1 Era un om cu numele Ioachim, care locuia în Babilon.
2 Și și-a luat femeie, al cărui nume era Susana, fiica lui Hilchia, frumoasă foarte și cu frica lui Dumnezeu.
3 Și părinții ei, drepți fiind, au învățat pe fiica lor după legea lui Moise.
4 Și era Ioachim foarte bogat și avea grădină aproape de casă.
5 Și se adunau la el Iudeii; pentru că era mai în cinste decât toți.
6 Și au fost rânduiți doi bătrâni din popor judecători în anul acela, de care zisese Domnul, «că a ieșit fărădelegea din Babilon, din bătrânii judecători, care se părea că ocârmuiesc poporul».
7 Aceștia rămâneau la casa lui Ioachim, și veneau la ei toți cei care voiau să aibă judecată.
8 Când pleca poporul la amiază, ieșea și Susana în grădina bărbatului ei.
9 Și au văzut-o cei doi bătrâni în toate zilele ieșind și umblând, și s-au aprins cu poftă asupra ei.
10 Au răzvrătit gândul, și-au abătut ochii dinspre cer, și nici nu și-au adus aminte de judecățile cele drepte.
11 Și erau amândoi înfierbântați pentru ea și n-a spus unul altuia zbuciumul lor, că le era rușine a-și spune pofta, că voiau să se împreuneze cu ea.
12 Și păzeau cu nevoință în toate zilele s-o vadă. Și a zis unul către altul: «Să mergem acasă, că este vremea prânzului».
13 Și ieșind, s-au despărțit unul de altul și, întorcându-se, au venit la același loc și, întrebându-se unul pe altul pricina, își mărturisiră pofta.
14 Și amândoi împreună au hotărât vremea când o vor putea afla singură.
15 Și pe când pândeau ei o zi prielnică, ea a intrat ca de obicei cu două fete să se scalde în grădină, că era foarte cald.
16 Și nimeni nu era acolo, afară de cei doi bătrâni ascunși, care o pândeau.
17 Și a zis fetelor: «Aduceți-mi untdelemn și săpun și închideți porțile grădinii ca să mă scald».
18 Și au făcut cum le-a zis; au închis ușile grădinii și, ieșind pe alături ca să aducă cele ce le-a poruncit, n-au văzut pe bătrâni ascunși.
19 Și după ce au ieșit fetele, s-au sculat cei doi bătrâni și au alergat asupra ei și au zis: «Iată ușile grădinii sunt închise și nimeni nu ne vede, și suntem aprinși cu poftă asupra ta.
20 Pentru aceea binevoiește și te culcă cu noi; iar de nu, vom mărturisi asupra ta că a fost cu tine un tânăr și pentru aceea ai trimis fetele de la tine».
21 Și a suspinat Susana și a zis: «Sunt strâmtorată din toate părțile;
22 Că de voi face aceasta, moarte îmi este; iar de nu voi face, nu voi scăpa din mâinile voastre.
23 Mai bine este pentru mine să nu fac și să cad în mâinile voastre decât să păcătuiesc înaintea Domnului».Fc 39,9
24 Și a strigat Susana cu glas mare, și au strigat și cei doi bătrâni asupra ei, și alergând unul a deschis ușile grădinii.
25 Dacă auziră cei din casă strigătul în grădină, săriră înăuntru pe ușa cea din dos să vadă ce i s-a întâmplat.
26 Și, după ce au grăit bătrânii cuvintele lor, s-au rușinat slugile foarte, că niciodată nu s-a grăit cuvânt ca acesta despre Susana.
27 Și a doua zi, după ce s-a adunat poporul la Ioachim, bărbatul ei, au venit și cei doi bătrâni plini de cuget rău asupra Susanei, ca să o omoare.
28 Și au zis înaintea poporului: «Trimiteți la Susana, fata lui Hilchia, femeia lui Ioachim», și ei au trimis.1Rg 21,13
29 Și a venit ea și părinții ei și fiii ei și toate rudeniile ei.
30 Susana era gingașă și frumoasă.
31 Acești bătrâni nelegiuiți au poruncit ca ea să se descopere, că era acoperită, ca să se sature de frumusețile ei.
32 Și plângeau cei care erau lângă ea și toți cei care o știau.
33 Și sculându-se bătrânii în mijlocul poporului, puseră mâinile pe ea.
34 Ea, plângând, căuta la cer, că inima ei era nădăjduind spre Domnul.
35 Și au zis bătrânii: «Umblând noi în grădină, a intrat ea cu două slujnice și a închis ușa, dându-le drumul.
