bine regelui; să fie dar și cuvântul tău asemenea cu cuvântul fiecăruia din ei”.
13 καὶ ὁ ἄγγελος ὁ πορευθεὶς καλέσαι τὸν Μιχαιαν ἐλάλησεν αὐτῷ λέγων Ἰδοὺ δὴ λαλοῦσιν πάντες οἱ προφῆται ἐν στόματι ἑνὶ καλὰ περὶ τοῦ βασιλέως· γίνου δὴ καὶ σὺ εἰς λόγους σου κατὰ τοὺς λόγους ἑνὸς τούτων καὶ λάλησον καλά.
14 Iar Miheia a zis: „Viu este Domnul! Ce-mi va spune Domnul, aceea voi grăi!”
14 καὶ εἶπεν Μιχαιας Ζῇ κύριος ὅτι ἃ ἂν εἴπῃ κύριος πρός με, ταῦτα λαλήσω.
15 Apoi a venit el a rege și regale i-a zis: „Miheia, să mai mergem noi oare cu război împotriva Ramot-Galaadului sau nu?” Și i-a zis acela: „Du-te, că vei izbuti. Domnul îl va da în mâna regelui!”
15 καὶ ἦλθεν πρὸς τὸν βασιλέα, καὶ εἶπεν αὐτῷ ὁ βασιλεύς Μιχαια, εἰ ἀναβῶ εἰς Ρεμμαθ Γαλααδ εἰς πόλεμον ἢ ἐπίσχω; καὶ εἶπεν Ἀνάβαινε, καὶ εὐοδώσει καὶ δώσει κύριος εἰς χεῖρα τοῦ βασιλέως.
16 Și i-a zis regele: „Iar și iar te jur, ca să nu-mi grăiești nimic, decât ce este adevărat, în numele Domnului”.
16 καὶ εἶπεν αὐτῷ ὁ βασιλεύς Ποσάκις ἐγὼ ὁρκίζω σε ὅπως λαλήσῃς πρός με ἀλήθειαν ἐν ὀνόματι κυρίου;
17 Și a zis el: „Iată, văd pe toți Israeliții împrăștiați prin munți, ca oile ce n-au păstor. Și a zis Domnul: Ei n-au domn, să se întoarcă fiecare cu pace la casa sa”.
17 καὶ εἶπεν Μιχαιας Οὐχ οὕτως· ἑώρακα πάντα τὸν Ισραηλ διεσπαρμένον ἐν τοῖς ὄρεσιν ὡς ποίμνιον, ᾧ οὐκ ἔστιν ποιμήν, καὶ εἶπεν κύριος Οὐ κύριος τούτοις, ἀναστρεφέτω ἕκαστος εἰς τὸν οἶκον αὐτοῦ ἐν εἰρήνῃ.
18 Atunci regele lui Israel a zis către Iosafat, regele Iudei: „Nu ți-am spus eu oare că el nu proorocește de bine pentru mine, ci numai de rău?”
18 καὶ εἶπεν βασιλεὺς Ισραηλ πρὸς Ιωσαφατ βασιλέα Ιουδα Οὐκ εἶπα πρὸς σέ Οὐ προφητεύει οὗτός μοι καλά, διότι ἀλλ’ ἢ κακά;
19 Miheia însă a zis: „Nu este așa. Nu eu grăiesc; ascultă cuvântul Domnului. Nu este așa. Am văzut pe Domnul stând pe tronul Său, și toată oștirea cerească sta lângă El, la dreapta, și la stânga Lui”.
19 καὶ εἶπεν Μιχαιας Οὐχ οὕτως, οὐκ ἐγώ, ἄκουε ῥῆμα κυρίου, οὐχ οὕτως· εἶδον τὸν κύριον θεὸν Ισραηλ καθήμενον ἐπὶ θρόνου αὐτοῦ, καὶ πᾶσα ἡ στρατιὰ τοῦ οὐρανοῦ εἱστήκει περὶ αὐτὸν ἐκ δεξιῶν αὐτοῦ καὶ ἐξ εὐωνύμων αὐτοῦ.
