1 Καὶ εἶπεν Ηλιου ὁ προφήτης ὁ Θεσβίτης ἐκ Θεσβων τῆς Γαλααδ πρὸς Αχααβ Ζῇ κύριος ὁ θεὸς τῶν δυνάμεων ὁ θεὸς Ισραηλ, ᾧ παρέστην ἐνώπιον αὐτοῦ, εἰ ἔσται τὰ ἔτη ταῦτα δρόσος καὶ ὑετὸς ὅτι εἰ μὴ διὰ στόματος λόγου μου.
2 καὶ ἐγένετο ῥῆμα κυρίου πρὸς Ηλιου
3 Πορεύου ἐντεῦθεν κατὰ ἀνατολὰς καὶ κρύβηθι ἐν τῷ χειμάρρῳ Χορραθ τοῦ ἐπὶ προσώπου τοῦ Ιορδάνου·
4 καὶ ἔσται ἐκ τοῦ χειμάρρου πίεσαι ὕδωρ, καὶ τοῖς κόραξιν ἐντελοῦμαι διατρέφειν σε ἐκεῖ.
5 καὶ ἐποίησεν Ηλιου κατὰ τὸ ῥῆμα κυρίου καὶ ἐκάθισεν ἐν τῷ χειμάρρῳ Χορραθ ἐπὶ προσώπου τοῦ Ιορδάνου.
6 καὶ οἱ κόρακες ἔφερον αὐτῷ ἄρτους τὸ πρωὶ καὶ κρέα τὸ δείλης, καὶ ἐκ τοῦ χειμάρρου ἔπινεν ὕδωρ.
7 Καὶ ἐγένετο μετὰ ἡμέρας καὶ ἐξηράνθη ὁ χειμάρρους, ὅτι οὐκ ἐγένετο ὑετὸς ἐπὶ τῆς γῆς.
8 καὶ ἐγένετο ῥῆμα κυρίου πρὸς Ηλιου
9 Ἀνάστηθι καὶ πορεύου εἰς Σαρεπτα τῆς Σιδωνίας· ἰδοὺ ἐντέταλμαι ἐκεῖ γυναικὶ χήρᾳ τοῦ διατρέφειν σε.
10 καὶ ἀνέστη καὶ ἐπορεύθη εἰς Σαρεπτα εἰς τὸν πυλῶνα τῆς πόλεως, καὶ ἰδοὺ ἐκεῖ γυνὴ χήρα συνέλεγεν ξύλα· καὶ ἐβόησεν ὀπίσω αὐτῆς Ηλιου καὶ εἶπεν αὐτῇ Λαβὲ δή μοι ὀλίγον ὕδωρ εἰς ἄγγος καὶ πίομαι.
11 καὶ ἐπορεύθη λαβεῖν, καὶ ἐβόησεν ὀπίσω αὐτῆς Ηλιου καὶ εἶπεν Λήμψῃ δή μοι ψωμὸν ἄρτου ἐν τῇ χειρί σου.
12 καὶ εἶπεν ἡ γυνή Ζῇ κύριος ὁ θεός σου, εἰ ἔστιν μοι ἐγκρυφίας ἀλλ’ ἢ ὅσον δρὰξ ἀλεύρου ἐν τῇ ὑδρίᾳ καὶ ὀλίγον ἔλαιον ἐν τῷ καψάκῃ· καὶ ἰδοὺ ἐγὼ συλλέγω δύο ξυλάρια καὶ εἰσελεύσομαι καὶ ποιήσω αὐτὸ ἐμαυτῇ καὶ τοῖς τέκνοις μου, καὶ φαγόμεθα καὶ ἀποθανούμεθα.
13 καὶ εἶπεν πρὸς αὐτὴν Ηλιου Θάρσει, εἴσελθε καὶ ποίησον κατὰ τὸ ῥῆμά σου· ἀλλὰ ποίησον ἐμοὶ ἐκεῖθεν ἐγκρυφίαν μικρὸν ἐν πρώτοις καὶ ἐξοίσεις μοι, σαυτῇ δὲ καὶ τοῖς τέκνοις σου ποιήσεις ἐπ’ ἐσχάτου·
14 ὅτι τάδε λέγει κύριος Ἡ ὑδρία τοῦ ἀλεύρου οὐκ ἐκλείψει καὶ ὁ καψάκης τοῦ ἐλαίου οὐκ ἐλαττονήσει ἕως ἡμέρας τοῦ δοῦναι κύριον τὸν ὑετὸν ἐπὶ τῆς γῆς.
15 καὶ ἐπορεύθη ἡ γυνὴ καὶ ἐποίησεν· καὶ ἤσθιεν αὐτὴ καὶ αὐτὸς καὶ τὰ τέκνα αὐτῆς.
