1 Προσευχὴ τοῦ Μωυσῆ ἀνθρώπου τοῦ θεοῦ. Κύριε, καταφυγὴ ἐγενήθης ἡμῖν ἐν γενεᾷ καὶ γενεᾷ· 2 πρὸ τοῦ ὄρη γενηθῆναι καὶ πλασθῆναι τὴν γῆν καὶ τὴν οἰκουμένην καὶ ἀπὸ τοῦ αἰῶνος ἕως τοῦ αἰῶνος σὺ εἶ. 3 μὴ ἀποστρέψῃς ἄνθρωπον εἰς ταπείνωσιν· καὶ εἶπας Ἐπιστρέψατε, υἱοὶ ἀνθρώπων. 4 ὅτι χίλια ἔτη ἐν ὀφθαλμοῖς σου ὡς ἡ ἡμέρα ἡ ἐχθές, ἥτις διῆλθεν, καὶ φυλακὴ ἐν νυκτί. 5 τὰ ἐξουδενώματα αὐτῶν ἔτη ἔσονται. τὸ πρωὶ ὡσεὶ χλόη παρέλθοι, 6 τὸ πρωὶ ἀνθήσαι καὶ παρέλθοι, τὸ ἑσπέρας ἀποπέσοι, σκληρυνθείη καὶ ξηρανθείη. 7 ὅτι ἐξελίπομεν ἐν τῇ ὀργῇ σου καὶ ἐν τῷ θυμῷ σου ἐταράχθημεν. 8 ἔθου τὰς ἀνομίας ἡμῶν ἐνώπιόν σου· ὁ αἰὼν ἡμῶν εἰς φωτισμὸν τοῦ προσώπου σου. 9 ὅτι πᾶσαι αἱ ἡμέραι ἡμῶν ἐξέλιπον, καὶ ἐν τῇ ὀργῇ σου ἐξελίπομεν· τὰ ἔτη ἡμῶν ὡς ἀράχνην ἐμελέτων. 10 αἱ ἡμέραι τῶν ἐτῶν ἡμῶν, ἐν αὐτοῖς ἑβδομήκοντα ἔτη, ἐὰν δὲ ἐν δυναστείαις, ὀγδοήκοντα ἔτη, καὶ τὸ πλεῖον αὐτῶν κόπος καὶ πόνος· ὅτι ἐπῆλθεν πραύτης ἐφ’ ἡμᾶς, καὶ παιδευθησόμεθα. 11 τίς γινώσκει τὸ κράτος τῆς ὀργῆς σου καὶ ἀπὸ τοῦ φόβου σου τὸν θυμόν σου; 12 ἐξαριθμήσασθαι τὴν δεξιάν σου οὕτως γνώρισον καὶ τοὺς πεπεδημένους τῇ καρδίᾳ ἐν σοφίᾳ. 13 ἐπίστρεψον, κύριε· ἕως πότε; καὶ παρακλήθητι ἐπὶ τοῖς δούλοις σου. 14 ἐνεπλήσθημεν τὸ πρωὶ τοῦ ἐλέους σου καὶ ἠγαλλιασάμεθα καὶ εὐφράνθημεν ἐν πάσαις ταῖς ἡμέραις ἡμῶν· 15 εὐφράνθημεν ἀνθ’ ὧν ἡμερῶν ἐταπείνωσας ἡμᾶς, ἐτῶν, ὧν εἴδομεν κακά. 16 καὶ ἰδὲ ἐπὶ τοὺς δούλους σου καὶ τὰ ἔργα σου καὶ ὁδήγησον τοὺς υἱοὺς αὐτῶν, 17 καὶ ἔστω ἡ λαμπρότης κυρίου τοῦ θεοῦ ἡμῶν ἐφ’ ἡμᾶς, καὶ τὰ ἔργα τῶν χειρῶν ἡμῶν κατεύθυνον ἐφ’ ἡμᾶς.
1 Προσευχὴ τοῦ Μωυσῆ ἀνθρώπου τοῦ θεοῦ. Κύριε, καταφυγὴ ἐγενήθης ἡμῖν ἐν γενεᾷ καὶ γενεᾷ·
2 πρὸ τοῦ ὄρη γενηθῆναι καὶ πλασθῆναι τὴν γῆν καὶ τὴν οἰκουμένην καὶ ἀπὸ τοῦ αἰῶνος ἕως τοῦ αἰῶνος σὺ εἶ.
3 μὴ ἀποστρέψῃς ἄνθρωπον εἰς ταπείνωσιν· καὶ εἶπας Ἐπιστρέψατε, υἱοὶ ἀνθρώπων.
