1Regi

traducerea greacă bizantină

Capitolul 14

21 Καὶ Ροβοαμ υἱὸς Σαλωμων ἐβασίλευσεν ἐπὶ Ιουδα· υἱὸς τεσσαράκοντα καὶ ἑνὸς ἐνιαυτῶν Ροβοαμ ἐν τῷ βασιλεύειν αὐτὸν καὶ δέκα ἑπτὰ ἔτη ἐβασίλευσεν ἐν Ιερουσαλημ τῇ πόλει, ἣν ἐξελέξατο κύριος θέσθαι τὸ ὄνομα αὐτοῦ ἐκεῖ ἐκ πασῶν φυλῶν τοῦ Ισραηλ· καὶ τὸ ὄνομα τῆς μητρὸς αὐτοῦ Νααμα ἡ Αμμανῖτις. 22 καὶ ἐποίησεν Ροβοαμ τὸ πονηρὸν ἐνώπιον κυρίου καὶ παρεζήλωσεν αὐτὸν ἐν πᾶσιν, οἷς ἐποίησαν οἱ πατέρες αὐτοῦ, καὶ ἐν ταῖς ἁμαρτίαις αὐτῶν, αἷς ἥμαρτον, 23 καὶ ᾠκοδόμησαν ἑαυτοῖς ὑψηλὰ καὶ στήλας καὶ ἄλση ἐπὶ πάντα βουνὸν ὑψηλὸν καὶ ὑποκάτω παντὸς ξύλου συσκίου· 24 καὶ σύνδεσμος ἐγενήθη ἐν τῇ γῇ, καὶ ἐποίησαν ἀπὸ πάντων τῶν βδελυγμάτων τῶν ἐθνῶν, ὧν ἐξῆρεν κύριος ἀπὸ προσώπου υἱῶν Ισραηλ. – 25 καὶ ἐγένετο ἐν τῷ ἐνιαυτῷ τῷ πέμπτῳ βασιλεύοντος Ροβοαμ ἀνέβη Σουσακιμ βασιλεὺς Αἰγύπτου ἐπὶ Ιερουσαλημ 26 καὶ ἔλαβεν πάντας τοὺς θησαυροὺς οἴκου κυρίου καὶ τοὺς θησαυροὺς οἴκου τοῦ βασιλέως καὶ τὰ δόρατα τὰ χρυσᾶ, ἃ ἔλαβεν Δαυιδ ἐκ χειρὸς τῶν παίδων Αδρααζαρ βασιλέως Σουβα καὶ εἰσήνεγκεν αὐτὰ εἰς Ιερουσαλημ, τὰ πάντα ἔλαβεν, ὅπλα τὰ χρυσᾶ. 27 καὶ ἐποίησεν Ροβοαμ ὁ βασιλεὺς ὅπλα χαλκᾶ ἀντ αὐτῶν. καὶ ἐπέθεντο ἐπ’ αὐτὸν οἱ ἡγούμενοι τῶν παρατρεχόντων οἱ φυλάσσοντες τὸν πυλῶνα οἴκου τοῦ βασιλέως. 28 καὶ ἐγένετο ὅτε εἰσεπορεύετο ὁ βασιλεὺς εἰς οἶκον κυρίου, καὶ ᾖρον αὐτὰ οἱ παρατρέχοντες καὶ ἀπηρείδοντο αὐτὰ εἰς τὸ θεε τῶν παρατρεχόντων. – 29 καὶ τὰ λοιπὰ τῶν λόγων Ροβοαμ καὶ πάντα, ἃ ἐποίησεν, οὐκ ἰδοὺ ταῦτα γεγραμμένα ἐν βιβλίῳ λόγων τῶν ἡμερῶν τοῖς βασιλεῦσιν Ιουδα; 30 καὶ πόλεμος ἦν ἀνὰ μέσον Ροβοαμ καὶ ἀνὰ μέσον Ιεροβοαμ πάσας τὰς ἡμέρας. 31 καὶ ἐκοιμήθη Ροβοαμ μετὰ τῶν πατέρων αὐτοῦ καὶ θάπτεται μετὰ τῶν πατέρων αὐτοῦ ἐν πόλει Δαυιδ, καὶ ἐβασίλευσεν Αβιου υἱὸς αὐτοῦ ἀντ αὐτοῦ.

