Ieremia

traducerea greacă bizantină

Capitolul 49

1 Καὶ προσῆλθον πάντες οἱ ἡγεμόνες τῆς δυνάμεως καὶ Ιωαναν καὶ Αζαριας υἱὸς Μαασαιου καὶ πᾶς ὁ λαὸς ἀπὸ μικροῦ ἕως μεγάλου 2 πρὸς Ιερεμιαν τὸν προφήτην καὶ εἶπαν αὐτῷ Πεσέτω δὴ τὸ ἔλεος ἡμῶν κατὰ πρόσωπόν σου καὶ πρόσευξαι πρὸς κύριον τὸν θεόν σου περὶ τῶν καταλοίπων τούτων, ὅτι κατελείφθημεν ὀλίγοι ἀπὸ πολλῶν, καθὼς οἱ ὀφθαλμοί σου βλέπουσιν· 3 καὶ ἀναγγειλάτω ἡμῖν κύριος ὁ θεός σου τὴν ὁδόν, ᾗ πορευσόμεθα ἐν αὐτῇ, καὶ λόγον, ὃν ποιήσομεν. 4 καὶ εἶπεν αὐτοῖς Ιερεμιας Ἤκουσα, ἰδοὺ ἐγὼ προσεύξομαι πρὸς κύριον τὸν θεὸν ἡμῶν κατὰ τοὺς λόγους ὑμῶν· καὶ ἔσται, ὁ λόγος, ὃν ἂν ἀποκριθήσεται κύριος, ἀναγγελῶ ὑμῖν, οὐ μὴ κρύψω ἀφ’ ὑμῶν ῥῆμα. 5 καὶ αὐτοὶ εἶπαν τῷ Ιερεμια Ἔστω κύριος ἐν ἡμῖν εἰς μάρτυρα δίκαιον καὶ πιστόν, εἰ μὴ κατὰ πάντα τὸν λόγον, ὃν ἂν ἀποστείλῃ σε κύριος πρὸς ἡμᾶς, οὕτως ποιήσομεν· 6 καὶ ἐὰν ἀγαθὸν καὶ ἐὰν κακόν, τὴν φωνὴν κυρίου τοῦ θεοῦ ἡμῶν, οὗ ἡμεῖς ἀποστέλλομέν σε πρὸς αὐτόν, ἀκουσόμεθα, ἵνα βέλτιον ἡμῖν γένηται, ὅτι ἀκουσόμεθα τῆς φωνῆς κυρίου τοῦ θεοῦ ἡμῶν. – 7 καὶ ἐγενήθη μετὰ δέκα ἡμέρας ἐγενήθη λόγος κυρίου πρὸς Ιερεμιαν. 8 καὶ ἐκάλεσεν τὸν Ιωαναν καὶ τοὺς ἡγεμόνας τῆς δυνάμεως καὶ πάντα τὸν λαὸν ἀπὸ μικροῦ ἕως μεγάλου 9 καὶ εἶπεν αὐτοῖς Οὕτως εἶπεν κύριος 10 Ἐὰν καθίσαντες καθίσητε ἐν τῇ γῇ ταύτῃ, οἰκοδομήσω ὑμᾶς καὶ οὐ μὴ καθέλω καὶ φυτεύσω ὑμᾶς καὶ οὐ μὴ ἐκτίλω· ὅτι ἀναπέπαυμαι ἐπὶ τοῖς κακοῖς, οἷς ἐποίησα ὑμῖν. 11 μὴ φοβηθῆτε ἀπὸ προσώπου βασιλέως Βαβυλῶνος, οὗ ὑμεῖς φοβεῖσθε ἀπὸ προσώπου αὐτοῦ· μὴ φοβηθῆτε, φησὶν κύριος, ὅτι μεθ’ ὑμῶν ἐγώ εἰμι τοῦ ἐξαιρεῖσθαι ὑμᾶς καὶ σῴζειν ὑμᾶς