Capitolul 1
Romani 1I. Prolog
Destinatarii
1 Paul, slujitor al lui Cristos Isus, chemat [să fie] apostol, ales [ca să vestească] evanghelia lui Dumnezeu, 2 pe care o promisese de mai înainte prin profeții săi în Sfintele Scripturi, 3 despre Fiul său născut după trup din descendența lui Davíd, 4 rânduit Fiu al lui Dumnezeu cu putere, după Duhul sfințeniei, prin învierea din morți, Isus Cristos Domnul nostru, 5 prin care am primit har și [misiunea] apostolică de a duce la ascultarea credinței pentru numele său toate neamurile, 6 între care sunteți și voi, chemați ai lui Isus Cristos: 7 tuturor celor care sunt în Roma, celor iubiți de Dumnezeu, chemați sfinți, har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos!
Rugăciunea de mulțumire
8 Înainte [de toate], îi mulțumesc Dumnezeului meu prin Isus Cristos pentru voi toți, întrucât credința voastră este vestită în toată lumea. 9 Martor îmi este Dumnezeu, căruia îi aduc cult în duhul meu, prin evanghelia Fiului său, că îmi aduc aminte fără încetare de voi 10 oriunde în rugăciunile mele ca, prin voința lui Dumnezeu, să am vreodată ocazia potrivită de a veni la voi, 11 căci doresc mult să vă văd pentru a vă împărtăși vreun dar spiritual ca să fiți întăriți, 12 sau mai bine pentru a fi mângâiat alături de voi prin credința comună: a voastră și a mea. 13 Fraților, nu vreau să vă fie necunoscut că de multe ori am dorit să vin la voi, ca să culeg și printre voi vreun rod ca și la celelalte neamuri, dar am fost împiedicat până astăzi. 14 Le sunt dator și grecilor, și barbarilor, și celor înțelepți, și celor neștiutori, 15 astfel încât, în ceea ce mă privește, sunt dornic de a vă vesti evanghelia și vouă, celor din Roma.
II. Partea dogmatică
Tema principală a scrisorii: evanghelia mântuirii
16 De fapt, eu nu mă rușinez de evanghelie, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om] care crede, mai întâi a iudeului și [apoi] a grecului. 17 Căci dreptatea lui Dumnezeu este revelată în ea din credință spre credință, după cum este scris: „Cel drept va trăi din credință”.
De la păcat la mântuire, prin credință
Toți oamenii sunt păcătoși
18 Într-adevăr, mânia lui Dumnezeu se revelează din cer asupra oricărei nelegiuiri și nedreptăți a oamenilor care înăbușă adevărul prin nelegiuire; 19 pentru că ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu este vădit în ei, întrucât Dumnezeu li s-a făcut cunoscut. 20 De fapt, [realitatea] sa invizibilă sau puterea sa veșnică și dumnezeirea lui pot fi cunoscute cu mintea de la creația lumii în făpturile lui, așa încât ei nu se pot scuza. 21 Căci, deși l-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu l-au glorificat ca Dumnezeu și nu i-au adus mulțumire, ci au rătăcit în cugetări inutile, iar inima lor nechibzuită s-a întunecat. 22 Pretinzându-se înțelepți, au înnebunit 23 și au înlocuit gloria Dumnezeului nepieritor cu asemănarea chipului omului pieritor, al păsărilor, al patrupedelor și al reptilelor.
24 De aceea i-a lăsat Dumnezeu [pradă] necurăției, în voia poftelor inimii lor, așa încât își necinstesc singuri trupurile. 25 Aceștia au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună: au cinstit și au adus cult creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin!
