Capitolul 9
Iudita 91 Iudita a căzut cu fața la pământ și și-a presărat cenușă pe cap și și-a lepădat sacul cu care era încinsă. Și în seara aceea se aducea la Ierusalim, la templul lui Dumnezeu, jertfa de tămâie. Atunci a strigat Iudita cu glas mare și a zis către Domnul:
2 «Doamne Dumnezeul părintelui meu Simeon, căruia i-ai dat sabia în mână, ca să se răzbune pe cei de neam străin care au dezvelit pântecele fecioarei spre întinare și au acoperit coapsele ei spre rușine și sânul l-au pângărit spre ocară. Tu ai zis: «Aceasta nu va fi!», dar ei au făcut-o.Fc 34,25 Ies 20,14
3 Pentru aceasta ai dat pe căpeteniile lor la moarte, și patul lor, care a fost pângărit de înșelăciunea lor, l-ai prefăcut în lac de sânge și ai lovit pe robi și pe stăpâni, și pe căpeteniile lor,
4 Și pe femeile lor le-ai dat răpirii și pe fiicele lor la robie și toate odoarele lor jafului iubiților Tăi fii, care erau înflăcărați de zelul pentru Tine și îngroziți de întinarea sângelui lor, și pe Tine Te-au chemat într-ajutor; Dumnezeule, Dumnezeul meu, ascultă la mine cea văduvă!
5 Cele ce au fost mai înainte decât acelea, Tu le-ai făcut, dar și pe cele de acum și de mai târziu. Prezentul și viitorul, Tu le-ai știut, și cele ce s-au împlinit Tu le-ai gândit.
6 Gândurile Tale s-au înfățișat și au zis: «Iată-ne, suntem de față!» Toate căile Tale sunt pregătite și hotărârile Tale date cu vederea Ta dinainte.
7 Căci, iată, oștirea Asirienilor este numeroasă și ei se mândresc cu cai și călăreți și se trufesc cu brațul vânjos al pedestrașilor, și își pun nădejdea lor în scut, în lance, în arc și în praștie și nu știu că Tu ești Domnul, Care pune capăt războaielor.
8 Domnul este numele Tău! Sfărâmă cu puterea Ta silnicia lor și în mânia Ta dărâmă tăria lor, căci ei și-au pus de gând să pângărească locurile Tale sfinte și să întineze cortul sălășluirii slăvitului Tău nume și cu sabia să reteze cornul altarului Tău.
9 Caută în jos la trufia lor și trimite mânia Ta peste capetele lor, și dă în mâna mea, celei văduve, putere pentru ceea ce mi-am pus în gând!Ies 14,9 Jd 4,21 Jd 5,26
10 Izbește cu buzele mele cele viclene rob și stăpân, stăpân și rob. Nimicește semeția lor prin mâna unei femei!
11 Căci puterea Ta nu stă în numărul mare, nici tăria Ta în puterea cailor, ci Tu ești Dumnezeul celor smeriți, ajutorul celor mai mici, sprijinul celor slabi, adăpostul celor părăsiți, izbăvitorul celor deznădăjduiți.
12 O, Dumnezeule al părintelui meu și Dumnezeul moștenirii lui Israel, Stăpânul cerului și al pământului, Ziditorul apelor, Împăratul întregii făpturi, ascultă rugăciunea mea,
13 Și dă-mi cuvânt amăgitor spre a răni și zdrobi pe cei care au pus la cale planuri atât de negre împotriva legământului Tău și a sfântului Tău locaș, a muntelui Sion și a casei fiilor Tăi!
14 Și fă ca întreg poporul Tău, precum și fiecare seminție, să cunoască și să știe că Tu ești Dumnezeul puterilor și al tăriei și că nu este altul care să ocrotească neamul lui Israel afară de Tine!»
