Cartea lui Ben Siráh

Prologul traducătorului

0 Multe și mărețe [învățături] ne-au fost date prin lege, prin profeți și prin celelalte [scrieri] care le-au urmat, pentru care este cuvenit să-l lăudăm pe Israél pentru învățătura și înțelepciunea [lui] și pentru că se cuvine ca nu numai cei care le citesc să ajungă la cunoaștere, dar [e bine] ca iubitorii de învățătură să le fie de folos celor din afară prin cuvinte și prin scriere.
Bunicul meu, Isus, dedicându-se mai mult [timp] citirii celor din lege, din profeți și din celelalte cărți ale părinților, prin care a dobândit o suficientă experiență, a fost îndemnat și el să scrie ceva referitor la învățătură și înțelepciune, pentru ca iubitorii de învățătură, devenind obișnuiți cu acestea, cu mult mai mult să poată progresa prin trăirea potrivit legii.
Sunteți invitați, așadar, să faceți citirea acestora cu bunăvoință și atenție și să aveți îngăduință dacă, în ciuda străduinței, nu am putut [reda] traducerea unor expresii. Căci cele spuse în aceste [cărți] în ebraică nu au aceeași forță când sunt transpuse într-o altă limbă. Dar nu numai acestea, ci și însăși legea, profeții și celelalte cărți, fiind spuse în [limba] lor, au un avantaj nu mic.
În anul al treizeci și optulea al regelui Everghét, ajungând în Egipt și rămânând ceva timp și descoperind că exemplarul [scrierii] era de nu mică învățătură, am considerat că este foarte de folos să mă ofer cu grijă și silință să traduc această carte.
Dăruind multă veghere și studiu în intervalul [acestui] timp, am dus la capăt cartea pentru publicat pentru cei care, fiind în străinătate, doresc să fie iubitori de învățătură și, conformându-și obiceiurile, să trăiască potrivit legii.

Prologul al doilea

1 Acest Isus era fiul lui Siráh, nepotul lui Isus, cu același nume ca al său. Acesta a fost în timpurile de după captivitatea și întoarcerea [din Babilón] și imediat după toți profeții. Bunicul lui, Isus, după cum mărturisește și el, a fost printre evrei un bărbat sârguincios și foarte chibzuit. Acesta a adunat nu numai cugetările celorlalți oameni inteligenți care au fost înainte de el, ci a creat și el unele cugetări proprii, pline de inteligență și înțelepciune.

2 Așadar, cel dintâi Isus, lăsând destinată această carte în urma sa, a plecat dintre oameni; iar acest Siráh, primind-o și el, a lăsat-o din nou după el în familia fiului [său] Isus. El, primind-o, a adunat toate într-un tratat armonios, adică înțelepciunea lui și cea a tatălui, dar este numită și cu numele bunicului, urmărind ca, în numele înțelepciunii [care este lăsată] de el, ascultătorul să aibă cu drag mai multă preocupare pentru această carte.

3 S-a ocupat de cuvintele priceperii, de enigme și parabole, de unele părți vechi de istorisiri iubite de Dumnezeu despre oamenii plăcuți lui Dumnezeu, de rugăciuni și de imnuri ale sale. Și încă de lucrările cu care Dumnezeu l-a învrednicit pe poporul său și de relele cu care i-a umplut pe dușmanii lor. Acest Isus a fost urmaș al lui Solomón, socotit cu nimic mai prejos decât acela referitor la înțelepciune și educație, fiind și numindu-se cu adevărat învățat.

0 Multe și mărețe [învățături] ne-au fost date prin lege, prin profeți și prin celelalte [scrieri] care le-au urmat, pentru care este cuvenit să-l lăudăm pe Israél pentru învățătura și înțelepciunea [lui] și pentru că se cuvine ca nu numai cei care le citesc să ajungă la cunoaștere, dar [e bine] ca iubitorii de învățătură să le fie de folos celor din afară prin cuvinte și prin scriere. Bunicul meu, Isus, dedicându-se mai mult [timp] citirii celor din lege, din profeți și din celelalte cărți ale părinților, prin care a dobândit o suficientă experiență, a fost îndemnat și el să scrie ceva referitor la învățătură și înțelepciune, pentru ca iubitorii de învățătură, devenind obișnuiți cu acestea, cu mult mai mult să poată progresa prin trăirea potrivit legii. Sunteți invitați, așadar, să faceți citirea acestora cu bunăvoință și atenție și să aveți îngăduință dacă, în ciuda străduinței, nu am putut [reda] traducerea unor expresii. Căci cele spuse în aceste [cărți] în ebraică nu au aceeași forță când sunt transpuse într-o altă limbă. Dar nu numai acestea, ci și însăși legea, profeții și celelalte cărți, fiind spuse în [limba] lor, au un avantaj nu mic. În anul al treizeci și optulea al regelui Everghét, ajungând în Egipt și rămânând ceva timp și descoperind că exemplarul [scrierii] era de nu mică învățătură, am considerat că este foarte de folos să mă ofer cu grijă și silință să traduc această carte. Dăruind multă veghere și studiu în intervalul [acestui] timp, am dus la capăt cartea pentru publicat pentru cei care, fiind în străinătate, doresc să fie iubitori de învățătură și, conformându-și obiceiurile, să trăiască potrivit legii.

1 Acest Isus era fiul lui Siráh, nepotul lui Isus, cu același nume ca al său. Acesta a fost în timpurile de după captivitatea și întoarcerea [din Babilón] și imediat după toți profeții. Bunicul lui, Isus, după cum mărturisește și el, a fost printre evrei un bărbat sârguincios și foarte chibzuit. Acesta a adunat nu numai cugetările celorlalți oameni inteligenți care au fost înainte de el, ci a creat și el unele cugetări proprii, pline de inteligență și înțelepciune.

2 Așadar, cel dintâi Isus, lăsând destinată această carte în urma sa, a plecat dintre oameni; iar acest Siráh, primind-o și el, a lăsat-o din nou după el în familia fiului [său] Isus. El, primind-o, a adunat toate într-un tratat armonios, adică înțelepciunea lui și cea a tatălui, dar este numită și cu numele bunicului, urmărind ca, în numele înțelepciunii [care este lăsată] de el, ascultătorul să aibă cu drag mai multă preocupare pentru această carte.

3 S-a ocupat de cuvintele priceperii, de enigme și parabole, de unele părți vechi de istorisiri iubite de Dumnezeu despre oamenii plăcuți lui Dumnezeu, de rugăciuni și de imnuri ale sale. Și încă de lucrările cu care Dumnezeu l-a învrednicit pe poporul său și de relele cu care i-a umplut pe dușmanii lor. Acest Isus a fost urmaș al lui Solomón, socotit cu nimic mai prejos decât acela referitor la înțelepciune și educație, fiind și numindu-se cu adevărat învățat.