22 καὶ ἐποίησεν Ροβοαμ τὸ πονηρὸν ἐνώπιον κυρίου καὶ παρεζήλωσεν αὐτὸν ἐν πᾶσιν, οἷς ἐποίησαν οἱ πατέρες αὐτοῦ, καὶ ἐν ταῖς ἁμαρτίαις αὐτῶν, αἷς ἥμαρτον,

23 καὶ ᾠκοδόμησαν ἑαυτοῖς ὑψηλὰ καὶ στήλας καὶ ἄλση ἐπὶ πάντα βουνὸν ὑψηλὸν καὶ ὑποκάτω παντὸς ξύλου συσκίου·

24 καὶ σύνδεσμος ἐγενήθη ἐν τῇ γῇ, καὶ ἐποίησαν ἀπὸ πάντων τῶν βδελυγμάτων τῶν ἐθνῶν, ὧν ἐξῆρεν κύριος ἀπὸ προσώπου υἱῶν Ισραηλ. –

25 καὶ ἐγένετο ἐν τῷ ἐνιαυτῷ τῷ πέμπτῳ βασιλεύοντος Ροβοαμ ἀνέβη Σουσακιμ βασιλεὺς Αἰγύπτου ἐπὶ Ιερουσαλημ

26 καὶ ἔλαβεν πάντας τοὺς θησαυροὺς οἴκου κυρίου καὶ τοὺς θησαυροὺς οἴκου τοῦ βασιλέως καὶ τὰ δόρατα τὰ χρυσᾶ, ἃ ἔλαβεν Δαυιδ ἐκ χειρὸς τῶν παίδων Αδρααζαρ βασιλέως Σουβα καὶ εἰσήνεγκεν αὐτὰ εἰς Ιερουσαλημ, τὰ πάντα ἔλαβεν, ὅπλα τὰ χρυσᾶ.

27 καὶ ἐποίησεν Ροβοαμ ὁ βασιλεὺς ὅπλα χαλκᾶ ἀντ αὐτῶν. καὶ ἐπέθεντο ἐπ’ αὐτὸν οἱ ἡγούμενοι τῶν παρατρεχόντων οἱ φυλάσσοντες τὸν πυλῶνα οἴκου τοῦ βασιλέως.

28 καὶ ἐγένετο ὅτε εἰσεπορεύετο ὁ βασιλεὺς εἰς οἶκον κυρίου, καὶ ᾖρον αὐτὰ οἱ παρατρέχοντες καὶ ἀπηρείδοντο αὐτὰ εἰς τὸ θεε τῶν παρατρεχόντων. –

29 καὶ τὰ λοιπὰ τῶν λόγων Ροβοαμ καὶ πάντα, ἃ ἐποίησεν, οὐκ ἰδοὺ ταῦτα γεγραμμένα ἐν βιβλίῳ λόγων τῶν ἡμερῶν τοῖς βασιλεῦσιν Ιουδα;

30 καὶ πόλεμος ἦν ἀνὰ μέσον Ροβοαμ καὶ ἀνὰ μέσον Ιεροβοαμ πάσας τὰς ἡμέρας.

31 καὶ ἐκοιμήθη Ροβοαμ μετὰ τῶν πατέρων αὐτοῦ καὶ θάπτεται μετὰ τῶν πατέρων αὐτοῦ ἐν πόλει Δαυιδ, καὶ ἐβασίλευσεν Αβιου υἱὸς αὐτοῦ ἀντ αὐτοῦ.

Traducerea catolică

Traducerea greacă bizantină

1 În vremea aceea, s-a îmbolnăvit Abía, fiul lui Ieroboám.

2 Ieroboám i-a zis soției sale: „Ridică-te, te rog, și schimbă-ți hainele, ca să nu se știe că ești soția lui Ieroboám, și du-te la Șílo! Iată, acolo este Ahía, profetul; el mi-a spus că voi fi rege peste poporul acesta.

