1 Εἰς τὸ τέλος· ψαλμὸς τῷ Δαυιδ. 2 Οἱ οὐρανοὶ διηγοῦνται δόξαν θεοῦ, ποίησιν δὲ χειρῶν αὐτοῦ ἀναγγέλλει τὸ στερέωμα· 3 ἡμέρα τῇ ἡμέρᾳ ἐρεύγεται ῥῆμα, καὶ νὺξ νυκτὶ ἀναγγέλλει γνῶσιν. 4 οὐκ εἰσὶν λαλιαὶ οὐδὲ λόγοι, ὧν οὐχὶ ἀκούονται αἱ φωναὶ αὐτῶν· 5 εἰς πᾶσαν τὴν γῆν ἐξῆλθεν ὁ φθόγγος αὐτῶν καὶ εἰς τὰ πέρατα τῆς οἰκουμένης τὰ ῥήματα αὐτῶν. ἐν τῷ ἡλίῳ ἔθετο τὸ σκήνωμα αὐτοῦ· 6 καὶ αὐτὸς ὡς νυμφίος ἐκπορευόμενος ἐκ παστοῦ αὐτοῦ, ἀγαλλιάσεται ὡς γίγας δραμεῖν ὁδὸν αὐτοῦ. 7 ἀπ’ ἄκρου τοῦ οὐρανοῦ ἡ ἔξοδος αὐτοῦ, καὶ τὸ κατάντημα αὐτοῦ ἕως ἄκρου τοῦ οὐρανοῦ, καὶ οὐκ ἔστιν ὃς ἀποκρυβήσεται τὴν θέρμην αὐτοῦ. 8 ὁ νόμος τοῦ κυρίου ἄμωμος, ἐπιστρέφων ψυχάς· ἡ μαρτυρία κυρίου πιστή, σοφίζουσα νήπια· 9 τὰ δικαιώματα κυρίου εὐθεῖα, εὐφραίνοντα καρδίαν· ἡ ἐντολὴ κυρίου τηλαυγής, φωτίζουσα ὀφθαλμούς· 10 ὁ φόβος κυρίου ἁγνός, διαμένων εἰς αἰῶνα αἰῶνος· τὰ κρίματα κυρίου ἀληθινά, δεδικαιωμένα ἐπὶ τὸ αὐτό, 11 ἐπιθυμητὰ ὑπὲρ χρυσίον καὶ λίθον τίμιον πολὺν καὶ γλυκύτερα ὑπὲρ μέλι καὶ κηρίον. 12 καὶ γὰρ ὁ δοῦλός σου φυλάσσει αὐτά· ἐν τῷ φυλάσσειν αὐτὰ ἀνταπόδοσις πολλή. 13 παραπτώματα τίς συνήσει; ἐκ τῶν κρυφίων μου καθάρισόν με. 14 καὶ ἀπὸ ἀλλοτρίων φεῖσαι τοῦ δούλου σου· ἐὰν μή μου κατακυριεύσωσιν, τότε ἄμωμος ἔσομαι καὶ καθαρισθήσομαι ἀπὸ ἁμαρτίας μεγάλης. 15 καὶ ἔσονται εἰς εὐδοκίαν τὰ λόγια τοῦ στόματός μου καὶ ἡ μελέτη τῆς καρδίας μου ἐνώπιόν σου διὰ παντός, κύριε βοηθέ μου καὶ λυτρωτά μου.
1 Εἰς τὸ τέλος· ψαλμὸς τῷ Δαυιδ.
2 Οἱ οὐρανοὶ διηγοῦνται δόξαν θεοῦ, ποίησιν δὲ χειρῶν αὐτοῦ ἀναγγέλλει τὸ στερέωμα·
3 ἡμέρα τῇ ἡμέρᾳ ἐρεύγεται ῥῆμα, καὶ νὺξ νυκτὶ ἀναγγέλλει γνῶσιν.
