1 Ὠιδὴ ψαλμοῦ τῷ Δαυιδ. 2 Ἑτοίμη ἡ καρδία μου, ὁ θεός, ἑτοίμη ἡ καρδία μου, ᾄσομαι καὶ ψαλῶ ἐν τῇ δόξῃ μου. 3 ἐξεγέρθητι, ψαλτήριον καὶ κιθάρα· ἐξεγερθήσομαι ὄρθρου. 4 ἐξομολογήσομαί σοι ἐν λαοῖς, κύριε, καὶ ψαλῶ σοι ἐν ἔθνεσιν, 5 ὅτι μέγα ἐπάνω τῶν οὐρανῶν τὸ ἔλεός σου καὶ ἕως τῶν νεφελῶν ἡ ἀλήθειά σου. 6 ὑψώθητι ἐπὶ τοὺς οὐρανούς, ὁ θεός, καὶ ἐπὶ πᾶσαν τὴν γῆν ἡ δόξα σου. 7 ὅπως ἂν ῥυσθῶσιν οἱ ἀγαπητοί σου, σῶσον τῇ δεξιᾷ σου καὶ ἐπάκουσόν μου. 8 ὁ θεὸς ἐλάλησεν ἐν τῷ ἁγίῳ αὐτοῦ Ὑψωθήσομαι καὶ διαμεριῶ Σικιμα καὶ τὴν κοιλάδα τῶν σκηνῶν διαμετρήσω· 9 ἐμός ἐστιν Γαλααδ, καὶ ἐμός ἐστιν Μανασση, καὶ Εφραιμ ἀντίλημψις τῆς κεφαλῆς μου, Ιουδας βασιλεύς μου· 10 Μωαβ λέβης τῆς ἐλπίδος μου, ἐπὶ τὴν Ιδουμαίαν ἐκτενῶ τὸ ὑπόδημά μου, ἐμοὶ ἀλλόφυλοι ὑπετάγησαν. 11 τίς ἀπάξει με εἰς πόλιν περιοχῆς; τίς ὁδηγήσει με ἕως τῆς Ιδουμαίας; 12 οὐχὶ σύ, ὁ θεός, ὁ ἀπωσάμενος ἡμᾶς; καὶ οὐκ ἐξελεύσῃ, ὁ θεός, ἐν ταῖς δυνάμεσιν ἡμῶν. 13 δὸς ἡμῖν βοήθειαν ἐκ θλίψεως· καὶ ματαία σωτηρία ἀνθρώπου. 14 ἐν τῷ θεῷ ποιήσομεν δύναμιν, καὶ αὐτὸς ἐξουδενώσει τοὺς ἐχθροὺς ἡμῶν.
1 Ὠιδὴ ψαλμοῦ τῷ Δαυιδ.
2 Ἑτοίμη ἡ καρδία μου, ὁ θεός, ἑτοίμη ἡ καρδία μου, ᾄσομαι καὶ ψαλῶ ἐν τῇ δόξῃ μου.
3 ἐξεγέρθητι, ψαλτήριον καὶ κιθάρα· ἐξεγερθήσομαι ὄρθρου.
4 ἐξομολογήσομαί σοι ἐν λαοῖς, κύριε, καὶ ψαλῶ σοι ἐν ἔθνεσιν,
5 ὅτι μέγα ἐπάνω τῶν οὐρανῶν τὸ ἔλεός σου καὶ ἕως τῶν νεφελῶν ἡ ἀλήθειά σου.
6 ὑψώθητι ἐπὶ τοὺς οὐρανούς, ὁ θεός, καὶ ἐπὶ πᾶσαν τὴν γῆν ἡ δόξα σου.
7 ὅπως ἂν ῥυσθῶσιν οἱ ἀγαπητοί σου, σῶσον τῇ δεξιᾷ σου καὶ ἐπάκουσόν μου.
