1 Adu-ți aminte de Ziditorul tău în zilele tinereții tale, înainte ca să vină zilele de restriște și să se apropie anii despre care vei zice: „N-am nici o plăcere de ei!…”
2 Înainte ca să se întunece soarele și lumina și luna și stelele și ca norii să mai vină după ploaie;Fc 27,1 Fc 48,10
3 Atunci este vremea când străjerii casei tremură și oamenii cei tari se încovoaie la pământ și cele ce macină nu mai lucrează, căci sunt puține la număr și privitoarele de la ferestre se întunecă;
4 Și se închid porțile care dau spre uliță și se domolește huruitul morii și te scoli la ciripitul de dimineață al păsării și se potolesc toate cântărețele;2Rg 19,35
5 Și te temi să mai urci colina și spaimele pândesc în cale și capul se face alb ca floarea de migdal și lăcusta sprintenă se face grea și toți mugurii s-au deschis, fiindcă omul merge la locașul său de veci și bocitoarele dau târcoale pe uliță;Iov 1,21
6 Mai înainte ca să se rupă funia de argint și să se spargă vasul de aur și să se strice ulciorul la izvor și să se sfărâme roata fântânii,
7 Și ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat.Fc 3,19 Fc 18,27 Ps 145,3-4 Evr 12,9
8 Deșertăciunea deșertăciunilor, a zis Ecclesiastul, toate sunt deșertăciuni!Ecc 1,2
9 Și pe lângă că Ecclesiastul a fost un înțelept, el a mai învățat pe popor cunoștința și a cercetat și a privit cu luare aminte și a cules multe pilde.1Rg 4,32
10 Ecclesiastul s-a străduit să găsească sfaturi folositoare și îndrumări adevărate și să le scrie întocmai.
11 Cuvintele celor înțelepți sunt ca boldurile de îmboldit dobitoacele și ca niște cuie înfipte și ascuțite și sunt date de un Păstor.
12 Și peste toate acestea, fiul meu, să fii cu luare aminte: scrisul de cărți este fără sfârșit, iar învățătura multă este oboseală pentru trup.
13 Iată pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecărui om.Dt 6,2 1Tim 1,5
14 Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele.Ecc 3,17 Rm 2,16 2Co 5,10
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Amintește-ți de cel care te-a creat în zilele tinereții tale,
până să vină zilele cele rele
și să fii atins de anii despre care vei spune:
„Nu am nicio plăcere în ei”,
1 Adu-ți aminte de Ziditorul tău în zilele tinereții tale, înainte ca să vină zilele de restriște și să se apropie anii despre care vei zice: „N-am nici o plăcere de ei!…”
2 până să se întunece soarele,
lumina, luna și stelele
și să se întoarcă norii după ploaie,
2 Înainte ca să se întunece soarele și lumina și luna și stelele și ca norii să mai vină după ploaie;
3 până în ziua când vor tremura paznicii casei
și se vor încovoia oamenii puternici,
vor înceta cele care macină,
căci vor fi puține,
și se vor întuneca cele care privesc prin ferestre.
3 Atunci este vremea când străjerii casei tremură și oamenii cei tari se încovoaie la pământ și cele ce macină nu mai lucrează, căci sunt puține la număr și privitoarele de la ferestre se întunecă;
4 Atunci vor fi închise
cele două uși [care dau] spre stradă,
va cădea zgomotul râșniței;
[oamenii] se vor ridica la glasul păsării
și vor înceta toate fiicele cântecului.
4 Și se închid porțile care dau spre uliță și se domolește huruitul morii și te scoli la ciripitul de dimineață al păsării și se potolesc toate cântărețele;
5 Atunci se vor teme de înălțime
și de teroarea de pe drum;
dar va înflori migdalul, se va da
deoparte lăcusta și va fi rupt caperul.
Căci orice om va merge spre casa veșniciei sale
și cei care jelesc se vor învârti pe stradă
5 Și te temi să mai urci colina și spaimele pândesc în cale și capul se face alb ca floarea de migdal și lăcusta sprintenă se face grea și toți mugurii s-au deschis, fiindcă omul merge la locașul său de veci și bocitoarele dau târcoale pe uliță;
6 până când se va rupe funia de argint și se va sfărâma vasul de aur, până când va fi zdrobit urciorul deasupra izvorului și se va sfărâma roata de la fântână,
6 Mai înainte ca să se rupă funia de argint și să se spargă vasul de aur și să se strice ulciorul la izvor și să se sfărâme roata fântânii,
7 până se va întoarce pulberea în pământ, așa cum a fost, și până când duhul se va întoarce la Dumnezeu, care l-a dat.
7 Și ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat.
8 Deșertăciunea deșertăciunilor – spune Qohelét – toate sunt deșertăciune!
8 Deșertăciunea deșertăciunilor, a zis Ecclesiastul, toate sunt deșertăciuni!
9 Pe lângă [faptul] că a fost înțelept, Qohelét a mai învățat poporul cunoașterea, și-a plecat urechea, a cercetat și a întocmit multe proverbe.
9 Și pe lângă că Ecclesiastul a fost un înțelept, el a mai învățat pe popor cunoștința și a cercetat și a privit cu luare aminte și a cules multe pilde.
10 Qohelét a căutat să găsească cuvinte plăcute, iar ceea ce s-a scris este drept, cuvinte ale adevărului.
10 Ecclesiastul s-a străduit să găsească sfaturi folositoare și îndrumări adevărate și să le scrie întocmai.
11 Cuvintele înțelepților sunt ca niște țepușe
și stăpânii culegerilor, ca niște țăruși înfipți:
ele sunt date de un singur păstor.
11 Cuvintele celor înțelepți sunt ca boldurile de îmboldit dobitoacele și ca niște cuie înfipte și ascuțite și sunt date de un Păstor.
12 În rest, fiule, învață din acestea!
A face multe cărți nu are capăt
și studiul mult obosește trupul.
12 Și peste toate acestea, fiul meu, să fii cu luare aminte: scrisul de cărți este fără sfârșit, iar învățătura multă este oboseală pentru trup.
13 Să ascultăm sfârșitul tuturor cuvintelor:
teme-te de Dumnezeu
și păzește poruncile sale,
căci aceasta este totul pentru om!
13 Iată pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecărui om.
14 Căci Dumnezeu va aduce orice lucrare la judecată,
pe lângă cele ascunse, fie bune, fie rele.
14 Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele.
