1 Ψαλμὸς τῷ Ασαφ. Ὁ θεός, ἤλθοσαν ἔθνη εἰς τὴν κληρονομίαν σου, ἐμίαναν τὸν ναὸν τὸν ἅγιόν σου, ἔθεντο Ιερουσαλημ εἰς ὀπωροφυλάκιον. 2 ἔθεντο τὰ θνησιμαῖα τῶν δούλων σου βρώματα τοῖς πετεινοῖς τοῦ οὐρανοῦ, τὰς σάρκας τῶν ὁσίων σου τοῖς θηρίοις τῆς γῆς· 3 ἐξέχεαν τὸ αἷμα αὐτῶν ὡς ὕδωρ κύκλῳ Ιερουσαλημ, καὶ οὐκ ἦν ὁ θάπτων. 4 ἐγενήθημεν ὄνειδος τοῖς γείτοσιν ἡμῶν, μυκτηρισμὸς καὶ χλευασμὸς τοῖς κύκλῳ ἡμῶν. 5 ἕως πότε, κύριε, ὀργισθήσῃ εἰς τέλος, ἐκκαυθήσεται ὡς πῦρ ὁ ζῆλός σου; 6 ἔκχεον τὴν ὀργήν σου ἐπὶ ἔθνη τὰ μὴ γινώσκοντά σε καὶ ἐπὶ βασιλείας, αἳ τὸ ὄνομά σου οὐκ ἐπεκαλέσαντο, 7 ὅτι κατέφαγον τὸν Ιακωβ καὶ τὸν τόπον αὐτοῦ ἠρήμωσαν. 8 μὴ μνησθῇς ἡμῶν ἀνομιῶν ἀρχαίων· ταχὺ προκαταλαβέτωσαν ἡμᾶς οἱ οἰκτιρμοί σου, ὅτι ἐπτωχεύσαμεν σφόδρα. 9 βοήθησον ἡμῖν, ὁ θεὸς ὁ σωτὴρ ἡμῶν· ἕνεκα τῆς δόξης τοῦ ὀνόματός σου, κύριε, ῥῦσαι ἡμᾶς καὶ ἱλάσθητι ταῖς ἁμαρτίαις ἡμῶν ἕνεκα τοῦ ὀνόματός σου, 10 μήποτε εἴπωσιν τὰ ἔθνη Ποῦ ἐστιν ὁ θεὸς αὐτῶν; καὶ γνωσθήτω ἐν τοῖς ἔθνεσιν ἐνώπιον τῶν ὀφθαλμῶν ἡμῶν ἡ ἐκδίκησις τοῦ αἵματος τῶν δούλων σου τοῦ ἐκκεχυμένου. 11 εἰσελθάτω ἐνώπιόν σου ὁ στεναγμὸς τῶν πεπεδημένων, κατὰ τὴν μεγαλωσύνην τοῦ βραχίονός σου περιποίησαι τοὺς υἱοὺς τῶν τεθανατωμένων. 12 ἀπόδος τοῖς γείτοσιν ἡμῶν ἑπταπλασίονα εἰς τὸν κόλπον αὐτῶν τὸν ὀνειδισμὸν αὐτῶν, ὃν ὠνείδισάν σε, κύριε. 13 ἡμεῖς δὲ λαός σου καὶ πρόβατα τῆς νομῆς σου ἀνθομολογησόμεθά σοι εἰς τὸν αἰῶνα, εἰς γενεὰν καὶ γενεὰν ἐξαγγελοῦμεν τὴν αἴνεσίν σου.
1 Ψαλμὸς τῷ Ασαφ. Ὁ θεός, ἤλθοσαν ἔθνη εἰς τὴν κληρονομίαν σου, ἐμίαναν τὸν ναὸν τὸν ἅγιόν σου, ἔθεντο Ιερουσαλημ εἰς ὀπωροφυλάκιον.