36 Și a venit la ea un tânăr care fusese ascuns și s-a culcat cu ea.
37 Noi fiind în colțul grădinii, văzând fărădelegea, am alergat asupră-le.
38 Și văzându-i împreunându-se, pe el nu l-am putut opri, că era mai tare ca noi, și deschizând ușile a fugit.
39 Și prinzând-o pe ea, am întrebat-o cine era tânărul acela, și n-a vrut să ne spună.
40 Aceasta mărturisim».
41 Și i-a crezut pe ei adunarea, ca pe niște bătrâni ai poporului și judecători, și au judecat-o spre moarte.1Tim 5,19
42 Și strigând cu glas mare Susana a zis: «Dumnezeule cel Veșnic, Cunoscătorul celor ascunse, Care știi toate mai înainte de a se face, Tu știi că minciuni au spus ei asupra mea.
43 Și iată mor, nefăcând nimic din cele ce au viclenit aceștia asupra mea».
44 Și a auzit Dumnezeu glasul ei și, când o duceau să o piardă, a deșteptat duhul într-un prunc tânăr, căruia îi era numele Daniel.
45 Și a strigat pruncul cu glas mare: «Curat sunt eu de sângele acesteia».
46 S-a întors tot poporul la el, și a zis: «Ce înseamnă aceasta?»
47 Și el, stând în mijlocul lor, a zis: «Oare așa de nebuni sunt toți fiii lui Israel?
48 Căci necercetând, nici adevărul cunoscând, ați osândit pe fata lui Israel.
49 Întoarceți-vă la judecată, pentru că minciuni au spus ei asupra ei».
50 Și s-a întors tot poporul degrabă și i-au zis lui bătrânii: «Vino de șezi în mijlocul nostru și ne spune nouă că ți-a dat Dumnezeu cinstea bătrâneților».
51 Și a zis către ei Daniel: «Despărțiți-i unul de altul și-i voi întreba».
52 Și după ce s-au despărțit unul de altul, a chemat pe unul din ei și a zis către el: «Învechitule în zile rele! Acum au venit păcatele tale, pe care le făceai mai înainte, făcând judecăți strâmbe, și pe cei nevinovați învinuind, și pe cei vinovați slobozind, de vreme ce Domnul zice: Pe cel nevinovat și pe cel nedrept să nu-l omori.Ies 23,7
53 Și de ai văzut pe această femeie cu acel tânăr, spune sub ce copac i-ați prins în fapt?» El a zis: «Sub mesteacăn».
54 Zis-a Daniel: «Drept ai mințit asupra capului tău.
55 Acum îngerul lui Dumnezeu, luând poruncă de la El, te va spinteca în două».
56 Și punându-l alături, a poruncit să aducă pe celălalt și i-a zis: «Sămânța lui Canaan și nu a lui Iuda, frumusețile te-au înșelat și pofta a răzvrătit inima ta.Iz 16,3
57 Așa făceai fetelor lui Israel care, de frică, se împreunau cu voi; ci n-a suferit fata lui Iuda fărădelegea voastră.
58 Acum spune-mi sub ce copac i-ați prins?» Iar el a zis: «Sub salcâm».
59 Și i-a zis Daniel lui: «Drept ai mințit și tu asupra capului tău.
60 Căci așteaptă îngerul lui Dumnezeu, având sabie, să te taie în două, ca să vă piardă de tot pe voi».
61 Și a strigat toată adunarea cu glas mare și a binecuvântat pe Dumnezeu, Cel care izbăvește pe cei care nădăjduiesc în El.
62 Și s-a sculat asupra celor doi bătrâni, că i-a dovedit Daniel din cuvintele lor, că au mărturisit strâmb și le-a făcut după legea lui Moise, precum cu vicleșug gândit-au să facă aproapelui lor, și i-a omorât și a scăpat sângele cel nevinovat în ziua aceea.Ies 23,7 Dt 19,18-19 Pr 19,5
63 Iar Hilchia și femeia lui au lăudat pe Dumnezeu pentru Susana, fiica lor, împreună cu Ioachim, bărbatul ei, și cu toate rudele ei, pentru că nu s-a aflat întru ea lucru urât.
64 Și Daniel s-a făcut mare înaintea poporului din ziua aceea și de aci înainte.