4 ὅτι χίλια ἔτη ἐν ὀφθαλμοῖς σου ὡς ἡ ἡμέρα ἡ ἐχθές, ἥτις διῆλθεν, καὶ φυλακὴ ἐν νυκτί.
5 τὰ ἐξουδενώματα αὐτῶν ἔτη ἔσονται. τὸ πρωὶ ὡσεὶ χλόη παρέλθοι,
6 τὸ πρωὶ ἀνθήσαι καὶ παρέλθοι, τὸ ἑσπέρας ἀποπέσοι, σκληρυνθείη καὶ ξηρανθείη.
7 ὅτι ἐξελίπομεν ἐν τῇ ὀργῇ σου καὶ ἐν τῷ θυμῷ σου ἐταράχθημεν.
8 ἔθου τὰς ἀνομίας ἡμῶν ἐνώπιόν σου· ὁ αἰὼν ἡμῶν εἰς φωτισμὸν τοῦ προσώπου σου.
9 ὅτι πᾶσαι αἱ ἡμέραι ἡμῶν ἐξέλιπον, καὶ ἐν τῇ ὀργῇ σου ἐξελίπομεν· τὰ ἔτη ἡμῶν ὡς ἀράχνην ἐμελέτων.
10 αἱ ἡμέραι τῶν ἐτῶν ἡμῶν, ἐν αὐτοῖς ἑβδομήκοντα ἔτη, ἐὰν δὲ ἐν δυναστείαις, ὀγδοήκοντα ἔτη, καὶ τὸ πλεῖον αὐτῶν κόπος καὶ πόνος· ὅτι ἐπῆλθεν πραύτης ἐφ’ ἡμᾶς, καὶ παιδευθησόμεθα.
11 τίς γινώσκει τὸ κράτος τῆς ὀργῆς σου καὶ ἀπὸ τοῦ φόβου σου τὸν θυμόν σου;
12 ἐξαριθμήσασθαι τὴν δεξιάν σου οὕτως γνώρισον καὶ τοὺς πεπεδημένους τῇ καρδίᾳ ἐν σοφίᾳ.
13 ἐπίστρεψον, κύριε· ἕως πότε; καὶ παρακλήθητι ἐπὶ τοῖς δούλοις σου.
14 ἐνεπλήσθημεν τὸ πρωὶ τοῦ ἐλέους σου καὶ ἠγαλλιασάμεθα καὶ εὐφράνθημεν ἐν πάσαις ταῖς ἡμέραις ἡμῶν·
15 εὐφράνθημεν ἀνθ’ ὧν ἡμερῶν ἐταπείνωσας ἡμᾶς, ἐτῶν, ὧν εἴδομεν κακά.
16 καὶ ἰδὲ ἐπὶ τοὺς δούλους σου καὶ τὰ ἔργα σου καὶ ὁδήγησον τοὺς υἱοὺς αὐτῶν,
17 καὶ ἔστω ἡ λαμπρότης κυρίου τοῦ θεοῦ ἡμῶν ἐφ’ ἡμᾶς, καὶ τὰ ἔργα τῶν χειρῶν ἡμῶν κατεύθυνον ἐφ’ ἡμᾶς.
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 Poem. Al lui Etán din Ezráh.
1 Προσευχὴ τοῦ Μωυσῆ ἀνθρώπου τοῦ θεοῦ. Κύριε, καταφυγὴ ἐγενήθης ἡμῖν ἐν γενεᾷ καὶ γενεᾷ·
2 Îndurările Domnului în veci le voi cânta,
cu gura mea voi face cunoscută
din generație în generație fidelitatea ta.
2 πρὸ τοῦ ὄρη γενηθῆναι καὶ πλασθῆναι τὴν γῆν καὶ τὴν οἰκουμένην καὶ ἀπὸ τοῦ αἰῶνος ἕως τοῦ αἰῶνος σὺ εἶ.
3 Căci ai spus:
„Îndurarea s-a întemeiat pentru totdeauna;
ai stabilit în ceruri fidelitatea ta!
3 μὴ ἀποστρέψῃς ἄνθρωπον εἰς ταπείνωσιν· καὶ εἶπας Ἐπιστρέψατε, υἱοὶ ἀνθρώπων.
4 Am încheiat alianță cu alesul meu,
i-am promis cu jurământ
slujitorului meu Davíd:
4 ὅτι χίλια ἔτη ἐν ὀφθαλμοῖς σου ὡς ἡ ἡμέρα ἡ ἐχθές, ἥτις διῆλθεν, καὶ φυλακὴ ἐν νυκτί.