4 οὐκ εἰσὶν λαλιαὶ οὐδὲ λόγοι, ὧν οὐχὶ ἀκούονται αἱ φωναὶ αὐτῶν·
5 εἰς πᾶσαν τὴν γῆν ἐξῆλθεν ὁ φθόγγος αὐτῶν καὶ εἰς τὰ πέρατα τῆς οἰκουμένης τὰ ῥήματα αὐτῶν. ἐν τῷ ἡλίῳ ἔθετο τὸ σκήνωμα αὐτοῦ·
6 καὶ αὐτὸς ὡς νυμφίος ἐκπορευόμενος ἐκ παστοῦ αὐτοῦ, ἀγαλλιάσεται ὡς γίγας δραμεῖν ὁδὸν αὐτοῦ.
7 ἀπ’ ἄκρου τοῦ οὐρανοῦ ἡ ἔξοδος αὐτοῦ, καὶ τὸ κατάντημα αὐτοῦ ἕως ἄκρου τοῦ οὐρανοῦ, καὶ οὐκ ἔστιν ὃς ἀποκρυβήσεται τὴν θέρμην αὐτοῦ.
8 ὁ νόμος τοῦ κυρίου ἄμωμος, ἐπιστρέφων ψυχάς· ἡ μαρτυρία κυρίου πιστή, σοφίζουσα νήπια·
9 τὰ δικαιώματα κυρίου εὐθεῖα, εὐφραίνοντα καρδίαν· ἡ ἐντολὴ κυρίου τηλαυγής, φωτίζουσα ὀφθαλμούς·
10 ὁ φόβος κυρίου ἁγνός, διαμένων εἰς αἰῶνα αἰῶνος· τὰ κρίματα κυρίου ἀληθινά, δεδικαιωμένα ἐπὶ τὸ αὐτό,
11 ἐπιθυμητὰ ὑπὲρ χρυσίον καὶ λίθον τίμιον πολὺν καὶ γλυκύτερα ὑπὲρ μέλι καὶ κηρίον.
12 καὶ γὰρ ὁ δοῦλός σου φυλάσσει αὐτά· ἐν τῷ φυλάσσειν αὐτὰ ἀνταπόδοσις πολλή.
13 παραπτώματα τίς συνήσει; ἐκ τῶν κρυφίων μου καθάρισόν με.
14 καὶ ἀπὸ ἀλλοτρίων φεῖσαι τοῦ δούλου σου· ἐὰν μή μου κατακυριεύσωσιν, τότε ἄμωμος ἔσομαι καὶ καθαρισθήσομαι ἀπὸ ἁμαρτίας μεγάλης.
15 καὶ ἔσονται εἰς εὐδοκίαν τὰ λόγια τοῦ στόματός μου καὶ ἡ μελέτη τῆς καρδίας μου ἐνώπιόν σου διὰ παντός, κύριε βοηθέ μου καὶ λυτρωτά μου.
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 Maestrului de cor.
Slujitorului Domnului Davíd,
care a spus Domnului cuvintele acestei cântări
în ziua în care Domnul l-a eliberat
din mâna tuturor dușmanilor săi
și din mâna lui Saul.
1 Εἰς τὸ τέλος· ψαλμὸς τῷ Δαυιδ.
2 Și a spus: Te iubesc, Doamne, tăria mea,
2 Οἱ οὐρανοὶ διηγοῦνται δόξαν θεοῦ, ποίησιν δὲ χειρῶν αὐτοῦ ἀναγγέλλει τὸ στερέωμα·
3 Doamne, stânca mea,
fortăreața mea și eliberatorul meu;
Dumnezeul meu, stânca mea
în care mi-am căutat refugiu,
scutul meu, cornul mântuirii mele
și scăparea mea.
3 ἡμέρα τῇ ἡμέρᾳ ἐρεύγεται ῥῆμα, καὶ νὺξ νυκτὶ ἀναγγέλλει γνῶσιν.
4 Îl invoc pe Domnul, cel vrednic de laudă,
și sunt eliberat de dușmanii mei.
4 οὐκ εἰσὶν λαλιαὶ οὐδὲ λόγοι, ὧν οὐχὶ ἀκούονται αἱ φωναὶ αὐτῶν·
5 M-au împresurat legăturile morții
și m-au îngrozit râurile pieirii;
5 εἰς πᾶσαν τὴν γῆν ἐξῆλθεν ὁ φθόγγος αὐτῶν καὶ εἰς τὰ πέρατα τῆς οἰκουμένης τὰ ῥήματα αὐτῶν. ἐν τῷ ἡλίῳ ἔθετο τὸ σκήνωμα αὐτοῦ·
6 m-au înconjurat legăturile locuinței morților
și m-au întâmpinat lațurile morții.