2 ἔθεντο τὰ θνησιμαῖα τῶν δούλων σου βρώματα τοῖς πετεινοῖς τοῦ οὐρανοῦ, τὰς σάρκας τῶν ὁσίων σου τοῖς θηρίοις τῆς γῆς·
3 ἐξέχεαν τὸ αἷμα αὐτῶν ὡς ὕδωρ κύκλῳ Ιερουσαλημ, καὶ οὐκ ἦν ὁ θάπτων.
4 ἐγενήθημεν ὄνειδος τοῖς γείτοσιν ἡμῶν, μυκτηρισμὸς καὶ χλευασμὸς τοῖς κύκλῳ ἡμῶν.
5 ἕως πότε, κύριε, ὀργισθήσῃ εἰς τέλος, ἐκκαυθήσεται ὡς πῦρ ὁ ζῆλός σου;
6 ἔκχεον τὴν ὀργήν σου ἐπὶ ἔθνη τὰ μὴ γινώσκοντά σε καὶ ἐπὶ βασιλείας, αἳ τὸ ὄνομά σου οὐκ ἐπεκαλέσαντο,
7 ὅτι κατέφαγον τὸν Ιακωβ καὶ τὸν τόπον αὐτοῦ ἠρήμωσαν.
8 μὴ μνησθῇς ἡμῶν ἀνομιῶν ἀρχαίων· ταχὺ προκαταλαβέτωσαν ἡμᾶς οἱ οἰκτιρμοί σου, ὅτι ἐπτωχεύσαμεν σφόδρα.
9 βοήθησον ἡμῖν, ὁ θεὸς ὁ σωτὴρ ἡμῶν· ἕνεκα τῆς δόξης τοῦ ὀνόματός σου, κύριε, ῥῦσαι ἡμᾶς καὶ ἱλάσθητι ταῖς ἁμαρτίαις ἡμῶν ἕνεκα τοῦ ὀνόματός σου,
10 μήποτε εἴπωσιν τὰ ἔθνη Ποῦ ἐστιν ὁ θεὸς αὐτῶν; καὶ γνωσθήτω ἐν τοῖς ἔθνεσιν ἐνώπιον τῶν ὀφθαλμῶν ἡμῶν ἡ ἐκδίκησις τοῦ αἵματος τῶν δούλων σου τοῦ ἐκκεχυμένου.
11 εἰσελθάτω ἐνώπιόν σου ὁ στεναγμὸς τῶν πεπεδημένων, κατὰ τὴν μεγαλωσύνην τοῦ βραχίονός σου περιποίησαι τοὺς υἱοὺς τῶν τεθανατωμένων.
12 ἀπόδος τοῖς γείτοσιν ἡμῶν ἑπταπλασίονα εἰς τὸν κόλπον αὐτῶν τὸν ὀνειδισμὸν αὐτῶν, ὃν ὠνείδισάν σε, κύριε.
13 ἡμεῖς δὲ λαός σου καὶ πρόβατα τῆς νομῆς σου ἀνθομολογησόμεθά σοι εἰς τὸν αἰῶνα, εἰς γενεὰν καὶ γενεὰν ἐξαγγελοῦμεν τὴν αἴνεσίν σου.
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 Poem. Al lui Asáf.
Ia aminte, poporul meu, la legea mea;
pleacă-ți urechea la cuvintele gurii mele!
1 Ψαλμὸς τῷ Ασαφ. Ὁ θεός, ἤλθοσαν ἔθνη εἰς τὴν κληρονομίαν σου, ἐμίαναν τὸν ναὸν τὸν ἅγιόν σου, ἔθεντο Ιερουσαλημ εἰς ὀπωροφυλάκιον.
2 Voi deschide gura mea în parabole,
voi descoperi enigmele din vechime;
2 ἔθεντο τὰ θνησιμαῖα τῶν δούλων σου βρώματα τοῖς πετεινοῖς τοῦ οὐρανοῦ, τὰς σάρκας τῶν ὁσίων σου τοῖς θηρίοις τῆς γῆς·
3 ceea ce am auzit și am cunoscut,
ceea ce ne-au povestit părinții noștri,
3 ἐξέχεαν τὸ αἷμα αὐτῶν ὡς ὕδωρ κύκλῳ Ιερουσαλημ, καὶ οὐκ ἦν ὁ θάπτων.
