Estera

traducerea greacă bizantină

Capitolul 8

1 Καὶ ἐν αὐτῇ τῇ ἡμέρᾳ ὁ βασιλεὺς Ἀρταξέρξης ἐδωρήσατο Εσθηρ ὅσα ὑπῆρχεν Αμαν τῷ διαβόλῳ, καὶ Μαρδοχαῖος προσεκλήθη ὑπὸ τοῦ βασιλέως, ὑπέδειξεν γὰρ Εσθηρ ὅτι ἐνοικείωται αὐτῇ. 2 ἔλαβεν δὲ ὁ βασιλεὺς τὸν δακτύλιον, ὃν ἀφείλατο Αμαν, καὶ ἔδωκεν αὐτὸν Μαρδοχαίῳ, καὶ κατέστησεν Εσθηρ Μαρδοχαῖον ἐπὶ πάντων τῶν Αμαν. 3 καὶ προσθεῖσα ἐλάλησεν πρὸς τὸν βασιλέα καὶ προσέπεσεν πρὸς τοὺς πόδας αὐτοῦ καὶ ἠξίου ἀφελεῖν τὴν Αμαν κακίαν καὶ ὅσα ἐποίησεν τοῖς Ιουδαίοις. 4 ἐξέτεινεν δὲ ὁ βασιλεὺς Εσθηρ τὴν ῥάβδον τὴν χρυσῆν, ἐξηγέρθη δὲ Εσθηρ παρεστηκέναι τῷ βασιλεῖ. 5 καὶ εἶπεν Εσθηρ Εἰ δοκεῖ σοι καὶ εὗρον χάριν, πεμφθήτω ἀποστραφῆναι τὰ γράμματα τὰ ἀπεσταλμένα ὑπὸ Αμαν τὰ γραφέντα ἀπολέσθαι τοὺς Ιουδαίους, οἵ εἰσιν ἐν τῇ βασιλείᾳ σου· 6 πῶς γὰρ δυνήσομαι ἰδεῖν τὴν κάκωσιν τοῦ λαοῦ μου καὶ πῶς δυνήσομαι σωθῆναι ἐν τῇ ἀπωλείᾳ τῆς πατρίδος μου; 7 καὶ εἶπεν ὁ βασιλεὺς πρὸς Εσθηρ Εἰ πάντα τὰ ὑπάρχοντα Αμαν ἔδωκα καὶ ἐχαρισάμην σοι καὶ αὐτὸν ἐκρέμασα ἐπὶ ξύλου, ὅτι τὰς χεῖρας ἐπήνεγκε τοῖς Ιουδαίοις, τί ἔτι ἐπιζητεῖς; 8 γράψατε καὶ ὑμεῖς ἐκ τοῦ ὀνόματός μου ὡς δοκεῖ ὑμῖν καὶ σφραγίσατε τῷ δακτυλίῳ μου· ὅσα γὰρ γράφεται τοῦ βασιλέως ἐπιτάξαντος καὶ σφραγισθῇ τῷ δακτυλίῳ μου, οὐκ ἔστιν αὐτοῖς ἀντειπεῖν. 9 ἐκλήθησαν δὲ οἱ γραμματεῖς ἐν τῷ πρώτῳ μηνί, ὅς ἐστι Νισα, τρίτῃ καὶ εἰκάδι τοῦ αὐτοῦ ἔτους, καὶ ἐγράφη τοῖς Ιουδαίοις ὅσα ἐνετείλατο τοῖς οἰκονόμοις καὶ τοῖς ἄρχουσιν τῶν σατραπῶν ἀπὸ τῆς Ἰνδικῆς ἕως τῆς Αἰθιοπίας, ἑκατὸν εἴκοσι ἑπτὰ σατραπείαις κατὰ χώραν καὶ χώραν, κατὰ τὴν ἑαυτῶν λέξιν. 10 ἐγράφη δὲ διὰ τοῦ βασιλέως καὶ ἐσφραγίσθη τῷ δακτυλίῳ αὐτοῦ, καὶ ἐξαπέστειλαν τὰ γράμματα διὰ βιβλιαφόρων, 11 ὡς ἐπέταξεν αὐτοῖς χρῆσθαι τοῖς νόμοις αὐτῶν ἐν πάσῃ πόλει βοηθῆσαί τε αὑτοῖς καὶ χρῆσθαι τοῖς ἀντιδίκοις αὐτῶν καὶ τοῖς ἀντικειμένοις αὐτῶν ὡς βούλονται, 12 ἐν ἡμέρᾳ μιᾷ ἐν πάσῃ τῇ βασιλείᾳ Ἀρταξέρξου, τῇ τρισκαιδεκάτῃ τοῦ δωδεκάτου μηνός, ὅς ἐστιν Αδαρ. Ὧν ἐστιν ἀντίγραφον τῆς ἐπιστολῆς τὰ ὑπογεγραμμένα Βασιλεὺς μέγας Ἀρταξέρξης τοῖς ἀπὸ τῆς Ἰνδικῆς ἕως τῆς Αἰθιοπίας ἑκατὸν εἴκοσι ἑπτὰ σατραπείαις χωρῶν ἄρχουσι καὶ τοῖς τὰ ἡμέτερα φρονοῦσι χαίρειν. πολλοὶ τῇ πλείστῃ τῶν εὐεργετούντων χρηστότητι πυκνότερον τιμώμενοι μεῖζον ἐφρόνησαν καὶ οὐ μόνον τοὺς ὑποτεταγμένους ἡμῖν ζητοῦσι κακοποιεῖν, τόν τε κόρον οὐ δυνάμενοι φέρειν καὶ τοῖς ἑαυτῶν εὐεργέταις ἐπιχειροῦσι μηχανᾶσθαι· καὶ τὴν εὐχαριστίαν οὐ μόνον ἐκ τῶν ἀνθρώπων ἀνταναιροῦντες, ἀλλὰ καὶ τοῖς τῶν ἀπειραγάθων κόμποις ἐπαρθέντες τοῦ τὰ πάντα κατοπτεύοντος ἀεὶ θεοῦ μισοπόνηρον ὑπολαμβάνουσιν ἐκφεύξεσθαι δίκην. πολλάκις δὲ καὶ πολλοὺς τῶν ἐπ’ ἐξουσίαις τεταγμένων τῶν πιστευθέντων χειρίζειν φίλων τὰ πράγματα παραμυθία μεταιτίους αἱμάτων ἀθῴων καταστήσασα περιέβαλε συμφοραῖς ἀνηκέστοις τῷ τῆς κακοηθείας ψευδεῖ παραλογισμῷ παραλογισαμένων τὴν τῶν ἐπικρατούντων ἀκέραιον εὐγνωμοσύνην. σκοπεῖν δὲ ἔξεστιν, οὐ τοσοῦτον ἐκ τῶν παλαιοτέρων ὧν παρεδώκαμεν ἱστοριῶν, ὅσα ἐστὶν παρὰ πόδας ὑμᾶς ἐκζητοῦντας ἀνοσίως συντετελεσμένα