3 Ia cu tine zece pâini, turte și un vas cu miere și mergi la el, iar el îți va spune ce va fi cu copilul!”.

4 Soția lui Ieroboám a făcut așa: s-a ridicat, s-a dus la Șílo și a intrat în casa lui Ahía. Ahía nu putea să vadă, căci ochii îi slăbiseră de bătrânețe.

5 Domnul îi spusese lui Ahía: „Soția lui Ieroboám va veni să te întrebe despre fiul ei, pentru că este bolnav. Să vorbești așa și așa! Când va veni ea, se va da drept alta”.

6 Când a auzit Ahía zgomotul pașilor ei, pe când ea intra pe ușă, a zis: „Intră, soție a lui Ieroboám! Pentru ce te dai drept alta? Sunt trimis [să-ți spun lucruri] grele.

7 Mergi și spune-i lui Ieroboám: «Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél: ‹Te-am ridicat din mijlocul poporului, te-am pus căpetenie peste poporul meu, Israél,

8 am smuls domnia de la casa lui Davíd și ți-am dat-o ție; dar nu ai fost ca slujitorul meu Davíd, care a păzit poruncile mele și m-a urmat cu toată inima lui, făcând numai ce este drept înaintea ochilor mei.

9 Ai făcut mai rău decât toți cei care au fost înaintea ta: te-ai dus să-ți faci alți dumnezei și chipuri turnate ca să mă mânii și m-ai dat la spatele tău.

10 De aceea, eu voi face să vină răul peste casa lui Ieroboám, voi nimici orice parte bărbătească a lui Ieroboám, fie legat, fie liber, în Israél și voi mătura casa lui Ieroboám cum se mătură gunoiul până se duce tot.

11 Cel care va muri [din casa lui] Ieroboám în cetate va fi mâncat de câini, iar cel ce va muri pe câmp va fi mâncat de păsările cerului. Căci Domnul a vorbit› ».

12 Tu ridică-te și mergi acasă! Când picioarele tale vor ajunge în cetate, copilul va muri.

13 Tot Israélul îl va jeli și-l vor îngropa; căci el este singurul [din casa lui] Ieroboám care va fi înmormântat, pentru că numai în el, din casa lui Ieroboám, s-a găsit ceva bun pentru Domnul Dumnezeul lui Israél.

14 Domnul va ridica peste Israél un rege care va nimici casa lui Ieroboám în ziua aceea. Ba chiar acum!

15 Domnul îl va lovi pe Israél și va fi ca trestia care se clatină în apă. Îl va dezrădăcina pe Israél din această țară bună pe care a dat-o părinților lor și-i va împrăștia dincolo de Râu, pentru că și-au făcut Așére, mâniindu-l pe Domnul.

16 Îl va abandona pe Israél din cauza păcatelor pe care le-a făcut Ieroboám și pentru că l-a făcut pe Israél să păcătuiască”.

17 Soția lui Ieroboám s-a ridicat, a plecat și a venit la Tirțá. Când a ajuns la pragul casei, copilul a murit.

18 L-au îngropat și l-a jelit tot Israélul, după cuvântul Domnului pe care-l spusese prin slujitorul său Ahía, profetul.

19 Celelalte fapte ale lui Ieroboám, cum a luptat și cum a fost rege, sunt scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél.

20 Zilele în care Ieroboám a fost rege au fost de douăzeci și doi de ani. Apoi a adormit cu părinții săi; și a fost rege Nadáb, fiul său, în locul lui.

21 Roboám, fiul lui Solomón, a domnit în Iúda. Avea patruzeci și unu de ani când a devenit rege și a domnit șaptesprezece ani la Ierusalím, cetatea pe care o alesese Domnul dintre toate triburile lui Israél ca să-și pună numele în ea. Numele mamei lui era Naamá din Amón.

22 Iúda a făcut ceea ce este rău înaintea Domnului; ei au provocat gelozia lui prin păcatele pe care le-au săvârșit mai mult decât o făcuseră părinții lor.

