I. Copilăria și vocația lui Samuél
Pelerinajul la Șílo și nașterea lui Samuél
1 Era un om din Ramatáim-Țufám, din muntele lui Efraím. Numele lui era Elcaná, fiul lui Ierohám, fiul lui Elíhu, fiul lui Tóhu, fiul lui Țuf, din Efráta. 2 El avea două soții: prima se numea Ána, iar cealaltă Penína. Penína avea copii, însă Ána nu avea copii. 3 Omul acesta urca în fiecare an din cetatea sa la Șílo ca să se prosterne și să aducă jertfe Domnului Sabaót, care era la Șílo. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Éli, Hófni și Pinhás, preoți ai Domnului.
4 În ziua în care Elcaná aducea jertfa, dădea Peninei, soția sa, fiilor și fiicelor ei câte o porție. 5 Dar Ánei îi dădea o porție dublă, deoarece o iubea pe Ána, deși Domnul o lăsase sterilă. 6 Rivala ei o lua în râs, umilind-o din cauza sterilității ei, pentru că Domnul o lăsase sterilă. 7 Așa făcea an după an: de fiecare dată când urca la casa Domnului, [Penína] o lua în râs, iar [Ána] plângea și nu mânca. 8 Elcaná, soțul ei, îi zicea: „Ána, de ce plângi și de ce nu mănânci? De ce ți-e inima întristată? Oare nu sunt eu mai bun pentru tine decât zece fii?”.
9 Ána s-a ridicat după ce au mâncat și au băut la Șílo. Preotul Éli stătea pe scaun, lângă unul din ușorii din templul Domnului. 10 [Ána] avea sufletul amărât, se ruga Domnului și plângea. 11 Ea a făcut un vot: „Doamne [Dumnezeule] Sabaót, dacă vei privi la necazul slujitoarei tale, dacă îți vei aduce aminte de mine și nu o vei uita pe slujitoarea ta și dacă îi vei da slujitoarei tale un fiu, îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieții lui și briciul nu va trece peste capul lui”.
12 În timp ce ea se ruga îndelung înaintea Domnului, Éli urmărea gura ei. 13 Ána vorbea în inima ei și numai buzele și le mișca, dar glasul nu i se auzea. Éli însă credea că este beată 14 și i-a zis: „Până când vei sta [aici] beată? Du-te și te trezește!”. 15 Ána a răspuns: „Nu, domnul meu! Sunt o femeie cu sufletul întristat. Nu am băut nici vin, nici băutură tare, ci mi-am revărsat sufletul înaintea Domnului. 16 Nu o lua pe slujitoarea ta ca pe o femeie de nimic, căci din prea marea durere și umilire a mea am vorbit până acum!”. 17 Éli i-a răspuns: „Mergi în pace și Dumnezeul lui Israél să asculte cererea pe care i-ai făcut-o!”. 18 Ea a zis: „Să afle har slujitoarea ta în ochii tăi!”. Femeia a plecat pe drumul ei, a mâncat și fața ei nu a mai fost [tristă].
19 S-au sculat dimineața, s-au prosternat înaintea Domnului. Apoi s-au întors și au venit la casa lor, la Ramá. Elcaná a cunoscut-o pe Ána, soția sa, și Domnul și-a adus aminte [de ea]. 20 Când s-au împlinit zilele, Ána a zămislit și a născut un fiu. I-a pus numele Samuél, căci [zicea]: „De la Domnul l-am cerut!”. 21 Elcaná a urcat cu toată casa lui să aducă Domnului jertfa de fiecare an și [să-și împlinească] votul. 22 Dar Ána nu a urcat, ci i-a zis soțului ei: „Când îl voi înțărca pe copil, îl voi duce și-l voi prezenta înaintea Domnului. Și va rămâne acolo pentru totdeauna”. 23 Elcaná, soțul ei, i-a zis: „Fă ceea ce este bine în ochii tăi! Rămâi până îl vei înțărca! Numai să împlinească Domnul cuvântul său”. Femeia a rămas și a alăptat fiul până când l-a înțărcat.
24 Când l-a înțărcat, l-a dus cu ea. A luat trei tauri, o éfă de făină și un burduf cu vin și le-a dus în casa Domnului, la Șílo. Copilul era încă mic. 25 Au înjunghiat taurul și au dus copilul la Éli. 26 Ána a zis: „Te rog, domnul meu! Pe viața ta, domnul meu: eu sunt femeia care stătea înaintea ta rugându-se Domnului! 27 Pentru copilul acesta m-am rugat și Domnul a ascultat cererea pe care i-am adresat-o. 28 De aceea și eu îl dăruiesc Domnului pentru toate zilele pe care le va avea de la Domnul”. Și s-au prosternat acolo înaintea Domnului.
