2Regi

traducerea greacă bizantină

Capitolul 9

1 Καὶ εἶπεν Δαυιδ Εἰ ἔστιν ἔτι ὑπολελειμμένος τῷ οἴκῳ Σαουλ καὶ ποιήσω μετ’ αὐτοῦ ἔλεος ἕνεκεν Ιωναθαν; 2 καὶ ἐκ τοῦ οἴκου Σαουλ παῖς ἦν καὶ ὄνομα αὐτῷ Σιβα, καὶ καλοῦσιν αὐτὸν πρὸς Δαυιδ. καὶ εἶπεν πρὸς αὐτὸν ὁ βασιλεύς Εἰ σὺ εἶ Σιβα; καὶ εἶπεν Ἐγὼ δοῦλος σός. 3 καὶ εἶπεν ὁ βασιλεύς Εἰ ὑπολέλειπται ἐκ τοῦ οἴκου Σαουλ ἔτι ἀνὴρ καὶ ποιήσω μετ’ αὐτοῦ ἔλεος θεοῦ; καὶ εἶπεν Σιβα πρὸς τὸν βασιλέα Ἔτι ἔστιν υἱὸς τῷ Ιωναθαν πεπληγὼς τοὺς πόδας. 4 καὶ εἶπεν ὁ βασιλεύς Ποῦ οὗτος; καὶ εἶπεν Σιβα πρὸς τὸν βασιλέα Ἰδοὺ ἐν οἴκῳ Μαχιρ υἱοῦ Αμιηλ ἐκ τῆς Λαδαβαρ. 5 καὶ ἀπέστειλεν ὁ βασιλεὺς Δαυιδ καὶ ἔλαβεν αὐτὸν ἐκ τοῦ οἴκου Μαχιρ υἱοῦ Αμιηλ ἐκ τῆς Λαδαβαρ. 6 καὶ παραγίνεται Μεμφιβοσθε υἱὸς Ιωναθαν υἱοῦ Σαουλ πρὸς τὸν βασιλέα Δαυιδ καὶ ἔπεσεν ἐπὶ πρόσωπον αὐτοῦ καὶ προσεκύνησεν αὐτῷ. καὶ εἶπεν αὐτῷ Δαυιδ Μεμφιβοσθε· καὶ εἶπεν Ἰδοὺ ὁ δοῦλός σου. 7 καὶ εἶπεν αὐτῷ Δαυιδ Μὴ φοβοῦ, ὅτι ποιῶν ποιήσω μετὰ σοῦ ἔλεος διὰ Ιωναθαν τὸν πατέρα σου καὶ ἀποκαταστήσω σοι πάντα ἀγρὸν Σαουλ πατρὸς τοῦ πατρός σου, καὶ σὺ φάγῃ ἄρτον ἐπὶ τῆς τραπέζης μου διὰ παντός. 8 καὶ προσεκύνησεν Μεμφιβοσθε καὶ εἶπεν Τίς εἰμι ὁ δοῦλός σου, ὅτι ἐπέβλεψας ἐπὶ τὸν κύνα τὸν τεθνηκότα τὸν ὅμοιον ἐμοί; 9 καὶ ἐκάλεσεν ὁ βασιλεὺς Σιβα τὸ παιδάριον Σαουλ καὶ εἶπεν πρὸς αὐτόν Πάντα, ὅσα ἐστὶν τῷ Σαουλ καὶ ὅλῳ τῷ οἴκῳ αὐτοῦ, δέδωκα τῷ υἱῷ τοῦ κυρίου σου· 10 καὶ ἐργᾷ αὐτῷ τὴν γῆν, σὺ καὶ οἱ υἱοί σου καὶ οἱ δοῦλοί σου, καὶ εἰσοίσεις τῷ υἱῷ τοῦ κυρίου σου ἄρτους, καὶ ἔδεται αὐτούς· καὶ Μεμφιβοσθε υἱὸς τοῦ κυρίου σου φάγεται διὰ παντὸς ἄρτον ἐπὶ τῆς τραπέζης μου. [καὶ τῷ Σιβα ἦσαν πεντεκαίδεκα υἱοὶ καὶ εἴκοσι δοῦλοι.] 11 καὶ εἶπεν Σιβα πρὸς τὸν βασιλέα Κατὰ πάντα, ὅσα ἐντέταλται ὁ κύριός μου ὁ βασιλεὺς τῷ δούλῳ αὐτοῦ, οὕτως ποιήσει ὁ δοῦλός σου. καὶ Μεμφιβοσθε ἤσθιεν ἐπὶ τῆς τραπέζης Δαυιδ καθὼς εἷς τῶν υἱῶν τοῦ βασιλέως. 12 καὶ τῷ Μεμφιβοσθε υἱὸς μικρὸς καὶ ὄνομα αὐτῷ Μιχα. καὶ πᾶσα ἡ κατοίκησις τοῦ οἴκου Σιβα δοῦλοι τοῦ Μεμφιβοσθε. 13 καὶ Μεμφιβοσθε κατῴκει ἐν Ιερουσαλημ, ὅτι ἐπὶ τῆς τραπέζης τοῦ βασιλέως διὰ παντὸς ἤσθιεν· καὶ αὐτὸς ἦν χωλὸς ἀμφοτέροις τοῖς ποσὶν αὐτοῦ.