20 Și a zis Domnul: „Cine ar îndupleca pe Ahab să meargă în Ramot-Galaad și să piară acolo?” Unul spunea una, și altul alta.
20 καὶ εἶπεν κύριος Τίς ἀπατήσει τὸν Αχααβ βασιλέα Ισραηλ καὶ ἀναβήσεται καὶ πεσεῖται ἐν Ρεμμαθ Γαλααδ; καὶ εἶπεν οὗτος οὕτως καὶ οὗτος οὕτως.
21 Atunci a ieșit un duh și a stat înaintea feței Domnului și a zis: „Eu îl voi ademeni”. Domnul a zis: „Cum?”
21 καὶ ἐξῆλθεν πνεῦμα καὶ ἔστη ἐνώπιον κυρίου καὶ εἶπεν Ἐγὼ ἀπατήσω αὐτόν. καὶ εἶπεν πρὸς αὐτὸν κύριος Ἐν τίνι;
22 Iar acela a zis: „Mă duc și mă fac duh mincinos în gura tuturor proorocilor lui”. Domnul a zis: „Tu îl vei ademeni și vei face aceasta; du-te și fă cum ai zis!”
22 καὶ εἶπεν Ἐξελεύσομαι καὶ ἔσομαι πνεῦμα ψευδὲς ἐν στόματι πάντων τῶν προφητῶν αὐτοῦ. καὶ εἶπεν Ἀπατήσεις καί γε δυνήσει, ἔξελθε καὶ ποίησον οὕτως.
23 Și iată cum a îngăduit Domnul duhului celui mincinos să fie în gura tuturor acestor prooroci ai tăi; însă Domnul n-a grăit bine de tine!”
23 καὶ νῦν ἰδοὺ ἔδωκεν κύριος πνεῦμα ψευδὲς ἐν στόματι πάντων τῶν προφητῶν σου τούτων, καὶ κύριος ἐλάλησεν ἐπὶ σὲ κακά.
24 Atunci s-a apropiat Sedechia, fiul lui Chenaana, și, lovind pe Miheia peste obraz, a zis: „Cum? Au doară s-a depărtat Duhul Domnului de la mine, ca să grăiască prin tine?”
24 καὶ προσῆλθεν Σεδεκιου υἱὸς Χανανα καὶ ἐπάταξεν τὸν Μιχαιαν ἐπὶ τὴν σιαγόνα καὶ εἶπεν Ποῖον πνεῦμα κυρίου τὸ λαλῆσαν ἐν σοί;
25 Iar Miheia a zis: „Iată, ai să vezi aceasta în ziua când vei fugi din cămară în cămară, ca să te ascunzi”.
25 καὶ εἶπεν Μιχαιας Ἰδοὺ σὺ ὄψῃ ἐν τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ, ὅταν εἰσέλθῃς ταμίειον τοῦ ταμιείου τοῦ κρυβῆναι.
26 A zis regele lui Israel: „Luați pe Miheia și-l duceți la Amon, căpetenia cetății, și la Ioaș, fiul regelui,
26 καὶ εἶπεν ὁ βασιλεὺς Ισραηλ Λάβετε τὸν Μιχαιαν καὶ ἀποστρέψατε αὐτὸν πρὸς Εμηρ τὸν ἄρχοντα τῆς πόλεως· καὶ τῷ Ιωας υἱῷ τοῦ βασιλέως
27 Și spuneți: Așa zice regele: Aruncați-l în temniță și-l hrăniți numai cu puțină pâine și cu puțină apă, până ce mă voi întoarce biruitor”.
27 εἰπὸν θέσθαι τοῦτον ἐν φυλακῇ καὶ ἐσθίειν αὐτὸν ἄρτον θλίψεως καὶ ὕδωρ θλίψεως ἕως τοῦ ἐπιστρέψαι με ἐν εἰρήνῃ.
28 Iar Miheia a zis: „Că ai să te întorci biruitor, aceasta n-a grăit-o Domnul prin mine”. Apoi a zis: „Ascultați, toate popoarele!”
