Ieremia

traducerea greacă bizantină

Capitolul 17

5 ἐπικατάρατος ὁ ἄνθρωπος ὃς τὴν ἐλπίδα ἔχει ἐπ' ἄνθρωπον καὶ στηρίσει σάρκα βραχίονος αὐτοῦ ἐπ' αὐτόν καὶ ἀπὸ κυρίου ἀποστῇ ἡ καρδία αὐτοῦ 6 καὶ ἔσται ὡς ἡ ἀγριομυρίκη ἡ ἐν τῇ ἐρήμῳ οὐκ ὄψεται ὅταν ἔλθῃ τὰ ἀγαθά καὶ κατασκηνώσει ἐν ἁλίμοις καὶ ἐν ἐρήμῳ ἐν γῇ ἁλμυρᾷ ἥτις οὐ κατοικεῖται 7 καὶ εὐλογημένος ὁ ἄνθρωπος ὃς πέποιθεν ἐπὶ τῷ κυρίῳ καὶ ἔσται κύριος ἐλπὶς αὐτοῦ 8 καὶ ἔσται ὡς ξύλον εὐθηνοῦν παρ' ὕδατα καὶ ἐπὶ ἰκμάδα βαλεῖ ῥίζας αὐτοῦ καὶ οὐ φοβηθήσεται ὅταν ἔλθῃ καῦμα καὶ ἔσται ἐπ' αὐτῷ στελέχη ἀλσώδη ἐν ἐνιαυτῷ ἀβροχίας οὐ φοβηθήσεται καὶ οὐ διαλείψει ποιῶν καρπόν 9 βαθεῖα ἡ καρδία παρὰ πάντα καὶ ἄνθρωπός ἐστιν καὶ τίς γνώσεται αὐτόν 10 ἐγὼ κύριος ἐτάζων καρδίας καὶ δοκιμάζων νεφροὺς τοῦ δοῦναι ἑκάστῳ κατὰ τὰς ὁδοὺς αὐτοῦ καὶ κατὰ τοὺς καρποὺς τῶν ἐπιτηδευμάτων αὐτοῦ 11 ἐφώνησεν πέρδιξ συνήγαγεν ἃ οὐκ ἔτεκεν ποιῶν πλοῦτον αὐτοῦ οὐ μετὰ κρίσεως ἐν ἡμίσει ἡμερῶν αὐτοῦ ἐγκαταλείψουσιν αὐτόν καὶ ἐπ' ἐσχάτων αὐτοῦ ἔσται ἄφρων 12 θρόνος δόξης ὑψωμένος ἁγίασμα ἡμῶν 13 ὑπομονὴ Ισραηλ κύριε πάντες οἱ καταλιπόντες σε καταισχυνθήτωσαν ἀφεστηκότες ἐπὶ τῆς γῆς γραφήτωσαν ὅτι ἐγκατέλιπον πηγὴν ζωῆς τὸν κύριον 14 ἴασαί με κύριε καὶ ἰαθήσομαι σῶσόν με καὶ σωθήσομαι ὅτι καύχημά μου σὺ εἶ 15 ἰδοὺ αὐτοὶ λέγουσι πρός με ποῦ ἐστιν ὁ λόγος κυρίου ἐλθάτω 16 ἐγὼ δὲ οὐκ ἐκοπίασα κατακολουθῶν ὀπίσω σου καὶ ἡμέραν ἀνθρώπου οὐκ ἐπεθύμησα σὺ ἐπίστῃ τὰ ἐκπορευόμενα διὰ τῶν χειλέων μου πρὸ προσώπου σού ἐστιν 17 μὴ γενηθῇς μοι εἰς ἀλλοτρίωσιν φειδόμενός μου ἐν ἡμέρᾳ πονηρᾷ 18 καταισχυνθήτωσαν οἱ διώκοντές με καὶ μὴ καταισχυνθείην ἐγώ πτοηθείησαν αὐτοί καὶ μὴ πτοηθείην ἐγώ ἐπάγαγε ἐπ' αὐτοὺς ἡμέραν πονηράν δισσὸν σύντριμμα σύντριψον αὐτούς 19 τάδε λέγει κύριος