16 καὶ ἡ ὑδρία τοῦ ἀλεύρου οὐκ ἐξέλιπεν καὶ ὁ καψάκης τοῦ ἐλαίου οὐκ ἐλαττονώθη κατὰ τὸ ῥῆμα κυρίου, ὃ ἐλάλησεν ἐν χειρὶ Ηλιου.
17 Καὶ ἐγένετο μετὰ ταῦτα καὶ ἠρρώστησεν ὁ υἱὸς τῆς γυναικὸς τῆς κυρίας τοῦ οἴκου, καὶ ἦν ἡ ἀρρωστία αὐτοῦ κραταιὰ σφόδρα, ἕως οὗ οὐχ ὑπελείφθη ἐν αὐτῷ πνεῦμα.
18 καὶ εἶπεν πρὸς Ηλιου Τί ἐμοὶ καὶ σοί, ἄνθρωπε τοῦ θεοῦ; εἰσῆλθες πρός με τοῦ ἀναμνῆσαι τὰς ἀδικίας μου καὶ θανατῶσαι τὸν υἱόν μου.
19 καὶ εἶπεν Ηλιου πρὸς τὴν γυναῖκα Δός μοι τὸν υἱόν σου. καὶ ἔλαβεν αὐτὸν ἐκ τοῦ κόλπου αὐτῆς καὶ ἀνήνεγκεν αὐτὸν εἰς τὸ ὑπερῷον, ἐν ᾧ αὐτὸς ἐκάθητο ἐκεῖ, καὶ ἐκοίμισεν αὐτὸν ἐπὶ τῆς κλίνης αὐτοῦ.
20 καὶ ἀνεβόησεν Ηλιου καὶ εἶπεν Οἴμμοι, κύριε ὁ μάρτυς τῆς χήρας, μεθ’ ἧς ἐγὼ κατοικῶ μετ’ αὐτῆς, σὺ κεκάκωκας τοῦ θανατῶσαι τὸν υἱὸν αὐτῆς.
21 καὶ ἐνεφύσησεν τῷ παιδαρίῳ τρὶς καὶ ἐπεκαλέσατο τὸν κύριον καὶ εἶπεν Κύριε ὁ θεός μου, ἐπιστραφήτω δὴ ἡ ψυχὴ τοῦ παιδαρίου τούτου εἰς αὐτόν.
22 καὶ ἐγένετο οὕτως, καὶ ἀνεβόησεν τὸ παιδάριον.
23 καὶ κατήγαγεν αὐτὸν ἀπὸ τοῦ ὑπερῴου εἰς τὸν οἶκον καὶ ἔδωκεν αὐτὸν τῇ μητρὶ αὐτοῦ· καὶ εἶπεν Ηλιου Βλέπε, ζῇ ὁ υἱός σου.
24 καὶ εἶπεν ἡ γυνὴ πρὸς Ηλιου Ἰδοὺ ἔγνωκα ὅτι ἄνθρωπος θεοῦ εἶ σὺ καὶ ῥῆμα κυρίου ἐν στόματί σου ἀληθινόν.
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 Ilíe din Tíșbe, unul dintre locuitorii din Galaád, i-a zis lui Aháb: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israél, în fața căruia stau, că în anii aceștia nu va fi nici rouă, nici ploaie decât la cuvântul meu”.
1 Καὶ εἶπεν Ηλιου ὁ προφήτης ὁ Θεσβίτης ἐκ Θεσβων τῆς Γαλααδ πρὸς Αχααβ Ζῇ κύριος ὁ θεὸς τῶν δυνάμεων ὁ θεὸς Ισραηλ, ᾧ παρέστην ἐνώπιον αὐτοῦ, εἰ ἔσται τὰ ἔτη ταῦτα δρόσος καὶ ὑετὸς ὅτι εἰ μὴ διὰ στόματος λόγου μου.
2 Cuvântul Domnului a fost [adresat] către [Ilíe]:
2 καὶ ἐγένετο ῥῆμα κυρίου πρὸς Ηλιου
3 „Pleacă de aici, întoarce-te spre răsărit și ascunde-te lângă pârâul Cherít, care este în fața Iordánului!
3 Πορεύου ἐντεῦθεν κατὰ ἀνατολὰς καὶ κρύβηθι ἐν τῷ χειμάρρῳ Χορραθ τοῦ ἐπὶ προσώπου τοῦ Ιορδάνου·
4 Vei bea apă din pârâu și am poruncit corbilor să se îngrijească de tine acolo”.
4 καὶ ἔσται ἐκ τοῦ χειμάρρου πίεσαι ὕδωρ, καὶ τοῖς κόραξιν ἐντελοῦμαι διατρέφειν σε ἐκεῖ.
