1 Atunci au trimis la el soli purtători de vești de pace, zicând:
2 «Iată, noi stăm înaintea ta ca robi ai regelui Nabucodonosor; fă cu noi ceea ce ți se pare bun înaintea feței tale.
3 Iată, locuințele noastre, toate țarinile noastre, turmele și cirezile și toate stânile așezărilor noastre sunt înaintea ta ca să faci cu ele cum îți va plăcea.
4 Iată, și cetățile noastre și locuitorii din ele sunt robii tăi! Vino și fă cu ei cum crezi că este bine în ochii tăi!»
5 Și solii au venit la Olofern și i-au spus lui vestea lor de pace.
6 El s-a coborât cu oastea pe țărmul mării, a pus străji în cetățile întărite și a luat dintre ei pentru oștire oameni aleși.
7 Și locuitorii acestor cetăți și ale tuturor celor dimprejur l-au primit cu cununi, cu dansuri și cu tobe.
8 Cu toate acestea el a pustiit întregul lor ținut și dumbrăvile lor le-a tăiat, având de gând să nimicească toți zeii pământului, ca toate popoarele să i se închine lui Nabucodonosor și toate limbile și neamurile să se roage acestuia ca la un dumnezeu.
9 Și așa a ajuns el la Esdrelon, aproape de Dotaia, care se află în fața marelui șes al lui Iuda,
10 Și și-a așezat oștirea între Ghibeea și Schitopolis, unde a zăbovit o lună de zile, ca să își adune toate poverile oștirii sale.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Atunci au trimis la el mesageri [care să-i transmită] cuvinte de pace:
1 Atunci au trimis la el soli purtători de vești de pace, zicând:
2 „Iată, noi, slujitori ai lui Nabucodonosór, regele cel mare, stăm în fața ta! Folosește-te de noi după cum este plăcut înaintea feței tale!
2 «Iată, noi stăm înaintea ta ca robi ai regelui Nabucodonosor; fă cu noi ceea ce ți se pare bun înaintea feței tale.
3 Iată, locuințele noastre, tot ținutul nostru, toate câmpiile cu grâne, turmele, cirezile și toate staulele corturilor noastre stau în fața ta: folosește-te de ele după cum îți va plăcea!
3 Iată, locuințele noastre, toate țarinile noastre, turmele și cirezile și toate stânile așezărilor noastre sunt înaintea ta ca să faci cu ele cum îți va plăcea.
4 Iată, și cetățile noastre, și locuitorii care sunt în ele sunt sclavii tăi! Vino și intră în ele după cum este bine în ochii tăi!”.
4 Iată, și cetățile noastre și locuitorii din ele sunt robii tăi! Vino și fă cu ei cum crezi că este bine în ochii tăi!»
5 Oamenii s-au prezentat la Holoférn și i-au transmis cuvintele acestea.
5 Și solii au venit la Olofern și i-au spus lui vestea lor de pace.
6 Au coborât spre țărmul mării el și armata lui; a pus gărzi în cetățile fortificate și a luat din ele, ca aliați, oameni aleși.
6 El s-a coborât cu oastea pe țărmul mării, a pus străji în cetățile întărite și a luat dintre ei pentru oștire oameni aleși.
7 Ei și toți vecinii lor l-au primit cu coroane, cu dansuri și cu timpane.
7 Și locuitorii acestor cetăți și ale tuturor celor dimprejur l-au primit cu cununi, cu dansuri și cu tobe.
8 Dar el a devastat toate templele, le-a tăiat pădurile sacre, căci îi fusese dat să-i nimicească pe toți zeii pământului, ca numai lui Nabucodonosór să-i aducă cult toate popoarele, limbile și triburile și să-l invoce ca pe Dumnezeu.
8 Cu toate acestea el a pustiit întregul lor ținut și dumbrăvile lor le-a tăiat, având de gând să nimicească toți zeii pământului, ca toate popoarele să i se închine lui Nabucodonosor și toate limbile și neamurile să se roage acestuia ca la un dumnezeu.
9 A venit la Esdrelón, aproape de Dotáia, care se află în fața marelui lanț muntos al Iudéii.
9 Și așa a ajuns el la Esdrelon, aproape de Dotaia, care se află în fața marelui șes al lui Iuda,
10 Și-a fixat tabăra între Gaibái și Scitópolis și a stat acolo o lună de zile, până când a adunat bagajele armatei sale.
10 Și și-a așezat oștirea între Ghibeea și Schitopolis, unde a zăbovit o lună de zile, ca să își adune toate poverile oștirii sale.