6 καὶ αὐτὸς ὡς νυμφίος ἐκπορευόμενος ἐκ παστοῦ αὐτοῦ, ἀγαλλιάσεται ὡς γίγας δραμεῖν ὁδὸν αὐτοῦ.
7 Dar, în strâmtorarea mea,
l-am chemat pe Domnul
și am strigat către Dumnezeul meu;
din lăcașul lui, el mi-a auzit glasul
și strigătul meu a ajuns până la urechea lui.
7 ἀπ’ ἄκρου τοῦ οὐρανοῦ ἡ ἔξοδος αὐτοῦ, καὶ τὸ κατάντημα αὐτοῦ ἕως ἄκρου τοῦ οὐρανοῦ, καὶ οὐκ ἔστιν ὃς ἀποκρυβήσεται τὴν θέρμην αὐτοῦ.
8 S-a zguduit și s-a cutremurat pământul;
temeliile munților s-au zdruncinat
și s-au zguduit, pentru că el s-a mâniat.
8 ὁ νόμος τοῦ κυρίου ἄμωμος, ἐπιστρέφων ψυχάς· ἡ μαρτυρία κυρίου πιστή, σοφίζουσα νήπια·
9 S-au ridicat fum din nările lui
și foc mistuitor, din gura lui;
cărbuni aprinși țâșneau din el.
9 τὰ δικαιώματα κυρίου εὐθεῖα, εὐφραίνοντα καρδίαν· ἡ ἐντολὴ κυρίου τηλαυγής, φωτίζουσα ὀφθαλμούς·
10 A aplecat cerurile și s-a coborât
și negura era sub picioarele lui.
10 ὁ φόβος κυρίου ἁγνός, διαμένων εἰς αἰῶνα αἰῶνος· τὰ κρίματα κυρίου ἀληθινά, δεδικαιωμένα ἐπὶ τὸ αὐτό,
11 A încălecat pe un heruvim și a zburat,
era purtat pe aripile vântului.
11 ἐπιθυμητὰ ὑπὲρ χρυσίον καὶ λίθον τίμιον πολὺν καὶ γλυκύτερα ὑπὲρ μέλι καὶ κηρίον.
12 Și-a pus întunericul împrejur ca un văl,
s-a înconjurat ca de un cort al său
de ape întunecoase și de nori deși.
12 καὶ γὰρ ὁ δοῦλός σου φυλάσσει αὐτά· ἐν τῷ φυλάσσειν αὐτὰ ἀνταπόδοσις πολλή.
13 În fața strălucirii chipului său,
s-au împrăștiat norii lui,
grindina și cărbunii de foc.
13 παραπτώματα τίς συνήσει; ἐκ τῶν κρυφίων μου καθάρισόν με.
14 Și a tunat din cer Domnul,
Cel Preaînalt și-a făcut auzit glasul:
grindină și cărbuni de foc.
14 καὶ ἀπὸ ἀλλοτρίων φεῖσαι τοῦ δούλου σου· ἐὰν μή μου κατακυριεύσωσιν, τότε ἄμωμος ἔσομαι καὶ καθαρισθήσομαι ἀπὸ ἁμαρτίας μεγάλης.
15 Și-a trimis săgețile și i-a risipit,
a înmulțit fulgerele și i-a umplut de groază;
15 καὶ ἔσονται εἰς εὐδοκίαν τὰ λόγια τοῦ στόματός μου καὶ ἡ μελέτη τῆς καρδίας μου ἐνώπιόν σου διὰ παντός, κύριε βοηθέ μου καὶ λυτρωτά μου.
16 s-au văzut izvoarele apelor
și s-au descoperit temeliile lumii
la mustrarea ta, Doamne,
la suflarea duhului mâniei tale.
17 A trimis din înălțime și m-a luat,
m-a salvat din apele cele mari.
18 M-a mântuit de dușmanii mei puternici
și de cei care mă urăsc,
deși erau mai tari decât mine.
19 M-au întâmpinat în ziua necazului meu,
dar Domnul mi-a fost sprijinitor;
20 m-a scos la loc larg, m-a mântuit,
pentru că și-a găsit plăcerea în mine.