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Iudíta a căzut cu fața [la pământ], și-a pus cenușă pe cap și și-a înlăturat sacul pe care-l îmbrăcase. Chiar atunci se aducea la Ierusalím, în casa lui Dumnezeu, jertfa de tămâie a acelei seri. Și Iudíta a strigat cu glas puternic către Domnul și a zis:
1 Iudita a căzut cu fața la pământ și și-a presărat cenușă pe cap și și-a lepădat sacul cu care era încinsă. Și în seara aceea se aducea la Ierusalim, la templul lui Dumnezeu, jertfa de tămâie. Atunci a strigat Iudita cu glas mare și a zis către Domnul:
2 „Doamne,
Dumnezeul părintelui meu Simeón,
căruia i-ai dat în mână sabia
pentru răzbunarea împotriva străinilor,
ei care au desfăcut cingătoarea fecioarei
spre dezonorare
și i-au dezvelit coapsa spre rușine
și i-au profanat sânul spre ocară
– tu, care ai spus: «Aceasta nu va fi»,
iar ei au făcut-o –,
2 «Doamne Dumnezeul părintelui meu Simeon, căruia i-ai dat sabia în mână, ca să se răzbune pe cei de neam străin care au dezvelit pântecele fecioarei spre întinare și au acoperit coapsele ei spre rușine și sânul l-au pângărit spre ocară. Tu ai zis: «Aceasta nu va fi!», dar ei au făcut-o.
3 pentru aceasta i-ai dat pe conducătorii lor
la moarte
și patul lor, făcut de rușine de amăgirea lor,
l-ai amăgit până la sânge
și i-ai pedepsit pe slujitorii lor
împreună cu stăpânii lor
și pe stăpâni pe tronurile lor,
3 Pentru aceasta ai dat pe căpeteniile lor la moarte, și patul lor, care a fost pângărit de înșelăciunea lor, l-ai prefăcut în lac de sânge și ai lovit pe robi și pe stăpâni, și pe căpeteniile lor,
4 tu, care le-ai dat pe femeile lor prăzii,
pe fiicele lor, captivității
și toate hainele lor
să fie împărțite de fiii iubiți de tine,
plini de zel față de tine,
care au detestat crima sângelui lor
și care te-au invocat pe tine în ajutor,
Dumnezeule, Dumnezeul meu,
ascultă-mă pe mine, văduva!
4 Și pe femeile lor le-ai dat răpirii și pe fiicele lor la robie și toate odoarele lor jafului iubiților Tăi fii, care erau înflăcărați de zelul pentru Tine și îngroziți de întinarea sângelui lor, și pe Tine Te-au chemat într-ajutor; Dumnezeule, Dumnezeul meu, ascultă la mine cea văduvă!
5 Tu le-ai făcut pe cele dinaintea acelora
și pe acelea și pe cele care urmează după ele,
pe cele de acum
și pe cele care vor veni le-ai gândit
și s-au întâmplat cele pe care le-ai gândit.
5 Cele ce au fost mai înainte decât acelea, Tu le-ai făcut, dar și pe cele de acum și de mai târziu. Prezentul și viitorul, Tu le-ai știut, și cele ce s-au împlinit Tu le-ai gândit.
6 S-au prezentat cele pe care le-ai plănuit
și au zis: «Iată, suntem de față!»,
căci toate căile tale sunt pregătite
și judecata ta, cu anticipație.
6 Gândurile Tale s-au înfățișat și au zis: «Iată-ne, suntem de față!» Toate căile Tale sunt pregătite și hotărârile Tale date cu vederea Ta dinainte.
7 Iată, asiriénii și-au înmulțit armata,
s-au mândrit cu calul și călărețul,
s-au îngâmfat cu brațul pedestrașilor
și și-au pus speranța în scut, în suliță,
în arc și în praștie,
dar nu au recunoscut că tu ești Domnul
care zdrobește războaiele.
7 Căci, iată, oștirea Asirienilor este numeroasă și ei se mândresc cu cai și călăreți și se trufesc cu brațul vânjos al pedestrașilor, și își pun nădejdea lor în scut, în lance, în arc și în praștie și nu știu că Tu ești Domnul, Care pune capăt războaielor.
8 Domnul este numele tău!
Lovește forța lor cu puterea ta
și doboară tăria lor în mânia ta!
Căci au plănuit să profaneze cele sfinte ale tale,
să întineze cortul
unde locuiește numele gloriei tale,
să doboare cu fierul cornul altarului tău.
8 Domnul este numele Tău! Sfărâmă cu puterea Ta silnicia lor și în mânia Ta dărâmă tăria lor, căci ei și-au pus de gând să pângărească locurile Tale sfinte și să întineze cortul sălășluirii slăvitului Tău nume și cu sabia să reteze cornul altarului Tău.
