1 Ascultați-Mă pe Mine, voi care umblați după dreptate, voi care căutați pe Domnul! Priviți la stânca din care ați fost tăiați și către cariera de piatră din care ați fost scoși.
2 Priviți pe Avraam, tatăl vostru, și la Sarra cea care în dureri v-a născut. Că pe el singur l-am chemat, l-am binecuvântat și l-am înmulțit.Fc 12,1 Fc 16,5 Fc 17,16 Ps 23,6 Iz 33,24
3 Iar Domnul va mângâia Sionul, și dărâmăturilor lui le va da nădejde. El va preface pustiul lui în rai și pământul lui neroditor în grădina Domnului; bucurie și veselie va fi acolo, mulțumiri și cântări de laudă!Fc 13,10 Iz 36,35
4 Ia aminte la Mine, poporul Meu, și voi, neamuri, fiți cu urechea la Mine, că de la Mine va veni învățătura și legea Mea va fi lumină popoarelor.Ps 109,2 Is 2,3
5 Dreptatea Mea este aproape, vine mântuirea Mea și brațul Meu va face dreptate popoarelor, întru Mine vor nădăjdui ținuturile cele depărtate, că de la brațul Meu așteaptă scăparea.Is 59,16
6 Ridicați la ceruri ochii voștri și priviți jos pământul; cerurile vor trece ca un fum și pământul ca o haină se va învechi; locuitorii vor muri ca muștele, mântuirea Mea va dăinui în veac și în veac și dreptatea Mea nu va avea sfârșit.Ps 101,27 Is 51,8 Mt 24,35 Lc 16,17 Lc 21,33 2Ptr 3,7 Evr 1,11
7 Ascultați-Mă pe Mine, voi, cunoscători ai dreptății, popor care ești cu legea Mea în inimă! Nu te teme de ocara oamenilor și de batjocura lor să nu te înfricoșezi. La fel ca pe un veșmânt îi va mânca molia și ca pe lână viermii îi vor mistui.Iov 13,28 Ps 36,31 Ps 38,14 Ps 55,4 Lc 12,4
8 Dar dreptatea Mea va rămâne în veac și mântuirea Mea din neam în neam.Is 51,6
9 Ridică-te, scoală-te, îmbracă-te cu tărie, braț al Domnului! Înalță-te ca odinioară, ca în veacurile trecute! N-ai zdrobit Tu pe Rahab și n-ai spintecat Tu balaurul?Ies 14,14 Lc 1,51
10 Nu ești Tu, oare, Cel ce ai secat marea și apele adâncului celui fără fund, Cel ce adâncimile mării le-ai prefăcut în cărare largă pentru cei răscumpărați ai Tăi?Ies 14,21 Iov 26,12
11 Și astfel cei mântuiți ai Domnului se vor întoarce și vor veni în Sion, în cântări de biruință și o bucurie veșnică va încununa capul lor. Bucuria și veselia vor veni peste ei, iar durerea, întristarea și suspinarea se vor depărta de la ei.Ps 125,5 Is 35,10 Is 61,7 Is 66,14 In 16,22
12 Eu, Eu sunt Cel ce dă nădejde! Cine ești tu, ca să te temi de un muritor și de un om de rând care trece ca iarba?Ps 89,5-6 Mt 10,28
13 Și să dai uitării pe Domnul, Ziditorul tău, Care a întins cerurile și a întemeiat pământul? Să te înfricoșezi mereu, în fiecare zi, de urgia asupritorului care umblă să te piardă? Unde este oare urgia asupritorului?Ir 51,15
14 Curând cel ferecat în cătușe va fi dezlegat și nu va muri în temniță și de pâine nu va duce lipsă.
15 Eu sunt Domnul Dumnezeul Care stârnesc marea și face să mugească valurile ei; Domnul Savaot este numele Lui.Iov 26,12 Is 54,5
16 Pune-voi cuvintele Mele în, gura ta și la umbra mâinii Mele te voi acoperi, ca să întind cerurile, să întemeiez pământul și să zic Sionului: „Tu ești poporul Meu!”Is 49,2-3 Za 8,8
17 Trezește-te, trezește-te, scoală-te, Ierusalime, tu care ai băut din mâna Domnului paharul urgiei Lui; potirul amețelii l-ai băut și l-ai sorbit.Ps 59,3 Ir 25,15 Iz 23,31 Za 12,2
18 Nici unul din toți copiii pe care i-a născut nu este care să-l fi călăuzit. Nimeni nu l-a ținut de mână din toți feciorii pe care i-a crescut!
19 Aceste două nenorociri te-au lovit: Cine te va plânge? Pustiirea și dărâmarea, foametea și sabia. Cine te va mângâia?Is 47,9
20 Feciorii tăi zac fără vlagă în colțurile ulițelor, ca o antilopă prinsă în cursă, beți de urgia Domnului, de certarea Dumnezeului tău.