5 «îți voi întări seminția pe vecie,
din generație în generație,
îți voi întemeia
tronul [tău de domnie]»”. Sélah
5 τὰ ἐξουδενώματα αὐτῶν ἔτη ἔσονται. τὸ πρωὶ ὡσεὶ χλόη παρέλθοι,
6 Cerurile laudă minunile tale, Doamne,
și fidelitatea ta, în adunarea sfinților.
6 τὸ πρωὶ ἀνθήσαι καὶ παρέλθοι, τὸ ἑσπέρας ἀποπέσοι, σκληρυνθείη καὶ ξηρανθείη.
7 Căci cine este egal, pe nori, cu Domnul,
cine este asemenea cu Domnul între fiii zeilor?
7 ὅτι ἐξελίπομεν ἐν τῇ ὀργῇ σου καὶ ἐν τῷ θυμῷ σου ἐταράχθημεν.
8 Dumnezeu este înfricoșător
în sfatul celor sfinți,
mare și de temut
peste toți cei care îl înconjoară.
8 ἔθου τὰς ἀνομίας ἡμῶν ἐνώπιόν σου· ὁ αἰὼν ἡμῶν εἰς φωτισμὸν τοῦ προσώπου σου.
9 Doamne Dumnezeule Sabaót,
cine este asemenea ție?
Tu ești puternic, Doamne,
și fidelitatea te înconjoară.
9 ὅτι πᾶσαι αἱ ἡμέραι ἡμῶν ἐξέλιπον, καὶ ἐν τῇ ὀργῇ σου ἐξελίπομεν· τὰ ἔτη ἡμῶν ὡς ἀράχνην ἐμελέτων.
10 Tu stăpânești trufia mării,
tu potolești frământarea valurilor ei.
10 αἱ ἡμέραι τῶν ἐτῶν ἡμῶν, ἐν αὐτοῖς ἑβδομήκοντα ἔτη, ἐὰν δὲ ἐν δυναστείαις, ὀγδοήκοντα ἔτη, καὶ τὸ πλεῖον αὐτῶν κόπος καὶ πόνος· ὅτι ἐπῆλθεν πραύτης ἐφ’ ἡμᾶς, καὶ παιδευθησόμεθα.
11 L-ai zdrobit pe Raháb ca pe un străpuns,
cu brațul puterii tale i-ai risipit pe dușmanii tăi.
11 τίς γινώσκει τὸ κράτος τῆς ὀργῆς σου καὶ ἀπὸ τοῦ φόβου σου τὸν θυμόν σου;
12 Ale tale sunt cerurile și al tău este pământul,
lumea și toate câte sunt în ea, tu le-ai întemeiat.
12 ἐξαριθμήσασθαι τὴν δεξιάν σου οὕτως γνώρισον καὶ τοὺς πεπεδημένους τῇ καρδίᾳ ἐν σοφίᾳ.
13 Tu ai creat nordul și sudul,
Tábor și Hermón
strigă de bucurie la numele tău.
13 ἐπίστρεψον, κύριε· ἕως πότε; καὶ παρακλήθητι ἐπὶ τοῖς δούλοις σου.
14 Brațul tău este puternic,
mâna ta este tare și dreapta ta înălțată.
14 ἐνεπλήσθημεν τὸ πρωὶ τοῦ ἐλέους σου καὶ ἠγαλλιασάμεθα καὶ εὐφράνθημεν ἐν πάσαις ταῖς ἡμέραις ἡμῶν·
15 Dreptatea și judecata sunt la baza tronului tău,
îndurarea și adevărul merg înaintea feței tale.
15 εὐφράνθημεν ἀνθ’ ὧν ἡμερῶν ἐταπείνωσας ἡμᾶς, ἐτῶν, ὧν εἴδομεν κακά.
16 Fericit e poporul care știe să te aclame,
care umblă în lumina feței tale, Doamne!
16 καὶ ἰδὲ ἐπὶ τοὺς δούλους σου καὶ τὰ ἔργα σου καὶ ὁδήγησον τοὺς υἱοὺς αὐτῶν,
17 Ei se bucură neîncetat de numele tău
și se mândresc cu dreptatea ta!
17 καὶ ἔστω ἡ λαμπρότης κυρίου τοῦ θεοῦ ἡμῶν ἐφ’ ἡμᾶς, καὶ τὰ ἔργα τῶν χειρῶν ἡμῶν κατεύθυνον ἐφ’ ἡμᾶς.
18 Căci tu ești frumusețea și tăria lor
și, în bunăvoința ta, le înalți fruntea.