5 El a plecat și a făcut după cuvântul Domnului. A mers și a locuit lângă pârâul Cherít, care este în fața Iordánului.
5 καὶ ἐποίησεν Ηλιου κατὰ τὸ ῥῆμα κυρίου καὶ ἐκάθισεν ἐν τῷ χειμάρρῳ Χορραθ ἐπὶ προσώπου τοῦ Ιορδάνου.
6 Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața și pâine și carne seara, iar el bea apă din pârâu.
6 καὶ οἱ κόρακες ἔφερον αὐτῷ ἄρτους τὸ πρωὶ καὶ κρέα τὸ δείλης, καὶ ἐκ τοῦ χειμάρρου ἔπινεν ὕδωρ.
7 Dar după ceva timp, pârâul a secat, căci nu mai fusese ploaie în țară.
7 Καὶ ἐγένετο μετὰ ἡμέρας καὶ ἐξηράνθη ὁ χειμάρρους, ὅτι οὐκ ἐγένετο ὑετὸς ἐπὶ τῆς γῆς.
8 Atunci, cuvântul Domnului i-a fost către [Ilíe]:
8 καὶ ἐγένετο ῥῆμα κυρίου πρὸς Ηλιου
9 „Ridică-te, mergi la Sarépta din Sidón și rămâi acolo! Iată, am poruncit acolo unei femei văduve să se îngrijească de tine!”.
9 Ἀνάστηθι καὶ πορεύου εἰς Σαρεπτα τῆς Σιδωνίας· ἰδοὺ ἐντέταλμαι ἐκεῖ γυναικὶ χήρᾳ τοῦ διατρέφειν σε.
10 [Ilíe] s-a ridicat și a mers la Sarépta. Când a ajuns la poarta cetății, iată, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne! El a strigat către ea și i-a zis: „Adu-mi, te rog, puțină apă într-un vas ca să beau!”.
10 καὶ ἀνέστη καὶ ἐπορεύθη εἰς Σαρεπτα εἰς τὸν πυλῶνα τῆς πόλεως, καὶ ἰδοὺ ἐκεῖ γυνὴ χήρα συνέλεγεν ξύλα· καὶ ἐβόησεν ὀπίσω αὐτῆς Ηλιου καὶ εἶπεν αὐτῇ Λαβὲ δή μοι ὀλίγον ὕδωρ εἰς ἄγγος καὶ πίομαι.
11 Ea a plecat ca să-i aducă, iar el a strigat către ea: „Adu-mi, te rog, și o bucată de pâine!”.
11 καὶ ἐπορεύθη λαβεῖν, καὶ ἐβόησεν ὀπίσω αὐτῆς Ηλιου καὶ εἶπεν Λήμψῃ δή μοι ψωμὸν ἄρτου ἐν τῇ χειρί σου.
12 Ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău că nu am nimic copt, ci doar un pumn de făină într-un vas și puțin ulei într-un urcior. Iată, strâng două vreascuri ca să merg să pregătesc pentru mine și pentru fiul meu: vom mânca și apoi vom muri”.
12 καὶ εἶπεν ἡ γυνή Ζῇ κύριος ὁ θεός σου, εἰ ἔστιν μοι ἐγκρυφίας ἀλλ’ ἢ ὅσον δρὰξ ἀλεύρου ἐν τῇ ὑδρίᾳ καὶ ὀλίγον ἔλαιον ἐν τῷ καψάκῃ· καὶ ἰδοὺ ἐγὼ συλλέγω δύο ξυλάρια καὶ εἰσελεύσομαι καὶ ποιήσω αὐτὸ ἐμαυτῇ καὶ τοῖς τέκνοις μου, καὶ φαγόμεθα καὶ ἀποθανούμεθα.
13 Ilíe i-a zis: „Nu te teme, mergi și fă după cuvântul tău! Dar fă pentru mine o turtă mică mai întâi și adu-mi-o; apoi vei face pentru tine și pentru fiul tău!
13 καὶ εἶπεν πρὸς αὐτὴν Ηλιου Θάρσει, εἴσελθε καὶ ποίησον κατὰ τὸ ῥῆμά σου· ἀλλὰ ποίησον ἐμοὶ ἐκεῖθεν ἐγκρυφίαν μικρὸν ἐν πρώτοις καὶ ἐξοίσεις μοι, σαυτῇ δὲ καὶ τοῖς τέκνοις σου ποιήσεις ἐπ’ ἐσχάτου·
14 Căci așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél:
«Vasul cu făină nu se va termina
și untdelemnul din urcior nu se va împuțina
până în ziua când Domnul
va da ploaie peste fața pământului»”.