21 Drept aceea, ia aminte, sărmană cetate, amețită, dar nu de vin!Ir 25,18.27
22 Așa grăiește Stăpânul, Domnul Dumnezeul tău, Care Se luptă pentru poporul Său: „Iată Eu iau din mâna ta paharul amețelii, cupa mâniei Mele, și tu nu o vei mai bea!Ps 74,8-9 Is 51,17 Za 12,2
23 Și o voi pune în mâna asupritorilor tăi, în mâna celor ce te-au supus, care îți ziceau: Pleacă-te la pământ ca să trecem peste tine! Și tu făceai spatele tău ca un pământ și ca o cale pentru trecători!”Ps 43,27 Ps 128,3 Is 49,26
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 „Ascultați-mă,
voi care alergați după dreptate,
voi care îl căutați pe Domnul!
Priviți la stânca din care ați fost ciopliți
și la cavitatea cisternei din care ați fost scoși!
1 Ascultați-Mă pe Mine, voi care umblați după dreptate, voi care căutați pe Domnul! Priviți la stânca din care ați fost tăiați și către cariera de piatră din care ați fost scoși.
2 Priviți la Abrahám, părintele vostru,
și la Sára, cea care v-a născut!
Pentru că eu am chemat unul,
l-am binecuvântat și l-am înmulțit.
2 Priviți pe Avraam, tatăl vostru, și la Sarra cea care în dureri v-a născut. Că pe el singur l-am chemat, l-am binecuvântat și l-am înmulțit.
3 Căci Domnul mângâie Siónul,
mângâie toate ruinele sale,
transformă pustiul într-un Éden
și ținutul uscat, într-o grădină a Domnului.
În ea va fi bucurie și veselie,
mulțumire și sunet de cântare.
3 Iar Domnul va mângâia Sionul, și dărâmăturilor lui le va da nădejde. El va preface pustiul lui în rai și pământul lui neroditor în grădina Domnului; bucurie și veselie va fi acolo, mulțumiri și cântări de laudă!
4 Fiți atenți la mine, popor al meu,
pleacă-ți urechea la mine, neam al meu!
Căci o lege va ieși din mine
și judecata mea eu o voi pune
ca lumină pentru neamuri.
4 Ia aminte la Mine, poporul Meu, și voi, neamuri, fiți cu urechea la Mine, că de la Mine va veni învățătura și legea Mea va fi lumină popoarelor.
5 Dreptatea mea este aproape;
a ieșit mântuirea mea
și brațele mele vor judeca popoare.
Insulele vor spera în mine
și își vor pune încrederea în brațul meu.
5 Dreptatea Mea este aproape, vine mântuirea Mea și brațul Meu va face dreptate popoarelor, întru Mine vor nădăjdui ținuturile cele depărtate, că de la brațul Meu așteaptă scăparea.
6 Ridicați-vă ochii spre ceruri
și priviți la pământul de dedesubt!
Căci cerurile se vor împrăștia ca fumul,
pământul se va învechi ca o haină,
iar locuitorii lui vor muri ca acestea.
Însă mântuirea mea
va fi pentru totdeauna
și dreptatea mea nu va dispărea.
6 Ridicați la ceruri ochii voștri și priviți jos pământul; cerurile vor trece ca un fum și pământul ca o haină se va învechi; locuitorii vor muri ca muștele, mântuirea Mea va dăinui în veac și în veac și dreptatea Mea nu va avea sfârșit.
7 Ascultați-mă, voi care cunoașteți dreptatea,
popor care are legea mea în inimă!
Nu vă temeți de ocara oamenilor
și nu vă înspăimântați de batjocurile lor!
7 Ascultați-Mă pe Mine, voi, cunoscători ai dreptății, popor care ești cu legea Mea în inimă! Nu te teme de ocara oamenilor și de batjocura lor să nu te înfricoșezi. La fel ca pe un veșmânt îi va mânca molia și ca pe lână viermii îi vor mistui.
8 Căci îi va mânca molia ca pe o haină
și viermele, ca lâna.
Dar dreptatea mea va fi pentru totdeauna
și mântuirea mea, din generație în generație.
8 Dar dreptatea Mea va rămâne în veac și mântuirea Mea din neam în neam.
9 Trezește-te, trezește-te
și îmbracă-te cu putere,
braț al Domnului!
Trezește-te ca în zilele de odinioară,
ca în generațiile din vechime!
Oare nu ești tu cel care l-a zdrobit pe Raháb
și a străpuns balaurul?
9 Ridică-te, scoală-te, îmbracă-te cu tărie, braț al Domnului! Înalță-te ca odinioară, ca în veacurile trecute! N-ai zdrobit Tu pe Rahab și n-ai spintecat Tu balaurul?
10 Oare nu ești tu cel care a uscat marea,
apele abisului celui mare,
și a făcut adâncul mării un drum
pe care să treacă cei răscumpărați?
10 Nu ești Tu, oare, Cel ce ai secat marea și apele adâncului celui fără fund, Cel ce adâncimile mării le-ai prefăcut în cărare largă pentru cei răscumpărați ai Tăi?