ἐκ χειρὸς αὐτοῦ· 12 καὶ δώσω ὑμῖν ἔλεος καὶ ἐλεήσω ὑμᾶς καὶ ἐπιστρέψω ὑμᾶς εἰς τὴν γῆν ὑμῶν. 13 καὶ εἰ λέγετε ὑμεῖς Οὐ μὴ καθίσωμεν ἐν τῇ γῇ ταύτῃ πρὸς τὸ μὴ ἀκοῦσαι φωνῆς κυρίου, 14 ὅτι εἰς γῆν Αἰγύπτου εἰσελευσόμεθα καὶ οὐ μὴ ἴδωμεν πόλεμον καὶ φωνὴν σάλπιγγος οὐ μὴ ἀκούσωμεν καὶ ἐν ἄρτοις οὐ μὴ πεινάσωμεν καὶ ἐκεῖ οἰκήσομεν, 15 διὰ τοῦτο ἀκούσατε λόγον κυρίου Οὕτως εἶπεν κύριος Ἐὰν ὑμεῖς δῶτε τὸ πρόσωπον ὑμῶν εἰς Αἴγυπτον καὶ εἰσέλθητε ἐκεῖ κατοικεῖν, 16 καὶ ἔσται, ἡ ῥομφαία, ἣν ὑμεῖς φοβεῖσθε ἀπὸ προσώπου αὐτῆς, εὑρήσει ὑμᾶς ἐν γῇ Αἰγύπτου, καὶ ὁ λιμός, οὗ ὑμεῖς λόγον ἔχετε ἀπὸ προσώπου αὐτοῦ, καταλήμψεται ὑμᾶς ὀπίσω ὑμῶν ἐν Αἰγύπτῳ, καὶ ἐκεῖ ἀποθανεῖσθε. 17 καὶ ἔσονται πάντες οἱ ἄνθρωποι καὶ πάντες οἱ ἀλλογενεῖς οἱ θέντες τὸ πρόσωπον αὐτῶν εἰς γῆν Αἰγύπτου ἐνοικεῖν ἐκεῖ ἐκλείψουσιν ἐν τῇ ῥομφαίᾳ καὶ ἐν τῷ λιμῷ, καὶ οὐκ ἔσται αὐτῶν οὐθεὶς σῳζόμενος ἀπὸ τῶν κακῶν, ὧν ἐγὼ ἐπάγω ἐπ’ αὐτούς. 18 ὅτι οὕτως εἶπεν κύριος Καθὼς ἔσταξεν ὁ θυμός μου ἐπὶ τοὺς κατοικοῦντας Ιερουσαλημ, οὕτως στάξει ὁ θυμός μου ἐφ’ ὑμᾶς εἰσελθόντων ὑμῶν εἰς Αἴγυπτον, καὶ ἔσεσθε εἰς ἄβατον καὶ ὑποχείριοι καὶ εἰς ἀρὰν καὶ εἰς ὀνειδισμὸν καὶ οὐ μὴ ἴδητε οὐκέτι τὸν τόπον τοῦτον, 19 ἃ ἐλάλησεν κύριος ἐφ’ ὑμᾶς τοὺς καταλοίπους Ιουδα Μὴ εἰσέλθητε εἰς Αἴγυπτον. καὶ νῦν γνόντες γνώσεσθε 20 ὅτι ἐπονηρεύσασθε ἐν ψυχαῖς ὑμῶν ἀποστείλαντές με λέγοντες Πρόσευξαι περὶ ἡμῶν πρὸς κύριον, καὶ κατὰ πάντα, ἃ ἐὰν λαλήσῃ σοι κύριος, ποιήσομεν. 21 καὶ οὐκ ἠκούσατε τῆς φωνῆς κυρίου, ἧς ἀπέστειλέν με πρὸς ὑμᾶς. 22 καὶ νῦν ἐν ῥομφαίᾳ καὶ ἐν λιμῷ ἐκλείψετε ἐν τῷ τόπῳ, οὗ ὑμεῖς βούλεσθε εἰσελθεῖν κατοικεῖν ἐκεῖ.