9 Privește la aroganța lor,
trimite mânia ta peste capetele lor
și dă în mâna mea de văduvă
putere pentru ce am plănuit!
9 Caută în jos la trufia lor și trimite mânia Ta peste capetele lor, și dă în mâna mea, celei văduve, putere pentru ceea ce mi-am pus în gând!
10 Lovește-l, prin înșelăciunea buzelor mele,
pe sclav ca și pe stăpân,
pe stăpân ca și pe slujitorul lui!
Sfărâmă-le trufia printr-o mână de femeie!
10 Izbește cu buzele mele cele viclene rob și stăpân, stăpân și rob. Nimicește semeția lor prin mâna unei femei!
11 Căci forța ta nu stă în mulțime,
nici puterea ta în cei ce sunt puternici.
Căci tu ești Dumnezeul celor umili,
ești ajutorul celor mici,
apărătorul celor slabi,
ocrotitorul celor părăsiți
și mântuitorul celor fără speranță!
11 Căci puterea Ta nu stă în numărul mare, nici tăria Ta în puterea cailor, ci Tu ești Dumnezeul celor smeriți, ajutorul celor mai mici, sprijinul celor slabi, adăpostul celor părăsiți, izbăvitorul celor deznădăjduiți.
12 Da, da! Dumnezeul părintelui meu
și Dumnezeul moștenirii lui Israél,
stăpânul cerului și al pământului,
creatorul apelor și regele întregii tale creații,
ascultă rugăciunea mea!
12 O, Dumnezeule al părintelui meu și Dumnezeul moștenirii lui Israel, Stăpânul cerului și al pământului, Ziditorul apelor, Împăratul întregii făpturi, ascultă rugăciunea mea,
13 Dă-mi un cuvânt amăgitor
spre rănirea și moartea lor,
ei care au făcut planuri dure
împotriva alianței tale,
a templului tău sfințit, a muntelui Sión
și a casei de locuit a fiilor tăi!
13 Și dă-mi cuvânt amăgitor spre a răni și zdrobi pe cei care au pus la cale planuri atât de negre împotriva legământului Tău și a sfântului Tău locaș, a muntelui Sion și a casei fiilor Tăi!
14 Fă ca tot poporul tău și toate triburile
să descopere știința
că tu ești Dumnezeu,
Dumnezeul întregii forțe și puteri,
și că nu este altcineva
care să protejeze neamul lui Israél
în afară de tine!”.
14 Și fă ca întreg poporul Tău, precum și fiecare seminție, să cunoască și să știe că Tu ești Dumnezeul puterilor și al tăriei și că nu este altul care să ocrotească neamul lui Israel afară de Tine!»
Traducerea ortodoxă
Traducerea greacă bizantină
1 Iudita a căzut cu fața la pământ și și-a presărat cenușă pe cap și și-a lepădat sacul cu care era încinsă. Și în seara aceea se aducea la Ierusalim, la templul lui Dumnezeu, jertfa de tămâie. Atunci a strigat Iudita cu glas mare și a zis către Domnul:
1 Ιουδιθ δὲ ἔπεσεν ἐπὶ πρόσωπον καὶ ἐπέθετο σποδὸν ἐπὶ τὴν κεφαλὴν αὐτῆς καὶ ἐγύμνωσεν ὃν ἐνεδεδύκει σάκκον, καὶ ἦν ἄρτι προσφερόμενον ἐν Ιερουσαλημ εἰς τὸν οἶκον τοῦ θεοῦ τὸ θυμίαμα τῆς ἑσπέρας ἐκείνης, καὶ ἐβόησεν φωνῇ μεγάλῃ Ιουδιθ πρὸς κύριον καὶ εἶπεν
2 «Doamne Dumnezeul părintelui meu Simeon, căruia i-ai dat sabia în mână, ca să se răzbune pe cei de neam străin care au dezvelit pântecele fecioarei spre întinare și au acoperit coapsele ei spre rușine și sânul l-au pângărit spre ocară. Tu ai zis: «Aceasta nu va fi!», dar ei au făcut-o.