28 καὶ εἶπεν Μιχαιας Ἐὰν ἐπιστρέφων ἐπιστρέψῃς ἐν εἰρήνῃ, οὐκ ἐλάλησεν κύριος ἐν ἐμοί.
29 După aceea a purces regele lui Israel și Iosafat, regele Iudei, împreună asupra Ramot-Galaadului.
29 Καὶ ἀνέβη βασιλεὺς Ισραηλ καὶ Ιωσαφατ βασιλεὺς Ιουδα μετ’ αὐτοῦ εἰς Ρεμμαθ Γαλααδ.
30 Și a zis regele lui Israel către Iosafat: „Eu îmi schimb hainele și intru în luptă, iar tu îmbracă-ți hainele de rege!” Și și-a schimbat hainele regele lui Israel și a intrat în luptă.
30 καὶ εἶπεν βασιλεὺς Ισραηλ πρὸς Ιωσαφατ βασιλέα Ιουδα Συγκαλύψομαι καὶ εἰσελεύσομαι εἰς τὸν πόλεμον, καὶ σὺ ἔνδυσαι τὸν ἱματισμόν μου· καὶ συνεκαλύψατο ὁ βασιλεὺς Ισραηλ καὶ εἰσῆλθεν εἰς τὸν πόλεμον.
31 Regale sirian însă a poruncit celor treizeci și două de căpetenii ale carelor de război și a zis: „Să nu vă luptați nici cu mic, nici cu mare, ci numai eu regele lui Israel”.
31 καὶ βασιλεὺς Συρίας ἐνετείλατο τοῖς ἄρχουσι τῶν ἁρμάτων αὐτοῦ τριάκοντα καὶ δυσὶν λέγων Μὴ πολεμεῖτε μικρὸν καὶ μέγαν ἀλλ’ ἢ τὸν βασιλέα Ισραηλ μονώτατον.
32 Căpeteniile carelor, văzând pe Iosafat, au crezut că acesta este cu adevărat regele lui Israel și s-au repezit asupra lui, ca să se lupte cu el. Iosafat însă a strigat.
32 καὶ ἐγένετο ὡς εἶδον οἱ ἄρχοντες τῶν ἁρμάτων τὸν Ιωσαφατ βασιλέα Ιουδα, καὶ αὐτοὶ εἶπον Φαίνεται βασιλεὺς Ισραηλ οὗτος· καὶ ἐκύκλωσαν αὐτὸν πολεμῆσαι, καὶ ἀνέκραξεν Ιωσαφατ.
33 Atunci căpeteniile carelor, văzând că nu este acesta regele lui Israel, s-au abătut de la el.
33 καὶ ἐγένετο ὡς εἶδον οἱ ἄρχοντες τῶν ἁρμάτων ὅτι οὐκ ἔστιν βασιλεὺς Ισραηλ οὗτος, καὶ ἀπέστρεψαν ἀπ’ αὐτοῦ.
34 Iar un om și-a întins arcul și a lovit din întâmplare pe regele lui Israel într-o încheietură a platoșei, și acesta a zis cărăușului său: „Întoarce îndărăt și mă scoate din oaste, că sunt rănit”.
34 καὶ ἐνέτεινεν εἷς τὸ τόξον εὐστόχως καὶ ἐπάταξεν τὸν βασιλέα Ισραηλ ἀνὰ μέσον τοῦ πνεύμονος καὶ ἀνὰ μέσον τοῦ θώρακος. καὶ εἶπεν τῷ ἡνιόχῳ αὐτοῦ Ἐπίστρεψον τὰς χεῖράς σου καὶ ἐξάγαγέ με ἐκ τοῦ πολέμου, ὅτι τέτρωμαι.
35 Și s-a pornit luptă mare în acea zi și regele a stat în carul lui în fața Sirienilor toată ziua, iar seara a murit; și a curs sânge din rana sa pe podul carului.