14 ὅτι τάδε λέγει κύριος Ἡ ὑδρία τοῦ ἀλεύρου οὐκ ἐκλείψει καὶ ὁ καψάκης τοῦ ἐλαίου οὐκ ἐλαττονήσει ἕως ἡμέρας τοῦ δοῦναι κύριον τὸν ὑετὸν ἐπὶ τῆς γῆς.
15 Ea a mers și a făcut după cuvântul lui Ilíe. Și au mâncat el, ea și casa ei mult timp.
15 καὶ ἐπορεύθη ἡ γυνὴ καὶ ἐποίησεν· καὶ ἤσθιεν αὐτὴ καὶ αὐτὸς καὶ τὰ τέκνα αὐτῆς.
16 Vasul cu făină nu s-a terminat și untdelemnul din urcior nu s-a împuținat, după cuvântul Domnului pe care l-a spus prin Ilíe.
16 καὶ ἡ ὑδρία τοῦ ἀλεύρου οὐκ ἐξέλιπεν καὶ ὁ καψάκης τοῦ ἐλαίου οὐκ ἐλαττονώθη κατὰ τὸ ῥῆμα κυρίου, ὃ ἐλάλησεν ἐν χειρὶ Ηλιου.
17 După aceea, s-a îmbolnăvit fiul femeii, stăpâna casei. Boala lui a fost foarte grea până când nu a mai rămas în el suflare.
17 Καὶ ἐγένετο μετὰ ταῦτα καὶ ἠρρώστησεν ὁ υἱὸς τῆς γυναικὸς τῆς κυρίας τοῦ οἴκου, καὶ ἦν ἡ ἀρρωστία αὐτοῦ κραταιὰ σφόδρα, ἕως οὗ οὐχ ὑπελείφθη ἐν αὐτῷ πνεῦμα.
18 [Femeia] i-a zis lui Ilíe: „Ce este între mine și tine, om al lui Dumnezeu? Ai venit la mine să-mi amintești nelegiuirea și să faci să-mi moară fiul?”.
18 καὶ εἶπεν πρὸς Ηλιου Τί ἐμοὶ καὶ σοί, ἄνθρωπε τοῦ θεοῦ; εἰσῆλθες πρός με τοῦ ἀναμνῆσαι τὰς ἀδικίας μου καὶ θανατῶσαι τὸν υἱόν μου.
19 El i-a zis: „Dă-mi-l pe fiul tău!”. El l-a luat de la sânul ei, l-a urcat în camera de sus unde locuia el și l-a culcat pe patul lui.
19 καὶ εἶπεν Ηλιου πρὸς τὴν γυναῖκα Δός μοι τὸν υἱόν σου. καὶ ἔλαβεν αὐτὸν ἐκ τοῦ κόλπου αὐτῆς καὶ ἀνήνεγκεν αὐτὸν εἰς τὸ ὑπερῷον, ἐν ᾧ αὐτὸς ἐκάθητο ἐκεῖ, καὶ ἐκοίμισεν αὐτὸν ἐπὶ τῆς κλίνης αὐτοῦ.
20 Apoi l-a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeul meu, oare chiar vrei să-i faci rău văduvei care mă găzduiește la ea și să faci să-i moară fiul?”.
20 καὶ ἀνεβόησεν Ηλιου καὶ εἶπεν Οἴμμοι, κύριε ὁ μάρτυς τῆς χήρας, μεθ’ ἧς ἐγὼ κατοικῶ μετ’ αὐτῆς, σὺ κεκάκωκας τοῦ θανατῶσαι τὸν υἱὸν αὐτῆς.
21 S-a întins de trei ori peste copil, l-a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeul meu, fă, te rog, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!”.
21 καὶ ἐνεφύσησεν τῷ παιδαρίῳ τρὶς καὶ ἐπεκαλέσατο τὸν κύριον καὶ εἶπεν Κύριε ὁ θεός μου, ἐπιστραφήτω δὴ ἡ ψυχὴ τοῦ παιδαρίου τούτου εἰς αὐτόν.
22 Domnul a ascultat glasul lui Ilíe și s-a întors sufletul copilului în el și a fost viu.
22 καὶ ἐγένετο οὕτως, καὶ ἀνεβόησεν τὸ παιδάριον.
23 Ilíe a luat copilul, l-a coborât din camera de sus în casă și l-a dat mamei lui. Și a zis Ilíe: „Iată, fiul tău este viu!”.
23 καὶ κατήγαγεν αὐτὸν ἀπὸ τοῦ ὑπερῴου εἰς τὸν οἶκον καὶ ἔδωκεν αὐτὸν τῇ μητρὶ αὐτοῦ· καὶ εἶπεν Ηλιου Βλέπε, ζῇ ὁ υἱός σου.