1 Καὶ προσῆλθον πάντες οἱ ἡγεμόνες τῆς δυνάμεως καὶ Ιωαναν καὶ Αζαριας υἱὸς Μαασαιου καὶ πᾶς ὁ λαὸς ἀπὸ μικροῦ ἕως μεγάλου

2 πρὸς Ιερεμιαν τὸν προφήτην καὶ εἶπαν αὐτῷ Πεσέτω δὴ τὸ ἔλεος ἡμῶν κατὰ πρόσωπόν σου καὶ πρόσευξαι πρὸς κύριον τὸν θεόν σου περὶ τῶν καταλοίπων τούτων, ὅτι κατελείφθημεν ὀλίγοι ἀπὸ πολλῶν, καθὼς οἱ ὀφθαλμοί σου βλέπουσιν·

3 καὶ ἀναγγειλάτω ἡμῖν κύριος ὁ θεός σου τὴν ὁδόν, ᾗ πορευσόμεθα ἐν αὐτῇ, καὶ λόγον, ὃν ποιήσομεν.

4 καὶ εἶπεν αὐτοῖς Ιερεμιας Ἤκουσα, ἰδοὺ ἐγὼ προσεύξομαι πρὸς κύριον τὸν θεὸν ἡμῶν κατὰ τοὺς λόγους ὑμῶν· καὶ ἔσται, ὁ λόγος, ὃν ἂν ἀποκριθήσεται κύριος, ἀναγγελῶ ὑμῖν, οὐ μὴ κρύψω ἀφ’ ὑμῶν ῥῆμα.

5 καὶ αὐτοὶ εἶπαν τῷ Ιερεμια Ἔστω κύριος ἐν ἡμῖν εἰς μάρτυρα δίκαιον καὶ πιστόν, εἰ μὴ κατὰ πάντα τὸν λόγον, ὃν ἂν ἀποστείλῃ σε κύριος πρὸς ἡμᾶς, οὕτως ποιήσομεν·

6 καὶ ἐὰν ἀγαθὸν καὶ ἐὰν κακόν, τὴν φωνὴν κυρίου τοῦ θεοῦ ἡμῶν, οὗ ἡμεῖς ἀποστέλλομέν σε πρὸς αὐτόν, ἀκουσόμεθα, ἵνα βέλτιον ἡμῖν γένηται, ὅτι ἀκουσόμεθα τῆς φωνῆς κυρίου τοῦ θεοῦ ἡμῶν. –

7 καὶ ἐγενήθη μετὰ δέκα ἡμέρας ἐγενήθη λόγος κυρίου πρὸς Ιερεμιαν.

8 καὶ ἐκάλεσεν τὸν Ιωαναν καὶ τοὺς ἡγεμόνας τῆς δυνάμεως καὶ πάντα τὸν λαὸν ἀπὸ μικροῦ ἕως μεγάλου

9 καὶ εἶπεν αὐτοῖς Οὕτως εἶπεν κύριος

10 Ἐὰν καθίσαντες καθίσητε ἐν τῇ γῇ ταύτῃ, οἰκοδομήσω ὑμᾶς καὶ οὐ μὴ καθέλω καὶ φυτεύσω ὑμᾶς καὶ οὐ μὴ ἐκτίλω· ὅτι ἀναπέπαυμαι ἐπὶ τοῖς κακοῖς, οἷς ἐποίησα ὑμῖν.

11 μὴ φοβηθῆτε ἀπὸ προσώπου βασιλέως Βαβυλῶνος, οὗ ὑμεῖς φοβεῖσθε ἀπὸ προσώπου αὐτοῦ· μὴ φοβηθῆτε, φησὶν κύριος, ὅτι μεθ’ ὑμῶν ἐγώ εἰμι τοῦ ἐξαιρεῖσθαι ὑμᾶς καὶ σῴζειν ὑμᾶς ἐκ χειρὸς αὐτοῦ·

12 καὶ δώσω ὑμῖν ἔλεος καὶ ἐλεήσω ὑμᾶς καὶ ἐπιστρέψω ὑμᾶς εἰς τὴν γῆν ὑμῶν.

13 καὶ εἰ λέγετε ὑμεῖς Οὐ μὴ καθίσωμεν ἐν τῇ γῇ ταύτῃ πρὸς τὸ μὴ ἀκοῦσαι φωνῆς κυρίου,

14 ὅτι εἰς γῆν Αἰγύπτου εἰσελευσόμεθα καὶ οὐ μὴ ἴδωμεν πόλεμον καὶ φωνὴν σάλπιγγος οὐ μὴ ἀκούσωμεν καὶ ἐν ἄρτοις οὐ μὴ πεινάσωμεν καὶ ἐκεῖ οἰκήσομεν,