βάδισον καὶ στῆθι ἐν πύλαις υἱῶν λαοῦ σου ἐν αἷς εἰσπορεύονται ἐν αὐταῖς βασιλεῖς Ιουδα καὶ ἐν αἷς ἐκπορεύονται ἐν αὐταῖς καὶ ἐν πάσαις ταῖς πύλαις Ιερουσαλημ 20 καὶ ἐρεῖς πρὸς αὐτούς ἀκούσατε λόγον κυρίου βασιλεῖς Ιουδα καὶ πᾶσα Ιουδαία καὶ πᾶσα Ιερουσαλημ οἱ εἰσπορευόμενοι ἐν ταῖς πύλαις ταύταις 21 τάδε λέγει κύριος φυλάσσεσθε τὰς ψυχὰς ὑμῶν καὶ μὴ αἴρετε βαστάγματα ἐν τῇ ἡμέρᾳ τῶν σαββάτων καὶ μὴ ἐκπορεύεσθε ταῖς πύλαις Ιερουσαλημ 22 καὶ μὴ ἐκφέρετε βαστάγματα ἐξ οἰκιῶν ὑμῶν ἐν τῇ ἡμέρᾳ τῶν σαββάτων καὶ πᾶν ἔργον οὐ ποιήσετε ἁγιάσατε τὴν ἡμέραν τῶν σαββάτων καθὼς ἐνετειλάμην τοῖς πατράσιν ὑμῶν καὶ οὐκ ἤκουσαν καὶ οὐκ ἔκλιναν τὸ οὖς αὐτῶν 23 καὶ ἐσκλήρυναν τὸν τράχηλον αὐτῶν ὑπὲρ τοὺς πατέρας αὐτῶν τοῦ μὴ ἀκοῦσαί μου καὶ τοῦ μὴ δέξασθαι παιδείαν 24 καὶ ἔσται ἐὰν ἀκοῇ ἀκούσητέ μου λέγει κύριος τοῦ μὴ εἰσφέρειν βαστάγματα διὰ τῶν πυλῶν τῆς πόλεως ταύτης ἐν τῇ ἡμέρᾳ τῶν σαββάτων καὶ ἁγιάζειν τὴν ἡμέραν τῶν σαββάτων τοῦ μὴ ποιεῖν πᾶν ἔργον 25 καὶ εἰσελεύσονται διὰ τῶν πυλῶν τῆς πόλεως ταύτης βασιλεῖς καὶ ἄρχοντες καθήμενοι ἐπὶ θρόνου Δαυιδ καὶ ἐπιβεβηκότες ἐφ' ἅρμασιν καὶ ἵπποις αὐτῶν αὐτοὶ καὶ οἱ ἄρχοντες αὐτῶν ἄνδρες Ιουδα καὶ οἱ κατοικοῦντες Ιερουσαλημ καὶ κατοικισθήσεται ἡ πόλις αὕτη εἰς τὸν αἰῶνα 26 καὶ ἥξουσιν ἐκ τῶν πόλεων Ιουδα καὶ κυκλόθεν Ιερουσαλημ καὶ ἐκ γῆς Βενιαμιν καὶ ἐκ τῆς πεδινῆς καὶ ἐκ τοῦ ὄρους καὶ ἐκ τῆς πρὸς νότον φέροντες ὁλοκαυτώματα καὶ θυσίαν καὶ θυμιάματα καὶ μαναα καὶ λίβανον φέροντες αἴνεσιν εἰς οἶκον κυρίου 27 καὶ ἔσται ἐὰν μὴ εἰσακούσητέ μου τοῦ ἁγιάζειν τὴν ἡμέραν τῶν σαββάτων τοῦ μὴ αἴρειν βαστάγματα καὶ μὴ εἰσπορεύεσθαι ταῖς πύλαις Ιερουσαλημ ἐν τῇ ἡμέρᾳ τῶν σαββάτων καὶ ἀνάψω πῦρ ἐν ταῖς πύλαις αὐτῆς καὶ καταφάγεται ἄμφοδα Ιερουσαλημ καὶ οὐ σβεσθήσεται