Traducerea catolică (Daniel 13)
Traducerea ortodoxă (Susana 1)
1 Era un om care locuia în Babilón și numele lui era Ioachím.
1 Era un om cu numele Ioachim, care locuia în Babilon.
2 El și-a luat o soție, al cărei nume era Suzána, fiica lui Hilchía. Ea era foarte frumoasă și se temea de Domnul.
2 Și și-a luat femeie, al cărui nume era Susana, fiica lui Hilchia, frumoasă foarte și cu frica lui Dumnezeu.
3 Părinții ei erau drepți și au învățat-o pe fiica lor după Legea lui Moise.
3 Și părinții ei, drepți fiind, au învățat pe fiica lor după legea lui Moise.
4 Ioachím era foarte bogat și avea o grădină în apropierea casei lui. La el se adunau iudeii pentru că el era cel mai onorat dintre toți.
4 Și era Ioachim foarte bogat și avea grădină aproape de casă.
5 Fuseseră stabiliți doi bătrâni din popor judecători în anul acela despre care Stăpânul spusese: „A ieșit nelegiuirea din Babilón, de la bătrânii judecători despre care se credea că guvernau poporul”.
5 Și se adunau la el Iudeii; pentru că era mai în cinste decât toți.
6 Ei obișnuiau să vină în casa lui Ioachím și la ei veneau toți cei care se judecau.
6 Și au fost rânduiți doi bătrâni din popor judecători în anul acela, de care zisese Domnul, «că a ieșit fărădelegea din Babilon, din bătrânii judecători, care se părea că ocârmuiesc poporul».
7 Se întâmpla că, atunci când poporul pleca, spre miezul zilei, Suzána ieșea și se plimba prin grădina soțului ei.
7 Aceștia rămâneau la casa lui Ioachim, și veneau la ei toți cei care voiau să aibă judecată.
8 Cei doi bătrâni o priveau în fiecare zi ieșind și plimbându-se și au fost cuprinși de poftă față de ea.
8 Când pleca poporul la amiază, ieșea și Susana în grădina bărbatului ei.
9 Ei și-au pierdut mințile și și-au plecat ochii, ca să nu mai vadă cerul și nici să nu-și mai amintească de judecățile cele drepte.
9 Și au văzut-o cei doi bătrâni în toate zilele ieșind și umblând, și s-au aprins cu poftă asupra ei.
10 Și erau amândoi topiți pentru ea, dar nu și-au spus unul altuia chinul lor,
10 Au răzvrătit gândul, și-au abătut ochii dinspre cer, și nici nu și-au adus aminte de judecățile cele drepte.
11 pentru că se rușinau să-și dea pe față pofta lor, fiindcă voiau să se împreuneze cu ea.
11 Și erau amândoi înfierbântați pentru ea și n-a spus unul altuia zbuciumul lor, că le era rușine a-și spune pofta, că voiau să se împreuneze cu ea.
12 Ei căutau cu neliniște în fiecare zi să o vadă.
12 Și păzeau cu nevoință în toate zilele s-o vadă. Și a zis unul către altul: «Să mergem acasă, că este vremea prânzului».
13 Odată și-au spus unul către altul: „Să mergem acasă, căci e ora prânzului!”. Și au ieșit despărțindu-se unul de altul.
13 Și ieșind, s-au despărțit unul de altul și, întorcându-se, au venit la același loc și, întrebându-se unul pe altul pricina, își mărturisiră pofta.
14 Dar, întorcându-se, au venit în același loc. Și, întrebând amândoi despre motiv, și-au mărturisit pofta. Apoi au decis de comun acord timpul când o puteau găsi singură.
14 Și amândoi împreună au hotărât vremea când o vor putea afla singură.
15 În timp ce ei așteptau ziua potrivită, [Suzána] a ieșit ca ieri și ca alaltăieri, numai cu două slujitoare, și dorea să facă baie în grădină, căci era cald.
15 Și pe când pândeau ei o zi prielnică, ea a intrat ca de obicei cu două fete să se scalde în grădină, că era foarte cald.
16 Nu era nimeni acolo, în afară de cei doi bătrâni care erau ascunși și o urmăreau.
16 Și nimeni nu era acolo, afară de cei doi bătrâni ascunși, care o pândeau.
17 Ea le-a zis slujitoarelor: „Aduceți-mi ulei și săpun, închideți porțile grădinii, ca să fac baie!”.
17 Și a zis fetelor: «Aduceți-mi untdelemn și săpun și închideți porțile grădinii ca să mă scald».
18 Ele au făcut cum li se spusese; au închis porțile grădinii și au ieșit pe o poartă lăturalnică să aducă ceea ce li se poruncise, dar nu știau că cei doi bătrâni erau ascunși.