4 nu le vom ține ascunse de fiii lor;
vom vesti generației viitoare laudele Domnului,
puterea și faptele pe care el le-a făcut.
4 ἐγενήθημεν ὄνειδος τοῖς γείτοσιν ἡμῶν, μυκτηρισμὸς καὶ χλευασμὸς τοῖς κύκλῳ ἡμῶν.
5 A făcut să se ridice o mărturie în Iacób
și a pus o lege în Israél;
a poruncit părinților noștri
să facă cunoscute [acestea] fiilor lor,
5 ἕως πότε, κύριε, ὀργισθήσῃ εἰς τέλος, ἐκκαυθήσεται ὡς πῦρ ὁ ζῆλός σου;
6 pentru ca să le cunoască generația viitoare,
fiii care se vor naște.
Când se vor ridica, ei vor povesti copiilor lor,
6 ἔκχεον τὴν ὀργήν σου ἐπὶ ἔθνη τὰ μὴ γινώσκοντά σε καὶ ἐπὶ βασιλείας, αἳ τὸ ὄνομά σου οὐκ ἐπεκαλέσαντο,
7 ca aceștia să-și pună încrederea în Dumnezeu,
să nu uite lucrările lui Dumnezeu
și să păzească poruncile sale.
7 ὅτι κατέφαγον τὸν Ιακωβ καὶ τὸν τόπον αὐτοῦ ἠρήμωσαν.
8 Să nu fie ca părinții lor:
o generație neascultătoare și răzvrătită,
o generație ce avea o inimă nestatornică
și al cărei duh
nu i-a fost fidel lui Dumnezeu.
8 μὴ μνησθῇς ἡμῶν ἀνομιῶν ἀρχαίων· ταχὺ προκαταλαβέτωσαν ἡμᾶς οἱ οἰκτιρμοί σου, ὅτι ἐπτωχεύσαμεν σφόδρα.
9 Fiii lui Efraím, cei care întind arcul
și trimit săgeata,
au dat înapoi în ziua bătăliei.
9 βοήθησον ἡμῖν, ὁ θεὸς ὁ σωτὴρ ἡμῶν· ἕνεκα τῆς δόξης τοῦ ὀνόματός σου, κύριε, ῥῦσαι ἡμᾶς καὶ ἱλάσθητι ταῖς ἁμαρτίαις ἡμῶν ἕνεκα τοῦ ὀνόματός σου,
10 N-au păzit alianța lui Dumnezeu
și au refuzat să umble în legea lui.
10 μήποτε εἴπωσιν τὰ ἔθνη Ποῦ ἐστιν ὁ θεὸς αὐτῶν; καὶ γνωσθήτω ἐν τοῖς ἔθνεσιν ἐνώπιον τῶν ὀφθαλμῶν ἡμῶν ἡ ἐκδίκησις τοῦ αἵματος τῶν δούλων σου τοῦ ἐκκεχυμένου.
11 Ei au uitat de lucrările sale,
de minunile pe care le arătase lor.
11 εἰσελθάτω ἐνώπιόν σου ὁ στεναγμὸς τῶν πεπεδημένων, κατὰ τὴν μεγαλωσύνην τοῦ βραχίονός σου περιποίησαι τοὺς υἱοὺς τῶν τεθανατωμένων.
12 În fața părinților lor, a săvârșit minuni
în țara Egiptului, în câmpia Țoán.
12 ἀπόδος τοῖς γείτοσιν ἡμῶν ἑπταπλασίονα εἰς τὸν κόλπον αὐτῶν τὸν ὀνειδισμὸν αὐτῶν, ὃν ὠνείδισάν σε, κύριε.
13 A despicat marea și i-a făcut să treacă
prin ea și a ridicat apele ca un dig.