τῇ τῶν ἀνάξια δυναστευόντων λοιμότητι, καὶ προσέχειν εἰς τὰ μετὰ ταῦτα εἰς τὸ τὴν βασιλείαν ἀτάραχον τοῖς πᾶσιν ἀνθρώποις μετ’ εἰρήνης παρεξόμεθα χρώμενοι ταῖς μεταβολαῖς, τὰ δὲ ὑπὸ τὴν ὄψιν ἐρχόμενα διακρίνοντες ἀεὶ μετ’ ἐπιεικεστέρας ἀπαντήσεως. ὡς γὰρ Αμαν Αμαδαθου Μακεδών, ταῖς ἀληθείαις ἀλλότριος τοῦ τῶν Περσῶν αἵματος καὶ πολὺ διεστηκὼς τῆς ἡμετέρας χρηστότητος, ἐπιξενωθεὶς ἡμῖν ἔτυχεν ἧς ἔχομεν πρὸς πᾶν ἔθνος φιλανθρωπίας ἐπὶ τοσοῦτον ὥστε ἀναγορεύεσθαι ἡμῶν πατέρα καὶ προσκυνούμενον ὑπὸ πάντων τὸ δεύτερον τοῦ βασιλικοῦ θρόνου πρόσωπον διατελεῖν, οὐκ ἐνέγκας δὲ τὴν ὑπερηφανίαν ἐπετήδευσεν τῆς ἀρχῆς στερῆσαι ἡμᾶς καὶ τοῦ πνεύματος τόν τε ἡμέτερον σωτῆρα καὶ διὰ παντὸς εὐεργέτην Μαρδοχαῖον καὶ τὴν ἄμεμπτον τῆς βασιλείας κοινωνὸν Εσθηρ σὺν παντὶ τῷ τούτων ἔθνει πολυπλόκοις μεθόδων παραλογισμοῖς αἰτησάμενος εἰς ἀπώλειαν· διὰ γὰρ τῶν τρόπων τούτων ᾠήθη λαβὼν ἡμᾶς ἐρήμους τὴν τῶν Περσῶν ἐπικράτησιν εἰς τοὺς Μακεδόνας μετάξαι. ἡμεῖς δὲ τοὺς ὑπὸ τοῦ τρισαλιτηρίου παραδεδομένους εἰς ἀφανισμὸν Ιουδαίους εὑρίσκομεν οὐ κακούργους ὄντας, δικαιοτάτοις δὲ πολιτευομένους νόμοις, ὄντας δὲ υἱοὺς τοῦ ὑψίστου μεγίστου ζῶντος θεοῦ τοῦ κατευθύνοντος ἡμῖν τε καὶ τοῖς προγόνοις ἡμῶν τὴν βασιλείαν ἐν τῇ καλλίστῃ διαθέσει. καλῶς οὖν ποιήσετε μὴ προσχρησάμενοι τοῖς ὑπὸ Αμαν Αμαδαθου ἀποσταλεῖσι γράμμασιν διὰ τὸ αὐτὸν τὸν ταῦτα ἐξεργασάμενον πρὸς ταῖς Σούσων πύλαις ἐσταυρῶσθαι σὺν τῇ πανοικίᾳ, τὴν καταξίαν τοῦ τὰ πάντα ἐπικρατοῦντος θεοῦ διὰ τάχους ἀποδόντος αὐτῷ κρίσιν, τὸ δὲ ἀντίγραφον τῆς ἐπιστολῆς ταύτης ἐκθέντες ἐν παντὶ τόπῳ μετὰ παρρησίας ἐᾶν τοὺς Ιουδαίους χρῆσθαι τοῖς ἑαυτῶν νομίμοις καὶ συνεπισχύειν αὐτοῖς ὅπως τοὺς ἐν καιρῷ θλίψεως ἐπιθεμένους αὐτοῖς ἀμύνωνται τῇ τρισκαιδεκάτῃ τοῦ δωδεκάτου μηνὸς Αδαρ τῇ αὐτῇ ἡμέρᾳ· ταύτην γὰρ ὁ πάντα δυναστεύων θεὸς ἀντ ὀλεθρίας τοῦ ἐκλεκτοῦ γένους ἐποίησεν αὐτοῖς εὐφροσύνην. καὶ ὑμεῖς οὖν ἐν ταῖς ἐπωνύμοις ὑμῶν ἑορταῖς ἐπίσημον ἡμέραν μετὰ πάσης εὐωχίας ἄγετε, ὅπως καὶ νῦν καὶ μετὰ ταῦτα σωτηρία ᾖ ἡμῖν καὶ τοῖς εὐνοοῦσιν Πέρσαις, τοῖς δὲ ἡμῖν ἐπιβουλεύουσιν μνημόσυνον τῆς ἀπωλείας. πᾶσα δὲ πόλις ἢ χώρα τὸ σύνολον ἥτις κατὰ ταῦτα μὴ ποιήσῃ δόρατι καὶ πυρὶ καταναλωθήσεται μετ' ὀργῆς οὐ μόνον ἀνθρώποις ἄβατος ἀλλὰ καὶ θηρίοις καὶ πετεινοῖς εἰς τὸν ἅπαντα χρόνον ἔχθιστος κατασταθήσεται 13 Τὰ δὲ ἀντίγραφα ἐκτιθέσθωσαν ὀφθαλμοφανῶς ἐν πάσῃ τῇ βασιλείᾳ, ἑτοίμους τε εἶναι πάντας τοὺς Ιουδαίους εἰς ταύτην τὴν ἡμέραν πολεμῆσαι αὐτῶν τοὺς ὑπεναντίους. 14 οἱ μὲν οὖν ἱππεῖς ἐξῆλθον σπεύδοντες τὰ ὑπὸ τοῦ βασιλέως λεγόμενα ἐπιτελεῖν· ἐξετέθη δὲ τὸ πρόσταγμα καὶ ἐν Σούσοις. 15 ὁ δὲ Μαρδοχαῖος ἐξῆλθεν ἐστολισμένος τὴν βασιλικὴν στολὴν καὶ στέφανον ἔχων χρυσοῦν καὶ διάδημα βύσσινον πορφυροῦν· ἰδόντες δὲ οἱ ἐν Σούσοις ἐχάρησαν. 16 τοῖς δὲ Ιουδαίοις ἐγένετο φῶς καὶ εὐφροσύνη· 17 κατὰ πόλιν καὶ χώραν, οὗ ἂν ἐξετέθη τὸ πρόσταγμα, οὗ ἂν ἐξετέθη τὸ ἔκθεμα, χαρὰ καὶ εὐφροσύνη τοῖς Ιουδαίοις, κώθων καὶ εὐφροσύνη, καὶ πολλοὶ τῶν ἐθνῶν περιετέμοντο καὶ ιουδάιζον διὰ τὸν φόβον τῶν Ιουδαίων.