2 Κύριε ὁ θεὸς τοῦ πατρός μου Συμεων, ᾧ ἔδωκας ἐν χειρὶ ῥομφαίαν εἰς ἐκδίκησιν ἀλλογενῶν, οἳ ἔλυσαν μήτραν παρθένου εἰς μίασμα καὶ ἐγύμνωσαν μηρὸν εἰς αἰσχύνην καὶ ἐβεβήλωσαν μήτραν εἰς ὄνειδος· εἶπας γάρ Οὐχ οὕτως ἔσται, καὶ ἐποίησαν·
3 Pentru aceasta ai dat pe căpeteniile lor la moarte, și patul lor, care a fost pângărit de înșelăciunea lor, l-ai prefăcut în lac de sânge și ai lovit pe robi și pe stăpâni, și pe căpeteniile lor,
3 ἀνθ’ ὧν ἔδωκας ἄρχοντας αὐτῶν εἰς φόνον καὶ τὴν στρωμνὴν αὐτῶν, ἣ ᾐδέσατο τὴν ἀπάτην αὐτῶν, ἀπατηθεῖσαν εἰς αἷμα καὶ ἐπάταξας δούλους ἐπὶ δυνάσταις καὶ δυνάστας ἐπὶ θρόνους αὐτῶν
4 Și pe femeile lor le-ai dat răpirii și pe fiicele lor la robie și toate odoarele lor jafului iubiților Tăi fii, care erau înflăcărați de zelul pentru Tine și îngroziți de întinarea sângelui lor, și pe Tine Te-au chemat într-ajutor; Dumnezeule, Dumnezeul meu, ascultă la mine cea văduvă!
4 καὶ ἔδωκας γυναῖκας αὐτῶν εἰς προνομὴν καὶ θυγατέρας αὐτῶν εἰς αἰχμαλωσίαν καὶ πάντα τὰ σκῦλα αὐτῶν εἰς διαίρεσιν υἱῶν ἠγαπημένων ὑπὸ σοῦ, οἳ καὶ ἐζήλωσαν τὸν ζῆλόν σου καὶ ἐβδελύξαντο μίασμα αἵματος αὐτῶν καὶ ἐπεκαλέσαντό σε εἰς βοηθόν· ὁ θεὸς ὁ θεὸς ὁ ἐμός, καὶ εἰσάκουσον ἐμοῦ τῆς χήρας.
5 Cele ce au fost mai înainte decât acelea, Tu le-ai făcut, dar și pe cele de acum și de mai târziu. Prezentul și viitorul, Tu le-ai știut, și cele ce s-au împlinit Tu le-ai gândit.
5 σὺ γὰρ ἐποίησας τὰ πρότερα ἐκείνων καὶ ἐκεῖνα καὶ τὰ μετέπειτα καὶ τὰ νῦν καὶ τὰ ἐπερχόμενα διενοήθης, καὶ ἐγενήθησαν ἃ ἐνενοήθης,
6 Gândurile Tale s-au înfățișat și au zis: «Iată-ne, suntem de față!» Toate căile Tale sunt pregătite și hotărârile Tale date cu vederea Ta dinainte.
6 καὶ παρέστησαν ἃ ἐβουλεύσω καὶ εἶπαν Ἰδοὺ πάρεσμεν· πᾶσαι γὰρ αἱ ὁδοί σου ἕτοιμοι, καὶ ἡ κρίσις σου ἐν προγνώσει.
7 Căci, iată, oștirea Asirienilor este numeroasă și ei se mândresc cu cai și călăreți și se trufesc cu brațul vânjos al pedestrașilor, și își pun nădejdea lor în scut, în lance, în arc și în praștie și nu știu că Tu ești Domnul, Care pune capăt războaielor.
7 ἰδοὺ γὰρ Ἀσσύριοι ἐπληθύνθησαν ἐν δυνάμει αὐτῶν, ὑψώθησαν ἐφ’ ἵππῳ καὶ ἀναβάτῃ, ἐγαυρίασαν ἐν βραχίονι πεζῶν, ἤλπισαν ἐν ἀσπίδι καὶ ἐν γαίσῳ καὶ τόξῳ καὶ σφενδόνῃ καὶ οὐκ ἔγνωσαν ὅτι σὺ εἶ κύριος συντρίβων πολέμους.