8 ὁ θεὸς ἐλάλησεν ἐν τῷ ἁγίῳ αὐτοῦ Ὑψωθήσομαι καὶ διαμεριῶ Σικιμα καὶ τὴν κοιλάδα τῶν σκηνῶν διαμετρήσω·
9 ἐμός ἐστιν Γαλααδ, καὶ ἐμός ἐστιν Μανασση, καὶ Εφραιμ ἀντίλημψις τῆς κεφαλῆς μου, Ιουδας βασιλεύς μου·
10 Μωαβ λέβης τῆς ἐλπίδος μου, ἐπὶ τὴν Ιδουμαίαν ἐκτενῶ τὸ ὑπόδημά μου, ἐμοὶ ἀλλόφυλοι ὑπετάγησαν.
11 τίς ἀπάξει με εἰς πόλιν περιοχῆς; τίς ὁδηγήσει με ἕως τῆς Ιδουμαίας;
12 οὐχὶ σύ, ὁ θεός, ὁ ἀπωσάμενος ἡμᾶς; καὶ οὐκ ἐξελεύσῃ, ὁ θεός, ἐν ταῖς δυνάμεσιν ἡμῶν.
13 δὸς ἡμῖν βοήθειαν ἐκ θλίψεως· καὶ ματαία σωτηρία ἀνθρώπου.
14 ἐν τῷ θεῷ ποιήσομεν δύναμιν, καὶ αὐτὸς ἐξουδενώσει τοὺς ἐχθροὺς ἡμῶν.
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 Preamăriți-l pe Domnul, pentru că este bun,
veșnică este îndurarea lui!
1 Ὠιδὴ ψαλμοῦ τῷ Δαυιδ.
2 Așa să spună cei răscumpărați de Domnul,
cei pe care i-a răscumpărat
din mâna asupritorului,
2 Ἑτοίμη ἡ καρδία μου, ὁ θεός, ἑτοίμη ἡ καρδία μου, ᾄσομαι καὶ ψαλῶ ἐν τῇ δόξῃ μου.
3 pe care i-a adunat din [toate] țările:
de la răsărit și de la apus,
de la miazănoapte și de la miazăzi!
3 ἐξεγέρθητι, ψαλτήριον καὶ κιθάρα· ἐξεγερθήσομαι ὄρθρου.
4 Rătăceau prin pustiu, umblau prin pământ uscat
și nu găseau nicio cetate în care să poată locui;
4 ἐξομολογήσομαί σοι ἐν λαοῖς, κύριε, καὶ ψαλῶ σοι ἐν ἔθνεσιν,
5 [sufereau] de foame și de sete:
viața se stingea în ei.
5 ὅτι μέγα ἐπάνω τῶν οὐρανῶν τὸ ἔλεός σου καὶ ἕως τῶν νεφελῶν ἡ ἀλήθειά σου.
6 În strâmtorarea lor, au strigat către Domnul
și i-a mântuit din necazurile lor;
6 ὑψώθητι ἐπὶ τοὺς οὐρανούς, ὁ θεός, καὶ ἐπὶ πᾶσαν τὴν γῆν ἡ δόξα σου.
7 i-a călăuzit pe drumul cel drept,
ca să ajungă într-o cetate în care să poată locui.
7 ὅπως ἂν ῥυσθῶσιν οἱ ἀγαπητοί σου, σῶσον τῇ δεξιᾷ σου καὶ ἐπάκουσόν μου.
8 Să-l laude pe Domnul pentru bunătatea lui,
pentru minunile [pe care le-a făcut]
în folosul fiilor oamenilor!
8 ὁ θεὸς ἐλάλησεν ἐν τῷ ἁγίῳ αὐτοῦ Ὑψωθήσομαι καὶ διαμεριῶ Σικιμα καὶ τὴν κοιλάδα τῶν σκηνῶν διαμετρήσω·
9 Căci el a săturat sufletul însetat
și a umplut de bunătăți sufletul flămând.
9 ἐμός ἐστιν Γαλααδ, καὶ ἐμός ἐστιν Μανασση, καὶ Εφραιμ ἀντίλημψις τῆς κεφαλῆς μου, Ιουδας βασιλεύς μου·
10 Ei locuiau în întuneric și în umbra morții,
prizonieri ai sărăciei
și încătușați în lanțurile lor,
10 Μωαβ λέβης τῆς ἐλπίδος μου, ἐπὶ τὴν Ιδουμαίαν ἐκτενῶ τὸ ὑπόδημά μου, ἐμοὶ ἀλλόφυλοι ὑπετάγησαν.