1 Καὶ ἐν αὐτῇ τῇ ἡμέρᾳ ὁ βασιλεὺς Ἀρταξέρξης ἐδωρήσατο Εσθηρ ὅσα ὑπῆρχεν Αμαν τῷ διαβόλῳ, καὶ Μαρδοχαῖος προσεκλήθη ὑπὸ τοῦ βασιλέως, ὑπέδειξεν γὰρ Εσθηρ ὅτι ἐνοικείωται αὐτῇ.

2 ἔλαβεν δὲ ὁ βασιλεὺς τὸν δακτύλιον, ὃν ἀφείλατο Αμαν, καὶ ἔδωκεν αὐτὸν Μαρδοχαίῳ, καὶ κατέστησεν Εσθηρ Μαρδοχαῖον ἐπὶ πάντων τῶν Αμαν.

3 καὶ προσθεῖσα ἐλάλησεν πρὸς τὸν βασιλέα καὶ προσέπεσεν πρὸς τοὺς πόδας αὐτοῦ καὶ ἠξίου ἀφελεῖν τὴν Αμαν κακίαν καὶ ὅσα ἐποίησεν τοῖς Ιουδαίοις.

4 ἐξέτεινεν δὲ ὁ βασιλεὺς Εσθηρ τὴν ῥάβδον τὴν χρυσῆν, ἐξηγέρθη δὲ Εσθηρ παρεστηκέναι τῷ βασιλεῖ.

5 καὶ εἶπεν Εσθηρ Εἰ δοκεῖ σοι καὶ εὗρον χάριν, πεμφθήτω ἀποστραφῆναι τὰ γράμματα τὰ ἀπεσταλμένα ὑπὸ Αμαν τὰ γραφέντα ἀπολέσθαι τοὺς Ιουδαίους, οἵ εἰσιν ἐν τῇ βασιλείᾳ σου·

6 πῶς γὰρ δυνήσομαι ἰδεῖν τὴν κάκωσιν τοῦ λαοῦ μου καὶ πῶς δυνήσομαι σωθῆναι ἐν τῇ ἀπωλείᾳ τῆς πατρίδος μου;

7 καὶ εἶπεν ὁ βασιλεὺς πρὸς Εσθηρ Εἰ πάντα τὰ ὑπάρχοντα Αμαν ἔδωκα καὶ ἐχαρισάμην σοι καὶ αὐτὸν ἐκρέμασα ἐπὶ ξύλου, ὅτι τὰς χεῖρας ἐπήνεγκε τοῖς Ιουδαίοις, τί ἔτι ἐπιζητεῖς;

8 γράψατε καὶ ὑμεῖς ἐκ τοῦ ὀνόματός μου ὡς δοκεῖ ὑμῖν καὶ σφραγίσατε τῷ δακτυλίῳ μου· ὅσα γὰρ γράφεται τοῦ βασιλέως ἐπιτάξαντος καὶ σφραγισθῇ τῷ δακτυλίῳ μου, οὐκ ἔστιν αὐτοῖς ἀντειπεῖν.