23 Și-au construit și ei înălțimi, stâlpi și Așére pe toate colinele înalte și sub orice copac verde.

24 Erau și desfrânați în țară. Au făcut după toate lucrurile abominábile ale neamurilor pe care le alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israél.

25 În al cincilea an al regelui Roboám, Șișác, regele Egiptului, a urcat împotriva Ierusalímului.

26 A luat vistieriile casei Domnului și vistieriile casei regelui: a luat tot. A luat toate scuturile de aur pe care le făcuse Solomón.

27 Regele Roboám a făcut în locul lor scuturi de bronz și le-a încredințat în mâna căpeteniilor alergătorilor care păzeau intrarea casei regelui.

28 Ori de câte ori regele mergea la casa Domnului, alergătorii le purtau; apoi le duceau înapoi în camera alergătorilor.

29 Celelalte fapte ale lui Roboám, tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda?

30 Totdeauna a fost război între Roboám și Ieroboám.

30 καὶ πόλεμος ἦν ἀνὰ μέσον Ροβοαμ καὶ ἀνὰ μέσον Ιεροβοαμ πάσας τὰς ἡμέρας.

31 Roboám a adormit cu părinții lui și a fost îngropat cu părinții lui în cetatea lui Davíd. Numele mamei lui era Naamá din Amón. Și a fost rege Abiám, fiul său, în locul lui.

Traducerea ortodoxă

Traducerea greacă bizantină

1 Într-o zi Ionatan, fiul lui Saul, a zis către tânărul care purta armele sale: „Hai să trecem la ceata Filistenilor, care e dincolo”, iar tatălui său nu i-a spus de aceasta.

2 Saul însă se afla la marginea Ghibeii, sub rodiul cel din Migron; cu el era o ceată ca de șase sute de oameni.

3 Și Ahia, fiul lui Ahituv, fratele lui Icabod, fiul lui Finees, feciorul lui Eli, preotul Domnului din Șilo, purta efodul. Poporul însă nu știa că Ionatan plecase.

4 Strâmtoarea prin care căuta Ionatan să se strecoare spre ceata Filistenilor trecea printre niște stânci ascuțite; numele uneia era Boțeț și numele alteia era Sene;

5 O stâncă se ridica la miazănoapte, spre Micmaș; cealaltă la miazăzi, spre Ghibeea.

6 Atunci a zis Ionatan către tânărul care purta armele sale: „Hai să trecem la acești netăiați împrejur; poate ne va ajuta Domnul, căci pentru Domnul nu e greu să izbăvească și prin puțini, ca și prin mulți”.

7 Cel ce purta armele a răspuns: „Fă tot ce-ți spune inima; mergi unde vrei și iată eu sunt cu tine”.

8 Iar Ionatan a zis: „Bine, atunci hai la acei oameni și să ne arătăm către ei.

9 Dacă ei ne vor zice: Stați până vom veni la voi, vom rămâne pe loc și nu ne vom sui la ei;

10 Iar de ne vor zice: Suiți-vă la noi, atunci ne vom sui, căci Domnul i-a dat în mâinile noastre și acesta va fi semnul pentru noi”.

11 Când au apărut ei amândoi în văzul cetei Filistenilor, atunci Filistenii au zis: „Iată Evreii ies din peșterile în care s-au ascuns”.

12 Apoi oamenii din ceata Filistenilor au strigat către Ionatan și către cel ce-i purta armele sale și a zis: „Suiți-vă la noi, că avem să vă spunem ceva”. Atunci Ionatan a zis către purtătorul lui de arme: „Vino după mine, că Domnul i-a dat în mâinile lui Israel”.

13 Și a început Ionatan să se urce, cățărându-se cu mâinile și cu picioarele, și cel ce-i purta armele se cățăra după el. Și au căzut Filistenii înaintea lui, iar cel ce purta armele în urma lui le da cele din urmă lovituri.

14 Și au căzut în acest atac dintâi, săvârșit de Ionatan și de purtătorul lui de arme ca la douăzeci de oameni, pe o bucată de loc cât o jumătate de pogon, atât cât pot să are doi boi într-o zi.