Păcatul în lumea păgână
26 De aceea i-a lăsat Dumnezeu [pradă] patimilor rușinoase: astfel, femeile lor au schimbat raporturile firești cu cele împotriva naturii. 27 La fel și bărbații, abandonând raportul firesc cu femeia, s-au aprins de patimă unii pentru alții; săvârșind nerușinarea bărbați cu bărbați, și-au primit ei înșiși cuvenita răsplată pentru perversiunile lor. 28 Și, deoarece ei nu au considerat important să ajungă la Dumnezeu prin cunoaștere, Dumnezeu i-a lăsat [pradă] unei minți necugetate, ca să facă cele nepermise. 29 Astfel, s-au umplut de orice nelegiuire, răutate, lăcomie, viciu, plini de invidie, crimă, ceartă, viclenie, înșelătorie; ei sunt bârfitori, 30 defăimători, dușmani ai lui Dumnezeu, jignitori, îngâmfați, lăudăroși, iscusiți la rele, neascultători de părinți, 31 fără de minte, fără cuvânt, fără inimă, fără milă. 32 Aceștia, deși cunosc cele drepte ale lui Dumnezeu – că cei care practică astfel de lucruri sunt vrednici de moarte –, ei nu numai că le săvârșesc, ci îi și aprobă pe cei care le săvârșesc.
1 Paul, slujitor al lui Cristos Isus, chemat [să fie] apostol, ales [ca să vestească] evanghelia lui Dumnezeu,
2 pe care o promisese de mai înainte prin profeții săi în Sfintele Scripturi,
3 despre Fiul său născut după trup din descendența lui Davíd,
4 rânduit Fiu al lui Dumnezeu cu putere, după Duhul sfințeniei, prin învierea din morți, Isus Cristos Domnul nostru,
5 prin care am primit har și [misiunea] apostolică de a duce la ascultarea credinței pentru numele său toate neamurile,
6 între care sunteți și voi, chemați ai lui Isus Cristos:
7 tuturor celor care sunt în Roma, celor iubiți de Dumnezeu, chemați sfinți, har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos!
8 Înainte [de toate], îi mulțumesc Dumnezeului meu prin Isus Cristos pentru voi toți, întrucât credința voastră este vestită în toată lumea.
9 Martor îmi este Dumnezeu, căruia îi aduc cult în duhul meu, prin evanghelia Fiului său, că îmi aduc aminte fără încetare de voi
10 oriunde în rugăciunile mele ca, prin voința lui Dumnezeu, să am vreodată ocazia potrivită de a veni la voi,
11 căci doresc mult să vă văd pentru a vă împărtăși vreun dar spiritual ca să fiți întăriți,
12 sau mai bine pentru a fi mângâiat alături de voi prin credința comună: a voastră și a mea.
13 Fraților, nu vreau să vă fie necunoscut că de multe ori am dorit să vin la voi, ca să culeg și printre voi vreun rod ca și la celelalte neamuri, dar am fost împiedicat până astăzi.
14 Le sunt dator și grecilor, și barbarilor, și celor înțelepți, și celor neștiutori,
15 astfel încât, în ceea ce mă privește, sunt dornic de a vă vesti evanghelia și vouă, celor din Roma.
16 De fapt, eu nu mă rușinez de evanghelie, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om] care crede, mai întâi a iudeului și [apoi] a grecului.
17 Căci dreptatea lui Dumnezeu este revelată în ea din credință spre credință, după cum este scris: „Cel drept va trăi din credință”.
18 Într-adevăr, mânia lui Dumnezeu se revelează din cer asupra oricărei nelegiuiri și nedreptăți a oamenilor care înăbușă adevărul prin nelegiuire;
19 pentru că ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu este vădit în ei, întrucât Dumnezeu li s-a făcut cunoscut.
20 De fapt, [realitatea] sa invizibilă sau puterea sa veșnică și dumnezeirea lui pot fi cunoscute cu mintea de la creația lumii în făpturile lui, așa încât ei nu se pot scuza.
21 Căci, deși l-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu l-au glorificat ca Dumnezeu și nu i-au adus mulțumire, ci au rătăcit în cugetări inutile, iar inima lor nechibzuită s-a întunecat.
22 Pretinzându-se înțelepți, au înnebunit
23 și au înlocuit gloria Dumnezeului nepieritor cu asemănarea chipului omului pieritor, al păsărilor, al patrupedelor și al reptilelor.