9 ἐκλήθησαν δὲ οἱ γραμματεῖς ἐν τῷ πρώτῳ μηνί, ὅς ἐστι Νισα, τρίτῃ καὶ εἰκάδι τοῦ αὐτοῦ ἔτους, καὶ ἐγράφη τοῖς Ιουδαίοις ὅσα ἐνετείλατο τοῖς οἰκονόμοις καὶ τοῖς ἄρχουσιν τῶν σατραπῶν ἀπὸ τῆς Ἰνδικῆς ἕως τῆς Αἰθιοπίας, ἑκατὸν εἴκοσι ἑπτὰ σατραπείαις κατὰ χώραν καὶ χώραν, κατὰ τὴν ἑαυτῶν λέξιν.

10 ἐγράφη δὲ διὰ τοῦ βασιλέως καὶ ἐσφραγίσθη τῷ δακτυλίῳ αὐτοῦ, καὶ ἐξαπέστειλαν τὰ γράμματα διὰ βιβλιαφόρων,

11 ὡς ἐπέταξεν αὐτοῖς χρῆσθαι τοῖς νόμοις αὐτῶν ἐν πάσῃ πόλει βοηθῆσαί τε αὑτοῖς καὶ χρῆσθαι τοῖς ἀντιδίκοις αὐτῶν καὶ τοῖς ἀντικειμένοις αὐτῶν ὡς βούλονται,