1 Era un om din Ramatáim-Țufám, din muntele lui Efraím. Numele lui era Elcaná, fiul lui Ierohám, fiul lui Elíhu, fiul lui Tóhu, fiul lui Țuf, din Efráta.
2 El avea două soții: prima se numea Ána, iar cealaltă Penína. Penína avea copii, însă Ána nu avea copii.
3 Omul acesta urca în fiecare an din cetatea sa la Șílo ca să se prosterne și să aducă jertfe Domnului Sabaót, care era la Șílo. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Éli, Hófni și Pinhás, preoți ai Domnului.
4 În ziua în care Elcaná aducea jertfa, dădea Peninei, soția sa, fiilor și fiicelor ei câte o porție.
5 Dar Ánei îi dădea o porție dublă, deoarece o iubea pe Ána, deși Domnul o lăsase sterilă.
6 Rivala ei o lua în râs, umilind-o din cauza sterilității ei, pentru că Domnul o lăsase sterilă.
7 Așa făcea an după an: de fiecare dată când urca la casa Domnului, [Penína] o lua în râs, iar [Ána] plângea și nu mânca.
8 Elcaná, soțul ei, îi zicea: „Ána, de ce plângi și de ce nu mănânci? De ce ți-e inima întristată? Oare nu sunt eu mai bun pentru tine decât zece fii?”.
9 Ána s-a ridicat după ce au mâncat și au băut la Șílo. Preotul Éli stătea pe scaun, lângă unul din ușorii din templul Domnului.
10 [Ána] avea sufletul amărât, se ruga Domnului și plângea.
11 Ea a făcut un vot: „Doamne [Dumnezeule] Sabaót, dacă vei privi la necazul slujitoarei tale, dacă îți vei aduce aminte de mine și nu o vei uita pe slujitoarea ta și dacă îi vei da slujitoarei tale un fiu, îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieții lui și briciul nu va trece peste capul lui”.
12 În timp ce ea se ruga îndelung înaintea Domnului, Éli urmărea gura ei.
13 Ána vorbea în inima ei și numai buzele și le mișca, dar glasul nu i se auzea. Éli însă credea că este beată
14 și i-a zis: „Până când vei sta [aici] beată? Du-te și te trezește!”.
15 Ána a răspuns: „Nu, domnul meu! Sunt o femeie cu sufletul întristat. Nu am băut nici vin, nici băutură tare, ci mi-am revărsat sufletul înaintea Domnului.
16 Nu o lua pe slujitoarea ta ca pe o femeie de nimic, căci din prea marea durere și umilire a mea am vorbit până acum!”.
17 Éli i-a răspuns: „Mergi în pace și Dumnezeul lui Israél să asculte cererea pe care i-ai făcut-o!”.
18 Ea a zis: „Să afle har slujitoarea ta în ochii tăi!”. Femeia a plecat pe drumul ei, a mâncat și fața ei nu a mai fost [tristă].
19 S-au sculat dimineața, s-au prosternat înaintea Domnului. Apoi s-au întors și au venit la casa lor, la Ramá. Elcaná a cunoscut-o pe Ána, soția sa, și Domnul și-a adus aminte [de ea].
20 Când s-au împlinit zilele, Ána a zămislit și a născut un fiu. I-a pus numele Samuél, căci [zicea]: „De la Domnul l-am cerut!”.
21 Elcaná a urcat cu toată casa lui să aducă Domnului jertfa de fiecare an și [să-și împlinească] votul.
22 Dar Ána nu a urcat, ci i-a zis soțului ei: „Când îl voi înțărca pe copil, îl voi duce și-l voi prezenta înaintea Domnului. Și va rămâne acolo pentru totdeauna”.
23 Elcaná, soțul ei, i-a zis: „Fă ceea ce este bine în ochii tăi! Rămâi până îl vei înțărca! Numai să împlinească Domnul cuvântul său”. Femeia a rămas și a alăptat fiul până când l-a înțărcat.
24 Când l-a înțărcat, l-a dus cu ea. A luat trei tauri, o éfă de făină și un burduf cu vin și le-a dus în casa Domnului, la Șílo. Copilul era încă mic.
25 Au înjunghiat taurul și au dus copilul la Éli.
26 Ána a zis: „Te rog, domnul meu! Pe viața ta, domnul meu: eu sunt femeia care stătea înaintea ta rugându-se Domnului!
27 Pentru copilul acesta m-am rugat și Domnul a ascultat cererea pe care i-am adresat-o.
28 De aceea și eu îl dăruiesc Domnului pentru toate zilele pe care le va avea de la Domnul”. Și s-au prosternat acolo înaintea Domnului.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Era un om din Ramatáim-Țufám, din muntele lui Efraím. Numele lui era Elcaná, fiul lui Ierohám, fiul lui Elíhu, fiul lui Tóhu, fiul lui Țuf, din Efráta.