1 Καὶ εἶπεν Δαυιδ Εἰ ἔστιν ἔτι ὑπολελειμμένος τῷ οἴκῳ Σαουλ καὶ ποιήσω μετ’ αὐτοῦ ἔλεος ἕνεκεν Ιωναθαν;

2 καὶ ἐκ τοῦ οἴκου Σαουλ παῖς ἦν καὶ ὄνομα αὐτῷ Σιβα, καὶ καλοῦσιν αὐτὸν πρὸς Δαυιδ. καὶ εἶπεν πρὸς αὐτὸν ὁ βασιλεύς Εἰ σὺ εἶ Σιβα; καὶ εἶπεν Ἐγὼ δοῦλος σός.

3 καὶ εἶπεν ὁ βασιλεύς Εἰ ὑπολέλειπται ἐκ τοῦ οἴκου Σαουλ ἔτι ἀνὴρ καὶ ποιήσω μετ’ αὐτοῦ ἔλεος θεοῦ; καὶ εἶπεν Σιβα πρὸς τὸν βασιλέα Ἔτι ἔστιν υἱὸς τῷ Ιωναθαν πεπληγὼς τοὺς πόδας.

4 καὶ εἶπεν ὁ βασιλεύς Ποῦ οὗτος; καὶ εἶπεν Σιβα πρὸς τὸν βασιλέα Ἰδοὺ ἐν οἴκῳ Μαχιρ υἱοῦ Αμιηλ ἐκ τῆς Λαδαβαρ.

5 καὶ ἀπέστειλεν ὁ βασιλεὺς Δαυιδ καὶ ἔλαβεν αὐτὸν ἐκ τοῦ οἴκου Μαχιρ υἱοῦ Αμιηλ ἐκ τῆς Λαδαβαρ.

6 καὶ παραγίνεται Μεμφιβοσθε υἱὸς Ιωναθαν υἱοῦ Σαουλ πρὸς τὸν βασιλέα Δαυιδ καὶ ἔπεσεν ἐπὶ πρόσωπον αὐτοῦ καὶ προσεκύνησεν αὐτῷ. καὶ εἶπεν αὐτῷ Δαυιδ Μεμφιβοσθε· καὶ εἶπεν Ἰδοὺ ὁ δοῦλός σου.

7 καὶ εἶπεν αὐτῷ Δαυιδ Μὴ φοβοῦ, ὅτι ποιῶν ποιήσω μετὰ σοῦ ἔλεος διὰ Ιωναθαν τὸν πατέρα σου καὶ ἀποκαταστήσω σοι πάντα ἀγρὸν Σαουλ πατρὸς τοῦ πατρός σου, καὶ σὺ φάγῃ ἄρτον ἐπὶ τῆς τραπέζης μου διὰ παντός.