19 Al Domnului este scutul nostru
și regele nostru, al Sfântului lui Israél!
20 Odinioară, ai vorbit credincioșilor tăi
într-o vedenie și ai zis:
„Am dat ajutorul meu unui viteaz,
am ridicat un ales
din [mijlocul] poporului [meu].
21 L-am aflat pe Davíd, slujitorul meu,
și l-am uns cu untdelemnul meu cel sfânt;
22 acestuia, mâna mea îi va da stabilitate
și brațul meu îi va da putere.
23 Dușmanul nu se va ridica împotriva lui
și fiul fărădelegii nu-l va umili.
24 Îi voi zdrobi pe asupritori din fața lui
și îi voi lovi pe cei care îl urăsc.
25 Fidelitatea și bunătatea mea vor fi cu el
și puterea lui va crește prin numele meu;
26 voi întinde mâna lui asupra mării
și dreapta lui asupra râurilor.
27 El îmi va spune: «Tu ești tatăl meu,
Dumnezeul meu și stânca mântuirii mele».
28 Eu îl voi face întâiul-născut,
cel mai mare dintre regii pământului.
29 Pentru el păstrez pe veci îndurarea mea
și alianța mea va rămâne neclintită față de el.
30 Îi voi stabili pe veci descendența
și tronul lui [va dura] cât zilele cerului.
31 Dacă fiii lui vor părăsi legea mea
și nu vor umbla după judecățile mele,
32 dacă vor profana hotărârile mele
și nu vor păzi poruncile mele,
33 atunci îi voi pedepsi cu varga pentru răzvrătirea lor
și cu biciul, pentru nelegiuirile lor.
34 Dar nu-mi voi retrage îndurarea de la el
și fidelitatea mea nu va înceta.
35 Nu-mi voi profana alianța
și nu voi schimba ceea ce a ieșit de pe buzele mele.
36 I-am jurat o dată pe sfințenia mea:
nicicând nu-l voi minți pe Davíd.
37 Seminția lui va dăinui în veci,
iar tronul lui va fi cât soarele înaintea mea;
38 și va fi statornicit de-a pururi, ca luna,
și ca martor credincios pe nori”. Sélah
39 Tu l-ai respins și l-ai izolat
și te-ai mâniat împotriva unsului tău;
40 ai rupt alianța cu slujitorul tău,
ai pângărit în noroi coroana sa.
41 Ai dărâmat toate zidurile lui,
ai prefăcut în ruină fortărețele sale.
42 L-au jefuit toți cei care treceau pe cale,
a ajuns de ocară pentru vecinii lui.
43 Ai lăsat să se ridice dreapta asupritorilor săi,
i-ai făcut să se bucure pe toți dușmanii lui.
44 Ai tocit ascuțișul sabiei lui
și nu l-ai sprijinit în luptă.
45 Ai pus capăt purității sale
și tronul lui l-ai doborât la pământ.
46 Ai scurtat zilele tinereții lui
și l-ai acoperit de rușine. Selah
47 Până când, Doamne, te vei ascunde?
[Până] la sfârșit?
[Până când] va arde ca un foc mânia ta?
48 Adu-ți aminte de mine, cât mi-e de scurtă viața!
Oare zadarnic i-ai creat pe toți fiii lui Adám?
49 Care om trăiește și nu vede moartea
și își poate salva sufletul
din locuința morților? Sélah
50 Unde sunt îndurările tale de odinioară, Doamne,
pe care le-ai jurat lui Davíd, în fidelitatea ta?
51 Adu-ți aminte, Doamne,
de ocara slujitorilor tăi!
Port în sânul meu [insultele] multor popoare,
52 cu care m-au insultat dușmanii tăi, Doamne,
cu care au insultat pașii unsului tău.
53 Binecuvântat să fie Domnul în veci!
Amin! Amin!
Traducerea ortodoxă
Traducerea greacă bizantină
1 Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam și în neam.
1 Προσευχὴ τοῦ Μωυσῆ ἀνθρώπου τοῦ θεοῦ. Κύριε, καταφυγὴ ἐγενήθης ἡμῖν ἐν γενεᾷ καὶ γενεᾷ·
2 Mai înainte de ce s-au făcut munții și s-a zidit pământul și lumea, din veac și până în veac ești Tu.
2 πρὸ τοῦ ὄρη γενηθῆναι καὶ πλασθῆναι τὴν γῆν καὶ τὴν οἰκουμένην καὶ ἀπὸ τοῦ αἰῶνος ἕως τοῦ αἰῶνος σὺ εἶ.
