1 Ψαλμὸς τῷ Δαυιδ. Κύριος ποιμαίνει με, καὶ οὐδέν με ὑστερήσει. 2 εἰς τόπον χλόης, ἐκεῖ με κατεσκήνωσεν, ἐπὶ ὕδατος ἀναπαύσεως ἐξέθρεψέν με, 3 τὴν ψυχήν μου ἐπέστρεψεν. ὡδήγησέν με ἐπὶ τρίβους δικαιοσύνης ἕνεκεν τοῦ ὀνόματος αὐτοῦ. 4 ἐὰν γὰρ καὶ πορευθῶ ἐν μέσῳ σκιᾶς θανάτου, οὐ φοβηθήσομαι κακά, ὅτι σὺ μετ’ ἐμοῦ εἶ· ἡ ῥάβδος σου καὶ ἡ βακτηρία σου, αὐταί με παρεκάλεσαν. 5 ἡτοίμασας ἐνώπιόν μου τράπεζαν ἐξ ἐναντίας τῶν θλιβόντων με· ἐλίπανας ἐν ἐλαίῳ τὴν κεφαλήν μου, καὶ τὸ ποτήριόν σου μεθύσκον ὡς κράτιστον. 6 καὶ τὸ ἔλεός σου καταδιώξεταί με πάσας τὰς ἡμέρας τῆς ζωῆς μου, καὶ τὸ κατοικεῖν με ἐν οἴκῳ κυρίου εἰς μακρότητα ἡμερῶν.
1 Ψαλμὸς τῷ Δαυιδ. Κύριος ποιμαίνει με, καὶ οὐδέν με ὑστερήσει.
2 εἰς τόπον χλόης, ἐκεῖ με κατεσκήνωσεν, ἐπὶ ὕδατος ἀναπαύσεως ἐξέθρεψέν με,
3 τὴν ψυχήν μου ἐπέστρεψεν. ὡδήγησέν με ἐπὶ τρίβους δικαιοσύνης ἕνεκεν τοῦ ὀνόματος αὐτοῦ.
4 ἐὰν γὰρ καὶ πορευθῶ ἐν μέσῳ σκιᾶς θανάτου, οὐ φοβηθήσομαι κακά, ὅτι σὺ μετ’ ἐμοῦ εἶ· ἡ ῥάβδος σου καὶ ἡ βακτηρία σου, αὐταί με παρεκάλεσαν.
5 ἡτοίμασας ἐνώπιόν μου τράπεζαν ἐξ ἐναντίας τῶν θλιβόντων με· ἐλίπανας ἐν ἐλαίῳ τὴν κεφαλήν μου, καὶ τὸ ποτήριόν σου μεθύσκον ὡς κράτιστον.
6 καὶ τὸ ἔλεός σου καταδιώξεταί με πάσας τὰς ἡμέρας τῆς ζωῆς μου, καὶ τὸ κατοικεῖν με ἐν οἴκῳ κυρίου εἰς μακρότητα ἡμερῶν.
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 Maestrului de cor.
După „Cerboaica din zori”.
Psalm. Al lui Davíd.
1 Ψαλμὸς τῷ Δαυιδ. Κύριος ποιμαίνει με, καὶ οὐδέν με ὑστερήσει.
2 Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,
pentru ce m-ai părăsit?
Departe sunt de a-mi [aduce] mântuirea
cuvintele strigătului meu.
2 εἰς τόπον χλόης, ἐκεῖ με κατεσκήνωσεν, ἐπὶ ὕδατος ἀναπαύσεως ἐξέθρεψέν με,
3 Dumnezeul meu, strig ziua, și tu nu-mi răspunzi,
și noaptea și nu am liniște.
3 τὴν ψυχήν μου ἐπέστρεψεν. ὡδήγησέν με ἐπὶ τρίβους δικαιοσύνης ἕνεκεν τοῦ ὀνόματος αὐτοῦ.
4 Iar tu ești Cel Sfânt
și locuiești [în mijlocul] laudelor lui Israél.
4 ἐὰν γὰρ καὶ πορευθῶ ἐν μέσῳ σκιᾶς θανάτου, οὐ φοβηθήσομαι κακά, ὅτι σὺ μετ’ ἐμοῦ εἶ· ἡ ῥάβδος σου καὶ ἡ βακτηρία σου, αὐταί με παρεκάλεσαν.
5 În tine și-au pus speranța părinții noștri,
au sperat și tu i-ai eliberat;
5 ἡτοίμασας ἐνώπιόν μου τράπεζαν ἐξ ἐναντίας τῶν θλιβόντων με· ἐλίπανας ἐν ἐλαίῳ τὴν κεφαλήν μου, καὶ τὸ ποτήριόν σου μεθύσκον ὡς κράτιστον.
6 către tine au strigat și au fost mântuiți,
în tine au nădăjduit
și n-au fost făcuți de rușine.
6 καὶ τὸ ἔλεός σου καταδιώξεταί με πάσας τὰς ἡμέρας τῆς ζωῆς μου, καὶ τὸ κατοικεῖν με ἐν οἴκῳ κυρίου εἰς μακρότητα ἡμερῶν.