8 καὶ προσεκύνησεν Μεμφιβοσθε καὶ εἶπεν Τίς εἰμι ὁ δοῦλός σου, ὅτι ἐπέβλεψας ἐπὶ τὸν κύνα τὸν τεθνηκότα τὸν ὅμοιον ἐμοί;

9 καὶ ἐκάλεσεν ὁ βασιλεὺς Σιβα τὸ παιδάριον Σαουλ καὶ εἶπεν πρὸς αὐτόν Πάντα, ὅσα ἐστὶν τῷ Σαουλ καὶ ὅλῳ τῷ οἴκῳ αὐτοῦ, δέδωκα τῷ υἱῷ τοῦ κυρίου σου·

10 καὶ ἐργᾷ αὐτῷ τὴν γῆν, σὺ καὶ οἱ υἱοί σου καὶ οἱ δοῦλοί σου, καὶ εἰσοίσεις τῷ υἱῷ τοῦ κυρίου σου ἄρτους, καὶ ἔδεται αὐτούς· καὶ Μεμφιβοσθε υἱὸς τοῦ κυρίου σου φάγεται διὰ παντὸς ἄρτον ἐπὶ τῆς τραπέζης μου. [καὶ τῷ Σιβα ἦσαν πεντεκαίδεκα υἱοὶ καὶ εἴκοσι δοῦλοι.]

11 καὶ εἶπεν Σιβα πρὸς τὸν βασιλέα Κατὰ πάντα, ὅσα ἐντέταλται ὁ κύριός μου ὁ βασιλεὺς τῷ δούλῳ αὐτοῦ, οὕτως ποιήσει ὁ δοῦλός σου. καὶ Μεμφιβοσθε ἤσθιεν ἐπὶ τῆς τραπέζης Δαυιδ καθὼς εἷς τῶν υἱῶν τοῦ βασιλέως.

12 καὶ τῷ Μεμφιβοσθε υἱὸς μικρὸς καὶ ὄνομα αὐτῷ Μιχα. καὶ πᾶσα ἡ κατοίκησις τοῦ οἴκου Σιβα δοῦλοι τοῦ Μεμφιβοσθε.

13 καὶ Μεμφιβοσθε κατῴκει ἐν Ιερουσαλημ, ὅτι ἐπὶ τῆς τραπέζης τοῦ βασιλέως διὰ παντὸς ἤσθιεν· καὶ αὐτὸς ἦν χωλὸς ἀμφοτέροις τοῖς ποσὶν αὐτοῦ.

Traducerea catolică

Traducerea greacă bizantină

1 Elizéu, profetul, l-a chemat pe unul dintre fiii profeților și i-a zis: „Încinge-ți coapsele, ia acest vas cu untdelemn și mergi la Ramót-Galaád!

2 Când vei ajunge acolo, îl vei vedea acolo pe Iehú, fiul lui Iosafát, fiul lui Nimșí. Mergi și ridică-l din mijlocul fraților săi și du-l în camera dinăuntru!

3 Ia vasul cu untdelemn, varsă-l pe capul lui și spune-i: «Așa zice Domnul: ‹Te ung rege peste Israél› »! Apoi deschide ușa, fugi și nu mai aștepta!”.

4 Tânărul, slujitorul profetului, a plecat la Ramót-Galaád.

5 Când a ajuns, căpeteniile armatei stăteau jos. El a zis: „Am un cuvânt pentru tine, căpetenie!”. Dar Iehú a zis: „Pentru cine dintre noi toți?”. El a răspuns: „Pentru tine, căpetenie!”.

5 καὶ ἀπέστειλεν ὁ βασιλεὺς Δαυιδ καὶ ἔλαβεν αὐτὸν ἐκ τοῦ οἴκου Μαχιρ υἱοῦ Αμιηλ ἐκ τῆς Λαδαβαρ.

6 S-a ridicat, a mers în casă, iar [tânărul] a turnat untdelemnul pe capul lui și i-a zis: „Așa vorbește Domnul: «Te ung rege peste poporul Domnului, peste Israél.

7 Lovește casa lui Aháb, stăpânul tău, ca să răzbun sângele slujitorilor mei, profeții, și sângele tuturor slujitorilor Domnului [vărsat] prin mâna Izabelei!

8 Va pieri toată casa lui Aháb. Voi nimici [din ce este] al lui Aháb orice parte bărbătească, fie legat, fie liber, din Israél.

9 Voi face cu casa lui Aháb [cum am făcut] cu casa lui Ieroboám, fiul lui Nebát, și cu casa lui Baéșa, fiul lui Ahía.

10 Pe Izabéla o vor sfâșia câinii în ogorul Izreél și nu va fi cine să o îngroape»”. Apoi [tânărul] a deschis ușa și a fugit.