18 Și au făcut cum le-a zis; au închis ușile grădinii și, ieșind pe alături ca să aducă cele ce le-a poruncit, n-au văzut pe bătrâni ascunși.
19 Când au ieșit slujitoarele, s-au ridicat cei doi bătrâni și au alergat la ea.
19 Și după ce au ieșit fetele, s-au sculat cei doi bătrâni și au alergat asupra ei și au zis: «Iată ușile grădinii sunt închise și nimeni nu ne vede, și suntem aprinși cu poftă asupra ta.
20 Și au spus: „Porțile grădinii sunt închise și nimeni nu ne vede, iar noi suntem împătimiți după tine. Fii de acord cu noi și împreunează-te cu noi!
20 Pentru aceea binevoiește și te culcă cu noi; iar de nu, vom mărturisi asupra ta că a fost cu tine un tânăr și pentru aceea ai trimis fetele de la tine».
21 Dacă nu, vom da mărturie împotriva ta că era cu tine un tânăr și de aceea le-ai trimis pe slujitoare de la tine”.
21 Și a suspinat Susana și a zis: «Sunt strâmtorată din toate părțile;
22 Suzána a suspinat și a zis: „Sunt îngrădită din toate părțile: dacă fac aceasta, sunt sortită morții; dacă nu fac, nu voi scăpa din mâinile voastre.
22 Că de voi face aceasta, moarte îmi este; iar de nu voi face, nu voi scăpa din mâinile voastre.
23 Este mai bine pentru mine să nu fac și să cad în mâinile voastre, decât să păcătuiesc înaintea Domnului”.
23 Mai bine este pentru mine să nu fac și să cad în mâinile voastre decât să păcătuiesc înaintea Domnului».
24 Suzána a strigat cu glas puternic, dar au strigat și cei doi bătrâni împotriva ei.
24 Și a strigat Susana cu glas mare, și au strigat și cei doi bătrâni asupra ei, și alergând unul a deschis ușile grădinii.
25 Și, alergând, unul dintre ei a deschis porțile grădinii.
25 Dacă auziră cei din casă strigătul în grădină, săriră înăuntru pe ușa cea din dos să vadă ce i s-a întâmplat.
26 Când au auzit strigătul care venea din grădină, cei din casă s-au grăbit prin poarta lăturalnică să vadă ce i s-a întâmplat.
26 Și, după ce au grăit bătrânii cuvintele lor, s-au rușinat slugile foarte, că niciodată nu s-a grăit cuvânt ca acesta despre Susana.
27 Când bătrânii au spus cuvintele lor, slujitorii s-au rușinat foarte mult, căci niciodată nu se auzise un astfel de cuvânt despre Suzána.
27 Și a doua zi, după ce s-a adunat poporul la Ioachim, bărbatul ei, au venit și cei doi bătrâni plini de cuget rău asupra Susanei, ca să o omoare.
28 A doua zi, când s-a adunat poporul la soțul ei, Ioachím, au venit cei doi bătrâni, plini de nelegiuire, cu gândul împotriva Suzánei ca să o dea la moarte.
28 Și au zis înaintea poporului: «Trimiteți la Susana, fata lui Hilchia, femeia lui Ioachim», și ei au trimis.
29 Ei au spus înaintea poporului: „Trimiteți după Suzána, fiica lui Hilchía, care este soția lui Ioachím!”. Și ei au trimis.
29 Și a venit ea și părinții ei și fiii ei și toate rudeniile ei.
30 Au venit ea, părinții ei, copiii ei și toate rudele ei.
30 Susana era gingașă și frumoasă.
31 Suzána era foarte grațioasă și frumoasă la vedere.
31 Acești bătrâni nelegiuiți au poruncit ca ea să se descopere, că era acoperită, ca să se sature de frumusețile ei.
32 Nelegiuiții au poruncit ca ea să fie descoperită, căci era acoperită cu văl, ca să se sature de frumusețea ei.
32 Și plângeau cei care erau lângă ea și toți cei care o știau.
33 Plângeau cei care erau lângă ea și toți cei care o vedeau.
33 Și sculându-se bătrânii în mijlocul poporului, puseră mâinile pe ea.
34 Dar cei doi bătrâni, ridicându-se în mijlocul poporului, au pus mâinile pe capul ei.
34 Ea, plângând, căuta la cer, că inima ei era nădăjduind spre Domnul.
35 Iar ea, plângând, a privit spre cer, căci în inima ei era încrezătoare în Domnul.
35 Și au zis bătrânii: «Umblând noi în grădină, a intrat ea cu două slujnice și a închis ușa, dându-le drumul.