12 ἐν ἡμέρᾳ μιᾷ ἐν πάσῃ τῇ βασιλείᾳ Ἀρταξέρξου, τῇ τρισκαιδεκάτῃ τοῦ δωδεκάτου μηνός, ὅς ἐστιν Αδαρ. Ὧν ἐστιν ἀντίγραφον τῆς ἐπιστολῆς τὰ ὑπογεγραμμένα Βασιλεὺς μέγας Ἀρταξέρξης τοῖς ἀπὸ τῆς Ἰνδικῆς ἕως τῆς Αἰθιοπίας ἑκατὸν εἴκοσι ἑπτὰ σατραπείαις χωρῶν ἄρχουσι καὶ τοῖς τὰ ἡμέτερα φρονοῦσι χαίρειν. πολλοὶ τῇ πλείστῃ τῶν εὐεργετούντων χρηστότητι πυκνότερον τιμώμενοι μεῖζον ἐφρόνησαν καὶ οὐ μόνον τοὺς ὑποτεταγμένους ἡμῖν ζητοῦσι κακοποιεῖν, τόν τε κόρον οὐ δυνάμενοι φέρειν καὶ τοῖς ἑαυτῶν εὐεργέταις ἐπιχειροῦσι μηχανᾶσθαι· καὶ τὴν εὐχαριστίαν οὐ μόνον ἐκ τῶν ἀνθρώπων ἀνταναιροῦντες, ἀλλὰ καὶ τοῖς τῶν ἀπειραγάθων κόμποις ἐπαρθέντες τοῦ τὰ πάντα κατοπτεύοντος ἀεὶ θεοῦ μισοπόνηρον ὑπολαμβάνουσιν ἐκφεύξεσθαι δίκην. πολλάκις δὲ καὶ πολλοὺς τῶν ἐπ’ ἐξουσίαις τεταγμένων τῶν πιστευθέντων χειρίζειν φίλων τὰ πράγματα παραμυθία μεταιτίους αἱμάτων ἀθῴων καταστήσασα περιέβαλε συμφοραῖς ἀνηκέστοις τῷ τῆς κακοηθείας ψευδεῖ παραλογισμῷ παραλογισαμένων τὴν τῶν ἐπικρατούντων ἀκέραιον εὐγνωμοσύνην. σκοπεῖν δὲ ἔξεστιν, οὐ τοσοῦτον ἐκ τῶν παλαιοτέρων ὧν παρεδώκαμεν ἱστοριῶν, ὅσα ἐστὶν παρὰ πόδας ὑμᾶς ἐκζητοῦντας ἀνοσίως συντετελεσμένα τῇ τῶν ἀνάξια δυναστευόντων λοιμότητι, καὶ προσέχειν εἰς τὰ μετὰ ταῦτα εἰς τὸ τὴν βασιλείαν ἀτάραχον τοῖς πᾶσιν ἀνθρώποις μετ’ εἰρήνης παρεξόμεθα χρώμενοι ταῖς μεταβολαῖς, τὰ δὲ ὑπὸ τὴν ὄψιν ἐρχόμενα διακρίνοντες ἀεὶ μετ’ ἐπιεικεστέρας ἀπαντήσεως. ὡς γὰρ Αμαν Αμαδαθου Μακεδών, ταῖς ἀληθείαις ἀλλότριος τοῦ τῶν Περσῶν αἵματος καὶ πολὺ διεστηκὼς τῆς ἡμετέρας χρηστότητος, ἐπιξενωθεὶς ἡμῖν ἔτυχεν ἧς ἔχομεν πρὸς πᾶν ἔθνος φιλανθρωπίας ἐπὶ τοσοῦτον ὥστε ἀναγορεύεσθαι ἡμῶν πατέρα καὶ προσκυνούμενον ὑπὸ πάντων τὸ δεύτερον τοῦ βασιλικοῦ θρόνου πρόσωπον διατελεῖν, οὐκ ἐνέγκας δὲ τὴν ὑπερηφανίαν ἐπετήδευσεν τῆς ἀρχῆς στερῆσαι ἡμᾶς καὶ τοῦ πνεύματος τόν τε ἡμέτερον σωτῆρα καὶ διὰ παντὸς εὐεργέτην Μαρδοχαῖον καὶ τὴν ἄμεμπτον τῆς βασιλείας κοινωνὸν Εσθηρ σὺν παντὶ τῷ τούτων ἔθνει πολυπλόκοις μεθόδων παραλογισμοῖς αἰτησάμενος εἰς ἀπώλειαν· διὰ γὰρ τῶν τρόπων τούτων ᾠήθη λαβὼν ἡμᾶς ἐρήμους τὴν τῶν Περσῶν ἐπικράτησιν εἰς τοὺς Μακεδόνας μετάξαι. ἡμεῖς δὲ τοὺς ὑπὸ τοῦ τρισαλιτηρίου παραδεδομένους εἰς ἀφανισμὸν Ιουδαίους εὑρίσκομεν οὐ κακούργους ὄντας, δικαιοτάτοις δὲ πολιτευομένους νόμοις, ὄντας δὲ υἱοὺς τοῦ ὑψίστου μεγίστου ζῶντος θεοῦ τοῦ κατευθύνοντος ἡμῖν τε καὶ τοῖς προγόνοις ἡμῶν τὴν βασιλείαν ἐν τῇ καλλίστῃ διαθέσει. καλῶς οὖν ποιήσετε μὴ προσχρησάμενοι τοῖς ὑπὸ Αμαν Αμαδαθου ἀποσταλεῖσι γράμμασιν διὰ τὸ αὐτὸν τὸν ταῦτα ἐξεργασάμενον πρὸς ταῖς Σούσων πύλαις ἐσταυρῶσθαι σὺν τῇ πανοικίᾳ, τὴν καταξίαν τοῦ τὰ πάντα ἐπικρατοῦντος θεοῦ διὰ τάχους ἀποδόντος αὐτῷ κρίσιν, τὸ δὲ ἀντίγραφον τῆς ἐπιστολῆς ταύτης ἐκθέντες ἐν παντὶ τόπῳ μετὰ παρρησίας ἐᾶν τοὺς Ιουδαίους χρῆσθαι τοῖς ἑαυτῶν νομίμοις καὶ συνεπισχύειν αὐτοῖς ὅπως τοὺς ἐν καιρῷ θλίψεως ἐπιθεμένους αὐτοῖς ἀμύνωνται τῇ τρισκαιδεκάτῃ τοῦ δωδεκάτου μηνὸς Αδαρ τῇ αὐτῇ ἡμέρᾳ· ταύτην γὰρ ὁ πάντα δυναστεύων θεὸς ἀντ ὀλεθρίας τοῦ ἐκλεκτοῦ γένους ἐποίησεν αὐτοῖς εὐφροσύνην. καὶ ὑμεῖς οὖν ἐν ταῖς ἐπωνύμοις ὑμῶν ἑορταῖς ἐπίσημον ἡμέραν μετὰ πάσης εὐωχίας ἄγετε, ὅπως καὶ νῦν καὶ μετὰ ταῦτα σωτηρία ᾖ ἡμῖν καὶ τοῖς εὐνοοῦσιν Πέρσαις, τοῖς δὲ ἡμῖν ἐπιβουλεύουσιν μνημόσυνον τῆς ἀπωλείας. πᾶσα δὲ πόλις ἢ χώρα τὸ σύνολον ἥτις κατὰ ταῦτα μὴ ποιήσῃ δόρατι καὶ πυρὶ καταναλωθήσεται μετ' ὀργῆς οὐ μόνον ἀνθρώποις ἄβατος ἀλλὰ καὶ θηρίοις καὶ πετεινοῖς εἰς τὸν ἅπαντα χρόνον ἔχθιστος κατασταθήσεται

13 Τὰ δὲ ἀντίγραφα ἐκτιθέσθωσαν ὀφθαλμοφανῶς ἐν πάσῃ τῇ βασιλείᾳ, ἑτοίμους τε εἶναι πάντας τοὺς Ιουδαίους εἰς ταύτην τὴν ἡμέραν πολεμῆσαι αὐτῶν τοὺς ὑπεναντίους.

14 οἱ μὲν οὖν ἱππεῖς ἐξῆλθον σπεύδοντες τὰ ὑπὸ τοῦ βασιλέως λεγόμενα ἐπιτελεῖν· ἐξετέθη δὲ τὸ πρόσταγμα καὶ ἐν Σούσοις.

15 ὁ δὲ Μαρδοχαῖος ἐξῆλθεν ἐστολισμένος τὴν βασιλικὴν στολὴν καὶ στέφανον ἔχων χρυσοῦν καὶ διάδημα βύσσινον πορφυροῦν· ἰδόντες δὲ οἱ ἐν Σούσοις ἐχάρησαν.

16 τοῖς δὲ Ιουδαίοις ἐγένετο φῶς καὶ εὐφροσύνη·

17 κατὰ πόλιν καὶ χώραν, οὗ ἂν ἐξετέθη τὸ πρόσταγμα, οὗ ἂν ἐξετέθη τὸ ἔκθεμα, χαρὰ καὶ εὐφροσύνη τοῖς Ιουδαίοις, κώθων καὶ εὐφροσύνη, καὶ πολλοὶ τῶν ἐθνῶν περιετέμοντο καὶ ιουδάιζον διὰ τὸν φόβον τῶν Ιουδαίων.