24 De aceea i-a lăsat Dumnezeu [pradă] necurăției, în voia poftelor inimii lor, așa încât își necinstesc singuri trupurile.
25 Aceștia au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună: au cinstit și au adus cult creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin!
26 De aceea i-a lăsat Dumnezeu [pradă] patimilor rușinoase: astfel, femeile lor au schimbat raporturile firești cu cele împotriva naturii.
27 La fel și bărbații, abandonând raportul firesc cu femeia, s-au aprins de patimă unii pentru alții; săvârșind nerușinarea bărbați cu bărbați, și-au primit ei înșiși cuvenita răsplată pentru perversiunile lor.
28 Și, deoarece ei nu au considerat important să ajungă la Dumnezeu prin cunoaștere, Dumnezeu i-a lăsat [pradă] unei minți necugetate, ca să facă cele nepermise.
29 Astfel, s-au umplut de orice nelegiuire, răutate, lăcomie, viciu, plini de invidie, crimă, ceartă, viclenie, înșelătorie; ei sunt bârfitori,
30 defăimători, dușmani ai lui Dumnezeu, jignitori, îngâmfați, lăudăroși, iscusiți la rele, neascultători de părinți,
31 fără de minte, fără cuvânt, fără inimă, fără milă.
32 Aceștia, deși cunosc cele drepte ale lui Dumnezeu – că cei care practică astfel de lucruri sunt vrednici de moarte –, ei nu numai că le săvârșesc, ci îi și aprobă pe cei care le săvârșesc.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Paul, slujitor al lui Cristos Isus, chemat [să fie] apostol, ales [ca să vestească] evanghelia lui Dumnezeu,
1 Pavel, rob al lui Iisus Hristos, chemat de El apostol, rânduit pentru vestirea Evangheliei lui Dumnezeu,
2 pe care o promisese de mai înainte prin profeții săi în Sfintele Scripturi,
2 pe care a făgăduit-o mai înainte, prin proorocii Săi, în Sfintele Scripturi,
3 despre Fiul său născut după trup din descendența lui Davíd,
3 despre Fiul Său, Cel născut din sămânța lui David, după trup,
4 rânduit Fiu al lui Dumnezeu cu putere, după Duhul sfințeniei, prin învierea din morți, Isus Cristos Domnul nostru,
4 care a fost rânduit Fiu al lui Dumnezeu întru putere, după Duhul sfințeniei, prin învierea Lui din morți, Iisus Hristos, Domnul nostru,
5 prin care am primit har și [misiunea] apostolică de a duce la ascultarea credinței pentru numele său toate neamurile,
5 prin Care am primit har și apostolie, ca să aduc, în numele Său, la ascultarea credinței, toate neamurile,
6 între care sunteți și voi, chemați ai lui Isus Cristos:
6 întru care sunteți și voi chemați ai lui Iisus Hristos:
7 tuturor celor care sunt în Roma, celor iubiți de Dumnezeu, chemați sfinți, har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos!
7 Tuturor celor ce sunteți în Roma, iubiți de Dumnezeu, chemați și sfinți: har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Iisus Hristos!
8 Înainte [de toate], îi mulțumesc Dumnezeului meu prin Isus Cristos pentru voi toți, întrucât credința voastră este vestită în toată lumea.
8 Mulțumesc, întâi Dumnezeului meu, prin Iisus Hristos, pentru voi toți, fiindcă credința voastră se vestește în toată lumea.
9 Martor îmi este Dumnezeu, căruia îi aduc cult în duhul meu, prin evanghelia Fiului său, că îmi aduc aminte fără încetare de voi
9 Căci martor îmi este Dumnezeu, Căruia Îi slujesc cu duhul meu, întru Evanghelia Fiului Său, că neîncetat fac pomenire despre voi,
10 oriunde în rugăciunile mele ca, prin voința lui Dumnezeu, să am vreodată ocazia potrivită de a veni la voi,
10 cerând totdeauna în rugăciunile mele ca să am cumva, prin voința Lui, vreodată, bun prilej ca să vin la voi.
