1 Lucrătorul bețiv nu se va îmbogăți; cine disprețuiește puținul pe care-l are se păgubește degrabă.Pr 21,17
2 Vinul și femeile înșeală pe cei înțelepți.Fc 19,33 1Rg 11,1.4 Os 4,11
3 Și cel care se lipește de desfrânate va fi mai nechibzuit;
4 Moliile și viermii îl vor moșteni, și sufletul nelegiuit se va stârpi.Pr 15,14
5 Cel care crede curând este ușor de inimă și cel care păcătuiește asupra sufletului său greșește.Ios 9,15 Ios 22,11
6 Cel desfătat cu inima va fi hulit și cel care urăște vorba mai puțin rău va avea.
7 Niciodată nu spune altora ceea ce ai auzit și nimic nu ți se va împuțina.
8 Către prieten și către vrăjmași nu povesti, și, de nu este păcat, nu-l descoperi.
9 Că te-a ascultat și te-a cinstit pe tine, dar cu vremea te va urî.
10 Ai auzit cuvânt? Să moară la tine; fii fără grijă, că nu te va sparge.
11 Din pricina unui cuvânt care trebuie tăinuit, cel nebun se va chinui, ca aceea care naște prunc.Sir 27,16-17
12 Săgeată înfiptă în coapsele trupului, așa e cuvântul în inima nebunului.
13 Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi făcut aceea și, dacă a făcut, să nu mai facă.Lv 19,17
14 Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi zis și, de a zis, să nu mai zică.Mt 18,15 Lc 17,3
15 Cercetează pe prieten, că de multe ori este năpăstuit, și nu crede tot cuvântul.
16 Este câte unul care alunecă, dar nu din suflet, și cine n-a greșit cu limba sa?
17 Dojenește pe prietenul tău, mai înainte ca să-l înfricoșezi, și dă loc legii Celui Preaînalt.Sir 14,1 Iac 3,2-8
18 Toată înțelepciunea este în frica Domnului, și în toată înțelepciunea este împlinirea legii.
19 Și nu este înțelepciunea știința răutății; și unde este sfatul păcătoșilor nu este înțelepciune.
20 Este un soi de iscusință care e urâciune și e nerod care nu are răutate.
21 Mai bun este cel care înțelege puțin cu frică, decât cel care prisosește cu mintea și calcă legea.Mt 11,25
22 Este un soi de istețime în treburi care este nedreaptă, și este câte unul care întoarce judecata ca să scoată hotărârea plăcută lui.Is 5,20 Sir 21,13
23 Este câte unul care face rău, și umblă smerit, și cele dinlăuntru ale lui sunt pline de vicleșug;
24 Care-și pleacă fața sa și se face surd, dar când nu-i prinzi de veste el va apuca să-ți strice.
25 Și măcar că pentru slăbiciunea puterii nu poate păcătui, de va afla vreme, va face rău.
26 Din vedere se cunoaște omul, și din chipul feței se cunoaște cel înțelept.Pr 6,12-13 Sir 13,31
27 Îmbrăcămintea omului, dezvelirea dinților, când râde, și călcătura lui vestesc ce este în el.
28 Uneori mustrarea nu este făcută la timp potrivit și câteodată cel care tace se dovedește înțelept.Pr 25,15
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Muncitorul bețiv nu se va îmbogăți
și cel care disprețuiește cele mici
va cădea puțin câte puțin.
1 Lucrătorul bețiv nu se va îmbogăți; cine disprețuiește puținul pe care-l are se păgubește degrabă.
2 Vinul și femeile îi fac să devieze pe cei iscusiți,
și cel care se alipește de desfrânate
va deveni și mai nestăpânit.
2 Vinul și femeile înșeală pe cei înțelepți.
3 Putrefacția și viermii îl vor lua în stăpânire
și sufletul nestăpânit va fi luat.
3 Și cel care se lipește de desfrânate va fi mai nechibzuit;
4 Cel care se încrede repede are o inimă ușuratică
și cel care păcătuiește
greșește împotriva sufletului său.
4 Moliile și viermii îl vor moșteni, și sufletul nelegiuit se va stârpi.
5 Cel care se bucură [de rău] în inima lui
va fi condamnat,
dar cel care se împotrivește plăcerilor
își încununează viața!
5 Cel care crede curând este ușor de inimă și cel care păcătuiește asupra sufletului său greșește.
6 Cel care-și stăpânește limba va trăi fără conflicte
și cel care urăște vorbăria va diminua relele.
6 Cel desfătat cu inima va fi hulit și cel care urăște vorba mai puțin rău va avea.
7 Nu repeta niciodată cuvântul [din auzite]
și nu-ți va dăuna nimic!
7 Niciodată nu spune altora ceea ce ai auzit și nimic nu ți se va împuțina.
8 Nu vorbi nici despre prieten, nici despre dușman
și nu dezvălui decât dacă ar fi pentru tine un păcat!