5 ἐπικατάρατος ὁ ἄνθρωπος ὃς τὴν ἐλπίδα ἔχει ἐπ' ἄνθρωπον καὶ στηρίσει σάρκα βραχίονος αὐτοῦ ἐπ' αὐτόν καὶ ἀπὸ κυρίου ἀποστῇ ἡ καρδία αὐτοῦ

6 καὶ ἔσται ὡς ἡ ἀγριομυρίκη ἡ ἐν τῇ ἐρήμῳ οὐκ ὄψεται ὅταν ἔλθῃ τὰ ἀγαθά καὶ κατασκηνώσει ἐν ἁλίμοις καὶ ἐν ἐρήμῳ ἐν γῇ ἁλμυρᾷ ἥτις οὐ κατοικεῖται

7 καὶ εὐλογημένος ὁ ἄνθρωπος ὃς πέποιθεν ἐπὶ τῷ κυρίῳ καὶ ἔσται κύριος ἐλπὶς αὐτοῦ

8 καὶ ἔσται ὡς ξύλον εὐθηνοῦν παρ' ὕδατα καὶ ἐπὶ ἰκμάδα βαλεῖ ῥίζας αὐτοῦ καὶ οὐ φοβηθήσεται ὅταν ἔλθῃ καῦμα καὶ ἔσται ἐπ' αὐτῷ στελέχη ἀλσώδη ἐν ἐνιαυτῷ ἀβροχίας οὐ φοβηθήσεται καὶ οὐ διαλείψει ποιῶν καρπόν

9 βαθεῖα ἡ καρδία παρὰ πάντα καὶ ἄνθρωπός ἐστιν καὶ τίς γνώσεται αὐτόν

10 ἐγὼ κύριος ἐτάζων καρδίας καὶ δοκιμάζων νεφροὺς τοῦ δοῦναι ἑκάστῳ κατὰ τὰς ὁδοὺς αὐτοῦ καὶ κατὰ τοὺς καρποὺς τῶν ἐπιτηδευμάτων αὐτοῦ

11 ἐφώνησεν πέρδιξ συνήγαγεν ἃ οὐκ ἔτεκεν ποιῶν πλοῦτον αὐτοῦ οὐ μετὰ κρίσεως ἐν ἡμίσει ἡμερῶν αὐτοῦ ἐγκαταλείψουσιν αὐτόν καὶ ἐπ' ἐσχάτων αὐτοῦ ἔσται ἄφρων

12 θρόνος δόξης ὑψωμένος ἁγίασμα ἡμῶν

13 ὑπομονὴ Ισραηλ κύριε πάντες οἱ καταλιπόντες σε καταισχυνθήτωσαν ἀφεστηκότες ἐπὶ τῆς γῆς γραφήτωσαν ὅτι ἐγκατέλιπον πηγὴν ζωῆς τὸν κύριον

14 ἴασαί με κύριε καὶ ἰαθήσομαι σῶσόν με καὶ σωθήσομαι ὅτι καύχημά μου σὺ εἶ

15 ἰδοὺ αὐτοὶ λέγουσι πρός με ποῦ ἐστιν ὁ λόγος κυρίου ἐλθάτω

16 ἐγὼ δὲ οὐκ ἐκοπίασα κατακολουθῶν ὀπίσω σου καὶ ἡμέραν ἀνθρώπου οὐκ ἐπεθύμησα σὺ ἐπίστῃ τὰ ἐκπορευόμενα διὰ τῶν χειλέων μου πρὸ προσώπου σού ἐστιν

17 μὴ γενηθῇς μοι εἰς ἀλλοτρίωσιν φειδόμενός μου ἐν ἡμέρᾳ πονηρᾷ

18 καταισχυνθήτωσαν οἱ διώκοντές με καὶ μὴ καταισχυνθείην ἐγώ πτοηθείησαν αὐτοί καὶ μὴ πτοηθείην ἐγώ ἐπάγαγε ἐπ' αὐτοὺς ἡμέραν πονηράν δισσὸν σύντριμμα σύντριψον αὐτούς