11 căci doresc mult să vă văd pentru a vă împărtăși vreun dar spiritual ca să fiți întăriți,
11 Pentru că doresc mult să vă văd ca să vă împărtășesc vreun dar duhovnicesc, spre întărirea voastră.
12 sau mai bine pentru a fi mângâiat alături de voi prin credința comună: a voastră și a mea.
12 Și aceasta ca să mă mângâi împreună cu voi prin credința noastră laolaltă, a voastră și a mea.
13 Fraților, nu vreau să vă fie necunoscut că de multe ori am dorit să vin la voi, ca să culeg și printre voi vreun rod ca și la celelalte neamuri, dar am fost împiedicat până astăzi.
13 Fraților, nu vreau ca voi să nu știți că, de multe ori, mi-am pus în gând să vin la voi, dar am fost până acum împiedicat, ca să am și între voi vreo roadă, ca și la celelalte neamuri.
14 Le sunt dator și grecilor, și barbarilor, și celor înțelepți, și celor neștiutori,
14 Dator sunt și elinilor și barbarilor și învățaților și neînvățaților;
15 astfel încât, în ceea ce mă privește, sunt dornic de a vă vesti evanghelia și vouă, celor din Roma.
15 astfel, cât despre mine, sunt bucuros să vă vestesc Evanghelia și vouă, celor din Roma.
16 De fapt, eu nu mă rușinez de evanghelie, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om] care crede, mai întâi a iudeului și [apoi] a grecului.
16 Căci nu mă rușinez de Evanghelia lui Hristos, pentru că este putere a lui Dumnezeu spre mântuirea a tot celui care crede, iudeului întâi, și elinului.
17 Căci dreptatea lui Dumnezeu este revelată în ea din credință spre credință, după cum este scris: „Cel drept va trăi din credință”.
17 Căci dreptatea lui Dumnezeu se descoperă în ea din credință spre credință, precum este scris: „Iar dreptul din credință va fi viu”.
18 Într-adevăr, mânia lui Dumnezeu se revelează din cer asupra oricărei nelegiuiri și nedreptăți a oamenilor care înăbușă adevărul prin nelegiuire;
18 Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer peste toată fărădelegea și peste toată nedreptatea oamenilor care țin nedreptatea drept adevăr.
19 pentru că ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu este vădit în ei, întrucât Dumnezeu li s-a făcut cunoscut.
19 Pentru că ceea ce se poate cunoaște despre Dumnezeu este cunoscut de către ei; fiindcă Dumnezeu le-a arătat lor.
20 De fapt, [realitatea] sa invizibilă sau puterea sa veșnică și dumnezeirea lui pot fi cunoscute cu mintea de la creația lumii în făpturile lui, așa încât ei nu se pot scuza.
20 Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înțelegându-se din făpturi, adică veșnica Lui putere și dumnezeire, așa ca ei să fie fără cuvânt de apărare,
21 Căci, deși l-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu l-au glorificat ca Dumnezeu și nu i-au adus mulțumire, ci au rătăcit în cugetări inutile, iar inima lor nechibzuită s-a întunecat.
21 pentru că, cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor și inima lor cea nesocotită s-a întunecat.
22 Pretinzându-se înțelepți, au înnebunit
22 Zicând că sunt înțelepți, au ajuns nebuni.
23 și au înlocuit gloria Dumnezeului nepieritor cu asemănarea chipului omului pieritor, al păsărilor, al patrupedelor și al reptilelor.
23 Și au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios și al păsărilor și al celor cu patru picioare și al târâtoarelor.
24 De aceea i-a lăsat Dumnezeu [pradă] necurăției, în voia poftelor inimii lor, așa încât își necinstesc singuri trupurile.
24 De aceea Dumnezeu i-a dat necurăției, după poftele inimilor lor, ca să-și pângărească trupurile lor între ei,
25 Aceștia au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună: au cinstit și au adus cult creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin!