36 Cei doi bătrâni au spus: „Pe când ne plimbam noi singuri în grădină, a intrat ea cu două slujitoare. Ea a închis porțile grădinii și le-a trimis pe slujitoare.
36 Și a venit la ea un tânăr care fusese ascuns și s-a culcat cu ea.
37 Și a venit la ea un tânăr care era ascuns și s-a culcat cu ea.
37 Noi fiind în colțul grădinii, văzând fărădelegea, am alergat asupră-le.
38 Noi eram într-un colț al grădinii. Văzând nelegiuirea, am alergat la ei.
38 Și văzându-i împreunându-se, pe el nu l-am putut opri, că era mai tare ca noi, și deschizând ușile a fugit.
39 Văzându-i împreunați, pe acela nu am putut să-l prindem, căci era mai puternic decât noi. Și, deschizând porțile, a fugit afară.
39 Și prinzând-o pe ea, am întrebat-o cine era tânărul acela, și n-a vrut să ne spună.
40 Dar pe ea am prins-o și am întrebat-o cine era tânărul.
40 Aceasta mărturisim».
41 Ea însă nu a vrut să ne facă cunoscut și dăm mărturie pentru acestea”.
Adunarea i-a crezut, întrucât erau bătrâni ai poporului și judecători și au condamnat-o la moarte.
41 Și i-a crezut pe ei adunarea, ca pe niște bătrâni ai poporului și judecători, și au judecat-o spre moarte.
42 Suzána a strigat cu glas puternic și a zis: „Dumnezeule veșnic, care cunoști cele ascunse și știi toate mai înainte ca să fi fost,
42 Și strigând cu glas mare Susana a zis: «Dumnezeule cel Veșnic, Cunoscătorul celor ascunse, Care știi toate mai înainte de a se face, Tu știi că minciuni au spus ei asupra mea.
43 tu știi că au dat mărturie falsă împotriva mea și, iată, mor, deși nu am făcut nimic din ceea ce aceștia au spus cu răutate împotriva mea”.
43 Și iată mor, nefăcând nimic din cele ce au viclenit aceștia asupra mea».
44 Domnul a ascultat glasul ei.
44 Și a auzit Dumnezeu glasul ei și, când o duceau să o piardă, a deșteptat duhul într-un prunc tânăr, căruia îi era numele Daniel.
45 Pe când era dusă ca să fie ucisă, Dumnezeu a făcut să se ridice duhul sfânt al unui tinerel, al cărui nume era Daniél.
45 Și a strigat pruncul cu glas mare: «Curat sunt eu de sângele acesteia».
46 El a strigat cu glas puternic: „Eu sunt curat de sângele acesteia”.
46 S-a întors tot poporul la el, și a zis: «Ce înseamnă aceasta?»
47 Tot poporul s-a întors spre el și a zis: „Ce este cuvântul acesta pe care l-ai spus?”.
47 Și el, stând în mijlocul lor, a zis: «Oare așa de nebuni sunt toți fiii lui Israel?
48 Apoi, stând în mijlocul lor, a spus: „Așa de nebuni sunteți, fii ai lui Israél? Nu ați cercetat și fără ca să știți cu certitudine ați condamnat o fiică a lui Israél.
48 Căci necercetând, nici adevărul cunoscând, ați osândit pe fata lui Israel.
49 Întoarceți-vă la judecată! Aceștia au dat mărturie falsă împotriva ei”.
49 Întoarceți-vă la judecată, pentru că minciuni au spus ei asupra ei».
50 Tot poporul s-a întors în grabă. Și bătrânii i-au spus: „Vino, stai în mijlocul nostru, căci ție ți-a dat Dumnezeu ceea ce este propriu bătrânilor!”.
50 Și s-a întors tot poporul degrabă și i-au zis lui bătrânii: «Vino de șezi în mijlocul nostru și ne spune nouă că ți-a dat Dumnezeu cinstea bătrâneților».
51 Daniél le-a spus: „Puneți-l pe unul departe de celălalt și eu îi voi cerceta!”.
51 Și a zis către ei Daniel: «Despărțiți-i unul de altul și-i voi întreba».
52 După ce i-au despărțit pe unul de celălalt, l-a chemat pe unul dintre ei și i-a zis: „Tu, îmbătrânit în zile rele, acum te-au ajuns păcatele pe care le-ai făcut mai înainte.
