Habacúc

I. Dialogul dintre profet și Dumnezeu

Prima lamentațiune a profetului: ruinarea justiției

1 Profeția pe care a văzut-o Habacúc, profetul.
2 Până când voi striga către tine,
și tu nu vei asculta?
Până când voi striga la tine:
„Violență!”,
și tu nu mântuiești?
3 De ce mă faci să văd nelegiuire,
și tu [doar] privești?
Devastare și violență sunt înaintea mea,
ceartă și neînțelegere se ridică.
4 De aceea legea este fără putere
și judecata nu ajunge la împlinire.
Căci cel fărădelege
îl încorsetează pe cel drept
și judecata iese strâmbă.

Primul oracol. Caldéii, flagelul lui Dumnezeu

5 Uitați-vă între neamuri și priviți și mirați-vă!
Voi face o lucrare în ochii voștri,
că nu veți crede chiar dacă s-ar povesti!
6 Iată, eu fac să se ridice caldéii,
un neam amarnic și iute,
care străbate lățimea pământului
ca să ia în stăpânire locurile
care nu sunt ale lor!
7 Înfricoșător și înspăimântător este el,
de la el vine judecata lui și iese faima sa.
8 Mai iuți decât leoparzii sunt caii lui,
mai sprinteni decât lupii seara.
Călăreții lui năvălesc;
călăreții lui vin de departe,
zboară ca un vultur
care se repede să devoreze.
9 Toți vin pentru violență;
toate fețele lor sunt îndreptate înainte
și-i adună pe captivi ca pe nisip.
10 El îi disprețuiește pe regi
și cei care conduc sunt luați în râs.
El râde de toate fortărețele
și adună praf ca să le captureze.
11 Atunci se duce vântul și trece.
Vinovat e cel care face din propria forță
dumnezeul său.

A doua lamentație a profetului. Birurile asupritorului

12 Oare nu ești, Doamne, dintotdeauna
Dumnezeul meu, Cel Sfânt care nu moare?
Doamne, tu l-ai pus pentru dreptate,
ai întemeiat o stâncă pentru răzbunare.
13 Ochii [tăi] sunt prea puri ca să vadă răul
și nu pot să privească la chin.
Pentru ce te uiți la trădători
și taci când cel fărădelege
îl înghite pe unul mai drept decât el?
14 Tu-i faci omului ca peștilor mării,
ca târâtoarelor care nu au stăpân peste ele.
15 El îi scoate pe toți cu undița,
îi trage în plasa sa
și îi adună în năvodul său.
De aceea se bucură și se înveselește.
16 De aceea aduce jertfă plasei lui
și arde tămâie în fața năvodului său.
Căci, prin ele, partea lui devine grasă,
hrana lui, abundentă.
17 Oare pentru aceasta va goli plasa lui
și nu-i va fi milă
să ucidă neamuri încontinuu?

1 Profeția pe care a văzut-o Habacúc, profetul.

2 Până când voi striga către tine, și tu nu vei asculta? Până când voi striga la tine: „Violență!”, și tu nu mântuiești?

3 De ce mă faci să văd nelegiuire, și tu [doar] privești? Devastare și violență sunt înaintea mea, ceartă și neînțelegere se ridică.

4 De aceea legea este fără putere și judecata nu ajunge la împlinire. Căci cel fărădelege îl încorsetează pe cel drept și judecata iese strâmbă.

5 Uitați-vă între neamuri și priviți și mirați-vă! Voi face o lucrare în ochii voștri, că nu veți crede chiar dacă s-ar povesti!

6 Iată, eu fac să se ridice caldéii, un neam amarnic și iute, care străbate lățimea pământului ca să ia în stăpânire locurile care nu sunt ale lor!

7 Înfricoșător și înspăimântător este el, de la el vine judecata lui și iese faima sa.

8 Mai iuți decât leoparzii sunt caii lui, mai sprinteni decât lupii seara. Călăreții lui năvălesc; călăreții lui vin de departe, zboară ca un vultur care se repede să devoreze.

9 Toți vin pentru violență; toate fețele lor sunt îndreptate înainte și-i adună pe captivi ca pe nisip.

10 El îi disprețuiește pe regi și cei care conduc sunt luați în râs. El râde de toate fortărețele și adună praf ca să le captureze.

11 Atunci se duce vântul și trece. Vinovat e cel care face din propria forță dumnezeul său.

12 Oare nu ești, Doamne, dintotdeauna Dumnezeul meu, Cel Sfânt care nu moare? Doamne, tu l-ai pus pentru dreptate, ai întemeiat o stâncă pentru răzbunare.

13 Ochii [tăi] sunt prea puri ca să vadă răul și nu pot să privească la chin. Pentru ce te uiți la trădători și taci când cel fărădelege îl înghite pe unul mai drept decât el?

14 Tu-i faci omului ca peștilor mării, ca târâtoarelor care nu au stăpân peste ele.

15 El îi scoate pe toți cu undița, îi trage în plasa sa și îi adună în năvodul său. De aceea se bucură și se înveselește.

16 De aceea aduce jertfă plasei lui și arde tămâie în fața năvodului său. Căci, prin ele, partea lui devine grasă, hrana lui, abundentă.

17 Oare pentru aceasta va goli plasa lui și nu-i va fi milă să ucidă neamuri încontinuu?