13 ἡμεῖς δὲ λαός σου καὶ πρόβατα τῆς νομῆς σου ἀνθομολογησόμεθά σοι εἰς τὸν αἰῶνα, εἰς γενεὰν καὶ γενεὰν ἐξαγγελοῦμεν τὴν αἴνεσίν σου.
14 I-a călăuzit din nor în timpul zilei
și noaptea întreagă cu lumina focului.
15 A despicat stânci în pustiu
și le-a dat să bea ca din abisul cel mare.
16 A făcut să iasă izvoare din stâncă
și apa să curgă în torente.
17 Dar ei au continuat să păcătuiască
împotriva lui,
să se răzvrătească
împotriva Celui Preaînalt în pustiu.
18 L-au ispitit pe Dumnezeu în inima lor,
cerându-i mâncare după sufletul lor.
19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu
și au zis: „Oare va putea Dumnezeu
să ne întindă masă în pustiu?”.
20 Iată, a lovit stânca și au țâșnit ape
și s-au revărsat șuvoaie.
„Dar oare pâine e în stare să ne dea
sau să procure carne poporului său?”.
21 Atunci a auzit Domnul și s-a mâniat,
s-a aprins foc împotriva lui Iacób
și mânia lui s-a ridicat asupra lui Israél,
22 căci nu au fost fideli față de Dumnezeu
și nu s-au încrezut în mântuirea lui.
23 Totuși, el a poruncit norilor de sus
și a deschis porțile cerului:
24 a făcut să plouă asupra lor mana, spre mâncare,
le-a dat lor pâine din ceruri.
25 Omul a mâncat pâinea îngerilor;
le-a trimis hrană ca să se sature.
26 A stârnit în văzduh vântul de la răsărit
și a dezlănțuit cu puterea lui vântul de la miazăzi.
27 A făcut să plouă peste ei carne ca pulberea
și păsări înaripate cât nisipul mărilor,
28 le-a făcut să cadă în mijlocul taberei lor,
de jur împrejurul corturilor lor.
29 Ei au mâncat și s-au săturat bine,
el le-a adus ceea ce au poftit.
30 Încă nu-și potoliseră pofta
și mâncarea era încă în gura lor,
31 când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat
împotriva lor
și i-a ucis pe cei mai puternici dintre ei
și i-a doborât pe cei aleși ai lui Israél.
32 Cu toate acestea, au păcătuit iarăși,
n-au crezut în faptele lui minunate.
33 De aceea, a spulberat într-o suflare
zilele lor și anii lor degrabă.
34 Când Dumnezeu lovea de moarte,
ei îl căutau,
se întorceau și se îndreptau spre el.
35 Își aduceau aminte că Dumnezeu este stânca lor
și că Dumnezeu, Cel Preaînalt,
este răscumpărătorul lor.
36 Dar îl înșelau cu gura și-l mințeau cu limba.
37 Inima lor nu era sinceră față de el
și nu erau fideli față de alianța sa.
38 Dar el, fiind îndurător,
le ierta vinovăția și nu-i distrugea,
de multe ori și-a potolit mânia
și nu a dat drumul furiei sale în întregime.
39 Își amintea că ei sunt oameni,
o suflare ce trece și nu se mai întoarce.
40 De câte ori s-au răzvrătit ei în pustiu
și l-au supărat în pământ uscat!
41 S-au întors și iar l-au ispitit pe Dumnezeu
și pe Cel Sfânt al lui Israél l-au supărat.
42 Nu-și mai aminteau de brațul lui,
de ziua când i-a răscumpărat
[din mâna] asupritorului;
43 de semnele pe care el le făcuse în Egipt
și de minunile lui din câmpia Țoán:
44 a prefăcut în sânge râurile și pâraiele lor,
ca să nu mai bea;
45 a trimis la ei roiuri de muște care îi devorau
și broaște care-i ruinau;
46 a dat roadele omizilor
și rodul muncii lor, lăcustelor;
47 a nimicit cu grindină viile lor
și cu îngheț, smochinii lor;
48 a dat pradă grindinei animalele lor
și turmele lor, trăsnetelor.