1 Era în vremea aceea un om la Ramataim-Țofim, în Muntele Efraim, cu numele Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf Efraimitul.
2 El avea două soții: prima se numea Ána, iar cealaltă Penína. Penína avea copii, însă Ána nu avea copii.
2 Omul acela avea două femei: numele uneia era Ana și numele celeilalte era Penina. Penina avea copii, iar Ana nu avea copii.
3 Omul acesta urca în fiecare an din cetatea sa la Șílo ca să se prosterne și să aducă jertfe Domnului Sabaót, care era la Șílo. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Éli, Hófni și Pinhás, preoți ai Domnului.
3 Omul acela se ducea în fiecare an din cetatea sa, la Șilo, să se închine și să aducă jertfă Domnului Savaot; acolo însă erau preoți ai Domnului cei doi fii ai lui Eli: Ofni și Finees.
4 În ziua în care Elcaná aducea jertfa, dădea Peninei, soția sa, fiilor și fiicelor ei câte o porție.
4 În ziua când Elcana aducea jertfă dădea parte Peninei, femeii sale și tuturor fiilor și fiicelor ei;
5 Dar Ánei îi dădea o porție dublă, deoarece o iubea pe Ána, deși Domnul o lăsase sterilă.
5 Iar Anei îi dădea parte îndoită, deși aceasta nu avea copii, pentru că el iubea pe Ana mai mult decât pe Penina, căci Domnul închisese pântecele ei.
6 Rivala ei o lua în râs, umilind-o din cauza sterilității ei, pentru că Domnul o lăsase sterilă.
6 Potrivnica ei însă o amăra grozav, ațâțând-o ca să cârtească din pricină că nu i-a dat Domnul prunci.
7 Așa făcea an după an: de fiecare dată când urca la casa Domnului, [Penína] o lua în râs, iar [Ána] plângea și nu mânca.
7 Așa se întâmpla în fiecare an, când mergea ea la casa Domnului: aceea o amăra, iar aceasta plângea și se tânguia și nu mânca.
8 Elcaná, soțul ei, îi zicea: „Ána, de ce plângi și de ce nu mănânci? De ce ți-e inima întristată? Oare nu sunt eu mai bun pentru tine decât zece fii?”.
8 Dar iată o dată Elcana, bărbatul său, i-a zis: „Ana!” Și ea a răspuns: „Iată-mă!” A zis Elcana: „Ce plângi și de ce nu mănânci și pentru ce e întristată inima ta? Nu sunt eu oare pentru tine mai bun decât zece copii?”
9 Ána s-a ridicat după ce au mâncat și au băut la Șílo. Preotul Éli stătea pe scaun, lângă unul din ușorii din templul Domnului.
9 Atunci Ana, după ce au mâncat și au băut ei în Șilo, s-a sculat și a stat înaintea Domnului. Iar preotul Eli ședea atunci pe scaun la ușa cortului Domnului.
10 [Ána] avea sufletul amărât, se ruga Domnului și plângea.
10 Ea însă s-a rugat Domnului cu sufletul întristat și a plâns amarnic,
11 Ea a făcut un vot: „Doamne [Dumnezeule] Sabaót, dacă vei privi la necazul slujitoarei tale, dacă îți vei aduce aminte de mine și nu o vei uita pe slujitoarea ta și dacă îi vei da slujitoarei tale un fiu, îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieții lui și briciul nu va trece peste capul lui”.
11 Și a dat făgăduință, zicând: „Atotputernice Doamne, Dumnezeule Savaot, de vei căuta la întristarea roabei Tale și-ți vei aduce aminte de mine și de nu vei uita pe roaba Ta, ci vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi da ție, și nu va bea el nici vin, nici sicheră, nici brici nu se va atinge de capul lui”.
12 În timp ce ea se ruga îndelung înaintea Domnului, Éli urmărea gura ei.
12 Dar pe când se ruga ea așa îndelung înaintea Domnului, Eli privea la gura ei;
13 Ána vorbea în inima ei și numai buzele și le mișca, dar glasul nu i se auzea. Éli însă credea că este beată
13 Și fiindcă Ana vorbea în inima sa, iar buzele ei numai se mișcau, dar glasul nu i se auzea, Eli socotea că ea e beată.
14 și i-a zis: „Până când vei sta [aici] beată? Du-te și te trezește!”.
14 De aceea i-a și zis Eli: „Până când ai să stai aici beată? Trezește-te și te du de la fața Domnului!”
15 Ána a răspuns: „Nu, domnul meu! Sunt o femeie cu sufletul întristat. Nu am băut nici vin, nici băutură tare, ci mi-am revărsat sufletul înaintea Domnului.
15 Răspunzând însă Ana a zis: „Nu, domnul meu! Eu sunt o femeie cu inima întristată; nici vin, nici sicheră n-am băut, ci îmi dezvălui sufletul meu înaintea Domnului.
