Cartea a doua a Macabéilor

I. Scrisori către iudeii din Egipt

Prima scrisoare (124 î.C.)

1 „Fraților iudei care sunt în Egipt, salutare! Frații iudei care sunt în Ierusalím și în ținutul Iudeii, pace și bunăstare! 2 Domnul să vă facă bine și să-și amintească de alianța sa cu Abrahám, cu Isáac și cu Iacób, slujitorii săi credincioși! 3 Să vă dea tuturor o inimă ca să vă temeți de el și să împliniți voința lui cu inimă mare și cu suflet binevoitor! 4 Să vă deschidă inimile spre legea și prescrierile lui și să vă dăruiască pace! 5 Să vă asculte cererile, să se împace cu voi și să nu vă părăsească în clipa cea rea! 6 Și acum noi ne rugăm pentru voi aici. 7 În timpul domniei lui Demétrios, în anul o sută șaizeci și nouă, noi, iudeii, v-am scris: «În strâmtorarea și în tulburarea care au venit peste noi în anii aceștia de când Iáson și cei care erau cu el s-au îndepărtat de Țara Sfântă și de domnie, 8 au dat foc porții [templului] și au vărsat sânge nevinovat. Noi ne-am rugat Domnului și am fost ascultați; am adus jertfe și făină aleasă, am aprins candelele și am așezat pâinile punerii înainte. 9 Să celebrați zilele [Sărbătorii] Corturilor în luna Caseléu»”. [Scrisoarea este scrisă] în anul o sută optzeci și opt.

A doua scrisoare (164 î.C.)

10 „Cei din Ierusalím, cei din Iudéea, adunarea bătrânilor și Iúda, lui Aristobúl, învățătorul regelui Ptoleméu, din neamul preoților unși, și iudeilor din Egipt, salutare și sănătate!

11 Salvați de Dumnezeu din pericole mari, îi aducem mare mulțumire că ne-a stat alături împotriva regelui. 12 El însuși i-a alungat pe cei care s-au ridicat împotriva cetății sfinte. 13 Căci, ajungând în Pérsia conducătorul lor și cei care erau cu el cu o armată care părea de neînvins, au fost măcelăriți în templul [zeiței] Nanáia din cauza înșelătoriei utilizate de preoții [zeiței] Nanáia. 14 [Zicând] Antióh că vrea să se căsătorească cu [zeița], Antióh, împreună cu prietenii lui, s-a dus în locul acela ca să ia multe bogății ca zestre. 15 Preoții [zeiței] Nanáia le-au scos în fața lui. [Antióh], însoțit de puțini [oameni], a intrat în incinta templului. Când a intrat Antióh, au închis templul, 16 au deschis ușa ascunsă din tavan, au aruncat pietre asupra căpeteniei și, făcându-i bucăți și tăindu-le capetele, le-au aruncat celor de afară. 17 Pentru acestea, binecuvântat să fie Dumnezeul nostru, care i-a dat [morții] pe cei necredincioși!