15 διὰ τοῦτο ἀκούσατε λόγον κυρίου Οὕτως εἶπεν κύριος Ἐὰν ὑμεῖς δῶτε τὸ πρόσωπον ὑμῶν εἰς Αἴγυπτον καὶ εἰσέλθητε ἐκεῖ κατοικεῖν,

16 καὶ ἔσται, ἡ ῥομφαία, ἣν ὑμεῖς φοβεῖσθε ἀπὸ προσώπου αὐτῆς, εὑρήσει ὑμᾶς ἐν γῇ Αἰγύπτου, καὶ ὁ λιμός, οὗ ὑμεῖς λόγον ἔχετε ἀπὸ προσώπου αὐτοῦ, καταλήμψεται ὑμᾶς ὀπίσω ὑμῶν ἐν Αἰγύπτῳ, καὶ ἐκεῖ ἀποθανεῖσθε.

17 καὶ ἔσονται πάντες οἱ ἄνθρωποι καὶ πάντες οἱ ἀλλογενεῖς οἱ θέντες τὸ πρόσωπον αὐτῶν εἰς γῆν Αἰγύπτου ἐνοικεῖν ἐκεῖ ἐκλείψουσιν ἐν τῇ ῥομφαίᾳ καὶ ἐν τῷ λιμῷ, καὶ οὐκ ἔσται αὐτῶν οὐθεὶς σῳζόμενος ἀπὸ τῶν κακῶν, ὧν ἐγὼ ἐπάγω ἐπ’ αὐτούς.

18 ὅτι οὕτως εἶπεν κύριος Καθὼς ἔσταξεν ὁ θυμός μου ἐπὶ τοὺς κατοικοῦντας Ιερουσαλημ, οὕτως στάξει ὁ θυμός μου ἐφ’ ὑμᾶς εἰσελθόντων ὑμῶν εἰς Αἴγυπτον, καὶ ἔσεσθε εἰς ἄβατον καὶ ὑποχείριοι καὶ εἰς ἀρὰν καὶ εἰς ὀνειδισμὸν καὶ οὐ μὴ ἴδητε οὐκέτι τὸν τόπον τοῦτον,

19 ἃ ἐλάλησεν κύριος ἐφ’ ὑμᾶς τοὺς καταλοίπους Ιουδα Μὴ εἰσέλθητε εἰς Αἴγυπτον. καὶ νῦν γνόντες γνώσεσθε

20 ὅτι ἐπονηρεύσασθε ἐν ψυχαῖς ὑμῶν ἀποστείλαντές με λέγοντες Πρόσευξαι περὶ ἡμῶν πρὸς κύριον, καὶ κατὰ πάντα, ἃ ἐὰν λαλήσῃ σοι κύριος, ποιήσομεν.

21 καὶ οὐκ ἠκούσατε τῆς φωνῆς κυρίου, ἧς ἀπέστειλέν με πρὸς ὑμᾶς.

22 καὶ νῦν ἐν ῥομφαίᾳ καὶ ἐν λιμῷ ἐκλείψετε ἐν τῷ τόπῳ, οὗ ὑμεῖς βούλεσθε εἰσελθεῖν κατοικεῖν ἐκεῖ.

Traducerea catolică

Traducerea greacă bizantină

1 Către fiii lui Amón. Așa vorbește Domnul: „Oare Israél nu are fii? Nu are el moștenitor? De ce moștenește Malcóm [cetatea] Gad și poporul lui locuiește în cetățile sale?

2 De aceea, iată, vin zile – oracolul Domnului – când voi face să se audă în Rabá fiilor lui Amón un strigăt de război; va deveni o grămadă de ruine, și satele lui vor fi arse în foc. Israél îi va lua în stăpânire pe cei care-l moșteneau”, spune Domnul.

3 „Gemi, Heșbón, căci Ai a fost devastat! Strigați, fiice din Rabá, încingeți-vă cu saci, jeliți străbătând zidurile sale, căci Malcóm va merge în captivitate, și preoții, și căpeteniile lui împreună!

3 καὶ ἀναγγειλάτω ἡμῖν κύριος ὁ θεός σου τὴν ὁδόν, ᾗ πορευσόμεθα ἐν αὐτῇ, καὶ λόγον, ὃν ποιήσομεν.

