I. Așezarea în Canaán
Instalarea triburilor lui Iúda și Simeón
1 După moartea lui Iósue, fiii lui Israél l-au întrebat pe Domnul: „Cine va urca primul pentru noi la canaaneéni ca să lupte cu ei?”. 2 Domnul a răspuns: „Să urce Iúda! Iată, dau țara în mâna lui!”. 3 Iúda i-a zis fratelui său Simeón: „Urcă împreună cu mine în teritoriul care mi-a căzut la sorți ca să luptăm împotriva canaaneénilor și voi merge și eu în teritoriul care ți-a căzut la sorți!”. Și Simeón a mers cu el. 4 Iúda a urcat și Domnul i-a dat pe canaaneéni și pe ferezéi în mâna lor; l-au lovit [cetatea] Bézec, zece mii de oameni. 5 L-au găsit pe Adoní-Bézec la Bézec; au luptat împotriva lui și i-au bătut pe canaaneéni și pe ferezéi. 6 Adoní-Bézec a fugit; ei l-au urmărit, l-au prins și i-au tăiat degetele mari de la mâini și de la picioare. 7 Adoní-Bézec a zis: „Șaptezeci de regi cu degetele mari de la mâini și de la picioare tăiate adunau [resturi] sub masa mea. Așa cum am făcut eu, tot așa îmi răsplătește Dumnezeu”. L-au adus la Ierusalím și a murit acolo. 8 Fiii lui Iúda au luptat împotriva Ierusalímului și l-au capturat; l-au trecut prin ascuțișul sabiei și au dat foc cetății.
9 Apoi fiii lui Iúda au coborât și au luptat împotriva canaaneénilor care locuiau în ținutul muntos, spre sud, și în Șefeláh. 10 Iúda a mers împotriva canaaneénilor care locuiau în Hebrón – al cărui nume înainte era Chiriát-Árba – și i-a lovit pe Șeșái, pe Ahimán și pe Talmái. 11 De acolo a mers împotriva locuitorilor din Debír. Numele [cetății] Debír, mai înainte, era Chiriát-Séfer. 12 Cáleb a zis: „Celui care va lovi [cetatea] Chiriát-Séfer și o va captura, i-o voi da de soție pe Acsá, fiica mea”. 13 A capturat-o Otniél, fiul lui Chenáz, fratele cel mai mic al lui Cáleb; și Cáleb i-a dat-o pe Acsá, fiica lui, de soție. 14 Când ea a venit, l-a sfătuit să ceară un ogor de la tatăl ei. Ea a coborât de pe măgar, iar Cáleb i-a zis: „Ce-i cu tine?”. 15 Ea a zis: „Dă-mi o binecuvântare! Întrucât mi-ai dat un pământ secetos, dă-mi și izvoare de apă!”. Iar Cáleb i-a dat izvoarele de sus și izvoarele de jos. 16 Fiii lui Chení, socrul lui Moise, au urcat împreună cu fiii lui Iúda din Cetatea Palmierilor în pustiul lui Iúda, care este la sud de Arád: s-au dus și au locuit [acolo] cu poporul. 17 Iúda și Simeón, fratele lui, au mers și i-au lovit pe canaaneénii care locuiau în Țefát. Au nimicit-o și au dat cetății numele de Hormá. 18 Iúda a capturat Gáza și teritoriul ei, Așchelón și teritoriul său și Ecrón și teritoriul lui. 19 Domnul a fost cu Iúda, iar Iúda a luat în stăpânire ținutul muntos; dar nu a putut să-i alunge pe locuitorii din vale, pentru că aveau care de fier.
20 I-au dat lui Cáleb [cetatea] Hebrón, după cum spusese Moise. El i-a alungat de acolo pe cei trei fii ai lui Anác. 21 Dar fiii lui Beniamín nu i-au alungat pe iebuséii care locuiau în Ierusalím, iar iebuséii au locuit cu fiii lui Beniamín în Ierusalím până astăzi.