19 τάδε λέγει κύριος βάδισον καὶ στῆθι ἐν πύλαις υἱῶν λαοῦ σου ἐν αἷς εἰσπορεύονται ἐν αὐταῖς βασιλεῖς Ιουδα καὶ ἐν αἷς ἐκπορεύονται ἐν αὐταῖς καὶ ἐν πάσαις ταῖς πύλαις Ιερουσαλημ

20 καὶ ἐρεῖς πρὸς αὐτούς ἀκούσατε λόγον κυρίου βασιλεῖς Ιουδα καὶ πᾶσα Ιουδαία καὶ πᾶσα Ιερουσαλημ οἱ εἰσπορευόμενοι ἐν ταῖς πύλαις ταύταις

21 τάδε λέγει κύριος φυλάσσεσθε τὰς ψυχὰς ὑμῶν καὶ μὴ αἴρετε βαστάγματα ἐν τῇ ἡμέρᾳ τῶν σαββάτων καὶ μὴ ἐκπορεύεσθε ταῖς πύλαις Ιερουσαλημ

22 καὶ μὴ ἐκφέρετε βαστάγματα ἐξ οἰκιῶν ὑμῶν ἐν τῇ ἡμέρᾳ τῶν σαββάτων καὶ πᾶν ἔργον οὐ ποιήσετε ἁγιάσατε τὴν ἡμέραν τῶν σαββάτων καθὼς ἐνετειλάμην τοῖς πατράσιν ὑμῶν καὶ οὐκ ἤκουσαν καὶ οὐκ ἔκλιναν τὸ οὖς αὐτῶν

23 καὶ ἐσκλήρυναν τὸν τράχηλον αὐτῶν ὑπὲρ τοὺς πατέρας αὐτῶν τοῦ μὴ ἀκοῦσαί μου καὶ τοῦ μὴ δέξασθαι παιδείαν

24 καὶ ἔσται ἐὰν ἀκοῇ ἀκούσητέ μου λέγει κύριος τοῦ μὴ εἰσφέρειν βαστάγματα διὰ τῶν πυλῶν τῆς πόλεως ταύτης ἐν τῇ ἡμέρᾳ τῶν σαββάτων καὶ ἁγιάζειν τὴν ἡμέραν τῶν σαββάτων τοῦ μὴ ποιεῖν πᾶν ἔργον

25 καὶ εἰσελεύσονται διὰ τῶν πυλῶν τῆς πόλεως ταύτης βασιλεῖς καὶ ἄρχοντες καθήμενοι ἐπὶ θρόνου Δαυιδ καὶ ἐπιβεβηκότες ἐφ' ἅρμασιν καὶ ἵπποις αὐτῶν αὐτοὶ καὶ οἱ ἄρχοντες αὐτῶν ἄνδρες Ιουδα καὶ οἱ κατοικοῦντες Ιερουσαλημ καὶ κατοικισθήσεται ἡ πόλις αὕτη εἰς τὸν αἰῶνα

26 καὶ ἥξουσιν ἐκ τῶν πόλεων Ιουδα καὶ κυκλόθεν Ιερουσαλημ καὶ ἐκ γῆς Βενιαμιν καὶ ἐκ τῆς πεδινῆς καὶ ἐκ τοῦ ὄρους καὶ ἐκ τῆς πρὸς νότον φέροντες ὁλοκαυτώματα καὶ θυσίαν καὶ θυμιάματα καὶ μαναα καὶ λίβανον φέροντες αἴνεσιν εἰς οἶκον κυρίου

27 καὶ ἔσται ἐὰν μὴ εἰσακούσητέ μου τοῦ ἁγιάζειν τὴν ἡμέραν τῶν σαββάτων τοῦ μὴ αἴρειν βαστάγματα καὶ μὴ εἰσπορεύεσθαι ταῖς πύλαις Ιερουσαλημ ἐν τῇ ἡμέρᾳ τῶν σαββάτων καὶ ἀνάψω πῦρ ἐν ταῖς πύλαις αὐτῆς καὶ καταφάγεται ἄμφοδα Ιερουσαλημ καὶ οὐ σβεσθήσεται