4 Pentru ce te lauzi cu văile? Valea ta se va scurge, fiică răzvrătită, care te încrezi în vistieriile tale, [zicând]: «Cine va veni împotriva mea?».

5 Iată, eu fac să vină asupra ta groaza – oracolul Domnului Dumnezeului Sabaót – din toate împrejurimile tale. Veți fi alungați, fiecare în direcția lui, și nu va fi cine să-i adune pe fugari.

6 Dar, după aceea, îi voi face să se întoarcă din captivitate pe fiii lui Amón” – oracolul Domnului.

7 Către Edóm. Așa vorbește Domnul Sabaót: „Oare nu mai este înțelepciune în Temán? A pierit sfatul celor pricepuți? A slăbit înțelepciunea lor?

7 καὶ ἐγενήθη μετὰ δέκα ἡμέρας ἐγενήθη λόγος κυρίου πρὸς Ιερεμιαν.

8 Fugiți, întoarceți-vă și ascundeți-vă ca să locuiți în locuri adânci, locuitori din Dedán! Căci voi face să vină catastrofa peste Esáu la timpul pedepsirii sale.

8 καὶ ἐκάλεσεν τὸν Ιωαναν καὶ τοὺς ἡγεμόνας τῆς δυνάμεως καὶ πάντα τὸν λαὸν ἀπὸ μικροῦ ἕως μεγάλου

9 Dacă ar veni la tine culegătorii, nu ar face să rămână boabe; dar dacă ar veni hoții în timpul nopții, ar distruge după placul lor.

9 καὶ εἶπεν αὐτοῖς Οὕτως εἶπεν κύριος

10 Căci eu însumi îl voi despuia pe Esáu, voi descoperi ascunzătorile lui și nu se va mai ascunde. Descendența lui va fi distrusă, frații lui și vecinii lui nu vor mai fi.

11 Abandonează-i pe orfanii tăi și eu îi voi face să trăiască! Iar văduvele tale se vor încrede în mine”.

12 Căci așa vorbește Domnul: „Iată, eu sunt cel care voi face judecata lor, ca să bea cupa: de băut, o vor bea! Iar tu nu vei rămâne nepedepsit, căci de băut, vei bea.

12 καὶ δώσω ὑμῖν ἔλεος καὶ ἐλεήσω ὑμᾶς καὶ ἐπιστρέψω ὑμᾶς εἰς τὴν γῆν ὑμῶν.

13 M-am jurat pe mine însumi – oracolul Domnului – că Boțrá va deveni obiect de dispreț, de ocară, de dezolare și de blestem și toate cetățile ei vor deveni un pustiu pentru totdeauna”.

13 καὶ εἰ λέγετε ὑμεῖς Οὐ μὴ καθίσωμεν ἐν τῇ γῇ ταύτῃ πρὸς τὸ μὴ ἀκοῦσαι φωνῆς κυρίου,

14 Am auzit o veste de la Domnul și un împuternicit a fost trimis între neamuri: „Adunați-vă, veniți împotriva ei și ridicați-vă la luptă!”.

15 „Căci, iată, te-am făcut mic între neamuri, disprețuit între oameni.

16 Înfumurarea ta, aroganța inimii tale te-au înșelatpe tine, care locuiești în crăpăturile stâncii, care te-ai așezat pe înălțimea colinei; chiar dacă îți vei face cuibul ca vulturul în înălțime, de acolo te voi coborî” – oracolul Domnului.

17 Edóm va deveni o ruină și oricine va trece pe lângă ea va încremeni și va fluiera din cauza tuturor loviturilor lui.

18 Cum au fost distruse Sodóma, Gomóra și vecinele ei – spune Domnul –, nu va mai locui acolo niciun om și nu va sta acolo ca străin niciun fiu al omului.

19 Iată, ca leul care urcă din [malurile] mândre ale Iordánului spre pășunile mereu verzi, pe neașteptate îl voi face să fugă repede de acolo și-l voi pune pe alesul meu peste el! Căci cine este ca mine și cine poate să dea mărturie împotriva mea? Cine este acest păstor care să poată sta în picioare înaintea mea?

20 De aceea ascultați planul pe care l-a făcut Domnul cu privire la Edóm, gândurile pe care le-a pus la cale împotriva locuitorilor din Temán: sigur vor fi târâți precum cei mici din turmă, sigur va răvăși pășunile lor.