Ocuparea părții centrale a Canaánului
22 Casa lui Iosíf a urcat și ea împotriva [cetății] Bétel și Domnul a fost cu ea. 23 Casa lui Iosíf a cercetat [cetatea] Bétel, al cărui nume era înainte Luz. 24 Străjerii au văzut un om care ieșea din cetate și i-au zis: „Arată-ne intrarea în cetate și vom avea milă de tine!”. 25 El le-a arătat intrarea în cetate. Ei au trecut cetatea prin ascuțișul sabiei; dar pe omul [acela] și toată familia lui i-au lăsat să plece. 26 Omul s-a dus în țara hetéilor, a zidit o cetate și i-a pus numele Luz. Acesta este numele ei până în ziua de azi.
Ocuparea părții de nord a Canaánului
27 Manáse nu i-a alungat pe cei din Bet-Șeán și din satele lui, nici pe cei din Taanác și din satele lui, nici pe locuitorii din Dor și din satele lui, nici pe locuitorii din Ibleám și din satele lui, nici pe locuitorii din Meghído și din satele lui; canaaneénii au vrut să locuiască în ținutul acesta. 28 Când Israél a devenit puternic, i-a supus pe canaaneéni unui tribut, dar nu i-a alungat. 29 Efraím nu i-a alungat pe canaaneénii care locuiau la Ghézer și canaaneénii au locuit în mijlocul lui, la Ghézer. 30 Zabulón nu i-a alungat pe locuitorii din Chitrón, nici pe locuitorii din Nahalól și canaaneénii au locuit în mijlocul lui, dar au fost supuși unui tribut. 31 Așér nu i-a alungat pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidón, nici pe cei din Ahláb, din Aczíb, din Hélba, din Afíc și din Rehób; 32 [Fiii] lui Așér au locuit în mijlocul canaaneénilor – locuitori ai țării – pentru că nu i-au alungat. 33 Neftáli nu i-a alungat pe locuitorii din Bet-Șémeș, nici pe locuitorii din Bet-Anát și a locuit în mijlocul canaaneénilor – locuitorii țării –, dar locuitorii din Bet-Șémeș și cei din Bet-Anát au fost supuși unui tribut. 34 Amoréii i-au împins pe fiii lui Dan spre ținutul muntos pentru că nu i-au lăsat să coboare în vale. 35 Amoréii au vrut să locuiască la Har-Héres, la Aialón și la Șaalbím, dar mâna casei lui Iosíf a apăsat asupra lor și au fost supuși unui tribut. 36 Hotarul amoréilor era de la urcușul Acrabím, de la Séla în sus.
1 După moartea lui Iósue, fiii lui Israél l-au întrebat pe Domnul: „Cine va urca primul pentru noi la canaaneéni ca să lupte cu ei?”.
2 Domnul a răspuns: „Să urce Iúda! Iată, dau țara în mâna lui!”.
3 Iúda i-a zis fratelui său Simeón: „Urcă împreună cu mine în teritoriul care mi-a căzut la sorți ca să luptăm împotriva canaaneénilor și voi merge și eu în teritoriul care ți-a căzut la sorți!”. Și Simeón a mers cu el.
4 Iúda a urcat și Domnul i-a dat pe canaaneéni și pe ferezéi în mâna lor; l-au lovit [cetatea] Bézec, zece mii de oameni.
5 L-au găsit pe Adoní-Bézec la Bézec; au luptat împotriva lui și i-au bătut pe canaaneéni și pe ferezéi.
6 Adoní-Bézec a fugit; ei l-au urmărit, l-au prins și i-au tăiat degetele mari de la mâini și de la picioare.
7 Adoní-Bézec a zis: „Șaptezeci de regi cu degetele mari de la mâini și de la picioare tăiate adunau [resturi] sub masa mea. Așa cum am făcut eu, tot așa îmi răsplătește Dumnezeu”. L-au adus la Ierusalím și a murit acolo.