24 Femeia i-a zis lui Ilíe: „Acum știu că ești un om al lui Dumnezeu și cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”.
24 καὶ εἶπεν ἡ γυνὴ πρὸς Ηλιου Ἰδοὺ ἔγνωκα ὅτι ἄνθρωπος θεοῦ εἶ σὺ καὶ ῥῆμα κυρίου ἐν στόματί σου ἀληθινόν.
Traducerea ortodoxă
Traducerea greacă bizantină
1 În vremea aceea Filistenii și-au strâns oștile pentru război și au tăbărât la Soco cel din Iuda și și-au așezat tabăra între Soco și Azeca, la Efes-Damim.
1 Καὶ εἶπεν Ηλιου ὁ προφήτης ὁ Θεσβίτης ἐκ Θεσβων τῆς Γαλααδ πρὸς Αχααβ Ζῇ κύριος ὁ θεὸς τῶν δυνάμεων ὁ θεὸς Ισραηλ, ᾧ παρέστην ἐνώπιον αὐτοῦ, εἰ ἔσται τὰ ἔτη ταῦτα δρόσος καὶ ὑετὸς ὅτι εἰ μὴ διὰ στόματος λόγου μου.
2 Iar Saul cu Israeliții s-au adunat și și-au așezat tabăra la Valea Stejarului și s-au pregătit de luptă cu Filistenii.
2 καὶ ἐγένετο ῥῆμα κυρίου πρὸς Ηλιου
3 Filistenii stăteau pe munte de o parte și Israeliții stăteau pe munte de altă parte, iar la mijloc era valea.
3 Πορεύου ἐντεῦθεν κατὰ ἀνατολὰς καὶ κρύβηθι ἐν τῷ χειμάρρῳ Χορραθ τοῦ ἐπὶ προσώπου τοῦ Ιορδάνου·
4 Atunci a ieșit din tabăra Filistenilor un luptător cu numele Goliat, din Gat. Acesta era la statură de șase coți și o palmă.
4 καὶ ἔσται ἐκ τοῦ χειμάρρου πίεσαι ὕδωρ, καὶ τοῖς κόραξιν ἐντελοῦμαι διατρέφειν σε ἐκεῖ.
5 Pe cap avea coif de aramă și era îmbrăcat cu platoșă în solzi; greutatea platoșei lui cântărea cinci mii de sicli de aramă;
5 καὶ ἐποίησεν Ηλιου κατὰ τὸ ῥῆμα κυρίου καὶ ἐκάθισεν ἐν τῷ χειμάρρῳ Χορραθ ἐπὶ προσώπου τοῦ Ιορδάνου.
6 În picioare avea cizme cu tureci de aramă și la umăr purta un scut de aramă.
6 καὶ οἱ κόρακες ἔφερον αὐτῷ ἄρτους τὸ πρωὶ καὶ κρέα τὸ δείλης, καὶ ἐκ τοῦ χειμάρρου ἔπινεν ὕδωρ.
7 Coada suliței lui era ca sulul de la războaiele de țesut, iar fierul suliței era de șase sute sicli de fier, și înaintea lui mergea purtătorul lui de arme.
7 Καὶ ἐγένετο μετὰ ἡμέρας καὶ ἐξηράνθη ὁ χειμάρρους, ὅτι οὐκ ἐγένετο ὑετὸς ἐπὶ τῆς γῆς.
8 Și a început acesta să strige către cetele lui Israel și să le zică: „De ce ați ieșit voi să vă războiți? Nu sunt eu oare filistean, iar voi robii lui Saul? Alegeți dintre voi un om să se coboare la mine!
8 καὶ ἐγένετο ῥῆμα κυρίου πρὸς Ηλιου
9 De se va putea acela lupta cu mine și mă va ucide, atunci noi să fim robii voștri; iar de-l voi birui eu și-l voi ucide, atunci voi să firi robii noștri și să ne slujiți nouă”.
9 Ἀνάστηθι καὶ πορεύου εἰς Σαρεπτα τῆς Σιδωνίας· ἰδοὺ ἐντέταλμαι ἐκεῖ γυναικὶ χήρᾳ τοῦ διατρέφειν σε.
10 Și a mai zis filisteanul: „Astăzi voi rușina tabăra lui Israel. Dați-ne un om și ne vom lupta în doi”.
10 καὶ ἀνέστη καὶ ἐπορεύθη εἰς Σαρεπτα εἰς τὸν πυλῶνα τῆς πόλεως, καὶ ἰδοὺ ἐκεῖ γυνὴ χήρα συνέλεγεν ξύλα· καὶ ἐβόησεν ὀπίσω αὐτῆς Ηλιου καὶ εἶπεν αὐτῇ Λαβὲ δή μοι ὀλίγον ὕδωρ εἰς ἄγγος καὶ πίομαι.