11 căci s-au revoltat împotriva cuvintelor lui Dumnezeu
și au disprețuit planul Celui Preaînalt.
11 τίς ἀπάξει με εἰς πόλιν περιοχῆς; τίς ὁδηγήσει με ἕως τῆς Ιδουμαίας;
12 El le-a umilit inima prin chinuri,
cădeau și nu era cine să-i ajute.
12 οὐχὶ σύ, ὁ θεός, ὁ ἀπωσάμενος ἡμᾶς; καὶ οὐκ ἐξελεύσῃ, ὁ θεός, ἐν ταῖς δυνάμεσιν ἡμῶν.
13 În strâmtorarea lor, au strigat către Domnul
și el i-a mântuit din necazurile lor;
13 δὸς ἡμῖν βοήθειαν ἐκ θλίψεως· καὶ ματαία σωτηρία ἀνθρώπου.
14 i-a scos din întuneric și din umbra morții
și lanțurile lor le-a rupt.
14 ἐν τῷ θεῷ ποιήσομεν δύναμιν, καὶ αὐτὸς ἐξουδενώσει τοὺς ἐχθροὺς ἡμῶν.
15 Să-l laude pe Domnul pentru bunătatea lui,
pentru minunile [pe care le-a făcut]
în folosul fiilor oamenilor!
16 Căci a sfărâmat porțile de bronz
și a frânt zăvoarele de fier.
17 Și-au pierdut mințile pe calea nelegiuirii
și, din cauza fărădelegilor lor,
au ajuns nenorociți,
18 sufletului lor i s-a făcut silă de orice hrană
și au ajuns până la porțile morții.
19 În strâmtorarea lor, au strigat către Domnul
și i-a mântuit din necazurile lor;
20 a trimis Cuvântul său și i-a vindecat,
i-a scăpat de la nimicire.
21 Să-l laude pe Domnul pentru bunătatea lui,
pentru minunile [pe care le-a făcut]
în folosul fiilor oamenilor!
22 Să-i aducă jertfe de mulțumire
și să vestească faptele lui în strigăte de bucurie!
23 Cei care plecau pe mare în corăbii
și făceau negoț pe apele cele mari,
24 ei au văzut lucrările Domnului
și minunile lui în adâncuri.
25 El a spus și s-a pornit vântul furtunii
care a ridicat valurile mării:
26 se suiau spre ceruri,
coborau spre abisuri;
sufletul lor se topea de groază.
27 Se împleticeau și se clătinau ca un om beat
și toată înțelepciunea lor pierise.
28 În strâmtorarea lor, au strigat către Domnul
și el i-a făcut să iasă din necazurile lor;
29 a liniștit furtuna
și valurile s-au potolit.
30 Ei s-au bucurat că valurile s-au liniștit
și el i-a condus la portul dorit.
31 Să-l laude pe Domnul
pentru bunătatea lui,
pentru minunile [pe care le-a făcut]
în folosul fiilor oamenilor!
32 Să-l preamărească în adunarea poporului
și să-l laude în adunarea bătrânilor!
33 El a schimbat râurile într-un pustiu
și izvoarele de apă în pământ uscat,
34 pământul roditor, în sărătură,
din cauza răutății locuitorilor lui.
35 Dar a schimbat pustiul în întindere de apă
și pământul uscat, în izvoare de apă
36 și i-a făcut să se așeze acolo pe cei înfometați,
iar ei au stabilit o cetate unde să locuiască.
37 Au semănat ogoare și au plantat vii
și ele au adus roade îmbelșugate.
38 I-a binecuvântat și ei s-au înmulțit [foarte] mult
și nu a lăsat să scadă numărul animalelor lor.
39 Apoi a scăzut numărul lor și au fost abătuți,
din cauza constrângerii răului și a suferinței.
40 A revărsat disprețul asupra nobililor,
i-a făcut să rătăcească
printr-un pustiu fără drumuri.
41 Dar l-a ridicat pe cel sărman din necaz
și a făcut familiile numeroase ca turmele.