21 De zgomotul căderii lor se cutremură pământul, strigătul glasului lor se aude la Marea Roșie.

21 καὶ οὐκ ἠκούσατε τῆς φωνῆς κυρίου, ἧς ἀπέστειλέν με πρὸς ὑμᾶς.

22 Iată, ca vulturul care se înalță, se avântă și își întinde aripile peste Boțrá, inima vitejilor din Edóm va fi ca inima femeii în durerile nașterii”.

22 καὶ νῦν ἐν ῥομφαίᾳ καὶ ἐν λιμῷ ἐκλείψετε ἐν τῷ τόπῳ, οὗ ὑμεῖς βούλεσθε εἰσελθεῖν κατοικεῖν ἐκεῖ.

23 Către Damásc. „Hamát și Arpád au fost făcuți de rușine, căci au auzit o veste rea și s-au topit în mare: este o agitație care nu poate fi liniștită.

24 Damáscul a slăbit, s-a întors să fugă; l-a apucat panica, strâmtorarea și durerile nașterii l-au cuprins ca pe femeia care naște.

25 Cum, nu a fost abandonată cetatea gloriei, cetatea bucuriei mele?

26 De aceea, vor cădea tinerii ei în piețe și toți oamenii de luptă vor fi reduși la tăcere în ziua aceea – oracolul Domnului Sabaót.

27 Voi aprinde un foc la zidul Damáscului și va devora palatele lui Ben-Hadád”.

28 Către Chedár și către regatele din Hațór, cele pe care le-a lovit Nabucodonosór, regele din Babilón, așa vorbește Domnul: „Ridicați-vă și urcați împotriva [cetății] Chedár și nimiciți-i pe Fiii din Răsărit”.

29 Vor lua corturile și turmele lor, vor duce pânzele, toate obiectele și cămilele lor și vor striga către ei: «Teroare de jur împrejur».

30 Fugiți, mergeți mult, ascundeți-vă să locuiți în adâncuri, locuitori din Hațór – oracolul Domnului! Căci Nabucodonosór, regele din Babilón, a făcut un plan împotriva voastră și a pus la cale un gând împotriva voastră.

31 Ridicați-vă și urcați împotriva unui neam liniștit care locuiește în siguranță – oracolul Domnului –, care nu are porți, nici zăvoare și locuiește singur!

32 Cămilele lor vor fi pradă și mulțimea turmelor lor, jaf. Îi voi împrăștia în toate vânturile pe cei cu părul tăiat și voi face să vină din toate părțile catastrofa lor – oracolul Domnului.

33 Hațór va deveni locuința șacalilor, va fi o ruină pentru totdeauna. Nu va mai locui niciun om acolo, nu va mai sta acolo ca străin niciun fiu al omului”.

34 Cuvântul Domnului care a fost către Ieremía, profetul, cu privire la Elám la începutul domniei lui Sedecía, regele lui Iúda.

35 Așa vorbește Domnul Sabaót: „Iată, eu voi frânge arcul Elámului, puterea lor cea dintâi.

36 Voi face să vină asupra Elámului cele patru vânturi din cele patru margini ale cerului: îi voi împrăștia în toate aceste vânturi și nu va fi niciun neam unde să nu ajungă cei alungați din Elám.

37 Voi face Elámul să tremure înaintea dușmanilor săi și înaintea celor care îi caută viața. Voi face să vină răul asupra lor, mânia mea aprinsă – oracolul Domnului – și voi trimite sabia în urma lor până când îi voi termina.

38 Voi pune tronul meu în Elám și voi face să piară de acolo rege și căpetenii – oracolul Domnului.

39 Dar în zilele de pe urmă, voi face Elámul să se întoarcă din captivitate” – oracolul Domnului.

Traducerea ortodoxă

Traducerea greacă bizantină

1 Asupra fiilor lui Amon așa grăiește Domnul: „Au doară Israel n-are fii? Au doară el n-are moștenitor? Pentru ce, dar, Milcom a pus stăpânire pe Gad și poporul lui trăiește în cetățile acestuia?