11 Și a auzit Saul și toți Israeliții cuvintele acestea ale filisteanului și s-au speriat și s-au temut foarte tare.
11 καὶ ἐπορεύθη λαβεῖν, καὶ ἐβόησεν ὀπίσω αὐτῆς Ηλιου καὶ εἶπεν Λήμψῃ δή μοι ψωμὸν ἄρτου ἐν τῇ χειρί σου.
12 David era feciorul unui efraimit din Betleemul lui Iuda, anume Iesei, care avea opt feciori. Acest om în zilele lui Saul ajunsese la bătrânețe și era cel mai bătrân între ceilalți oameni.
12 καὶ εἶπεν ἡ γυνή Ζῇ κύριος ὁ θεός σου, εἰ ἔστιν μοι ἐγκρυφίας ἀλλ’ ἢ ὅσον δρὰξ ἀλεύρου ἐν τῇ ὑδρίᾳ καὶ ὀλίγον ἔλαιον ἐν τῷ καψάκῃ· καὶ ἰδοὺ ἐγὼ συλλέγω δύο ξυλάρια καὶ εἰσελεύσομαι καὶ ποιήσω αὐτὸ ἐμαυτῇ καὶ τοῖς τέκνοις μου, καὶ φαγόμεθα καὶ ἀποθανούμεθα.
13 Cei trei feciori mai mari ai lui Iesei plecaseră cu Saul la război. Numele acestor feciori mai mari ai lui, care se duseră la război, erau: cel mai mare Eliab, al doilea după el Aminadab și al treilea Șama.
13 καὶ εἶπεν πρὸς αὐτὴν Ηλιου Θάρσει, εἴσελθε καὶ ποίησον κατὰ τὸ ῥῆμά σου· ἀλλὰ ποίησον ἐμοὶ ἐκεῖθεν ἐγκρυφίαν μικρὸν ἐν πρώτοις καὶ ἐξοίσεις μοι, σαυτῇ δὲ καὶ τοῖς τέκνοις σου ποιήσεις ἐπ’ ἐσχάτου·
14 David însă era cel mai mic. Când cei trei mai mari plecaseră cu Saul,
14 ὅτι τάδε λέγει κύριος Ἡ ὑδρία τοῦ ἀλεύρου οὐκ ἐκλείψει καὶ ὁ καψάκης τοῦ ἐλαίου οὐκ ἐλαττονήσει ἕως ἡμέρας τοῦ δοῦναι κύριον τὸν ὑετὸν ἐπὶ τῆς γῆς.
15 David se întorsese de la Saul, ca să pască oile tatălui său în Betleem.
15 καὶ ἐπορεύθη ἡ γυνὴ καὶ ἐποίησεν· καὶ ἤσθιεν αὐτὴ καὶ αὐτὸς καὶ τὰ τέκνα αὐτῆς.
16 Filisteanul acela însă ieșea dimineața și seara și s-a arătat patruzeci de zile.
16 καὶ ἡ ὑδρία τοῦ ἀλεύρου οὐκ ἐξέλιπεν καὶ ὁ καψάκης τοῦ ἐλαίου οὐκ ἐλαττονώθη κατὰ τὸ ῥῆμα κυρίου, ὃ ἐλάλησεν ἐν χειρὶ Ηλιου.
17 Atunci a zis Iesei către David, fiul său: „Ia pentru frații tăi o efă de grăunțe uscate și aceste zece pâini și du-le cât mai degrabă în tabără la frații tăi;
17 Καὶ ἐγένετο μετὰ ταῦτα καὶ ἠρρώστησεν ὁ υἱὸς τῆς γυναικὸς τῆς κυρίας τοῦ οἴκου, καὶ ἦν ἡ ἀρρωστία αὐτοῦ κραταιὰ σφόδρα, ἕως οὗ οὐχ ὑπελείφθη ἐν αὐτῷ πνεῦμα.
18 Iar acești zece cași du-i căpeteniei celei peste mia lor; cercetează de sănătatea lor și află ce nevoi au”.
18 καὶ εἶπεν πρὸς Ηλιου Τί ἐμοὶ καὶ σοί, ἄνθρωπε τοῦ θεοῦ; εἰσῆλθες πρός με τοῦ ἀναμνῆσαι τὰς ἀδικίας μου καὶ θανατῶσαι τὸν υἱόν μου.