11 [Iehú] a ieșit la slujitorii stăpânului său, iar ei i-au zis: „E bine? Pentru ce a venit nebunul acesta la tine?”. El le-a zis: „Voi cunoașteți omul și gândul lui”.

12 Dar ei au zis: „Fals! Spune-ne!”. Și el a zis: „Mi-a vorbit astfel: «Așa zice Domnul: ‹Te ung rege al lui Israél› »”.

13 Și-au luat repede fiecare hainele și le-au pus sub el pe treptele goale. Apoi au sunat din trâmbiță și au zis: „Iehú este rege”.

14 Iehú, fiul lui Iosafát, fiul lui Nimsí, a conspirat împotriva lui Iorám când Iorám apăra [cetatea] Ramót-Galaád, el și tot Israélul, din fața lui Hazaél, regele lui Arám.

15 Iorám, regele, se întorsese să se vindece în Izreél de rana pe care i-o făcuseră araméii pe când era în luptă cu Hazaél, regele lui Arám. Atunci, Iehú a zis: „Dacă vreți, să nu scape nimeni să iasă și să meargă să spună în Izreél!”.

16 Iehú a încălecat și a plecat la Izreél, căci Iorám era acolo, iar Ahazía, regele lui Iúda, coborâse să-l vadă.

17 Străjerul stătea în turnul din Izreél, a văzut ceata lui Iehú când venea și a zis: „Văd o ceată!”. Iorám a zis: „Ia un car și trimite-l în întâmpinarea lor și întreabă-i: «Totul bine?»”.

18 Călărețul a mers în întâmpinarea lui și a zis: „Așa zice regele: «[Vii] cu pace?»”. Dar Iehú i-a răspuns: „Ce-ți pasă de pace? Treci înapoia mea!”. Străjerul a spus: „Mesagerul a mers la ei, dar nu se întoarce”.

19 A trimis un al doilea călăreț, care a ajuns la ei și a zis: „Așa zice regele: «[Vii] cu pace?»”. Dar Iehú i-a răspuns: „Ce-ți pasă de pace? Treci înapoia mea!”.

20 Străjerul a zis: „A ajuns până la ei, dar nu se întoarce. Modul de a mâna este ca modul de a mâna al lui Iehú, căci mână furios”.

21 Atunci Iorám a zis: „Pune șaua și încalecă!”. Au ieșit Iorám, regele lui Israél, și Ahazía, regele lui Iúda, fiecare pe carul său, în întâmpinarea lui Iehú și l-au găsit în ogorul lui Nabót din Izreél.

22 Când Iorám l-a văzut pe Iehú, i-a zis: „[Vii] cu pace, Iehú?”. El însă a răspuns: „Ce pace, cât timp sunt desfrânările Izabelei, mama ta, și vrăjitoriile ei cele multe?”.

23 Atunci Iorám s-a întors și i-a zis lui Ahazía: „Trădare, Ahazía!”.

24 Dar Iehú a pus mâna pe arc și l-a lovit pe Iorám între umeri. Săgeta a ieșit prin inimă și [Iorám] a căzut în car.

25 [Iehú] i-a zis lui Bidcár, slujitorul lui: „Ia-l și aruncă-l într-o parte în ogorul lui Nabót din Izreél! Căci adu-ți aminte că atunci când eu și tu călăream împreună în urma lui Aháb, tatăl său, Domnul a pus asupra lui greutatea aceasta, [zicând]:

26 «Am văzut ieri sângele lui Nabót și sângele fiilor lui». Oracolul Domnului: «eu voi răsplăti în ogorul acesta!». Oracolul Domnului: «Acum, ia-l și aruncă-l în ogor, după cuvântul Domnului!»”.

27 Ahazía, regele lui Iúda, a văzut și a fugit pe drumul spre Bet-Hagán. Iehú l-a urmărit și a zis: „Loviți-l și pe el în car!”. Era la urcușul Gur, care este lângă Ibleám; a fugit la Meghído și a murit acolo.