3 Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, care ai zis: „Întoarceți-vă, fii ai oamenilor”,
3 μὴ ἀποστρέψῃς ἄνθρωπον εἰς ταπείνωσιν· καὶ εἶπας Ἐπιστρέψατε, υἱοὶ ἀνθρώπων.
4 Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut și ca straja nopții.
4 ὅτι χίλια ἔτη ἐν ὀφθαλμοῖς σου ὡς ἡ ἡμέρα ἡ ἐχθές, ἥτις διῆλθεν, καὶ φυλακὴ ἐν νυκτί.
5 Nimicnicie vor fi anii lor; dimineața ca iarba va trece.
5 τὰ ἐξουδενώματα αὐτῶν ἔτη ἔσονται. τὸ πρωὶ ὡσεὶ χλόη παρέλθοι,
6 Dimineața va înflori și va trece, seara va cădea, se va întări și se va usca.
6 τὸ πρωὶ ἀνθήσαι καὶ παρέλθοι, τὸ ἑσπέρας ἀποπέσοι, σκληρυνθείη καὶ ξηρανθείη.
7 Că ne-am sfârșit de urgia Ta și de mânia Ta ne-am tulburat.
7 ὅτι ἐξελίπομεν ἐν τῇ ὀργῇ σου καὶ ἐν τῷ θυμῷ σου ἐταράχθημεν.
8 Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greșelile noastre ascunse, la lumina feței Tale.
8 ἔθου τὰς ἀνομίας ἡμῶν ἐνώπιόν σου· ὁ αἰὼν ἡμῶν εἰς φωτισμὸν τοῦ προσώπου σου.
9 Că toate zilele noastre s-au împuținat și în mânia Ta ne-am stins.
9 ὅτι πᾶσαι αἱ ἡμέραι ἡμῶν ἐξέλιπον, καὶ ἐν τῇ ὀργῇ σου ἐξελίπομεν· τὰ ἔτη ἡμῶν ὡς ἀράχνην ἐμελέτων.
10 Anii noștri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani;
10 αἱ ἡμέραι τῶν ἐτῶν ἡμῶν, ἐν αὐτοῖς ἑβδομήκοντα ἔτη, ἐὰν δὲ ἐν δυναστείαις, ὀγδοήκοντα ἔτη, καὶ τὸ πλεῖον αὐτῶν κόπος καὶ πόνος· ὅτι ἐπῆλθεν πραύτης ἐφ’ ἡμᾶς, καὶ παιδευθησόμεθα.
11 Iar de vor fi în putere optzeci de ani și ce este mai mult decât aceștia osteneală și durere;
11 τίς γινώσκει τὸ κράτος τῆς ὀργῆς σου καὶ ἀπὸ τοῦ φόβου σου τὸν θυμόν σου;
12 Că trece viața noastră și ne vom duce.
12 ἐξαριθμήσασθαι τὴν δεξιάν σου οὕτως γνώρισον καὶ τοὺς πεπεδημένους τῇ καρδίᾳ ἐν σοφίᾳ.
13 Cine cunoaște puterea urgiei Tale și cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine?
13 ἐπίστρεψον, κύριε· ἕως πότε; καὶ παρακλήθητι ἐπὶ τοῖς δούλοις σου.
14 Învață-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înțelepciune.
14 ἐνεπλήσθημεν τὸ πρωὶ τοῦ ἐλέους σου καὶ ἠγαλλιασάμεθα καὶ εὐφράνθημεν ἐν πάσαις ταῖς ἡμέραις ἡμῶν·
15 Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Mângâie pe robii Tăi!
15 εὐφράνθημεν ἀνθ’ ὧν ἡμερῶν ἐταπείνωσας ἡμᾶς, ἐτῶν, ὧν εἴδομεν κακά.
16 Umplutu-ne-am dimineața de mila Ta și ne-am bucurat și ne-am veselit în toate zilele vieții noastre.
16 καὶ ἰδὲ ἐπὶ τοὺς δούλους σου καὶ τὰ ἔργα σου καὶ ὁδήγησον τοὺς υἱοὺς αὐτῶν,
17 Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele.
17 καὶ ἔστω ἡ λαμπρότης κυρίου τοῦ θεοῦ ἡμῶν ἐφ’ ἡμᾶς, καὶ τὰ ἔργα τῶν χειρῶν ἡμῶν κατεύθυνον ἐφ’ ἡμᾶς.
18 Caută spre robii Tăi și spre lucrurile Tale și îndreptează pe fiii lor.
19 Și să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi și lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.