19 Atunci Saul și ei și toți Israeliții se aflau în Valea Stejarului și se pregăteau de luptă cu Filistenii.
19 καὶ εἶπεν Ηλιου πρὸς τὴν γυναῖκα Δός μοι τὸν υἱόν σου. καὶ ἔλαβεν αὐτὸν ἐκ τοῦ κόλπου αὐτῆς καὶ ἀνήνεγκεν αὐτὸν εἰς τὸ ὑπερῷον, ἐν ᾧ αὐτὸς ἐκάθητο ἐκεῖ, καὶ ἐκοίμισεν αὐτὸν ἐπὶ τῆς κλίνης αὐτοῦ.
20 S-a sculat deci David dis-de-dimineață și, încredințând oile unui păstor, a luat sacul și a plecat, cum îi zisese Iesei, și a ajuns în tabără când oștirea era așezată în linie de bătaie și se gătea cu strigăte de război.
20 καὶ ἀνεβόησεν Ηλιου καὶ εἶπεν Οἴμμοι, κύριε ὁ μάρτυς τῆς χήρας, μεθ’ ἧς ἐγὼ κατοικῶ μετ’ αὐτῆς, σὺ κεκάκωκας τοῦ θανατῶσαι τὸν υἱὸν αὐτῆς.
21 Și și-au așezat Israeliții și Filistenii rândurile unii în fața altora.
21 καὶ ἐνεφύσησεν τῷ παιδαρίῳ τρὶς καὶ ἐπεκαλέσατο τὸν κύριον καὶ εἶπεν Κύριε ὁ θεός μου, ἐπιστραφήτω δὴ ἡ ψυχὴ τοῦ παιδαρίου τούτου εἰς αὐτόν.
22 Iar David, lăsându-și lucrurile unei străji din tabără, a alergat între rânduri și, ajungând, a întrebat pe frații săi de sănătate.
22 καὶ ἐγένετο οὕτως, καὶ ἀνεβόησεν τὸ παιδάριον.
23 Și iată, pe când vorbea el cu ei, luptătorul cu numele de Goliat, filistean din Gat, a ieșit din rândurile Filistenilor și a spus aceste cuvinte, și David le-a auzit.
23 καὶ κατήγαγεν αὐτὸν ἀπὸ τοῦ ὑπερῴου εἰς τὸν οἶκον καὶ ἔδωκεν αὐτὸν τῇ μητρὶ αὐτοῦ· καὶ εἶπεν Ηλιου Βλέπε, ζῇ ὁ υἱός σου.
24 Toți Israeliții, văzând pe omul acela, fugeau de el, temându-se foarte tare;
24 καὶ εἶπεν ἡ γυνὴ πρὸς Ηλιου Ἰδοὺ ἔγνωκα ὅτι ἄνθρωπος θεοῦ εἶ σὺ καὶ ῥῆμα κυρίου ἐν στόματί σου ἀληθινόν.
25 Și ziceau Israeliții: „Vedeți pe omul acesta care a ieșit înainte? Iese ca să înfrunte pe Israel. De l-ar ucide cineva, regele ar răsplăti pe acela cu mari bogății și ar da pe fiica sa după el, iar casa tatălui aceluia ar ajunge liberă în Israel”.
26 David a zis către oamenii care stăteau cu el: „Ce se va face aceluia care va ucide pe acest filistean și va șterge ocara de pe Israel? Căci cine este acest filistean netăiat împrejur, de batjocorește așa oștirea Dumnezeului celui viu?”
27 Și i-a spus mulțimea aceleași cuvinte, zicând: „Iată ce se va face omului aceluia care-l va ucide”.
28 Și auzind Eliab, fratele cel mai mare al lui David, ce vorbea acesta cu oamenii, s-a mâniat Eliab pe David și a zis: „Pentru ce ai venit aici și cu cine ai lăsat acele puține oi în pustiu? Eu cunosc mândria ta și inima ta cea rea. Ai venit să privești la luptă”.
29 Iar David a zis: „Dar ce am făcut eu? Au nu sunt acestea numai niște vorbe?”
30 Și s-a întors de la el către altul și a spus aceleași vorbe, iar mulțimea i-a răspuns ca și mai înainte.
31 Auzindu-se cuvintele pe care le grăise David, s-au spus lui Saul și acesta l-a chemat.
32 Atunci David a zis către Saul: „Să nu se împuțineze nimeni cu duhul din pricina lui; robul tău se va duce și se va bate cu acest filistean!”
33 A zis Saul către David: „Tu nu vei putea să mergi împotriva acestui filistean, ca să te bați cu el, căci ești încă un copilandru, iar acesta este ostaș din tinerețile lui”.