Traducerea catolică

Traducerea greacă bizantină

1 Păcatul lui Iúda este scris cu o daltă de fier, cu un vârf de diamant este gravat pe tabla inimii lor și pe coarnele altarelor lor,

2 în timp ce fiii lor își amintesc de altarele lor și de așerele lor de lângă copacul verde și de pe înălțimea colinelor,

3 pe munți și în câmpie. Bunurile tale și toate vistieriile tale le voi da jafului, din cauza înălțimilor și a păcatului din toate hotarele tale.

4 Tu vei pierde, din cauza ta, moștenirea ta pe care ți-am dat-o și te voi face să le slujești dușmanilor tăi într-o țară pe care nu o cunoști, pentru că ai aprins focul mâniei mele, care va arde fără încetare.

5 Așa vorbește Domnul: „Blestemat este bărbatul care-și pune încrederea în om și-și pune tăria într-un muritor și inima lui se îndepărtează de Domnul.

6 El este ca un ienupăr în Arabáh, nu vede când vine binele. Stă într-un loc uscat din pustiu, în pământ sărac și de nelocuit.

7 Binecuvântat este bărbatul care se încrede în Domnul și Domnul este cauza încrederii sale.

7 καὶ εὐλογημένος ὁ ἄνθρωπος ὃς πέποιθεν ἐπὶ τῷ κυρίῳ καὶ ἔσται κύριος ἐλπὶς αὐτοῦ

8 El este ca pomul plantat lângă apă, care-și întinde rădăcinile pe mal; nu se teme când vine arșița, frunzele lui sunt verzi, în anul secetos nu se îngrijorează și nu încetează să facă fructe.

9 Mai înșelătoare decât toate este inima și de nevindecat: cine poate s-o cunoască?

9 βαθεῖα ἡ καρδία παρὰ πάντα καὶ ἄνθρωπός ἐστιν καὶ τίς γνώσεται αὐτόν

10 Eu, Domnul, cercetez inima și observ rărunchii, ca să dau fiecăruia după căile sale, după rodul faptelor sale.

11 Precum potârnichea clocește ceea ce nu a depus, așa este cel care adună bogății pe nedrept. La jumătatea zilelor sale le lasă și în cele din urmă devine nebun”.

12 Tron de glorie înălțat de la început este locul sanctuarului nostru.

12 θρόνος δόξης ὑψωμένος ἁγίασμα ἡμῶν

13 Speranța lui Israél este Domnul. Toți cei care te părăsesc vor fi făcuți de rușine. Cei care se îndepărtează de mine vor fi scriși pe pământ, pentru că au părăsit locul apelor vii, pe Domnul.

14 Vindecă-mă, Doamne, și voi fi vindecat; mântuiește-mă și voi fi mântuit, căci tu ești lauda mea!

14 ἴασαί με κύριε καὶ ἰαθήσομαι σῶσόν με καὶ σωθήσομαι ὅτι καύχημά μου σὺ εἶ

15 Iată, ei îmi zic: „Unde este cuvântul Domnului? Să vină!”.

15 ἰδοὺ αὐτοὶ λέγουσι πρός με ποῦ ἐστιν ὁ λόγος κυρίου ἐλθάτω

16 Eu nu m-am grăbit să fiu păstor după tine, nici nu am dorit ziua fatală. Tu cunoști ceea ce a ieșit de pe buzele mele: este clar în fața ta.

17 Nu fi pentru mine motiv de spaimă, tu ești refugiul meu în ziua cea rea!

17 μὴ γενηθῇς μοι εἰς ἀλλοτρίωσιν φειδόμενός μου ἐν ἡμέρᾳ πονηρᾷ

18 Cei care mă urmăresc să fie făcuți de rușine, dar eu să nu fiu făcut de rușine; să se înspăimânte ei, dar eu să nu mă înspăimânt! Să vină asupra lor ziua cea rea și să-i zdrobești de două ori!