15 Atunci s-a făcut învălmășeală în tabăra din câmp și în tot poporul; rândurile dinainte ce pustiau țara s-au umplut de frică și nu voiau să se lupte; toată țara s-a cutremurat și i-a cuprins frică mare de la Domnul.

16 Atunci străjile lui Saul din Ghibeea lui Veniamin au văzut că mulțimea se împrăștie și fuge încolo și încoace.

17 Saul a zis către oamenii care erau cu el: „Căutați și vedeți care din ai noștri a plecat”. Și au căutat și iată nu erau Ionatan și purtătorul lui de arme.

18 A zis Saul către Ahia: „Adu chivotul lui Dumnezeu”, căci chivotul lui Dumnezeu în vremea aceea era cu fiii lui Israel.

19 Și pe când grăia încă Saul cu preotul, tulburarea din tabăra Filistenilor se lățea și creștea din ce în ce mai mult. Atunci Saul a zis către preot: „Încrucișează-ți mâinile!”

20 Și a strigat Saul și tot poporul care era cu el și au venit la locul luptei și iată acolo sabia fiecăruia era ridicată asupra aproapelui său și tulburarea era foarte mare.

21 Atunci și Evreii, care mai dinainte erau la Filisteni și care umblau pretutindeni în tabăra lor, s-au unit cu Israeliții cei ce erau cu Saul și Ionatan;

22 Și toți Israeliții care se ascunseseră în muntele lui Efraim, auzind că Filistenii au fugit, s-au unit de asemenea cu ai lor la luptă.

23 Și a izbăvit Domnul în ziua aceea pe Israel; lupta se întinsese însă până la Bet-Aven. Și tot poporul care era cu Saul era ca la zece mii de bărbați; și se da război în toate cetățile din muntele lui Efraim.

24 În ziua aceea s-au obosit oamenii din Israel. Iar Saul a pus poporul să jure, zicând: „Blestemat tot cel ce va mânca până seara, până când eu îmi voi răzbuna pe vrăjmașii mei”. De aceea nimeni din popor n-a gustat hrană,

25 Ci s-a dus tot poporul în pădure, și acolo într-o poiană era miere.

26 Și a intrat poporul în pădure și a zis: „Iată curge miere”. Dar nimeni nu și-a dus mâna spre gura sa, căci poporul se temea de blestem.

27 Ionatan însă nu auzise de jurământul pe care-l pusese tatăl său pe popor; și, întinzând vârful toiagului ce-l avea în mână, l-a muiat într-un fagure de miere și, întorcându-l cu mâna spre gura sa, i s-au luminat ochii.

28 Atunci unul din popor i-a spus: „Tatăl tău a pus jurământ asupra poporului, zicând: Blestemat să fie cel ce va gusta astăzi hrană, și de aceea poporul e istovit”.

29 Dar Ionatan a zis: „Tatăl meu a tulburat țara. Iată mie mi s-au luminat ochii când am gustat puțin din această miere.

30 De ar fi mâncat astăzi poporul din prăzile ce s-au găsit la vrăjmașii lor, oare n-ar fi fost mai mare înfrângerea Filistenilor?”

30 καὶ πόλεμος ἦν ἀνὰ μέσον Ροβοαμ καὶ ἀνὰ μέσον Ιεροβοαμ πάσας τὰς ἡμέρας.

31 În ziua aceea au bătut pe Filisteni de la Micmaș până la Aialon, dar poporul se istovise peste măsură.

32 Și s-a aruncat poporul asupra prăzilor și a luat oi și boi și viței și au junghiat pe pământ și au mâncat oamenii carne cu sânge.

33 Și i s-a vestit lui Saul, zicându-i-se: „Iată poporul a greșit înaintea Domnului, mâncând carne cu sânge”. Atunci Saul a zis: „Voi ați greșit. Prăvăliți acum aici spre mine o piatră mare”.