25 ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună și s-au închinat și au slujit făpturii, în locul Făcătorului, Care este binecuvântat în veci, amin!
26 De aceea i-a lăsat Dumnezeu [pradă] patimilor rușinoase: astfel, femeile lor au schimbat raporturile firești cu cele împotriva naturii.
26 Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocară, căci și femeile lor au schimbat fireasca rânduială cu cea împotriva firii;
27 La fel și bărbații, abandonând raportul firesc cu femeia, s-au aprins de patimă unii pentru alții; săvârșind nerușinarea bărbați cu bărbați, și-au primit ei înșiși cuvenita răsplată pentru perversiunile lor.
27 asemenea și bărbații lăsând rânduiala cea după fire a părții femeiești, s-au aprins în pofta lor unii pentru alții, bărbați cu bărbați, săvârșind rușinea și luând cu ei răsplata cuvenită rătăcirii lor.
28 Și, deoarece ei nu au considerat important să ajungă la Dumnezeu prin cunoaștere, Dumnezeu i-a lăsat [pradă] unei minți necugetate, ca să facă cele nepermise.
28 Și precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoștință, așa și Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine.
29 Astfel, s-au umplut de orice nelegiuire, răutate, lăcomie, viciu, plini de invidie, crimă, ceartă, viclenie, înșelătorie; ei sunt bârfitori,
29 Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înșelăciune, de purtări rele, bârfitori,
30 defăimători, dușmani ai lui Dumnezeu, jignitori, îngâmfați, lăudăroși, iscusiți la rele, neascultători de părinți,
30 grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeți, trufași, lăudăroși, născocitori de rele, nesupuși părinților,
31 fără de minte, fără cuvânt, fără inimă, fără milă.
31 neînțelepți, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă;
32 Aceștia, deși cunosc cele drepte ale lui Dumnezeu – că cei care practică astfel de lucruri sunt vrednici de moarte –, ei nu numai că le săvârșesc, ci îi și aprobă pe cei care le săvârșesc.
32 aceștia, deși au cunoscut dreapta orânduire a lui Dumnezeu, că cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că fac ei acestea, ci le și încuviințează celor care le fac.
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 Paul, slujitor al lui Cristos Isus, chemat [să fie] apostol, ales [ca să vestească] evanghelia lui Dumnezeu,
1 Παῦλος, δοῦλος Ἰησοῦ χριστοῦ, κλητὸς ἀπόστολος, ἀφωρισμένος εἰς εὐαγγέλιον θεοῦ,
2 pe care o promisese de mai înainte prin profeții săi în Sfintele Scripturi,
2 ὃ προεπηγγείλατο διὰ τῶν προφητῶν αὐτοῦ ἐν γραφαῖς ἁγίαις,
3 despre Fiul său născut după trup din descendența lui Davíd,
3 περὶ τοῦ υἱοῦ αὐτοῦ, τοῦ γενομένου ἐκ σπέρματος Δαυὶδ κατὰ σάρκα,
4 rânduit Fiu al lui Dumnezeu cu putere, după Duhul sfințeniei, prin învierea din morți, Isus Cristos Domnul nostru,
4 τοῦ ὁρισθέντος υἱοῦ θεοῦ ἐν δυνάμει, κατὰ πνεῦμα ἁγιωσύνης, ἐξ ἀναστάσεως νεκρῶν, Ἰησοῦ χριστοῦ τοῦ κυρίου ἡμῶν,
5 prin care am primit har și [misiunea] apostolică de a duce la ascultarea credinței pentru numele său toate neamurile,
5 δι’ οὗ ἐλάβομεν χάριν καὶ ἀποστολὴν εἰς ὑπακοὴν πίστεως ἐν πᾶσιν τοῖς ἔθνεσιν, ὑπὲρ τοῦ ὀνόματος αὐτοῦ,
6 între care sunteți și voi, chemați ai lui Isus Cristos:
6 ἐν οἷς ἐστὲ καὶ ὑμεῖς, κλητοὶ Ἰησοῦ χριστοῦ∙
7 tuturor celor care sunt în Roma, celor iubiți de Dumnezeu, chemați sfinți, har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos!