35 καὶ ἐτροπώθη ὁ πόλεμος ἐν τῇ ἡμέρᾳ ἐκείνῃ, καὶ ὁ βασιλεὺς ἦν ἑστηκὼς ἐπὶ τοῦ ἅρματος ἐξ ἐναντίας Συρίας ἀπὸ πρωὶ ἕως ἑσπέρας καὶ ἀπέχυννε τὸ αἷμα ἐκ τῆς πληγῆς εἰς τὸν κόλπον τοῦ ἅρματος· καὶ ἀπέθανεν ἑσπέρας, καὶ ἐξεπορεύετο τὸ αἷμα τῆς τροπῆς ἕως τοῦ κόλπου τοῦ ἅρματος.
36 Și la asfințitul soarelui s-a dat de veste la toată tabăra, zicând: „Să meargă fiecare la cetatea lui, fiecare la ținutul lui!”
36 καὶ ἔστη ὁ στρατοκῆρυξ δύνοντος τοῦ ἡλίου λέγων Ἕκαστος εἰς τὴν ἑαυτοῦ πόλιν καὶ εἰς τὴν ἑαυτοῦ γῆν,
37 Și murind regele, a fost dus și l-au înmormântat în Samaria.
37 ὅτι τέθνηκεν ὁ βασιλεύς. καὶ ἦλθον εἰς Σαμάρειαν καὶ ἔθαψαν τὸν βασιλέα ἐν Σαμαρείᾳ.
38 Și au spălat carul lui în iazul Samariei; și câinii i-au lins sângele lui Ahab, iar desfrânatele s-au scăldat în spălătura acelui sânge, după cuvântul pe care l-a grăit Domnul.
38 καὶ ἀπένιψαν τὸ ἅρμα ἐπὶ τὴν κρήνην Σαμαρείας, καὶ ἐξέλειξαν αἱ ὕες καὶ οἱ κύνες τὸ αἷμα, καὶ αἱ πόρναι ἐλούσαντο ἐν τῷ αἵματι κατὰ τὸ ῥῆμα κυρίου, ὃ ἐλάλησεν.
39 Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el și casa cea de fildeș pe care a făcut-o el și toate cetățile pe care el le-a zidit sunt scrise în cronica regilor lui Israel.
39 καὶ τὰ λοιπὰ τῶν λόγων Αχααβ καὶ πάντα, ἃ ἐποίησεν, καὶ οἶκον ἐλεφάντινον, ὃν ᾠκοδόμησεν, καὶ πάσας τὰς πόλεις, ἃς ἐποίησεν, οὐκ ἰδοὺ ταῦτα γέγραπται ἐν βιβλίῳ λόγων τῶν ἡμερῶν τῶν βασιλέων Ισραηλ;
40 Adormind cu părinții săi, în locul lui Ahab s-a făcut rege Ohozia, fiul său.
40 καὶ ἐκοιμήθη Αχααβ μετὰ τῶν πατέρων αὐτοῦ, καὶ ἐβασίλευσεν Οχοζιας υἱὸς αὐτοῦ ἀντ αὐτοῦ.
41 Iosafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în anul al patrulea al lui Ahab, regele lui Israel.
41 Καὶ Ιωσαφατ υἱὸς Ασα ἐβασίλευσεν ἐπὶ Ιουδα. ἔτει τετάρτῳ τῷ Αχααβ βασιλέως Ισραηλ ἐβασίλευσεν.
42 Când s-a făcut rege, Iosafat era ca da treizeci și cinci de ani și douăzeci și cinci de ani a domnit el în Ierusalim. Pe mama lui o chema Azuba și era fiica lui Șilhi.
42 Ιωσαφατ υἱὸς τριάκοντα καὶ πέντε ἐτῶν ἐν τῷ βασιλεύειν αὐτὸν καὶ εἴκοσι καὶ πέντε ἔτη ἐβασίλευσεν ἐν Ιερουσαλημ, καὶ ὄνομα τῇ μητρὶ αὐτοῦ Αζουβα θυγάτηρ Σελεϊ.
43 El a umblat întru totul pe căile lui Asa, tatăl său și nu s-a abătut de la ele, săvârșind fapte plăcute înaintea ochilor Domnului. Numai înălțimile nu le-a desființat, căci poporul încă săvârșea jertfe și tămâieri pe înălțimi.