42 Cei drepți vor vedea și se vor bucura
și orice nelegiuit își va închide gura.
43 Cine-i înțelept să observe acestea
și va înțelege îndurările Domnului!
Traducerea ortodoxă
Traducerea greacă bizantină
1 Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea; cânta-voi și voi lăuda întru inima mea.
1 Ὠιδὴ ψαλμοῦ τῷ Δαυιδ.
2 Deșteaptă-te slava mea! Deșteaptă-te psaltire și alăută! Deștepta-mă-voi dimineața.
2 Ἑτοίμη ἡ καρδία μου, ὁ θεός, ἑτοίμη ἡ καρδία μου, ᾄσομαι καὶ ψαλῶ ἐν τῇ δόξῃ μου.
3 Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ție între neamuri,
3 ἐξεγέρθητι, ψαλτήριον καὶ κιθάρα· ἐξεγερθήσομαι ὄρθρου.
4 Că mai mare decât cerurile este mila Ta și până la nori adevărul Tău.
4 ἐξομολογήσομαί σοι ἐν λαοῖς, κύριε, καὶ ψαλῶ σοι ἐν ἔθνεσιν,
5 Înalță-Te peste ceruri, Dumnezeule, și peste tot pământul slava Ta, ca să se izbăvească cei plăcuți ai Tăi.
5 ὅτι μέγα ἐπάνω τῶν οὐρανῶν τὸ ἔλεός σου καὶ ἕως τῶν νεφελῶν ἡ ἀλήθειά σου.
6 Mântuiește-mă cu dreapta Ta și mă auzi. Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Lui:
6 ὑψώθητι ἐπὶ τοὺς οὐρανούς, ὁ θεός, καὶ ἐπὶ πᾶσαν τὴν γῆν ἡ δόξα σου.
7 Înălța-Mă-voi și voi împărți Sichemul și Valea Sucot o voi măsura.
7 ὅπως ἂν ῥυσθῶσιν οἱ ἀγαπητοί σου, σῶσον τῇ δεξιᾷ σου καὶ ἐπάκουσόν μου.
8 Al Meu este Galaad și al Meu este Manase și Efraim sprijinul capului Meu,
8 ὁ θεὸς ἐλάλησεν ἐν τῷ ἁγίῳ αὐτοῦ Ὑψωθήσομαι καὶ διαμεριῶ Σικιμα καὶ τὴν κοιλάδα τῶν σκηνῶν διαμετρήσω·
9 Iuda, legiuitorul Meu; Moab, vas al spălării Mele;
9 ἐμός ἐστιν Γαλααδ, καὶ ἐμός ἐστιν Μανασση, καὶ Εφραιμ ἀντίλημψις τῆς κεφαλῆς μου, Ιουδας βασιλεύς μου·
10 Spre Idumeea voi arunca încălțămintea Mea. Mie cei de alt neam Mi s-au supus”.
10 Μωαβ λέβης τῆς ἐλπίδος μου, ἐπὶ τὴν Ιδουμαίαν ἐκτενῶ τὸ ὑπόδημά μου, ἐμοὶ ἀλλόφυλοι ὑπετάγησαν.
11 Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povățui până în Idumeea?
11 τίς ἀπάξει με εἰς πόλιν περιοχῆς; τίς ὁδηγήσει με ἕως τῆς Ιδουμαίας;
12 Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre?
12 οὐχὶ σύ, ὁ θεός, ὁ ἀπωσάμενος ἡμᾶς; καὶ οὐκ ἐξελεύσῃ, ὁ θεός, ἐν ταῖς δυνάμεσιν ἡμῶν.
13 Dă-ne nouă ajutor, ca să ieșim din necaz, că deșartă este izbăvirea cea de la oameni.
13 δὸς ἡμῖν βοήθειαν ἐκ θλίψεως· καὶ ματαία σωτηρία ἀνθρώπου.
14 Cu Dumnezeu vom birui și El va nimici pe vrăjmașii noștri.
14 ἐν τῷ θεῷ ποιήσομεν δύναμιν, καὶ αὐτὸς ἐξουδενώσει τοὺς ἐχθροὺς ἡμῶν.