18 Întrucât avem de gând ca, în luna Casléu, în [ziua] a douăzeci și cincea, să celebrăm purificarea templului, am crezut necesar să vă înștiințăm ca și voi să celebrați [Sărbătoarea] Corturilor și a focului [care s-a arătat] când Nehemía, după ce a reconstruit templul și altarul, a adus jertfe. 19 Când părinții noștri au fost duși în Pérsia, atunci preoți credincioși au luat din focul de pe altar, l-au ascuns cu grijă în interiorul unei fântâni secate și l-au pus în siguranță, în așa fel încât nimeni să nu știe. 20 Trecând mulți ani, când a decis Dumnezeu, Nehemía a fost trimis de către regele Pérsiei [în Iudéea]. Atunci, el i-a trimis după foc pe descendenții preoților care-l ascunseseră. Când aceștia i-au adus la cunoștință că nu au găsit foc, ci numai apă densă, le-a poruncit să o scoată și să o aducă. 21 După ce s-au pregătit cele pentru jertfe, Nehemía le-a poruncit preoților să ude cu apa lemnele și cele așezate peste ele. 22 După ce au făcut aceasta, după ce a trecut ceva timp, a ieșit soarele, care mai întâi era în nori, și s-a ridicat un foc mare care i-a mirat pe toți. 23 Preoții, și alături de ei toți [ceilalți], făceau rugăciunea în timp ce jertfa se mistuia: Ionatán începea și ceilalți răspundeau împreună cu Nehemía. 24 Rugăciunea era astfel: «Doamne, Doamne Dumnezeule creator a toate, cel înfricoșător, puternic, drept și milostiv, singurul rege și singurul bun, 25 unicul generos, singurul drept, atotputernic și veșnic, cel care îl eliberezi pe Israél de orice rău și cel care i-a făcut pe părinții noștri aleși și sfinți! 26 Primește jertfa pentru întregul tău popor Israél, ocrotește partea ta și sfințește-o! 27 Adună-i pe cei împrăștiați dintre noi, eliberează-i pe cei care sunt sclavi între neamuri, privește spre cei care sunt disprețuiți și batjocoriți ca să știe neamurile că tu ești Dumnezeul nostru! 28 Chinuie-i pe cei care ne oprimă și ne batjocoresc cu trufie! 29 Sădește-l pe poporul tău în locul tău cel sfânt, după cum a zis Moise!».

30 Iar preoții cântau imnuri. 31 După ce jertfa a fost mistuită, Nehemía a poruncit să ude cu apa rămasă pietrele cele mari. 32 După ce s-a făcut aceasta, s-a ridicat o flacără, dar a fost înghițită de lumina care strălucea în fața ei de pe altar. 33 Când au fost cunoscute faptele și i s-a adus la cunoștință regelui perșilor că în locul unde preoții deportați ascunseseră focul a apărut apă, cu care Nehemía și cei din jurul lui au purificat cele ale jertfei, 34 regele a împrejmuit [locul] și l-a declarat sacru, după ce a cercetat faptele. 35 Regele primea multe daruri și dădea celor cărora binevoia. 36 Cei care erau în jurul lui Nehemía au numit acel [lucru] „Neftár”, care se traduce „pur”, însă este numit de mulți „Neftái”.

1 „Fraților iudei care sunt în Egipt, salutare! Frații iudei care sunt în Ierusalím și în ținutul Iudeii, pace și bunăstare!

2 Domnul să vă facă bine și să-și amintească de alianța sa cu Abrahám, cu Isáac și cu Iacób, slujitorii săi credincioși!

3 Să vă dea tuturor o inimă ca să vă temeți de el și să împliniți voința lui cu inimă mare și cu suflet binevoitor!

4 Să vă deschidă inimile spre legea și prescrierile lui și să vă dăruiască pace!

5 Să vă asculte cererile, să se împace cu voi și să nu vă părăsească în clipa cea rea!

6 Și acum noi ne rugăm pentru voi aici.

7 În timpul domniei lui Demétrios, în anul o sută șaizeci și nouă, noi, iudeii, v-am scris: «În strâmtorarea și în tulburarea care au venit peste noi în anii aceștia de când Iáson și cei care erau cu el s-au îndepărtat de Țara Sfântă și de domnie,

8 au dat foc porții [templului] și au vărsat sânge nevinovat. Noi ne-am rugat Domnului și am fost ascultați; am adus jertfe și făină aleasă, am aprins candelele și am așezat pâinile punerii înainte.

9 Să celebrați zilele [Sărbătorii] Corturilor în luna Caseléu»”. [Scrisoarea este scrisă] în anul o sută optzeci și opt.

10 „Cei din Ierusalím, cei din Iudéea, adunarea bătrânilor și Iúda, lui Aristobúl, învățătorul regelui Ptoleméu, din neamul preoților unși, și iudeilor din Egipt, salutare și sănătate!

11 Salvați de Dumnezeu din pericole mari, îi aducem mare mulțumire că ne-a stat alături împotriva regelui.

12 El însuși i-a alungat pe cei care s-au ridicat împotriva cetății sfinte.

13 Căci, ajungând în Pérsia conducătorul lor și cei care erau cu el cu o armată care părea de neînvins, au fost măcelăriți în templul [zeiței] Nanáia din cauza înșelătoriei utilizate de preoții [zeiței] Nanáia.