7 πᾶσιν τοῖς οὖσιν ἐν Ῥώμῃ ἀγαπητοῖς θεοῦ, κλητοῖς ἁγίοις∙ χάρις ὑμῖν καὶ εἰρήνη ἀπὸ θεοῦ πατρὸς ἡμῶν καὶ κυρίου Ἰησοῦ χριστοῦ.
8 Înainte [de toate], îi mulțumesc Dumnezeului meu prin Isus Cristos pentru voi toți, întrucât credința voastră este vestită în toată lumea.
8 Πρῶτον μὲν εὐχαριστῶ τῷ θεῷ μου διὰ Ἰησοῦ χριστοῦ ὑπὲρ πάντων ὑμῶν, ὅτι ἡ πίστις ὑμῶν καταγγέλλεται ἐν ὅλῳ τῷ κόσμῳ.
9 Martor îmi este Dumnezeu, căruia îi aduc cult în duhul meu, prin evanghelia Fiului său, că îmi aduc aminte fără încetare de voi
9 Μάρτυς γάρ μού ἐστιν ὁ θεός, ᾧ λατρεύω ἐν τῷ πνεύματί μου ἐν τῷ εὐαγγελίῳ τοῦ υἱοῦ αὐτοῦ, ὡς ἀδιαλείπτως μνείαν ὑμῶν ποιοῦμαι,
10 oriunde în rugăciunile mele ca, prin voința lui Dumnezeu, să am vreodată ocazia potrivită de a veni la voi,
10 πάντοτε ἐπὶ τῶν προσευχῶν μου δεόμενος, εἴ πως ἤδη ποτὲ εὐοδωθήσομαι ἐν τῷ θελήματι τοῦ θεοῦ ἐλθεῖν πρὸς ὑμᾶς.
11 căci doresc mult să vă văd pentru a vă împărtăși vreun dar spiritual ca să fiți întăriți,
11 Ἐπιποθῶ γὰρ ἰδεῖν ὑμᾶς, ἵνα τι μεταδῶ χάρισμα ὑμῖν πνευματικόν, εἰς τὸ στηριχθῆναι ὑμᾶς,
12 sau mai bine pentru a fi mângâiat alături de voi prin credința comună: a voastră și a mea.
12 τοῦτο δέ ἐστιν, συμπαρακληθῆναι ἐν ὑμῖν διὰ τῆς ἐν ἀλλήλοις πίστεως ὑμῶν τε καὶ ἐμοῦ.
13 Fraților, nu vreau să vă fie necunoscut că de multe ori am dorit să vin la voi, ca să culeg și printre voi vreun rod ca și la celelalte neamuri, dar am fost împiedicat până astăzi.
13 Οὐ θέλω δὲ ὑμᾶς ἀγνοεῖν, ἀδελφοί, ὅτι πολλάκις προεθέμην ἐλθεῖν πρὸς ὑμᾶς—καὶ ἐκωλύθην ἄχρι τοῦ δεῦρο—ἵνα τινὰ καρπὸν σχῶ καὶ ἐν ὑμῖν, καθὼς καὶ ἐν τοῖς λοιποῖς ἔθνεσιν.
14 Le sunt dator și grecilor, și barbarilor, și celor înțelepți, și celor neștiutori,
14 Ἕλλησίν τε καὶ βαρβάροις, σοφοῖς τε καὶ ἀνοήτοις ὀφειλέτης εἰμί∙
15 astfel încât, în ceea ce mă privește, sunt dornic de a vă vesti evanghelia și vouă, celor din Roma.
15 οὕτως τὸ κατ’ ἐμὲ πρόθυμον καὶ ὑμῖν τοῖς ἐν Ῥώμῃ εὐαγγελίσασθαι.
16 De fapt, eu nu mă rușinez de evanghelie, căci ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricărui [om] care crede, mai întâi a iudeului și [apoi] a grecului.