7 Dar eu sunt vierme, și nu om,
ocara oamenilor și batjocura poporului.
8 Toți care mă văd își bat joc de mine,
strâmbă din buze și clatină din cap:
9 „s-a încrezut în Domnul, să-l scape,
să-l mântuiască dacă și-a găsit plăcerea în el!”.
10 Căci tu m-ai scos la lumină din sânul mamei,
m-ai pus în siguranță la pieptul mamei mele.
11 Spre tine m-am îndreptat de când m-am născut;
din sânul mamei mele, tu ești Dumnezeul meu.
12 Nu te îndepărta de mine,
pentru că strâmtorarea este aproape
și nu este cine să mă ajute!
13 Mă înconjoară tauri mulți,
[tauri] puternici din Basán m-au împresurat
14 și cască spre mine gura lor
ca leul care sfâșie și rage.
15 Mă scurg ca apa, mi se desfac toate oasele,
inima mea este ca ceara,
se topește printre măruntaiele mele.
16 Mi se usucă cerul gurii ca un ciob de oală
și limba mi se lipește de gâtlej;
m-ai așezat în praful morții.
17 Iată, mă înconjoară câinii,
o bandă de răufăcători mă împresoară!
Mi-au străpuns mâinile și picioarele,
18 mi-au numărat toate oasele.
Ei mă privesc și se uită după mine;
19 își împart între ei hainele mele
și au aruncat sorții pentru tunica mea.
20 Dar tu, Doamne, nu sta deoparte,
ajutorul meu, grăbește-te să mă ajuți!
21 Scapă de sabie viața mea, din gheara câinelui,
pe mine, care sunt singur!
22 Salvează-mă din gura leului
și de coarnele bivolilor pe mine, sărmanul!
23 Voi vesti numele tău fraților mei,
în mijlocul adunării te voi lăuda.
24 Cei care vă temeți de Domnul, lăudați-l,
toată seminția lui Iacób, preamăriți-l;
să se teamă de el toată seminția lui Israél!
25 Căci el nu disprețuiește
și nici nu respinge cererea sărmanului
și nu-și întoarce fața de la el,
iar când strigă către el, îl ascultă.
26 La tine este lauda mea în adunarea cea mare;
îmi voi împlini făgăduințele
în fața celor ce se tem de el.
27 Cei sărmani vor mânca și se vor sătura;
vor lăuda pe Domnul cei care îl caută:
„Inimile lor să trăiască în veci!”.
28 Își vor aduce aminte
și se vor întoarce la Domnul
toate marginile pământului,
se vor prosterna înaintea lui
toate familiile neamurilor.
29 Căci a Domnului este domnia
și el va stăpâni neamurile.
30 Vor mânca și se vor prosterna înaintea lui
toți cei care dorm în pământ,
în fața lui vor îngenunchea
toți cei care coboară în țărână.
Dar sufletul meu va trăi pentru el
31 și descendența [mea] îl va sluji.
Se va povesti despre Domnul
generației [viitoare]
32 și vor face cunoscută dreptatea lui
poporului care se va naște:
„[Domnul] a făcut acestea!”.
Traducerea ortodoxă
Traducerea greacă bizantină
1 Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi.
1 Ψαλμὸς τῷ Δαυιδ. Κύριος ποιμαίνει με, καὶ οὐδέν με ὑστερήσει.
2 La loc de pășune, acolo m-a sălășluit; la apa odihnei m-a hrănit.
2 εἰς τόπον χλόης, ἐκεῖ με κατεσκήνωσεν, ἐπὶ ὕδατος ἀναπαύσεως ἐξέθρεψέν με,
3 Sufletul meu l-a întors, povățuitu-m-a pe căile dreptății, pentru numele Lui.
3 τὴν ψυχήν μου ἐπέστρεψεν. ὡδήγησέν με ἐπὶ τρίβους δικαιοσύνης ἕνεκεν τοῦ ὀνόματος αὐτοῦ.
4 Că de voi și umbla în mijlocul morții, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine ești.
4 ἐὰν γὰρ καὶ πορευθῶ ἐν μέσῳ σκιᾶς θανάτου, οὐ φοβηθήσομαι κακά, ὅτι σὺ μετ’ ἐμοῦ εἶ· ἡ ῥάβδος σου καὶ ἡ βακτηρία σου, αὐταί με παρεκάλεσαν.
5 Toiagul Tău și varga Ta, acestea m-au mângâiat.
5 ἡτοίμασας ἐνώπιόν μου τράπεζαν ἐξ ἐναντίας τῶν θλιβόντων με· ἐλίπανας ἐν ἐλαίῳ τὴν κεφαλήν μου, καὶ τὸ ποτήριόν σου μεθύσκον ὡς κράτιστον.
6 Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu și paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic.
6 καὶ τὸ ἔλεός σου καταδιώξεταί με πάσας τὰς ἡμέρας τῆς ζωῆς μου, καὶ τὸ κατοικεῖν με ἐν οἴκῳ κυρίου εἰς μακρότητα ἡμερῶν.
7 Și mila Ta mă va urma în toate zilele vieții mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.