8 Fiii lui Iúda au luptat împotriva Ierusalímului și l-au capturat; l-au trecut prin ascuțișul sabiei și au dat foc cetății.
9 Apoi fiii lui Iúda au coborât și au luptat împotriva canaaneénilor care locuiau în ținutul muntos, spre sud, și în Șefeláh.
10 Iúda a mers împotriva canaaneénilor care locuiau în Hebrón – al cărui nume înainte era Chiriát-Árba – și i-a lovit pe Șeșái, pe Ahimán și pe Talmái.
11 De acolo a mers împotriva locuitorilor din Debír. Numele [cetății] Debír, mai înainte, era Chiriát-Séfer.
12 Cáleb a zis: „Celui care va lovi [cetatea] Chiriát-Séfer și o va captura, i-o voi da de soție pe Acsá, fiica mea”.
13 A capturat-o Otniél, fiul lui Chenáz, fratele cel mai mic al lui Cáleb; și Cáleb i-a dat-o pe Acsá, fiica lui, de soție.
14 Când ea a venit, l-a sfătuit să ceară un ogor de la tatăl ei. Ea a coborât de pe măgar, iar Cáleb i-a zis: „Ce-i cu tine?”.
15 Ea a zis: „Dă-mi o binecuvântare! Întrucât mi-ai dat un pământ secetos, dă-mi și izvoare de apă!”. Iar Cáleb i-a dat izvoarele de sus și izvoarele de jos.
16 Fiii lui Chení, socrul lui Moise, au urcat împreună cu fiii lui Iúda din Cetatea Palmierilor în pustiul lui Iúda, care este la sud de Arád: s-au dus și au locuit [acolo] cu poporul.
17 Iúda și Simeón, fratele lui, au mers și i-au lovit pe canaaneénii care locuiau în Țefát. Au nimicit-o și au dat cetății numele de Hormá.
18 Iúda a capturat Gáza și teritoriul ei, Așchelón și teritoriul său și Ecrón și teritoriul lui.
19 Domnul a fost cu Iúda, iar Iúda a luat în stăpânire ținutul muntos; dar nu a putut să-i alunge pe locuitorii din vale, pentru că aveau care de fier.
20 I-au dat lui Cáleb [cetatea] Hebrón, după cum spusese Moise. El i-a alungat de acolo pe cei trei fii ai lui Anác.
21 Dar fiii lui Beniamín nu i-au alungat pe iebuséii care locuiau în Ierusalím, iar iebuséii au locuit cu fiii lui Beniamín în Ierusalím până astăzi.
22 Casa lui Iosíf a urcat și ea împotriva [cetății] Bétel și Domnul a fost cu ea.
23 Casa lui Iosíf a cercetat [cetatea] Bétel, al cărui nume era înainte Luz.
24 Străjerii au văzut un om care ieșea din cetate și i-au zis: „Arată-ne intrarea în cetate și vom avea milă de tine!”.
25 El le-a arătat intrarea în cetate. Ei au trecut cetatea prin ascuțișul sabiei; dar pe omul [acela] și toată familia lui i-au lăsat să plece.
26 Omul s-a dus în țara hetéilor, a zidit o cetate și i-a pus numele Luz. Acesta este numele ei până în ziua de azi.
27 Manáse nu i-a alungat pe cei din Bet-Șeán și din satele lui, nici pe cei din Taanác și din satele lui, nici pe locuitorii din Dor și din satele lui, nici pe locuitorii din Ibleám și din satele lui, nici pe locuitorii din Meghído și din satele lui; canaaneénii au vrut să locuiască în ținutul acesta.
28 Când Israél a devenit puternic, i-a supus pe canaaneéni unui tribut, dar nu i-a alungat.
29 Efraím nu i-a alungat pe canaaneénii care locuiau la Ghézer și canaaneénii au locuit în mijlocul lui, la Ghézer.
30 Zabulón nu i-a alungat pe locuitorii din Chitrón, nici pe locuitorii din Nahalól și canaaneénii au locuit în mijlocul lui, dar au fost supuși unui tribut.