Traducerea catolică

Traducerea greacă bizantină

1 În acea zi, regele Artaxérxe i-a dat reginei Estéra casa lui Amán, persecutorul iudeilor. Mardohéu a venit înaintea regelui, căci Estéra i-a făcut cunoscut regelui ceea ce făcuse pentru ea.

2 Regele și-a scos inelul pe care îl luase de la Amán și i l-a dat lui Mardohéu. Și i-a pus pe Estéra și pe Mardohéu peste casa lui Amán.

3 Estéra a vorbit din nou înaintea regelui: s-a aruncat la picioarele lui, a plâns și l-a implorat să oprească răul lui Amán din Agág și planul său pe care îl făcuse împotriva iudeilor.

4 Regele a întins sceptrul de aur către Estéra, iar ea s-a ridicat și a stat în picioare înaintea regelui.

4 ἐξέτεινεν δὲ ὁ βασιλεὺς Εσθηρ τὴν ῥάβδον τὴν χρυσῆν, ἐξηγέρθη δὲ Εσθηρ παρεστηκέναι τῷ βασιλεῖ.

5 Atunci ea a zis: „Dacă este bine pentru rege, dacă am aflat har în ochii regelui, dacă lucrul acesta este drept înaintea regelui și dacă eu sunt plăcută în ochii lui, să scrie să se întoarcă scrisorile cu planul lui Amán, fiul lui Amedáta din Agág, în care a scris să fie nimiciți iudeii care sunt în toate provinciile regelui!

6 Căci cum aș putea să văd răul care l-ar lovi pe poporul meu sau cum aș putea să văd nimicirea neamului meu?”.

7 Regele Artaxérxe le-a zis reginei Estéra și lui Mardohéu, iudeul: „Iată, i-am dat Estérei casa lui Amán! Pe el l-au spânzurat de spânzurătoare, pentru că își întinsese mâna împotriva iudeilor.

8 Iar voi scrieți despre iudei ceea ce va fi bun în ochii voștri în numele regelui și sigilați cu inelul regelui, căci scrisorile scrise în numele regelui și sigilate cu inelul regelui nu pot fi revocate!”.

9 Au fost chemați scribii regelui în acel timp, în luna a treia, adică luna Siván, în ziua a treisprezecea, și ei au scris conform cu tot ceea ce a poruncit Mardohéu iudeilor, satrapilor, guvernatorilor și căpeteniilor provinciilor, din India până în Etiópia – o sută douăzeci și șapte de provincii – fiecărei provincii după scrierea ei și fiecărui popor după limba lui și evreilor după scrierea și după limba lor.

10 Au scris în numele regelui Artaxérxe și au sigilat cu inelul regelui. Au trimis scrisorile prin alergătorii care călăreau pe cai, armăsari regali de rasă.

11 [Prin ele] regele le dădea [voie] iudeilor care erau în orice cetate să se adune și să-și apere viața, să nimicească și să ucidă, să distrugă orice putere a provinciei sau a poporului care i-ar prigoni pe ei, pe copiii lor sau pe femei și să le captureze prăzile;

12 [toate acestea] într-o singură zi, în toate provinciile regelui Artaxérxe, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár. ^12a Aceasta este copia scrisorii care a fost scrisă: ^12b „Artaxérxe, regele cel mare, celor din India până în Etiópia, celor o sută douăzeci și șapte de provincii, guvernatorilor și celor ce ne sunt fideli, sănătate! ^12c Mulți care au primit adesea cinstiri din îmbelșugata bunătate a binefăcătorilor au râvnit la mai mult și caută numai să le facă rău supușilor; nefiind capabili să poarte ceea ce trebuia să-i mulțumească, au plănuit să se ridice împotriva binefăcătorilor lor. ^12d Nu se mulțumesc să disprețuiască recunoștința oamenilor, ci devin aroganți din cauza laudelor unor oameni străini; se gândesc că vor scăpa de dreptatea Dumnezeului care vede totul și urăște răul. ^12e Adesea, și mulți dintre cei care au fost constituiți la putere, pentru că au încredințat prietenilor de încredere administrarea lucrurilor și s-au lăsat influențați, au avut de suportat sânge nevinovat și au căzut în nedreptăți iremediabile. ^12f Ei înșală prin discursuri malițioase, amăgind curata bună-credință a stăpânilor. ^12g Putem să vedem nu atât din povestirile mai vechi care ne-au fost transmise, cât observând ceea ce se petrece lângă voi, adică nedreptățile cumplite [făcute] în mod mișel de către cei care dețin putere fără să o merite. ^12h Se cuvine să [privim] dincolo de toate acestea ca să oferim un imperiu liniștit și cu pace tuturor oamenilor, ¹²ⁱ făcând schimbări și judecând mereu cauzele care ni se prezintă cu privire nepărtinitoare. ^12k Astfel era și Amán, [fiul] lui Amedáta, un macedoneán, în realitate străin de sângele perșilor și deosebindu-se mult de blândețea noastră, bine primit de către noi. ^12l A aflat de generozitatea pe care o avem față de toate popoarele, în așa măsură încât a fost proclamat tatăl nostru înaintea căruia se plecau toți și a ajuns al doilea în fața tronului regesc. ^12m Nu a putut să-și stăpânească trufia, a încercat să ne priveze de putere și de viață. ¹²ⁿ A cerut prin multe metode și înșelătorii nimicirea salvatorului și a binefăcătorului nostru în toate, Mardohéu, și a Estérei, ireproșabila noastră parteneră, precum și a întregului ei popor. ^12o Prin aceste mijloace, el căuta ca, după ce vom fi rămași singuri, să schimbe domnia perșilor cu cea a macedonénilor. ^12p Noi însă am aflat că iudeii, sortiți distrugerii de către cel mai nelegiuit [dintre oameni], nu sunt răufăcători, ci trăiesc după legile cele mai drepte. ^12q Ei sunt fiii Dumnezeului celui Viu, ai Celui Preaînalt și Mare, care ne îndrumă domnia, nouă ca și înaintașilor noștri, înspre cea mai bună orânduire. ^12r Să faceți bine și nu faceți uz de scrisorile trimise de Amán, [fiul] lui Amedáta, pentru că cel care le-a [scris] a fost spânzurat cu întreaga lui familie la porțile Súsei! Dumnezeul Atotstăpânitor i-a dat îndată pedeapsa meritată pentru toate. ^12s Am expus copia acestei scrisori în orice loc ca să-i lăsați cu toată libertatea pe iudei să se folosească de legile lor și să-i sprijiniți să se poată apăra în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, Adár, în aceeași zi, împotriva celor care i-ar ataca în momentul strâmtorării. ^12t Căci în locul distrugerii, Dumnezeul cel Atotputernic a dat poporului ales bucurie. ^12u Și voi, între sărbătorile voastre de seamă, să țineți cu toată solemnitatea o zi deosebită, pentru ca, și acum, și mai târziu, să fie mântuire pentru noi și pentru toți cei care doresc binele perșilor, iar pentru cei care conspiră împotriva noastră, să fie o amintire a distrugerii! ^12v Oricare cetate sau provincie în întregime care nu va face conform cu acestea va fi distrusă cu mânie, prin suliță și foc: va deveni nu doar de neumblat pentru oameni, ci și ostilă pentru animalele sălbatice și pentru păsări pentru totdeauna”.