2 De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când în Raba, cetatea fiilor lui Amon, se va auzi strigăt de război, și aceasta va fi prefăcută în movilă de dărâmături; cetățile ei vor fi arse cu foc și Israel va stăpâni pe cei ce-l stăpâneau, zice Domnul.

3 Plângi Heșbon, că s-a pustiit Ai! Strigați, voi fiice din Raba, încingeți-vă cu sac, plângeți și rătăciți prin livezi, căci Milcom va merge în robie cu preoții și cu mai-marii săi, toți împreună.

3 καὶ ἀναγγειλάτω ἡμῖν κύριος ὁ θεός σου τὴν ὁδόν, ᾗ πορευσόμεθα ἐν αὐτῇ, καὶ λόγον, ὃν ποιήσομεν.

4 „Fiică nepăsătoare, tu te lauzi cu Valea ta, tu te încrezi în comorile tale, zicând: „Cine va îndrăzni să vină împotriva mea?”

5 Iată Eu voi aduce asupra ta groază din toate părțile, zice Domnul Dumnezeul Savaot și veți fi fugăriți care încotro și nimeni nu va aduna pe fugari.

6 Dar după aceea voi întoarce din robie pe fiii lui Amon”, zice Domnul.

7 Iar asupra Edomului așa grăiește Domnul Savaot: „Au doară nu mai este înțelepciune în Teman? Au doară lipsește sfatul la cei înțelepți?

7 καὶ ἐγενήθη μετὰ δέκα ἡμέρας ἐγενήθη λόγος κυρίου πρὸς Ιερεμιαν.

8 Au doară a secat înțelepciunea lor? Fugiți, întorcând spatele! Ascundeți-vă în peșteri, locuitori din Dedan, căci voi aduce nenorocire peste Isav, la vremea pedepsirii lui.

8 καὶ ἐκάλεσεν τὸν Ιωαναν καὶ τοὺς ἡγεμόνας τῆς δυνάμεως καὶ πάντα τὸν λαὸν ἀπὸ μικροῦ ἕως μεγάλου

9 Dacă ar fi venit la tine culegătorii de struguri, de bună seamă ar fi lăsat puține bobițe neculese. De ar fi venit hoții noaptea, ar fi răpit cât le-ar fi fost de trebuință.

9 καὶ εἶπεν αὐτοῖς Οὕτως εἶπεν κύριος

10 Eu însă voi jefui pe Isav până la piele, voi descoperi ascunzătorile lui, și el nu se va putea ascunde. Stârpit va fi neamul lui, frații lui și vecinii lui, și el nu va mai fi.

11 Lăsați orfanii, că Eu voi ține viața lor, și văduvele tale să creadă în Mine;

12 Căci așa grăiește Domnul: Iată, celor ce nu le-a fost dat să bea paharul, îl vor bea negreșit. Au doară numai tu vei rămâne nepedepsit? Nu, nu vei rămâne nepedepsit, ci vei bea negreșit paharul.

12 καὶ δώσω ὑμῖν ἔλεος καὶ ἐλεήσω ὑμᾶς καὶ ἐπιστρέψω ὑμᾶς εἰς τὴν γῆν ὑμῶν.

13 Căci Mă jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că Boțra va fi o groază și o rușine, un deșert și un blestem, și cetățile ei vor ajunge ruine veșnice.

13 καὶ εἰ λέγετε ὑμεῖς Οὐ μὴ καθίσωμεν ἐν τῇ γῇ ταύτῃ πρὸς τὸ μὴ ἀκοῦσαι φωνῆς κυρίου,

14 Auzit-am veste de la Domnul și sol s-a trimis la popoare să spună: „Adunați-vă și mergeți împotriva ei și ridicați-vă pentru luptă”.

15 Iată Eu te voi face mic între popoare.

16 Starea ta groaznică și semeția inimii tale te-au adeverit pe tine, cel ce locuiești în crăpăturile stâncilor și care te-ai așezat pe vârfurile dealurilor! Deși ți-ai împletit cuibul tău sus, ca un vultur, și de acolo te voi arunca, zice Domnul.

17 Edom va fi o groază; toți cei ce vor trece pe lângă el vor fi uimiți, vor fluiera, văzând toate rănile lui.

18 Cum au fost aruncate Sodoma, Gomora și cetățile vecine cu ele, zice Domnul, tot așa și acolo nu va trăi nici om, nici fiu de om nu se va opri în el.