31 Așér nu i-a alungat pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidón, nici pe cei din Ahláb, din Aczíb, din Hélba, din Afíc și din Rehób;
32 [Fiii] lui Așér au locuit în mijlocul canaaneénilor – locuitori ai țării – pentru că nu i-au alungat.
33 Neftáli nu i-a alungat pe locuitorii din Bet-Șémeș, nici pe locuitorii din Bet-Anát și a locuit în mijlocul canaaneénilor – locuitorii țării –, dar locuitorii din Bet-Șémeș și cei din Bet-Anát au fost supuși unui tribut.
34 Amoréii i-au împins pe fiii lui Dan spre ținutul muntos pentru că nu i-au lăsat să coboare în vale.
35 Amoréii au vrut să locuiască la Har-Héres, la Aialón și la Șaalbím, dar mâna casei lui Iosíf a apăsat asupra lor și au fost supuși unui tribut.
36 Hotarul amoréilor era de la urcușul Acrabím, de la Séla în sus.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 După moartea lui Iósue, fiii lui Israél l-au întrebat pe Domnul: „Cine va urca primul pentru noi la canaaneéni ca să lupte cu ei?”.
1 După moartea lui Iosua, au întrebat fiii lui Israel pe Domnul, zicând: „Cine din noi să meargă mai întâi asupra Canaaneilor, ca să se lupte cu ei?”
2 Domnul a răspuns: „Să urce Iúda! Iată, dau țara în mâna lui!”.
2 Și a zis Domnul: „Iuda să meargă și Eu voi da țara în mâna lui!”
3 Iúda i-a zis fratelui său Simeón: „Urcă împreună cu mine în teritoriul care mi-a căzut la sorți ca să luptăm împotriva canaaneénilor și voi merge și eu în teritoriul care ți-a căzut la sorți!”. Și Simeón a mers cu el.
3 Iuda a zis către Simeon, fratele său: „Intră cu mine în ținutul care mi-a căzut la sorți și să ne luptăm cu Canaaneii și voi intra și eu cu tine în ținutul care ți-a căzut la sorți”. Și s-a dus Simeon cu el.
4 Iúda a urcat și Domnul i-a dat pe canaaneéni și pe ferezéi în mâna lor; l-au lovit [cetatea] Bézec, zece mii de oameni.
4 Atunci s-a dus Iuda cu Simeon și Domnul a dat pe Canaanei și pe Ferezei în mâinile lor și au ucis ei din aceia zece mii de oameni în Bezec.
5 L-au găsit pe Adoní-Bézec la Bézec; au luptat împotriva lui și i-au bătut pe canaaneéni și pe ferezéi.
5 Și s-au întâlnit ei în Bezec cu Adoni-Bezec și s-au bătut cu dânsul și au răpus pe Canaanei și pe Ferezei,
6 Adoní-Bézec a fugit; ei l-au urmărit, l-au prins și i-au tăiat degetele mari de la mâini și de la picioare.
6 Iar Adoni-Bezec a fugit; dar ei au alergat după el și l-au prins și i-au tăiat degetele cele mari de la mâini și de la picioare.
7 Adoní-Bézec a zis: „Șaptezeci de regi cu degetele mari de la mâini și de la picioare tăiate adunau [resturi] sub masa mea. Așa cum am făcut eu, tot așa îmi răsplătește Dumnezeu”. L-au adus la Ierusalím și a murit acolo.
7 Atunci Adoni-Bezec a zis: „Șaptezeci de regi cu degetele cele mari tăiate de la mâinile și de la picioarele lor adunau fărâmituri sub masa mea; cum am făcut eu, așa mi-a plătit și mie Dumnezeu. Și l-au dus în Ierusalim și a murit acolo.
8 Fiii lui Iúda au luptat împotriva Ierusalímului și l-au capturat; l-au trecut prin ascuțișul sabiei și au dat foc cetății.
8 Apoi au mers fiii lui Iuda cu război asupra Ierusalimului și l-au luat și l-au trecut prin sabie, iar cetatea au dat-o focului.