34 Apoi a zis Saul: „Treceți prin popor și ziceți-i: „Să-și aducă fiecare la mine boul său și oaia și să înjunghiați aici și să mâncați, și să nu greșiți înaintea Domnului mâncând carne cu sânge”. Și toți din popor și-au adus cu mâna sa fiecare boul său, noaptea, și l-au junghiat acolo.

35 Și a zidit Saul jertfelnic Domnului; acesta a fost cel dintâi jertfelnic făcut de el Domnului.

36 Atunci a zis Saul: „Hai după Filisteni noaptea aceasta și să-i prădăm până dimineața și să nu lăsăm din ei nici un om”. Iar ei au zis: „Fă tot ce este bine în ochii tăi”. Preotul însă a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu!”

37 Și a întrebat Saul pe Dumnezeu: „Să merg eu oare după Filisteni? Îi vei da, oare, pe ei în mâinile lui Israel?” Dar El nu i-a răspuns în ziua aceea.

38 Atunci Saul a zis: „Să vină aici toate căpeteniile poporului și voi căuta să aflu asupra cui este păcatul acum.

39 Că viu este Domnul, Cel ce a izbăvit pe Israel, că de va fi chiar asupra lui Ionatan, fiul meu, apoi și el va muri. Dar nimeni din tot poporul nu i-a răspuns.

40 Și a zis Saul către toți Israeliții: „Stați voi de o parte iar eu și Ionatan, fiul meu, vom sta de altă parte”. Și a răspuns poporul lui Saul: „Fă ce este bine în ochii tăi!” Apoi Saul a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentru ce n-ai răspuns Tu acum robului Tău? Dacă vina este asupra mea sau asupra fiului meu Ionatan, Domnul Dumnezeul lui Israel, fă să iasă Urim, dacă vina este asupra poporului Tău Israel, fă să iasă Tumim.

41 Și sorțul a căzut pe Saul și pe Ionatan, iar poporul a ieșit drept.

42 Atunci Saul a zis: „Aruncați sorți asupra mea și asupra lui Ionatan, fiul meu, și pe cine-l va arăta Domnul, acela să moară”. Poporul însă a zis: „Să nu fie așa!” Dar Saul a stăruit în hotărârea sa, și au aruncat sorți asupra sa și a lui Ionatan, fiul lui, și a căzut sorțul pe Ionatan.

43 Atunci Saul a zis către Ionatan: „Spune-mi ce ai făcut?” Iar Ionatan i-a răspuns și a zis: „Doar am gustat puțină miere cu vârful toiagului pe care îl aveam în mână și iată trebuie să mor”.

44 Iar Saul a zis: „Așa și așa să-mi facă mie Dumnezeu și încă și mai mult să-mi facă, dacă nu vei muri astăzi, Ionatane!”

45 Dar poporul a zis către Saul: „Să moară oare Ionatan care a adus o izbăvire așa de minunată poporului! Să nu fie aceasta! Viu este Domnul, nici un păr din capul lui nu va cădea, pentru că el cu Dumnezeu a lucrat astăzi!” Și a izbăvit poporul pe Ionatan și el n-a murit.

46 Și s-a întors Saul de la urmărirea Filistenilor, iar Filistenii s-au dus la locul lor.

47 Astfel și-a întărit Saul domnia sa peste Israel și s-a luptat cu toți vrăjmașii de primprejur: cu Moab și Amoniții, cu Edom, cu regii din Țoba și cu Filistenii și pretutindeni, împotriva oricui a mers, a avut izbândă.

48 Și și-a rânduit oaste, a bătut pe Amalec și a izbăvit pe Israel din mâinile jefuitorilor săi.

49 Fiii lui Saul erau: Ionatan, Iesui și Melchișua; iar numele celor două fiice ale sale erau: Merob, numele celei mai mari, și Micol, numele celei mai mici.

50 Iar numele femeii lui Saul era Ahinoam, fiica lui Ahimaaț, iar numele căpeteniei oștirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.

51 Chiș era tatăl lui Saul, Ner era tatăl lui Abner, fiul lui Abiel.

52 În tot timpul domniei lui Saul s-au dus războaie crâncene cu Filistenii. Când Saul vedea vreun om voinic și războinic, îl lua la el.