13 O copie a scrisorii, care trebuia dată ca decret pentru fiecare provincie, a fost adusă la cunoștința tuturor popoarelor, pentru ca iudeii să fie pregătiți în ziua aceea să se răzbune pe dușmanii lor.

14 Alergătorii care călăreau pe armăsarii regali au ieșit grăbiți și presați de cuvântul regelui. Decretul a fost dat în fortăreața Súsa.

15 Mardohéu a ieșit dinaintea regelui cu o haină regală violetă și albă, cu o cunună mare de aur și cu o mantie de in și de purpură, iar cetatea Súsa striga și se bucura.

16 Pentru iudei era lumină, bucurie, veselie și onoare.

16 τοῖς δὲ Ιουδαίοις ἐγένετο φῶς καὶ εὐφροσύνη·

17 În fiecare provincie și în fiecare cetate, în locul unde ajungea cuvântul regelui și decretul său era bucurie și veselie între iudei, ospăț și zi bună. Mulți dintre popoarele țării au devenit iudei pentru că frica de iudei căzuse peste ei.

Traducerea ortodoxă

Traducerea greacă bizantină

1 În ziua aceea, regele Artaxerxe a dat reginei Estera casa lui Aman, vrăjmașul Iudeilor; iar Mardoheu a fost chemat de rege, căci Estera îi spusese că el este rudă cu ea.

2 Și regele și-a scos inelul pe care-l luase de la Aman, și l-a dat lui Mardoheu; iar Estera a pus pe Mardoheu ispravnic peste casa lui Aman.

3 Apoi Estera a vorbit din nou înaintea regelui, a căzut la picioarele lui, a plâns și l-a rugat să abată răutatea lui Aman Agaghitul și uneltirea lui pe care el o îndreptase împotriva Iudeilor.

4 Atunci regele și-a întins sceptrul său cel de aur către Estera, și s-a ridicat Estera și a stat înaintea feței regelui,

4 ἐξέτεινεν δὲ ὁ βασιλεὺς Εσθηρ τὴν ῥάβδον τὴν χρυσῆν, ἐξηγέρθη δὲ Εσθηρ παρεστηκέναι τῷ βασιλεῖ.

5 Și a zis: „De binevoiește regele și de am aflat eu trecere înaintea feței lui; de este drept lucrul acesta înaintea regelui și de plac eu ochilor lui, atunci să se scrie, ca să fie revocate scrisorile cele trimise după uneltirile lui Aman, fiul lui Hamadata, din țara Agag, pentru uciderea Iudeilor în toate părțile regatului;

6 Căci cum aș putea eu să privesc nenorocirea care ar atinge pe poporul meu și cum aș putea să văd pieirea neamului meu?”

7 Regele Artaxerxe a zis către Estera și Mardoheu: „Casa lui Aman am dat-o Esterei, iar pe el l-am spânzurat, pentru că și-a întins mâna sa asupra Iudeilor.

8 Scrieți și voi despre Iudei ce vă place, în numele regelui și întăriți cu inelul regelui, căci scrisoarea scrisă în numele regelui și întărită cu inelul regelui nu se poate schimba”.

9 Atunci au fost chemați scriitorii regelui, în luna a treia, adică în luna Sivan, în ziua de douăzeci și trei ale lunii, și cum a poruncit Mardoheu, așa s-a scris Iudeilor și satrapilor, guvernatorilor țărilor și cârmuitorilor ținuturilor lor, de la India până la Etiopia, din cele o sută douăzeci și șapte țări; și s-a scris fiecărei țări cu scrierea ei și fiecărui popor în limba lui, și Iudeilor le-a scris cu literele lor și în limba lor.