14 [Zicând] Antióh că vrea să se căsătorească cu [zeița], Antióh, împreună cu prietenii lui, s-a dus în locul acela ca să ia multe bogății ca zestre.

15 Preoții [zeiței] Nanáia le-au scos în fața lui. [Antióh], însoțit de puțini [oameni], a intrat în incinta templului. Când a intrat Antióh, au închis templul,

16 au deschis ușa ascunsă din tavan, au aruncat pietre asupra căpeteniei și, făcându-i bucăți și tăindu-le capetele, le-au aruncat celor de afară.

17 Pentru acestea, binecuvântat să fie Dumnezeul nostru, care i-a dat [morții] pe cei necredincioși!

18 Întrucât avem de gând ca, în luna Casléu, în [ziua] a douăzeci și cincea, să celebrăm purificarea templului, am crezut necesar să vă înștiințăm ca și voi să celebrați [Sărbătoarea] Corturilor și a focului [care s-a arătat] când Nehemía, după ce a reconstruit templul și altarul, a adus jertfe.

19 Când părinții noștri au fost duși în Pérsia, atunci preoți credincioși au luat din focul de pe altar, l-au ascuns cu grijă în interiorul unei fântâni secate și l-au pus în siguranță, în așa fel încât nimeni să nu știe.

20 Trecând mulți ani, când a decis Dumnezeu, Nehemía a fost trimis de către regele Pérsiei [în Iudéea]. Atunci, el i-a trimis după foc pe descendenții preoților care-l ascunseseră. Când aceștia i-au adus la cunoștință că nu au găsit foc, ci numai apă densă, le-a poruncit să o scoată și să o aducă.

21 După ce s-au pregătit cele pentru jertfe, Nehemía le-a poruncit preoților să ude cu apa lemnele și cele așezate peste ele.

22 După ce au făcut aceasta, după ce a trecut ceva timp, a ieșit soarele, care mai întâi era în nori, și s-a ridicat un foc mare care i-a mirat pe toți.

23 Preoții, și alături de ei toți [ceilalți], făceau rugăciunea în timp ce jertfa se mistuia: Ionatán începea și ceilalți răspundeau împreună cu Nehemía.

24 Rugăciunea era astfel: «Doamne, Doamne Dumnezeule creator a toate, cel înfricoșător, puternic, drept și milostiv, singurul rege și singurul bun,

25 unicul generos, singurul drept, atotputernic și veșnic, cel care îl eliberezi pe Israél de orice rău și cel care i-a făcut pe părinții noștri aleși și sfinți!

26 Primește jertfa pentru întregul tău popor Israél, ocrotește partea ta și sfințește-o!

27 Adună-i pe cei împrăștiați dintre noi, eliberează-i pe cei care sunt sclavi între neamuri, privește spre cei care sunt disprețuiți și batjocoriți ca să știe neamurile că tu ești Dumnezeul nostru!

28 Chinuie-i pe cei care ne oprimă și ne batjocoresc cu trufie!

29 Sădește-l pe poporul tău în locul tău cel sfânt, după cum a zis Moise!».

30 Iar preoții cântau imnuri.

31 După ce jertfa a fost mistuită, Nehemía a poruncit să ude cu apa rămasă pietrele cele mari.

32 După ce s-a făcut aceasta, s-a ridicat o flacără, dar a fost înghițită de lumina care strălucea în fața ei de pe altar.

33 Când au fost cunoscute faptele și i s-a adus la cunoștință regelui perșilor că în locul unde preoții deportați ascunseseră focul a apărut apă, cu care Nehemía și cei din jurul lui au purificat cele ale jertfei,

34 regele a împrejmuit [locul] și l-a declarat sacru, după ce a cercetat faptele.

35 Regele primea multe daruri și dădea celor cărora binevoia.

36 Cei care erau în jurul lui Nehemía au numit acel [lucru] „Neftár”, care se traduce „pur”, însă este numit de mulți „Neftái”.