52 Și după ce s-au despărțit unul de altul, a chemat pe unul din ei și a zis către el: «Învechitule în zile rele! Acum au venit păcatele tale, pe care le făceai mai înainte, făcând judecăți strâmbe, și pe cei nevinovați învinuind, și pe cei vinovați slobozind, de vreme ce Domnul zice: Pe cel nevinovat și pe cel nedrept să nu-l omori.
53 Făcând judecăți nedrepte, îi condamnați pe cei nevinovați și-i eliberați pe cei vinovați, deși Domnul a zis: «Pe cel nevinovat și pe cel drept să nu-i ucizi!».
53 Și de ai văzut pe această femeie cu acel tânăr, spune sub ce copac i-ați prins în fapt?» El a zis: «Sub mesteacăn».
54 Acum, deci, dacă într-adevăr ai văzut-o, spune sub ce copac i-ai văzut întreținându-se unul cu altul?”. El a spus: „Sub un acacia”.
54 Zis-a Daniel: «Drept ai mințit asupra capului tău.
55 Daniél a spus: „Într-adevăr, ai mințit împotriva capului tău. Iată, îngerul lui Dumnezeu a primit poruncă de la Dumnezeu să te despice la mijloc!”.
55 Acum îngerul lui Dumnezeu, luând poruncă de la El, te va spinteca în două».
56 Îndepărtându-l pe acesta, a poruncit să fie adus celălalt. Și i-a zis: „Sămânță a lui Canaán, și nu a lui Iúda! Frumusețea te-a sedus și pofta ți-a pervertit inima.
56 Și punându-l alături, a poruncit să aducă pe celălalt și i-a zis: «Sămânța lui Canaan și nu a lui Iuda, frumusețile te-au înșelat și pofta a răzvrătit inima ta.
57 Așa le făceați fiicelor lui Israél care, temându-se, se întrețineau cu voi. Dar o fiică a lui Iúda nu a suportat nelegiuirea voastră.
57 Așa făceai fetelor lui Israel care, de frică, se împreunau cu voi; ci n-a suferit fata lui Iuda fărădelegea voastră.
58 Acum, deci, sub ce copac i-ai prins întreținându-se unul cu celălalt?”. Și el a spus: „Sub un stejar”.
58 Acum spune-mi sub ce copac i-ați prins?» Iar el a zis: «Sub salcâm».
59 Dar Daniél i-a spus: „Într-adevăr, ai mințit și tu împotriva capului tău. Îngerul lui Dumnezeu așteaptă cu sabia să te taie la mijloc, ca să vă nimicească”.
59 Și i-a zis Daniel lui: «Drept ai mințit și tu asupra capului tău.
60 Toată adunarea a strigat cu glas puternic și l-a lăudat pe Dumnezeu, care îi salvează pe cei care își pun speranța în el.
60 Căci așteaptă îngerul lui Dumnezeu, având sabie, să te taie în două, ca să vă piardă de tot pe voi».
61 S-au ridicat împotriva celor doi bătrâni, pentru că Daniél demonstrase din gura lor că dăduseră mărturie falsă și au făcut cu ei după modul cum făceau ei rău aproapelui.
61 Și a strigat toată adunarea cu glas mare și a binecuvântat pe Dumnezeu, Cel care izbăvește pe cei care nădăjduiesc în El.
62 Au făcut după Legea lui Moise și i-au ucis. Și a fost salvat sângele nevinovat în ziua aceea.
62 Și s-a sculat asupra celor doi bătrâni, că i-a dovedit Daniel din cuvintele lor, că au mărturisit strâmb și le-a făcut după legea lui Moise, precum cu vicleșug gândit-au să facă aproapelui lor, și i-a omorât și a scăpat sângele cel nevinovat în ziua aceea.
63 Hilchía și soția lui l-au lăudat pe Dumnezeu pentru fiica lor, Suzána, împreună cu Ioachím, soțul ei, și cu toate rudele pentru că nu s-a găsit în ea nicio faptă rușinoasă.
63 Iar Hilchia și femeia lui au lăudat pe Dumnezeu pentru Susana, fiica lor, împreună cu Ioachim, bărbatul ei, și cu toate rudele ei, pentru că nu s-a aflat întru ea lucru urât.
64 Iar Daniél a devenit mare înaintea poporului din acea zi înainte.
64 Și Daniel s-a făcut mare înaintea poporului din ziua aceea și de aci înainte.