21 Domnul m-a răsplătit după dreptatea mea,
după curăția mâinilor mele
îmi va da înapoi,
22 pentru că am păzit căile Domnului,
nu m-am făcut vinovat
în fața Dumnezeului meu.
23 Căci toate judecățile lui sunt înaintea mea
și hotărârile lui
nu le-am lăsat deoparte,
24 ci am fost integru înaintea lui
și m-am păzit de fărădelegea mea.
25 Iar Domnul mi-a răsplătit
după dreptatea mea
și după puritatea mâinilor mele
înaintea ochilor săi.
26 Cu cel credincios, tu ești credincios,
cu omul integru, ești integru;
27 cu cel curat, ești curat,
dar cu cel viclean te arăți iscusit.
28 Căci tu mântuiești poporul celor sărmani
și ochii celor trufași îi umilești.
29 Într-adevăr,
tu aprinzi lumina mea, Doamne;
Dumnezeul meu,
fă să strălucească întunericul meu!
30 Prin tine înfrunt trupele [dușmane]
și cu Dumnezeul meu trec și peste ziduri.
31 Calea lui Dumnezeu este desăvârșită.
Cuvântul Domnului este lămurit în foc,
el este un scut
pentru toți cei care caută refugiu în el.
32 Cine este Dumnezeu
în afară de Domnul?
Sau cine e stâncă în afară
de Dumnezeul nostru?
33 Dumnezeu mă încinge cu tărie
și face desăvârșită calea mea,
34 el face picioarele mele ca ale cerbului
și mă așază pe înălțimi;
35 el învață mâinile mele la război
și brațele mele întind arcul de bronz.
36 Tu mi-ai dat scutul mântuirii tale,
dreapta ta mă sprijină
și bunăvoința ta m-a ajutat să cresc.
37 Ai lărgit calea sub pașii mei
și nu s-au clătinat gleznele mele.
38 Îi voi urmări pe dușmani și îi voi ajunge
și nu mă voi întoarce
până nu-i voi nimici.
39 Îi voi lovi
și nu vor mai putea să se ridice,
vor cădea sub picioarele mele.
40 M-ai încins cu tărie pentru luptă,
ai răpus pe potrivnicii mei
înaintea mea.
41 Pe dușmanii mei i-ai pus pe fugă
și pe cei ce mă urăsc i-am nimicit.
42 Au strigat, dar nu era [nimeni]
ca să-i salveze, [au strigat]
către Domnul, dar nu le-a răspuns.
43 I-am zdrobit ca pulberea în bătaia vântului,
ca pe noroiul de pe străzi i-am călcat.
44 Tu m-ai scăpat de răzvrătiții poporului,
m-ai așezat în fruntea neamurilor.
Un popor pe care nu-l cunoșteam
a ajuns să mă slujească;
45 cu luare-aminte îmi dau ascultare,
fiii străinilor mă lingușesc;
46 fiii străinilor și-au pierdut vlaga:
ies tremurând din ascunzișurile lor.
47 Viu este Domnul și binecuvântată este stânca mea
și preaînălțat este
Dumnezeul mântuirii mele!
48 Dumnezeu este cel care îmi dă răzbunarea
și îmi supune popoarele;
49 el mă eliberează de dușmanii mei înfuriați.
Tu mă înalți mai presus de cei
care se ridică împotriva mea,
tu mă mântuiești de omul violent.
50 De aceea, Doamne, te voi lăuda între popoare
și numele tău în psalmi îl voi cânta.
51 El dă mari izbânzi regelui său,
arată milostivire față de unsul său,
față de Davíd și descendența lui pe veci.
Traducerea ortodoxă
Traducerea greacă bizantină
1 Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.
1 Εἰς τὸ τέλος· ψαλμὸς τῷ Δαυιδ.
2 Ziua zilei spune cuvânt, și noaptea nopții vestește știință.
2 Οἱ οὐρανοὶ διηγοῦνται δόξαν θεοῦ, ποίησιν δὲ χειρῶν αὐτοῦ ἀναγγέλλει τὸ στερέωμα·
3 Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă.