16 Οὐ γὰρ ἐπαισχύνομαι τὸ εὐαγγέλιον τοῦ χριστοῦ∙ δύναμις γὰρ θεοῦ ἐστιν εἰς σωτηρίαν παντὶ τῷ πιστεύοντι, Ἰουδαίῳ τε πρῶτον καὶ Ἕλληνι.
17 Căci dreptatea lui Dumnezeu este revelată în ea din credință spre credință, după cum este scris: „Cel drept va trăi din credință”.
17 Δικαιοσύνη γὰρ θεοῦ ἐν αὐτῷ ἀποκαλύπτεται ἐκ πίστεως εἰς πίστιν, καθὼς γέγραπται, Ὁ δὲ δίκαιος ἐκ πίστεως ζήσεται.
18 Într-adevăr, mânia lui Dumnezeu se revelează din cer asupra oricărei nelegiuiri și nedreptăți a oamenilor care înăbușă adevărul prin nelegiuire;
18 Ἀποκαλύπτεται γὰρ ὀργὴ θεοῦ ἀπ’ οὐρανοῦ ἐπὶ πᾶσαν ἀσέβειαν καὶ ἀδικίαν ἀνθρώπων τῶν τὴν ἀλήθειαν ἐν ἀδικίᾳ κατεχόντων∙
19 pentru că ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu este vădit în ei, întrucât Dumnezeu li s-a făcut cunoscut.
19 διότι τὸ γνωστὸν τοῦ θεοῦ φανερόν ἐστιν ἐν αὐτοῖς∙ ὁ γὰρ θεὸς αὐτοῖς ἐφανέρωσεν.
20 De fapt, [realitatea] sa invizibilă sau puterea sa veșnică și dumnezeirea lui pot fi cunoscute cu mintea de la creația lumii în făpturile lui, așa încât ei nu se pot scuza.
20 Τὰ γὰρ ἀόρατα αὐτοῦ ἀπὸ κτίσεως κόσμου τοῖς ποιήμασιν νοούμενα καθορᾶται, ἥ τε ἀΐδιος αὐτοῦ δύναμις καὶ θειότης, εἰς τὸ εἶναι αὐτοὺς ἀναπολογήτους∙
21 Căci, deși l-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu l-au glorificat ca Dumnezeu și nu i-au adus mulțumire, ci au rătăcit în cugetări inutile, iar inima lor nechibzuită s-a întunecat.
21 διότι γνόντες τὸν θεόν, οὐχ ὡς θεὸν ἐδόξασαν ἢ εὐχαρίστησαν, ἀλλ’ ἐματαιώθησαν ἐν τοῖς διαλογισμοῖς αὐτῶν, καὶ ἐσκοτίσθη ἡ ἀσύνετος αὐτῶν καρδία.
22 Pretinzându-se înțelepți, au înnebunit
22 Φάσκοντες εἶναι σοφοὶ ἐμωράνθησαν,
23 și au înlocuit gloria Dumnezeului nepieritor cu asemănarea chipului omului pieritor, al păsărilor, al patrupedelor și al reptilelor.
23 καὶ ἤλλαξαν τὴν δόξαν τοῦ ἀφθάρτου θεοῦ ἐν ὁμοιώματι εἰκόνος φθαρτοῦ ἀνθρώπου καὶ πετεινῶν καὶ τετραπόδων καὶ ἑρπετῶν.
24 De aceea i-a lăsat Dumnezeu [pradă] necurăției, în voia poftelor inimii lor, așa încât își necinstesc singuri trupurile.
24 Διὸ καὶ παρέδωκεν αὐτοὺς ὁ θεὸς ἐν ταῖς ἐπιθυμίαις τῶν καρδιῶν αὐτῶν εἰς ἀκαθαρσίαν, τοῦ ἀτιμάζεσθαι τὰ σώματα αὐτῶν ἐν ἑαυτοῖς∙
25 Aceștia au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună: au cinstit și au adus cult creaturii în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin!