49 A dezlănțuit asupra lor focul mâniei sale,
furia, indignarea și strâmtorarea,
trimițând îngeri nimicitori.
50 A dat drumul mâniei sale,
n-a cruțat de moarte sufletele lor,
ci i-a dat pradă ciumei.
51 A lovit pe toți întâii-născuți în Egipt,
primiția tăriei lor în corturile lui Ham.
52 A scos poporul său ca pe niște oi
și i-a călăuzit ca pe o turmă prin pustiu.
53 I-a dus în siguranță și ei nu s-au temut,
iar pe dușmanii lor i-a acoperit marea.
54 I-a făcut să ajungă în hotarul său cel sfânt,
la muntele pe care l-a câștigat cu dreapta lui.
55 A alungat dinaintea lor neamuri,
le-a împărțit cu funia moștenirea;
a pus să locuiască în corturile lor triburile lui Israél.
56 Dar ei îl ispiteau și se răzvrăteau
împotriva Dumnezeului celui Preaînalt
și n-au păzit mărturiile;
57 s-au îndepărtat de el și l-au trădat ca și părinții lor,
s-au întors [într-o parte],
ca un arc [ce alunecă din mână].
58 L-au indignat prin [cultul] înălțimilor,
cu idolii lor i-au [aprins] gelozia.
59 A auzit Dumnezeu și s-a înfuriat
și l-a respins cu asprime pe Israél.
60 A părăsit lăcașul său din Șílo,
cortul în care locuia printre oameni.
61 A lăsat puterea lui în robie
și măreția lui în mâinile asupritorului.
62 A dat poporul său pradă sabiei
și s-a înfuriat pe moștenirea lui.
63 Pe tinerii lui i-a devorat focul,
iar fecioarele lui nu au avut cântare de nuntă.
64 Preoții lui au căzut sub sabie,
iar văduvele lui n-au cântat de jale.
65 Apoi, Domnul s-a trezit ca din somn,
ca un viteaz amețit de vin.
66 Și i-a lovit pe asupritorii săi din urmă,
dându-le ocară veșnică.
67 A respins cortul lui Iosíf
și nu a ales tribul lui Efraím,
68 ci a ales tribul lui Iúda,
muntele Sión, pe care îl iubește.
69 Și-a zidit sanctuarul său ca înălțimile,
ca pământul pe care l-a întemeiat pe veci.
70 L-a ales pe Davíd, slujitorul său,
și l-a luat de la turmele de oi.
71 L-a luat din urma oilor ce alăptau,
ca să păstorească pe Iacób, poporul său,
și pe Israél, moștenirea sa;
72 și i-a păstorit cu o inimă fără prihană
și i-a călăuzit cu mâini pricepute.
Traducerea ortodoxă
Traducerea greacă bizantină
1 Dumnezeule, intrat-au neamurile în moștenirea Ta, pângărit-au locașul Tău cel sfânt, făcut-au din Ierusalim ruină.
1 Ψαλμὸς τῷ Ασαφ. Ὁ θεός, ἤλθοσαν ἔθνη εἰς τὴν κληρονομίαν σου, ἐμίαναν τὸν ναὸν τὸν ἅγιόν σου, ἔθεντο Ιερουσαλημ εἰς ὀπωροφυλάκιον.
2 Pus-au cadavrele robilor Tăi mâncare păsărilor cerului, trupurile celor cuvioși ai Tăi, fiarelor pământului.
2 ἔθεντο τὰ θνησιμαῖα τῶν δούλων σου βρώματα τοῖς πετεινοῖς τοῦ οὐρανοῦ, τὰς σάρκας τῶν ὁσίων σου τοῖς θηρίοις τῆς γῆς·
3 Vărsat-au sângele lor ca apa împrejurul Ierusalimului și nu era cine să-i îngroape.
3 ἐξέχεαν τὸ αἷμα αὐτῶν ὡς ὕδωρ κύκλῳ Ιερουσαλημ, καὶ οὐκ ἦν ὁ θάπτων.