34 David însă a zis către Saul: „Robul tău a păscut oile tatălui său și când se întâmpla să vină leul sau ursul să ia vreo oaie din turmă,
35 Atunci eu alergam după el și i-o luam din gura lui; iar dacă el se arunca asupra mea, eu îl apucam de coamă și-l loveam până-l ucideam.
36 Și urși și lei a ucis robul tău; și cu acest filistean netăiat împrejur se va întâmpla același lucru ca și cu aceia, pentru că hulește așa oștirea Dumnezeului celui viu. Să mă duc dar și să-l lovesc, ca să spăl rușinea lui Israel? Căci cine e oare acest filistean?”
37 Apoi a mai zis David: „Domnul, Cel ce m-a scăpat de la lei și urși, mă va scăpa și din mâna acestui filistean!” Atunci Saul a zis lui David: „Du-te și Domnul să fie cu tine”.
38 Și a îmbrăcat Saul pe David cu hainele sale, a pus pe capul lui coif de aramă și l-a îmbrăcat cu zale.
39 Și s-a încins David cu sabia lui peste haine și a început să umble, căci nu era deprins cu astfel de armură; apoi a zis David către Saul: „Nu pot să umblu cu acestea, că nu sunt deprins”. Și s-a dezbrăcat David de toate acestea,
40 Și și-a luat toiagul în mână, a ales cinci pietricele lucii din pârâu și le-a pus în traista sa de păstor; și cu traista și cu praștia în mână a ieșit înaintea filisteanului.
41 Atunci a ieșit și filisteanul, înaintând și apropiindu-se de David; iar purtătorul lui de arme mergea înainte.
42 Deci căutând filisteanul și văzând pe David, a privit cu dispreț la el, căci acesta era tânăr, bălan și frumos la față.
43 A zis filisteanul către David: „Ce vii asupra mea cu toiag și cu pietre? Au doară eu sunt câine?” Iar David a răspuns: „Nu, ci mai rău decât un câine”. Și a blestemat filisteanul pe David în numele dumnezeilor săi.
44 Apoi a zis filisteanul către David: „Apropie-te de mine și voi da trupul tău păsărilor cerului și fiarelor câmpului!”
45 Iar David a răspuns filisteanului: „Tu vii asupra mea cu sabie și cu lance și cu scut; eu însă vin asupra ta în numele Domnului Savaot, Dumnezeul oștirilor lui Israel pe Care tu L-ai hulit.
46 Acum însă te va da Domnul în mâna mea și eu te voi ucide și-ți voi tăia capul, iar trupul tău și trupurile oștirii filistene le voi da păsărilor cerului și fiarelor câmpului, și va afla tot pământul că în Israel este Dumnezeu;
47 Și toată adunarea aceasta va cunoaște că nu cu sabia și cu sulița izbăvește Domnul, căci acest război este al Domnului și El vă va da în mâinile noastre”.
48 Iar după ce s-a ridicat filisteanul și a început a veni și a se apropia în întâmpinarea lui David, David a alergat cu grăbire spre rândurile oștirii în întâmpinarea filisteanului.
49 Și își vârî David mâna în traistă, luă de acolo o pietricică, o repezi cu praștia și lovi pe filistean în frunte, așa încât piatra se înfipse în fruntea lui și el căzu cu fața la pământ.
50 Așa a biruit David pe filistean, cu praștia și cu piatra, lovind pe filistean și ucigându-l; sabie nu se afla în mâna lui David.
51 Atunci David a alergat și, călcând pe filistean, luă sabia lui și, scoțând-o din teacă, îl lovi cu ea și-i tăie capul; Filistenii, văzând că uriașul lor a murit, au fugit.
52 Deci s-au sculat bărbații lui Israel și ai lui Iuda și cu strigăte au gonit pe Filisteni până la gura văii și până la porțile Ecronului. Și au căzut uciși Filistenii pe calea Șaaraim, până la Gat și Ecron.
53 După aceea s-au întors fiii lui Israel din urmărirea Filistenilor și au prădat tabăra lor.
54 Iar David a luat capul filisteanului și l-a dus la Ierusalim, și armele lui le-a pus în cortul său.
55 Când a văzut Saul pe David ieșind împotriva filisteanului, a zis către Abner, căpetenia oștirilor: „Abner, al cui este tânărul acesta?” Iar Abner, a răspuns: „Rege, viu fie sufletul tău, nu știu!”
56 „Întreabă dar, a zis regele, al cui fiu este tânărul acesta?”
57 Iar când se întorcea David, după uciderea filisteanului, Abner l-a luat și l-a dus la Saul și capul filisteanului era în mâna lui.
58 Atunci Saul l-a întrebat: „Tinere, al cui fiu ești tu?” Și David a răspuns: „Fiul robului tău Iesei din Betleem”.