19 Iată-l, se înalță ca un leu de la obârșiile Iordanului spre sălașurile întărite; dar Eu îi voi sili să plece cu grăbire din Edom și cine va fi ales, pe acela îl voi pune peste acesta. Căci cine este asemenea Mie și ce păstor se va împotrivi Mie?

20 Ascultați dar hotărârea Domnului pe care a luat-o El asupra lui Edom și planurile pe care El le-a gândit împotriva locuitorilor din Teman: „Da, chiar oile cele mai plăpânde vor fi târâte; la vederea lor pășunea lor se va înfiora de spaimă.

21 La vuietul căderii lor se va cutremura pământul și răsunetul strigătului lor se va auzi până la Marea Roșie.

21 καὶ οὐκ ἠκούσατε τῆς φωνῆς κυρίου, ἧς ἀπέστειλέν με πρὸς ὑμᾶς.

22 Iată-l se înalță, ca un vultur, și zboară și își întinde aripile sale deasupra Boțrei, și inima războinicilor din Edom va fi în ziua aceea ca inima unei femei ce naște”.

22 καὶ νῦν ἐν ῥομφαίᾳ καὶ ἐν λιμῷ ἐκλείψετε ἐν τῷ τόπῳ, οὗ ὑμεῖς βούλεσθε εἰσελθεῖν κατοικεῖν ἐκεῖ.

23 Asupra Damascului: „Hamatul și Arpadul sunt tulburate, căci au primit o veste rea. Inima lor se topește de frică; este o mare în furtună care nu se poate potoli.

24 Temutu-s-a Damascul și a luat-o la fugă; de frică l-au cuprins dureri și chinuri, ca pe femeia ce naște.

25 Cum n-a scăpat cetatea slavei, cetatea bucuriei mele!

26 Deci vor cădea tinerii lui pe ulițele lui și toți vor pieri în ziua aceea, zice Domnul Savaot.

27 Voi aprinde foc în zidurile Damascului și el va mistui palatele lui Benhadad”.

28 Asupra Chedarului și asupra regatelor Hațorului, pe care le-a lovit Nabucodonosor, regele Babilonului, așa grăiește Domnul: „Sculați-vă și ieșiți înaintea lui Chedar și pustiiți pe fiii Răsăritului!

29 Corturile lor și turmele lor să fie luate, țesăturile lor și toate lucrurile lor și cămilele lor să fie luate. Și să li se strige: Groază din toate părțile!

30 Fugiți, duceți-vă repede, ascundeți-vă în prăpăstii, locuitori ai Hațorului, zice Domnul, căci Nabucodonosor, regele Babilonului, a luat hotărâre asupra voastră, și a urzit un plan împotriva voastră.

31 Sculați-vă și pășiți împotriva poporului celui pașnic, care trăiește fără grijă, zice Domnul; acela n-are nici uși, nici zăvoare și locuiește singur.

32 Cămilele lor vor fi date prăzii și mulțimea turmelor lor răpirii și-i voi împrăștia în toate vânturile pe aceștia care-și tund părul de pe tâmple și din toate părțile lui voi aduce asupra lor pieirea, zice Domnul.

33 Hațorul va fi sălașul șacalilor și pustietate veșnică; nu va trăi acolo om, nici fiu de om nu se va opri acolo”.

34 Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia proorocul împotriva Elamului, la începutul domniei lui Sedechia, regele lui Iuda:

35 „Așa zice Domnul Savaot: Iată voi sfărâma arcul Elamului, puterea lui de căpetenie,

36 Și voi aduce asupra Elamului patru vânturi din cele patru margini ale cerului și-l voi împrăștia în toate vânturile acestea și nu va fi neam la care să nu ajungă Elamiți izgoniți;

37 Voi lovi pe Elamiți cu frică înaintea vrăjmașilor lor și înaintea celor care vor să le ia viața; asupra lor voi aduce nenorociri, mânia Mea aprinsă, zice Domnul, și în urma lor voi trimite sabie, până îi voi stârpi.

38 Voi pune tronul Meu în Elam și voi stârpi de acolo pe rege și pe dregători, zice Domnul.

39 Dar în zilele cele de apoi, voi întoarce pe Elam din robie”, zice Domnul.