28 Slujitorii lui l-au dus în car la Ierusalím și l-au îngropat în mormântul lui cu părinții lui, în cetatea lui Davíd.

29 În anul al unsprezecelea al lui Iorám, fiul lui Aháb, a domnit Ahazía peste Iúda.

30 Iehú a venit în Izreél. Când a auzit Izabéla, s-a machiat, și-a împodobit capul și se uita pe fereastră.

31 Iehú a ajuns la poartă. Ea i-a zis: „[Vii] cu pacea lui Zimrí, ucigașul stăpânului său?”.

32 El și-a ridicat fața spre fereastră și a zis: „Cine este cu mine? Cine?”. Atunci s-au uitat la el doi sau trei eunuci.

33 El a zis: „Aruncați-o jos!”. Ei au aruncat-o jos și a țâșnit din ea sânge pe zid și pe cai, iar [Iehú] a călcat-o în picioare.

34 Apoi a intrat, a mâncat și a băut și a zis: „Ocupați-vă de blestemata aceasta și îngropați-o, căci este fiică de rege!”.

35 Ei au mers să o îngroape, dar nu au găsit din ea decât craniul, picioarele, palmele și mâinile.

36 S-au întors și i-au adus la cunoștință [lui Iehú], iar el a zis: „Este cuvântul Domnului, care a spus prin slujitorul său Ilíe din Tíșbe: «În ogorul din Izreél câinii vor mânca trupul Izabelei,

37 iar cadavrul Izabelei va fi ca gunoiul pe suprafața câmpului în ogorul din Izreél, așa încât nu se va putea zice: ‹Aceasta este Izabéla!› »”.

Traducerea ortodoxă

Traducerea greacă bizantină

1 „N-a mai rămas, oare, cineva din casa lui Saul? – zise David. Eu i-aș arăta milă din pricina lui Ionatan”.

2 În casa lui Saul însă fusese un rob, cu numele Țiba. Pe acesta l-au chemat la David și i-a zis regele: „Tu ești Țiba?” „Eu, robul tău”, a răspuns acesta.

3 „Nu cumva mai este cineva din casa lui Saul? a întrebat regele, că i-aș arăta mila lui Dumnezeu”. „Ba este, fiul lui Ionatan, cel șchiop de picioare”, a zis Țiba către rege.

4 Iar regele zise: „Unde este?” „Iată, a răspuns Țiba regelui, el este în casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar”.

5 Și a trimis regele David de l-au luat de la casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar.

5 καὶ ἀπέστειλεν ὁ βασιλεὺς Δαυιδ καὶ ἔλαβεν αὐτὸν ἐκ τοῦ οἴκου Μαχιρ υἱοῦ Αμιηλ ἐκ τῆς Λαδαβαρ.

6 Și a venit Mefiboșet, fiul lui Ionatan, la David și, căzând cu fața la pământ, s-a închinat regelui. Și a zis regele: „Mefiboșet!” „Da, robul tău!” a răspuns acesta.

7 „Nu te teme, a zis regele David, că eu îți voi arăta milă pentru tatăl tău, Ionatan, și-ți voi întoarce toate țarinile lui Saul, bunicul tău, și tu vei mânca totdeauna pâine la masa mea”.

8 Atunci s-a închinat Mefiboșet și a zis: „Ce este robul tău, de ai căutat tu la un asemenea câine mort, cum sunt eu?”

9 Regele însă a chemat pe Țiba, sluga lui Saul, și i-a zis: „Toate câte au fost ale lui Saul și ale întregii lui case le dau fiului stăpânului tău:

10 Deci lucrează pentru el pământul, tu cu fiii tăi și cu robii tăi, și strânge roadele lui, ca fiul stăpânului tău să aibă pâine de hrană. Mefiboșet, fiul stăpânului tău, va mânca totdeauna la masa mea”.

11 Țiba avea cincisprezece feciori și douăzeci de robi. Și a zis Țiba către rege: „Tot ce poruncește regele, stăpânul meu, robului său, robul tău va îndeplini”.

12 Și mânca Mefiboșet la masa lui David, ca unul din copiii regelui. Mefiboșet avea un copil mic cu numele Micha. Și toți cei ce trăiau în casa lui Țiba erau slugile lui Mefiboșet.

13 Iar Mefiboșet era olog. Trăia în Ierusalim și mânca totdeauna la masa regelui.