19 Așa mi-a vorbit Domnul: „Mergi și stai la poarta fiilor poporului prin care intră și ies regii lui Iúda și la toate porțile Ierusalímului!

20 Spune-le: «Ascultați cuvântul Domnului, regi ai lui Iúda, întregul Iúda și toți locuitorii Ierusalímului care intrați prin aceste porți!

21 Așa vorbește Domnul: ‹Aveți grijă de sufletele voastre și nu purtați vreo greutate în ziua de sabát și s-o aduceți prin porțile Ierusalímului!

22 Nu scoateți nicio greutate din casele voastre în ziua de sabát și nu faceți nicio lucrare, ci sfințiți ziua de sabát după cum le-am poruncit părinților voștri!› »”.

23 Dar ei nu au ascultat și nu și-au plecat urechea, ci și-au înțepenit grumazul ca să nu asculte și să nu primească mustrarea.

24 Iar dacă mă veți asculta – oracolul Domnului – și nu veți aduce nicio greutate prin porțile acestei cetăți în ziua de sabát și veți sfinți ziua de sabát fără ca să faceți vreo lucrare,

25 atunci vor intra prin porțile acestei cetăți regi și căpetenii care vor sta pe tronul lui Davíd, în care și călare pe cai [vor veni] ei și căpeteniile lor, oamenii lui Iúda și locuitorii Ierusalímului: cetatea aceasta va fi locuită pentru totdeauna.

26 Vor veni din cetățile lui Iúda și din împrejurimile Ierusalímului, din ținutul lui Beniamín, din Șefeláh, de la munte și din Négheb aducând ardere de tot și jertfă, ofrandă și tămâie, dând laudă în casa Domnului.

27 Dar dacă nu mă veți asculta ca să sfințiți ziua de sabát și să nu purtați vreo greutate intrând prin porțile Ierusalímului în zi de sabát, atunci voi aprinde un foc la porțile lui și va devora palatele Ierusalímului și nu se va stinge.

Traducerea ortodoxă

Traducerea greacă bizantină

1 „Păcatul lui Iuda este scris cu condei de fier, cu vârf de diamant este săpat pe lespedea inimii lor și pe coarnele jertfelnicelor lor.

2 Ca de copiii lor își aduc aminte de jertfelnicele lor și de locurile de jertfă de pe sub copacii verzi și de pe vârfurile dealurilor.

3 Ierusalime, muntele Meu, câmpul, avuția și toate comorile tale le voi da spre pradă; voi da și locurile tale înalte din toate hotarele tale, pentru păcatele tale.

4 Și tu prin tine însuți te vei lipsi de moștenirea ta, pe care ți-am dat-o Eu și te voi da în robie vrăjmașilor tăi, în țara pe care tu n-o știi, pentru că ai aprins focul mâniei Mele și în veci va arde”.

5 Așa zice Domnul: „Blestemat fie omul care se încrede în om și își face sprijin din trup omenesc și a cărui inimă se depărtează de Domnul.

6 Acela va fi ca ierburile pustiului și nu va vedea când va veni binele, ci va locui în locurile arse ale pustiului, în pământ neroditor și nelocuit.

7 Binecuvântat fie omul care nădăjduiește în Domnul și a cărui nădejde este Domnul,

7 καὶ εὐλογημένος ὁ ἄνθρωπος ὃς πέποιθεν ἐπὶ τῷ κυρίῳ καὶ ἔσται κύριος ἐλπὶς αὐτοῦ

8 Deoarece acesta va fi ca pomul sădit lângă ape, care-și întinde rădăcinile pe lângă râu și nu știe când vine arșița; frunzele lui sunt verzi, la timp de secetă nu se teme și nu încetează a rodi.

9 Inima omului este mai vicleană decât orice și foarte stricată! Cine o va cunoaște!

9 βαθεῖα ἡ καρδία παρὰ πάντα καὶ ἄνθρωπός ἐστιν καὶ τίς γνώσεται αὐτόν

10 Eu, Domnul, pătrund inima și încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după căile lui și după roada faptelor lui.