10 Mardoheu a scris în numele regelui Artaxerxe, scrisorile le-a pecetluit cu inelul regelui și le-a trimis prin curieri călări, pe caii din hergheliile regelui,

11 Spunând că regele îngăduie iudeilor din fiecare cetate să se adune ca să-și apere viața lor, să bată, să ucidă și să piardă pe toți cei puternici din popor și din țară, care ar vrea să-i atace, cu femeile și cu copiii lor, iar averea lor să o jefuiască.

12 Aceasta să se facă în toate țările lui Artaxerxe, într-o singură zi, în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar. Cuprinsul acestei scrisori este următorul: „Marele rege Artaxerxe, satrapilor celor o sută douăzeci și șapte de rări de la India și până la Etiopia, guvernatorilor de provincii și tuturor supușilor, credincioșilor lui, salutare. Mulți din cei răsplătiți cu cinste prin nemărginita bunătate a binefacerilor s-au trufit peste măsură și nu numai supușilor noștri caută să le facă rău, ci, neputându-și sătura mândria, încearcă să urzească uneltiri și împotriva binefăcătorilor lor, pierzând nu numai simțul recunoștinței omenești, ci, plini de trufie nebună, caută în chip nelegiuit să scape și de judecata lui Dumnezeu, Cel ce pururea toate le vede. Dar adesea și mulți, fiind îmbrăcați cu putere, ca să rânduiască lucrurile prietenilor ce s-au încrezut în ei, prin încredințările lor îi fac vinovați de vărsare de sânge nevinovat și-i supun la primejdii de neînlăturat, amăgind gândul bun și neprihănit al stăpânilor prin vorbărie vicleană și mincinoasă. Aceasta se poate vedea atât din povestirile mai vechi, cum am spus, precum și din faptele săvârșite în chip nelegiuit înaintea ochilor voștri de răutatea celor ce stăpânesc cu nevrednicie. De aceea ne îngrijim pentru viitor, ca să întocmim noi o împărăție netulburată pentru toți oamenii din lume, neîngăduind înșelătoriile, și pricinile ce ni se înfățișează judecându-le cu toată luarea aminte cuvenită. Așa Aman, fiul lui Hamadata Macedoneanul, cu adevărat străin de sângele persan și foarte departe de bunătatea noastră, fiind primit oaspete la noi, s-a învrednicit de bunăvoința pe care noi o avem către orice popor, până într-atâta, încât a fost numit părintele nostru și cinstit de toți, înfățișându-se ca a doua persoană după tronul regal. Dar fiind de o mândrie nemăsurată, a uneltit să ne lipsească pe noi de putere și de viață, iar pe salvatorul și pururea binefăcătorul nostru Mardoheu și pe nevinovata părtașă la regalitatea noastră, Estera, cu tot poporul lor, se silea prin felurite măsuri viclene să-i piardă. Astfel socotea el să ne lase fără oameni, iar împărăția persană să o dea Macedonenilor. Noi însă pe Iudei, osândiți de acest făcător de rele, la moarte, îi găsim nu răufăcători, ci oameni care trăiesc după cele mai drepte legiuiri și fii ai Dumnezeului celui viu, mare și preaînalt, Care ne-a dăruit nouă și strămoșilor noștri împărăție preafericită. De aceea bine veți face, de nu veți aduce la îndeplinire scrisorile trimise de Aman al lui Hamadata, căci el, făcând aceasta, a fost spânzurat la porțile Suzei cu toată casa, după cuvântul lui Dumnezeu, Celui ce stăpânește peste toți, Care i-a dat lui curând osânda cuvenită. Iar o copie a acestei scrisori puneți-o la vedere în tot locul, să lăsați pe Iudei să se folosească de legile lor și să-i ajutați, ca pe cei ce se vor scula asupra lor la vreme de necaz să-i poată răpune în ziua de treisprezece ale lunii a douăsprezecea, Adar, chiar în ziua aceea. Căci Dumnezeu, Cel ce stăpânește peste toți, în loc să piardă pe poporul cel ales, i-a rânduit lui această bucurie. Și voi, Iudeilor, între sărbătorile voastre vestite, sărbătoriți și această zi însemnată cu toată veselia, ca să fie de acum și să rămână în viitor pentru voi și pentru Perșii binevoitori amintirea izbăvirii voastre, iar pentru dușmanii voștri să fie amintirea pieirii lor. Fiecare cetate, sau ținut îndeobște, care nu se va conforma, se va pustii fără cruțare cu sabie și foc și va ajunge nu numai nelocuită de oameni totdeauna, ci dezgustătoare pentru fiare și păsări.

13 Copii ale acestei scrisori să se dea în fiecare țară, ca lege, astfel ca Iudeii să fie gata pentru ziua aceea să se răzbune pe vrăjmașii lor”.

14 Curieri, călări pe cai iuți din hergheliile regelui, au alergat repede și cu mare grabă, cu porunca regelui. Porunca a fost vestită și în cetatea Suza.

15 Mardoheu a ieșit de la rege în veșminte regești de culoare purpurie și albă și cu cunună mare de aur, iar cetatea Suza s-a bucurat și s-a veselit.

16 La Iudei a fost atunci lumină în case, bucurie, veselie și mare prăznuire.

16 τοῖς δὲ Ιουδαίοις ἐγένετο φῶς καὶ εὐφροσύνη·

17 De asemenea în toate țările, prin toate cetățile și în toate locurile unde ajunsese scrisoarea cu porunca regelui, a fost bucurie, veselie, ospețe și prăznuire la Iudei. Chiar și dintre popoarele țării mulți se făcură Iudei, pentru că-i cuprinsese frica de Iudei.