8 Către prieten și către vrăjmași nu povesti, și, de nu este păcat, nu-l descoperi.
9 Căci cel care te aude se va feri de tine
și la timpul potrivit te va urî.
9 Că te-a ascultat și te-a cinstit pe tine, dar cu vremea te va urî.
10 Ai auzit un cuvânt: să moară împreună cu tine!
Curaj, nu te va zdrobi!
10 Ai auzit cuvânt? Să moară la tine; fii fără grijă, că nu te va sparge.
11 În fața unui cuvânt, nebunul se chinuie
precum cea care naște, pentru pruncul ei.
11 Din pricina unui cuvânt care trebuie tăinuit, cel nebun se va chinui, ca aceea care naște prunc.
12 O săgeată înfiptă în șoldul corpului,
așa este cuvântul în sânul celui nebun.
12 Săgeată înfiptă în coapsele trupului, așa e cuvântul în inima nebunului.
13 Cere cont prietenului,
poate nu a făcut [nimic];
iar dacă a făcut, să nu mai facă!
13 Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi făcut aceea și, dacă a făcut, să nu mai facă.
14 Cere cont aproapelui,
poate nu a spus [nimic];
iar dacă a spus, să nu mai repete!
14 Mustră pe prieten, ca nu cumva să fi zis și, de a zis, să nu mai zică.
15 Cere cont prietenului,
căci de multe ori se face acuză [nedreaptă];
nu te încrede în orice cuvânt!
15 Cercetează pe prieten, că de multe ori este năpăstuit, și nu crede tot cuvântul.
16 Există [om] care alunecă,
dar nu din inimă.
Și cine nu a păcătuit cu limba lui?
16 Este câte unul care alunecă, dar nu din suflet, și cine n-a greșit cu limba sa?
17 Cere-i cont aproapelui înainte de a-l amenința
și dă loc legii Celui Preaînalt!
17 Dojenește pe prietenul tău, mai înainte ca să-l înfricoșezi, și dă loc legii Celui Preaînalt.
18 Teama de Domnul
este începutul acceptării [de către el],
înțelepciunea procură iubirea de la el.
18 Toată înțelepciunea este în frica Domnului, și în toată înțelepciunea este împlinirea legii.
19 Cunoașterea poruncilor lui Dumnezeu
este educația vieții
și cei care fac cele plăcute lui
culeg roadele pomului nemuririi.
19 Și nu este înțelepciunea știința răutății; și unde este sfatul păcătoșilor nu este înțelepciune.
20 Toată înțelepciunea este teama de Domnul
și în orice înțelepciune se află împlinirea legii
și cunoașterea atotputerniciei lui.
20 Este un soi de iscusință care e urâciune și e nerod care nu are răutate.
21 Slujitorul care spune stăpânului său:
„Ceea ce-ți place nu voi face”,
chiar dacă după aceea va face,
îl mânie pe cel care-l hrănește.
21 Mai bun este cel care înțelege puțin cu frică, decât cel care prisosește cu mintea și calcă legea.
22 Nu este înțelepciune cunoașterea răului
și voința păcătoșilor nu este inteligență.
22 Este un soi de istețime în treburi care este nedreaptă, și este câte unul care întoarce judecata ca să scoată hotărârea plăcută lui.
23 Există abilitate care este abominábilă
și există un nepriceput lipsit de înțelepciune.
23 Este câte unul care face rău, și umblă smerit, și cele dinlăuntru ale lui sunt pline de vicleșug;
24 Mai bun este unul lipsit de pricepere,
dar care se teme [de Domnul],
decât cel care prisosește în inteligență,
dar încalcă legea.
24 Care-și pleacă fața sa și se face surd, dar când nu-i prinzi de veste el va apuca să-ți strice.
25 Există abilitate potrivită,
dar care este nedreaptă,
și există [om] care pervertește bunătatea
pentru a ilumina [pentru el] judecata,
dar există înțelept care judecă în mod drept.
25 Și măcar că pentru slăbiciunea puterii nu poate păcătui, de va afla vreme, va face rău.
26 Există răufăcător aplecat în tristețe
și interiorul lui este plin de înșelăciune.
26 Din vedere se cunoaște omul, și din chipul feței se cunoaște cel înțelept.
27 Își ascunde fața și se preface surd,
dar, când nu este recunoscut,
se aruncă asupra ta.
27 Îmbrăcămintea omului, dezvelirea dinților, când râde, și călcătura lui vestesc ce este în el.
28 Chiar dacă, din cauza lipsei de putere,
este împiedicat să păcătuiască,
dacă va găsi momentul, va face rău.
28 Uneori mustrarea nu este făcută la timp potrivit și câteodată cel care tace se dovedește înțelept.
29 După înfățișare va fi cunoscut omul
și după fața cu care te întâmpină
va fi recunoscut cel deștept.
30 Îmbrăcămintea omului,
zâmbetul său și umbletul omului
fac cunoscute [lucruri] despre el.