16 Nu o lua pe slujitoarea ta ca pe o femeie de nimic, căci din prea marea durere și umilire a mea am vorbit până acum!”.
16 Să nu socoți pe roaba ta femeie netrebnică, căci din durerea mea cea mare și din întristarea mea am vorbit până acum”.
17 Éli i-a răspuns: „Mergi în pace și Dumnezeul lui Israél să asculte cererea pe care i-ai făcut-o!”.
17 Atunci Eli i-a răspuns și i-a zis: „Mergi în pace și Dumnezeul lui Israel să-ți plinească cererea pe care I-ai făcut-o!”
18 Ea a zis: „Să afle har slujitoarea ta în ochii tăi!”. Femeia a plecat pe drumul ei, a mâncat și fața ei nu a mai fost [tristă].
18 Iar ea i-a zis: „Să afle roaba ta trecere înaintea ochilor tăi!” Apoi s-a dus ea în calea sa și a mâncat și fața nu-i mai era tristă ca mai înainte.
19 S-au sculat dimineața, s-au prosternat înaintea Domnului. Apoi s-au întors și au venit la casa lor, la Ramá. Elcaná a cunoscut-o pe Ána, soția sa, și Domnul și-a adus aminte [de ea].
19 Iar dimineața s-au sculat ei și s-au închinat înaintea Domnului și, întorcându-se, au venit la casa lor în Rama. După aceea a cunoscut Elcana pe Ana, femeia sa, și și-a adus aminte Domnul de ea.
20 Când s-au împlinit zilele, Ána a zămislit și a născut un fiu. I-a pus numele Samuél, căci [zicea]: „De la Domnul l-am cerut!”.
20 După câtva timp a zămislit Ana și a născut un fiu și i-a pus numele Samuel, căci își zicea ea: „De la Domnul Dumnezeul Savaot l-am cerut!”
21 Elcaná a urcat cu toată casa lui să aducă Domnului jertfa de fiecare an și [să-și împlinească] votul.
21 Și s-a dus Elcana cu toată familia lui la Șilo să aducă jertfă Domnului, după făgăduințele sale, și toate zeciuielile de la pământul său.
22 Dar Ána nu a urcat, ci i-a zis soțului ei: „Când îl voi înțărca pe copil, îl voi duce și-l voi prezenta înaintea Domnului. Și va rămâne acolo pentru totdeauna”.
22 Ana însă nu s-a dus cu el, spunând bărbatului său: „Când pruncul va fi înțărcat de la sân și va crește, atunci am să-l duc și va fi înfățișat el înaintea Domnului și va rămâne acolo pe totdeauna”.
23 Elcaná, soțul ei, i-a zis: „Fă ceea ce este bine în ochii tăi! Rămâi până îl vei înțărca! Numai să împlinească Domnul cuvântul său”. Femeia a rămas și a alăptat fiul până când l-a înțărcat.
23 Iar Elcana, bărbatul ei, a zis către ea: „Fă cum ți se pare că este bine; rămâi până-l vei înțărca; dar să întărească Domnul cuvântul ce a ieșit din gura ta”. Și a rămas femeia aceasta și a alăptat pruncul până l-a înțărcat.
24 Când l-a înțărcat, l-a dus cu ea. A luat trei tauri, o éfă de făină și un burduf cu vin și le-a dus în casa Domnului, la Șílo. Copilul era încă mic.
24 Iar după ce l-a înțărcat, s-a dus cu el la Șilo, luând trei viței, câteva pâini, o efă de făină și un burduf de vin, și a venit la casa Domnului în Șilo și a venit și copilul împreună cu ei, dar copilul era încă prunc.
25 Au înjunghiat taurul și au dus copilul la Éli.
25 Și l-au adus înaintea feței Domnului, iar tatăl său a adus jertfa rânduită în asemenea zile și au junghiat un vițel. Ana a adus pe prunc la Eli,
26 Ána a zis: „Te rog, domnul meu! Pe viața ta, domnul meu: eu sunt femeia care stătea înaintea ta rugându-se Domnului!
26 Zicând: „O, domnul meu!, viu să fie sufletul tău, domnul meu! Eu sunt acea femeie care am stat aici înaintea ta și m-am rugat Domnului.
27 Pentru copilul acesta m-am rugat și Domnul a ascultat cererea pe care i-am adresat-o.
27 Pentru acest copil m-am rugat eu și Domnul mi-a plinit cererea ce am cerut de la Dânsul.
28 De aceea și eu îl dăruiesc Domnului pentru toate zilele pe care le va avea de la Domnul”. Și s-au prosternat acolo înaintea Domnului.
28 Și acum eu îl dau Domnului pentru toate zilele vieții lui, să slujească Domnului”. Apoi s-au închinat acolo Domnului.