25 οἵτινες μετήλλαξαν τὴν ἀλήθειαν τοῦ θεοῦ ἐν τῷ ψεύδει, καὶ ἐσεβάσθησαν καὶ ἐλάτρευσαν τῇ κτίσει παρὰ τὸν κτίσαντα, ὅς ἐστιν εὐλογητὸς εἰς τοὺς αἰῶνας. Ἀμήν.
26 De aceea i-a lăsat Dumnezeu [pradă] patimilor rușinoase: astfel, femeile lor au schimbat raporturile firești cu cele împotriva naturii.
26 Διὰ τοῦτο παρέδωκεν αὐτοὺς ὁ θεὸς εἰς πάθη ἀτιμίας∙ αἵ τε γὰρ θήλειαι αὐτῶν μετήλλαξαν τὴν φυσικὴν χρῆσιν εἰς τὴν παρὰ φύσιν∙
27 La fel și bărbații, abandonând raportul firesc cu femeia, s-au aprins de patimă unii pentru alții; săvârșind nerușinarea bărbați cu bărbați, și-au primit ei înșiși cuvenita răsplată pentru perversiunile lor.
27 ὁμοίως τε καὶ οἱ ἄρρενες, ἀφέντες τὴν φυσικὴν χρῆσιν τῆς θηλείας, ἐξεκαύθησαν ἐν τῇ ὀρέξει αὐτῶν εἰς ἀλλήλους, ἄρσενες ἐν ἄρσεσιν τὴν ἀσχημοσύνην κατεργαζόμενοι, καὶ τὴν ἀντιμισθίαν ἣν ἔδει τῆς πλάνης αὐτῶν ἐν ἑαυτοῖς ἀπολαμβάνοντες.
28 Și, deoarece ei nu au considerat important să ajungă la Dumnezeu prin cunoaștere, Dumnezeu i-a lăsat [pradă] unei minți necugetate, ca să facă cele nepermise.
28 Καὶ καθὼς οὐκ ἐδοκίμασαν τὸν θεὸν ἔχειν ἐν ἐπιγνώσει, παρέδωκεν αὐτοὺς ὁ θεὸς εἰς ἀδόκιμον νοῦν, ποιεῖν τὰ μὴ καθήκοντα,
29 Astfel, s-au umplut de orice nelegiuire, răutate, lăcomie, viciu, plini de invidie, crimă, ceartă, viclenie, înșelătorie; ei sunt bârfitori,
29 πεπληρωμένους πάσῃ ἀδικίᾳ, πορνείᾳ, πονηρίᾳ, πλεονεξίᾳ, κακίᾳ∙ μεστοὺς φθόνου, φόνου, ἔριδος, δόλου, κακοηθείας∙ ψιθυριστάς,
30 defăimători, dușmani ai lui Dumnezeu, jignitori, îngâmfați, lăudăroși, iscusiți la rele, neascultători de părinți,
30 καταλάλους, θεοστυγεῖς, ὑβριστάς, ὑπερηφάνους, ἀλαζόνας, ἐφευρετὰς κακῶν, γονεῦσιν ἀπειθεῖς,
31 fără de minte, fără cuvânt, fără inimă, fără milă.
31 ἀσυνέτους, ἀσυνθέτους, ἀστόργους, ἀσπόνδους, ἀνελεήμονας∙
32 Aceștia, deși cunosc cele drepte ale lui Dumnezeu – că cei care practică astfel de lucruri sunt vrednici de moarte –, ei nu numai că le săvârșesc, ci îi și aprobă pe cei care le săvârșesc.
32 οἵτινες τὸ δικαίωμα τοῦ θεοῦ ἐπιγνόντες, ὅτι οἱ τὰ τοιαῦτα πράσσοντες ἄξιοι θανάτου εἰσίν, οὐ μόνον αὐτὰ ποιοῦσιν, ἀλλὰ καὶ συνευδοκοῦσιν τοῖς πράσσουσιν.
Διὸ ἀναπολόγητος εἶ, ὦ ἄνθρωπε πᾶς ὁ κρίνων∙