8 Domnul este numele Tău! Sfărâmă cu puterea Ta silnicia lor și în mânia Ta dărâmă tăria lor, căci ei și-au pus de gând să pângărească locurile Tale sfinte și să întineze cortul sălășluirii slăvitului Tău nume și cu sabia să reteze cornul altarului Tău.
8 κύριος ὄνομά σοι· σὺ ῥάξον αὐτῶν τὴν ἰσχὺν ἐν δυνάμει σου καὶ κάταξον τὸ κράτος αὐτῶν ἐν τῷ θυμῷ σου· ἐβουλεύσαντο γὰρ βεβηλῶσαι τὰ ἅγιά σου, μιᾶναι τὸ σκήνωμα τῆς καταπαύσεως τοῦ ὀνόματος τῆς δόξης σου, καταβαλεῖν σιδήρῳ κέρας θυσιαστηρίου σου.
9 Caută în jos la trufia lor și trimite mânia Ta peste capetele lor, și dă în mâna mea, celei văduve, putere pentru ceea ce mi-am pus în gând!
9 βλέψον εἰς ὑπερηφανίαν αὐτῶν, ἀπόστειλον τὴν ὀργήν σου εἰς κεφαλὰς αὐτῶν, δὸς ἐν χειρί μου τῆς χήρας ὃ διενοήθην κράτος.
10 Izbește cu buzele mele cele viclene rob și stăpân, stăpân și rob. Nimicește semeția lor prin mâna unei femei!
10 πάταξον δοῦλον ἐκ χειλέων ἀπάτης μου ἐπ’ ἄρχοντι καὶ ἄρχοντα ἐπὶ θεράποντι αὐτοῦ, θραῦσον αὐτῶν τὸ ἀνάστεμα ἐν χειρὶ θηλείας.
11 Căci puterea Ta nu stă în numărul mare, nici tăria Ta în puterea cailor, ci Tu ești Dumnezeul celor smeriți, ajutorul celor mai mici, sprijinul celor slabi, adăpostul celor părăsiți, izbăvitorul celor deznădăjduiți.
11 οὐ γὰρ ἐν πλήθει τὸ κράτος σου, οὐδὲ ἡ δυναστεία σου ἐν ἰσχύουσιν, ἀλλὰ ταπεινῶν εἶ θεός, ἐλαττόνων εἶ βοηθός, ἀντιλήμπτωρ ἀσθενούντων, ἀπεγνωσμένων σκεπαστής, ἀπηλπισμένων σωτήρ.
12 O, Dumnezeule al părintelui meu și Dumnezeul moștenirii lui Israel, Stăpânul cerului și al pământului, Ziditorul apelor, Împăratul întregii făpturi, ascultă rugăciunea mea,
12 ναὶ ναὶ ὁ θεὸς τοῦ πατρός μου καὶ θεὸς κληρονομίας Ισραηλ, δέσποτα τῶν οὐρανῶν καὶ τῆς γῆς, κτίστα τῶν ὑδάτων, βασιλεῦ πάσης κτίσεώς σου, σὺ εἰσάκουσον τῆς δεήσεώς μου
13 Și dă-mi cuvânt amăgitor spre a răni și zdrobi pe cei care au pus la cale planuri atât de negre împotriva legământului Tău și a sfântului Tău locaș, a muntelui Sion și a casei fiilor Tăi!
13 καὶ δὸς λόγον μου καὶ ἀπάτην εἰς τραῦμα καὶ μώλωπα αὐτῶν, οἳ κατὰ τῆς διαθήκης σου καὶ οἴκου ἡγιασμένου σου καὶ κορυφῆς Σιων καὶ οἴκου κατασχέσεως υἱῶν σου ἐβουλεύσαντο σκληρά.
14 Și fă ca întreg poporul Tău, precum și fiecare seminție, să cunoască și să știe că Tu ești Dumnezeul puterilor și al tăriei și că nu este altul care să ocrotească neamul lui Israel afară de Tine!»
14 καὶ ποίησον ἐπὶ παντὸς ἔθνους σου καὶ πάσης φυλῆς ἐπίγνωσιν τοῦ εἰδῆσαι ὅτι σὺ εἶ ὁ θεὸς θεὸς πάσης δυνάμεως καὶ κράτους καὶ οὐκ ἔστιν ἄλλος ὑπερασπίζων τοῦ γένους Ισραηλ εἰ μὴ σύ.