9 Apoi fiii lui Iúda au coborât și au luptat împotriva canaaneénilor care locuiau în ținutul muntos, spre sud, și în Șefeláh.
9 După aceea s-au dus fiii lui Iuda să se lupte cu Canaaneii care trăiau în munți, în țara de miazăzi și în părțile de jos.
10 Iúda a mers împotriva canaaneénilor care locuiau în Hebrón – al cărui nume înainte era Chiriát-Árba – și i-a lovit pe Șeșái, pe Ahimán și pe Talmái.
10 Și a mers Iuda asupra Canaaneilor care locuiau în Hebron; iar numele Hebronului era mai înainte Chiriat-Arba; și a bătut pe Șeșai, pe Ahiman și pe Talmai, din neamul lui Enac.
11 De acolo a mers împotriva locuitorilor din Debír. Numele [cetății] Debír, mai înainte, era Chiriát-Séfer.
11 Iar de acolo s-au dus împotriva locuitorilor Debirului al cărui nume era mai înainte Chiriat-Sefer.
12 Cáleb a zis: „Celui care va lovi [cetatea] Chiriát-Séfer și o va captura, i-o voi da de soție pe Acsá, fiica mea”.
12 Atunci Caleb a zis: „Cine va lovi Chiriat-Seferul și-l va lua, aceluia îi voi da pe Acsa, fiica mea, de femeie”.
13 A capturat-o Otniél, fiul lui Chenáz, fratele cel mai mic al lui Cáleb; și Cáleb i-a dat-o pe Acsá, fiica lui, de soție.
13 Și l-a luat Otniel, fiul lui Chenaz, fratele mai mic al lui Caleb, și acesta i-a dat de soție pe Acsa, fiica sa.
14 Când ea a venit, l-a sfătuit să ceară un ogor de la tatăl ei. Ea a coborât de pe măgar, iar Cáleb i-a zis: „Ce-i cu tine?”.
14 Și când a vrut ea să plece, Otniel a învățat-o să ceară la tatăl ei o țarină și ea s-a coborât de pe asin. Și i-a zis Caleb: „Ce vrei?”
15 Ea a zis: „Dă-mi o binecuvântare! Întrucât mi-ai dat un pământ secetos, dă-mi și izvoare de apă!”. Iar Cáleb i-a dat izvoarele de sus și izvoarele de jos.
15 Iar Acsa a zis către el: „Dă-mi binecuvântare; tu mi-ai dat pământul de la miazăzi, dă-mi și izvoarele de apă”. Și i-a dat Caleb, după dorința ei, izvoarele cele de sus și izvoarele cele de jos.
16 Fiii lui Chení, socrul lui Moise, au urcat împreună cu fiii lui Iúda din Cetatea Palmierilor în pustiul lui Iúda, care este la sud de Arád: s-au dus și au locuit [acolo] cu poporul.
16 Iar fiii lui Hobab cheneul, socrul lui Moise, au mers din cetatea Palmierilor cu fiii lui Iuda în pustiul lui Iuda din Negheb, care este la miazăzi de Arad și, venind, s-au așezat între Amaleciți.
17 Iúda și Simeón, fratele lui, au mers și i-au lovit pe canaaneénii care locuiau în Țefát. Au nimicit-o și au dat cetății numele de Hormá.
17 Apoi a mers Iuda cu Simeon, fratele său și a lovit pe Canaaneii care locuiau în Țefat și i-au dat pieirii; de aceea s-a numit cetatea aceea Horma.
18 Iúda a capturat Gáza și teritoriul ei, Așchelón și teritoriul său și Ecrón și teritoriul lui.
18 Și a mai luat Iuda și Gaza cu împrejurimile ei, Ascalonul cu împrejurimile lui și Ecronul cu ținutul lui.
19 Domnul a fost cu Iúda, iar Iúda a luat în stăpânire ținutul muntos; dar nu a putut să-i alunge pe locuitorii din vale, pentru că aveau care de fier.