11 Prepelița clocește ouăle pe care nu le-a ouat; așa este și cel ce câștigă avuție nedreaptă, o lasă la jumătatea zilelor sale și la sfârșitul său se va trezi că este un nebun”.

12 Tronul slavei, înălțat de la început, este locul sfințirii noastre.

12 θρόνος δόξης ὑψωμένος ἁγίασμα ἡμῶν

13 Tu, Doamne, ești nădejdea lui Israel! Toți cei ce Te părăsesc se vor rușina, că Tu ai zis: „Cei ce se depărtează de Mine vor fi scriși pe pulbere, pentru că au părăsit pe Domnul, izvorul apei celei vii”.

14 Vindecă-mă, Doamne, și voi fi vindecat; mântuiește-mă și voi fi mântuit, căci Tu ești lauda mea!

14 ἴασαί με κύριε καὶ ἰαθήσομαι σῶσόν με καὶ σωθήσομαι ὅτι καύχημά μου σὺ εἶ

15 Iată acestea-mi zic ei: „Unde este cuvântul Domnului? Să vină!”

15 ἰδοὺ αὐτοὶ λέγουσι πρός με ποῦ ἐστιν ὁ λόγος κυρίου ἐλθάτω

16 Eu nu te-am îndemnat totuși la mai rău, nici n-am dorit ziua nenorocirii. Tu știi acestea; și ce a ieșit din gura mea e descoperit înaintea feței Tale.

17 Nu fi pricină de groază pentru mine, că Tu ești nădejdea mea în ziua strâmtorării.

17 μὴ γενηθῇς μοι εἰς ἀλλοτρίωσιν φειδόμενός μου ἐν ἡμέρᾳ πονηρᾷ

18 Să nu mă rușinez eu, ci să se rușineze apăsătorii mei; ei să tremure, dar să nu tremur eu! Adu asupra lor ziua necazului și zdrobește-i cu zdrobire îndoită.

19 Așa mi-a zis Domnul: „Du-te și stai la poarta fiilor poporului, pe care intră regii lui Iuda, și pe care ies ei, și la toate porțile Ierusalimului,

20 Și le spune: Regii lui Iuda și tot Iuda și toți locuitorii Ierusalimului, care intrați pe porțile acestea, ascultați cuvântul acesta:

21 Așa grăiește Domnul: „Păziți-vă sufletele și nu duceți sarcini în ziua de odihnă, nici le băgați pe porțile Ierusalimului;

22 Nu scoateți sarcini din casele voastre în ziua odihnei și nu vă îndeletniciți cu nici un fel de muncă, ci sfințiți ziua odihnei, așa cum am poruncit Eu părinților voștri,

23 Care n-au ascultat și nu și-au plecat urechea, ci și-au învârtoșat neascultarea, ca să nu îndeplinească și să nu ia învățătură.

24 De Mă veți asculta, zice Domnul, și nu veți aduce sarcini pe porțile acestei cetăți în ziua odihnei; ci veți sfinți ziua odihnei și nu vă veți îndeletnici în acea zi cu nici o muncă,

25 Atunci pe porțile acestei cetăți vor intra regi care șed pe scaunul lui David, în alai de care și de cai, ei și căpeteniile oștirii lor, oamenii din Iuda și locuitorii Ierusalimului; și cetatea aceasta în veac va fi locuită.

26 Și vor veni din cetățile lui Iuda, din împrejurimile Ierusalimului și din pământul lui Veniamin, din șes, din munți și de la miazăzi, și vor aduce arderi de tot și jertfe, prinoase și tămâie și jertfe de mulțumire în templul Domnului.

27 Iar de nu Mă veți asculta ca să sfințiți ziua odihnei și să nu duceți sarcini, când intrați pe porțile Ierusalimului în ziua odihnei, voi aprinde foc la porțile lui și va arde palatele Ierusalimului și nu se va stinge”.