3 ἡμέρα τῇ ἡμέρᾳ ἐρεύγεται ῥῆμα, καὶ νὺξ νυκτὶ ἀναγγέλλει γνῶσιν.
4 În tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor.
4 οὐκ εἰσὶν λαλιαὶ οὐδὲ λόγοι, ὧν οὐχὶ ἀκούονται αἱ φωναὶ αὐτῶν·
5 În soare și-a pus locașul său; și el este ca un mire ce iese din cămara sa.
5 εἰς πᾶσαν τὴν γῆν ἐξῆλθεν ὁ φθόγγος αὐτῶν καὶ εἰς τὰ πέρατα τῆς οἰκουμένης τὰ ῥήματα αὐτῶν. ἐν τῷ ἡλίῳ ἔθετο τὸ σκήνωμα αὐτοῦ·
6 Bucura-se-va ca un uriaș, care aleargă drumul lui.
6 καὶ αὐτὸς ὡς νυμφίος ἐκπορευόμενος ἐκ παστοῦ αὐτοῦ, ἀγαλλιάσεται ὡς γίγας δραμεῖν ὁδὸν αὐτοῦ.
7 De la marginea cerului ieșirea lui, și oprirea lui până la marginea cerului; și nu este cine să se ascundă de căldura lui.
7 ἀπ’ ἄκρου τοῦ οὐρανοῦ ἡ ἔξοδος αὐτοῦ, καὶ τὸ κατάντημα αὐτοῦ ἕως ἄκρου τοῦ οὐρανοῦ, καὶ οὐκ ἔστιν ὃς ἀποκρυβήσεται τὴν θέρμην αὐτοῦ.
8 Legea Domnului este fără prihană, întoarce sufletele; mărturia Domnului este credincioasă, înțelepțește pruncii;
8 ὁ νόμος τοῦ κυρίου ἄμωμος, ἐπιστρέφων ψυχάς· ἡ μαρτυρία κυρίου πιστή, σοφίζουσα νήπια·
9 Judecățile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca Domnului este strălucitoare, luminează ochii.
9 τὰ δικαιώματα κυρίου εὐθεῖα, εὐφραίνοντα καρδίαν· ἡ ἐντολὴ κυρίου τηλαυγής, φωτίζουσα ὀφθαλμούς·
10 Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului. Judecățile Domnului sunt adevărate, toate îndreptățite.
10 ὁ φόβος κυρίου ἁγνός, διαμένων εἰς αἰῶνα αἰῶνος· τὰ κρίματα κυρίου ἀληθινά, δεδικαιωμένα ἐπὶ τὸ αὐτό,
11 Dorite sunt mai mult decât aurul, și decât piatra cea de mare preț; și mai dulci decât mierea și fagurele.
11 ἐπιθυμητὰ ὑπὲρ χρυσίον καὶ λίθον τίμιον πολὺν καὶ γλυκύτερα ὑπὲρ μέλι καὶ κηρίον.
12 Că robul Tău le păzește pe ele, și răsplătire multă are.
12 καὶ γὰρ ὁ δοῦλός σου φυλάσσει αὐτά· ἐν τῷ φυλάσσειν αὐτὰ ἀνταπόδοσις πολλή.
13 Greșelile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curățește-mă
13 παραπτώματα τίς συνήσει; ἐκ τῶν κρυφίων μου καθάρισόν με.
14 Și de cele străine ferește pe robul Tău; de nu mă vor stăpâni, atunci fără prihană voi fi și mă voi curăți de păcat mare.
14 καὶ ἀπὸ ἀλλοτρίων φεῖσαι τοῦ δούλου σου· ἐὰν μή μου κατακυριεύσωσιν, τότε ἄμωμος ἔσομαι καὶ καθαρισθήσομαι ἀπὸ ἁμαρτίας μεγάλης.
15 Și vor bineplăcea cuvintele gurii mele și cugetul inimii mele înaintea Ta pururea; Doamne, Ajutorul meu și Izbăvitorul meu.
15 καὶ ἔσονται εἰς εὐδοκίαν τὰ λόγια τοῦ στόματός μου καὶ ἡ μελέτη τῆς καρδίας μου ἐνώπιόν σου διὰ παντός, κύριε βοηθέ μου καὶ λυτρωτά μου.