11 Cei răscumpărați de Domnul
se vor întoarce
și vor veni în Sión cu strigăt de bucurie;
o veselie veșnică [le va încununa] capul,
bucuria și veselia îi vor ajunge,
iar durerea și suspinul se vor îndepărta.
11 Și astfel cei mântuiți ai Domnului se vor întoarce și vor veni în Sion, în cântări de biruință și o bucurie veșnică va încununa capul lor. Bucuria și veselia vor veni peste ei, iar durerea, întristarea și suspinarea se vor depărta de la ei.
12 Eu, eu sunt cel care te mângâie;
cine ești tu ca să te temi de un om care moare
și de fiul omului care va ajunge ca iarba?
12 Eu, Eu sunt Cel ce dă nădejde! Cine ești tu, ca să te temi de un muritor și de un om de rând care trece ca iarba?
13 Și să uiți de Domnul care te-a făcut,
care a întins cerurile
și a întemeiat pământul,
să tremuri mereu, în fiecare zi,
de furia celui care te oprimă
când este gata să te nimicească?
Unde este furia celui care te oprimă?
13 Și să dai uitării pe Domnul, Ziditorul tău, Care a întins cerurile și a întemeiat pământul? Să te înfricoșezi mereu, în fiecare zi, de urgia asupritorului care umblă să te piardă? Unde este oare urgia asupritorului?
14 Cel oprimat va fi eliberat curând,
nu va muri în groapă
și nu-i va lipsi pâinea.
14 Curând cel ferecat în cătușe va fi dezlegat și nu va muri în temniță și de pâine nu va duce lipsă.
15 Eu, Domnul Dumnezeul tău,
sunt cel care stârnește marea
și face să vuiască valurile ei:
Domnul Sabaót este numele meu.
15 Eu sunt Domnul Dumnezeul Care stârnesc marea și face să mugească valurile ei; Domnul Savaot este numele Lui.
16 Am pus cuvintele mele în gura ta
și te-am acoperit cu umbra mâinii mele
când am întins cerurile
și am întemeiat pământul
și am zis Siónului: «Tu ești poporul meu».
16 Pune-voi cuvintele Mele în, gura ta și la umbra mâinii Mele te voi acoperi, ca să întind cerurile, să întemeiez pământul și să zic Sionului: „Tu ești poporul Meu!”
17 Trezește-te, trezește-te
și ridică-te, Ierusalím,
tu care ai băut din mâna Domnului
cupa mâniei sale,
tu care ai băut până la capăt
potirul cel mare al amețelii!
17 Trezește-te, trezește-te, scoală-te, Ierusalime, tu care ai băut din mâna Domnului paharul urgiei Lui; potirul amețelii l-ai băut și l-ai sorbit.
18 Nu este nimeni
dintre fiii cărora le-a dat naștere
care să-l călăuzească,
nu este nimeni dintre fiii
pe care i-a crescut să-l ducă de mână.
18 Nici unul din toți copiii pe care i-a născut nu este care să-l fi călăuzit. Nimeni nu l-a ținut de mână din toți feciorii pe care i-a crescut!
19 Acestea două ți s-au întâmplat:
cine te va plânge?
Violența și suspinul, foametea și sabia:
cine te va mângâia?
19 Aceste două nenorociri te-au lovit: Cine te va plânge? Pustiirea și dărâmarea, foametea și sabia. Cine te va mângâia?
20 Fiii tăi zac leșinați la capătul tuturor străzilor,
ca o antilopă în capcană;
ei sunt plini de mânia Domnului
și de mustrarea Dumnezeului tău.
20 Feciorii tăi zac fără vlagă în colțurile ulițelor, ca o antilopă prinsă în cursă, beți de urgia Domnului, de certarea Dumnezeului tău.
21 De aceea, ascultă, tu, cea nenorocită
și beată, dar nu de vin!
21 Drept aceea, ia aminte, sărmană cetate, amețită, dar nu de vin!
22 Așa vorbește Domnul, Domnul Dumnezeul tău,
cel care apără cauza poporului său:
«Am luat din mâna ta cupa amețelii,
potirul cel mare al furiei mele: nu îl vei mai bea».
22 Așa grăiește Stăpânul, Domnul Dumnezeul tău, Care Se luptă pentru poporul Său: „Iată Eu iau din mâna ta paharul amețelii, cupa mâniei Mele, și tu nu o vei mai bea!
23 Îl voi pune în mâna celor care te întristează
și spun sufletului tău:
«Apleacă-te, ca să trecem!».
Iar tu ți-ai făcut spatele ca pământul
și ca drumul pentru trecători”.
23 Și o voi pune în mâna asupritorilor tăi, în mâna celor ce te-au supus, care îți ziceau: Pleacă-te la pământ ca să trecem peste tine! Și tu făceai spatele tău ca un pământ și ca o cale pentru trecători!”