4 Făcutu-ne-am ocară vecinilor noștri, batjocură și râs celor dimprejurul nostru.
4 ἐγενήθημεν ὄνειδος τοῖς γείτοσιν ἡμῶν, μυκτηρισμὸς καὶ χλευασμὸς τοῖς κύκλῳ ἡμῶν.
5 Până când, Doamne, Te vei mânia până în sfârșit? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta?
5 ἕως πότε, κύριε, ὀργισθήσῃ εἰς τέλος, ἐκκαυθήσεται ὡς πῦρ ὁ ζῆλός σου;
6 Varsă mânia Ta peste neamurile care nu Te cunosc și peste împărățiile care n-au chemat numele Tău.
6 ἔκχεον τὴν ὀργήν σου ἐπὶ ἔθνη τὰ μὴ γινώσκοντά σε καὶ ἐπὶ βασιλείας, αἳ τὸ ὄνομά σου οὐκ ἐπεκαλέσαντο,
7 Că au mâncat pe Iacob și locul lui l-au pustiit.
7 ὅτι κατέφαγον τὸν Ιακωβ καὶ τὸν τόπον αὐτοῦ ἠρήμωσαν.
8 Să nu pomenești fărădelegile noastre cele de demult; degrabă să ne întâmpine pe noi îndurările Tale, că am sărăcit foarte.
8 μὴ μνησθῇς ἡμῶν ἀνομιῶν ἀρχαίων· ταχὺ προκαταλαβέτωσαν ἡμᾶς οἱ οἰκτιρμοί σου, ὅτι ἐπτωχεύσαμεν σφόδρα.
9 Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava numelui Tău; Doamne, izbăvește-ne pe noi și curățește păcatele noastre pentru numele Tău.
9 βοήθησον ἡμῖν, ὁ θεὸς ὁ σωτὴρ ἡμῶν· ἕνεκα τῆς δόξης τοῦ ὀνόματός σου, κύριε, ῥῦσαι ἡμᾶς καὶ ἱλάσθητι ταῖς ἁμαρτίαις ἡμῶν ἕνεκα τοῦ ὀνόματός σου,
10 Ca nu cumva să zică neamurile: „Unde este Dumnezeul lor?” Să se cunoască între neamuri, înaintea ochilor noștri,
10 μήποτε εἴπωσιν τὰ ἔθνη Ποῦ ἐστιν ὁ θεὸς αὐτῶν; καὶ γνωσθήτω ἐν τοῖς ἔθνεσιν ἐνώπιον τῶν ὀφθαλμῶν ἡμῶν ἡ ἐκδίκησις τοῦ αἵματος τῶν δούλων σου τοῦ ἐκκεχυμένου.
11 Răzbunarea sângelui vărsat, al robilor Tăi; să intre înaintea Ta suspinul celor ferecați.
11 εἰσελθάτω ἐνώπιόν σου ὁ στεναγμὸς τῶν πεπεδημένων, κατὰ τὴν μεγαλωσύνην τοῦ βραχίονός σου περιποίησαι τοὺς υἱοὺς τῶν τεθανατωμένων.
12 După măreția brațului Tău, păzește pe fiii celor omorâți.
12 ἀπόδος τοῖς γείτοσιν ἡμῶν ἑπταπλασίονα εἰς τὸν κόλπον αὐτῶν τὸν ὀνειδισμὸν αὐτῶν, ὃν ὠνείδισάν σε, κύριε.
13 Răsplătește vecinilor noștri de șapte ori, în sânul lor, ocara lor cu care Te-au ocărât pe Tine, Doamne.
13 ἡμεῖς δὲ λαός σου καὶ πρόβατα τῆς νομῆς σου ἀνθομολογησόμεθά σοι εἰς τὸν αἰῶνα, εἰς γενεὰν καὶ γενεὰν ἐξαγγελοῦμεν τὴν αἴνεσίν σου.
14 Iar noi, poporul Tău și oile pășunii Tale, mărturisi-ne-vom ție, în veac, din neam în neam vom vesti lauda Ta.