43 καὶ ἐπορεύθη ἐν πάσῃ ὁδῷ Ασα τοῦ πατρὸς αὐτοῦ· οὐκ ἐξέκλινεν ἀπ’ αὐτῆς τοῦ ποιῆσαι τὸ εὐθὲς ἐν ὀφθαλμοῖς κυρίου·
44 Iosafat a făcut pace cu regele lui Israel.
44 πλὴν τῶν ὑψηλῶν οὐκ ἐξῆρεν, ἔτι ὁ λαὸς ἐθυσίαζεν καὶ ἐθυμίων ἐν τοῖς ὑψηλοῖς.
45 Celelalte fapte ale lui Iosafat și războaiele pe care le-a purtat sunt scrise în cronica regilor lui Iuda.
45 καὶ εἰρήνευσεν Ιωσαφατ μετὰ βασιλέως Ισραηλ.
46 Și rămășița desfrânaților care mai rămăsese din zilele tatălui său Asa, a stârpit-o din țară.
46 καὶ τὰ λοιπὰ τῶν λόγων Ιωσαφατ καὶ αἱ δυναστεῖαι αὐτοῦ, ὅσα ἐποίησεν, οὐκ ἰδοὺ ταῦτα γεγραμμένα ἐν βιβλίῳ λόγων τῶν ἡμερῶν τῶν βασιλέων Ιουδα;
47 În Idumeea pe atunci nu era rege, ci numai un locțiitor de rege.
48 Regele Iosafat a făcut și corăbii ca cele de Tarsis, ca să se ducă să aducă aur de la Ofir; dar n-au putut să ajungă, sfărâmându-se la Ețion Gheber.
49 Atunci a zis Ohozia, fiul lui Ahab, către Iosafat: „Să se ducă și slugile mele cu slugile tale cu corăbiile”. Însă Iosafat n-a vrut.
50 Și a adormit cu părinții săi în cetatea lui David, strămoșul său, și a fost îngropat Iosafat cu ei, în cetatea lui David și în locul lui s-a făcut rege Ioram, fiul său.
51 Ohozia, fiul lui Ahab, s-a făcut rege peste Israel în Samaria în anul al șaptesprezecelea al lui Iosafat, regele Iudei; și a domnit peste Israel în Samaria doi ani.
51 καὶ ἐκοιμήθη Ιωσαφατ μετὰ τῶν πατέρων αὐτοῦ καὶ ἐτάφη παρὰ τοῖς πατράσιν αὐτοῦ ἐν πόλει Δαυιδ τοῦ πατρὸς αὐτοῦ· καὶ ἐβασίλευσεν Ιωραμ υἱὸς αὐτοῦ ἀντ αὐτοῦ.
52 El a săvârșit fapte urâte înaintea ochilor Domnului și a umblat pe căile tatălui său și pe căile mamei sale și pe căile lui Ieroboam, fiul lui Nabat, care a dus pe Israel la păcat;
52 Καὶ Οχοζιας υἱὸς Αχααβ ἐβασίλευσεν ἐπὶ Ισραηλ ἐν Σαμαρείᾳ ἐν ἔτει ἑπτακαιδεκάτῳ Ιωσαφατ βασιλεῖ Ιουδα· καὶ ἐβασίλευσεν ἐν Ισραηλ ἔτη δύο.
53 Căci a slujit lui Baal și i s-a închinat lui și a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel, cum făcuse și tatăl său.
53 καὶ ἐποίησεν τὸ πονηρὸν ἐναντίον κυρίου καὶ ἐπορεύθη ἐν ὁδῷ Αχααβ τοῦ πατρὸς αὐτοῦ καὶ ἐν ὁδῷ Ιεζαβελ τῆς μητρὸς αὐτοῦ καὶ ἐν ταῖς ἁμαρτίαις οἴκου Ιεροβοαμ υἱοῦ Ναβατ, ὃς ἐξήμαρτεν τὸν Ισραηλ.
54 καὶ ἐδούλευσεν τοῖς Βααλιμ καὶ προσεκύνησεν αὐτοῖς καὶ παρώργισεν τὸν κύριον θεὸν Ισραηλ κατὰ πάντα τὰ γενόμενα ἔμπροσθεν αὐτοῦ.