19 Și a fost Domnul cu Iuda și acesta a luat în stăpânire partea muntoasă; dar pe locuitorii din vale nu i-a putut alunga, pentru că ei aveau care de fier.
20 I-au dat lui Cáleb [cetatea] Hebrón, după cum spusese Moise. El i-a alungat de acolo pe cei trei fii ai lui Anác.
20 Și au dat lui Caleb Hebronul, cum zisese Moise, și a primit el acolo de moștenire cele trei cetăți ale fiilor lui Enac și a alungat pe cei trei fii ai lui Enac.
21 Dar fiii lui Beniamín nu i-au alungat pe iebuséii care locuiau în Ierusalím, iar iebuséii au locuit cu fiii lui Beniamín în Ierusalím până astăzi.
21 Iar fiii lui Veniamin n-au alungat pe Iebuseii care locuiau în Ierusalim; și trăiesc Iebusei cu fiii lui Veniamin în Ierusalim până în ziua de astăzi.
22 Casa lui Iosíf a urcat și ea împotriva [cetății] Bétel și Domnul a fost cu ea.
22 S-au suit de asemenea și fiii lui Iosif asupra Betelului și Domnul a fost cu ei,
23 Casa lui Iosíf a cercetat [cetatea] Bétel, al cărui nume era înainte Luz.
23 Și s-au oprit ei și au cercetat Betelul; iar numele cetății acesteia era mai înainte Luz.
24 Străjerii au văzut un om care ieșea din cetate și i-au zis: „Arată-ne intrarea în cetate și vom avea milă de tine!”.
24 Și au văzut cei de strajă un om ieșind din cetate și l-au prins și i-au zis: „Arată-ne intrarea cetății și vom avea milă de tine”.
25 El le-a arătat intrarea în cetate. Ei au trecut cetatea prin ascuțișul sabiei; dar pe omul [acela] și toată familia lui i-au lăsat să plece.
25 Și le-a arătat intrarea cetății și ei au lovit cetatea cu sabia, iar omului aceluia și la tot neamul lui i-au dat drumul.
26 Omul s-a dus în țara hetéilor, a zidit o cetate și i-a pus numele Luz. Acesta este numele ei până în ziua de azi.
26 Și s-a dus omul acela în pământul Heteilor și a zidit acolo o cetate și i-a pus numele Luz. Și acesta este numele ei până în ziua de astăzi.
27 Manáse nu i-a alungat pe cei din Bet-Șeán și din satele lui, nici pe cei din Taanác și din satele lui, nici pe locuitorii din Dor și din satele lui, nici pe locuitorii din Ibleám și din satele lui, nici pe locuitorii din Meghído și din satele lui; canaaneénii au vrut să locuiască în ținutul acesta.
27 Manase de asemenea n-a alungat pe locuitorii Bet-Șeanului, care e Schitopole, și ai cetăților supuse lui, nici pe ai Taanacului și ai cetăților supuse lui, nici pe locuitorii din Dor și ai cetăților supuse lui, nici pe locuitorii Ibleamului și ai cetăților supuse lui, nici pe locuitorii Meghidonului și ai cetăților supuse lui; și au rămas Canaaneii să trăiască în pământul acesta.
28 Când Israél a devenit puternic, i-a supus pe canaaneéni unui tribut, dar nu i-a alungat.
28 Când Israel a ajuns puternic, atunci a făcut pe Canaanei birnici, dar de izgonit nu i-a izgonit.
29 Efraím nu i-a alungat pe canaaneénii care locuiau la Ghézer și canaaneénii au locuit în mijlocul lui, la Ghézer.
29 Nici Efraim n-a izgonit pe Canaaneii care locuiau în Ghezer, și au trăit Canaaneii în mijlocul lor în Ghezer și le-au plătit bir.
30 Zabulón nu i-a alungat pe locuitorii din Chitrón, nici pe locuitorii din Nahalól și canaaneénii au locuit în mijlocul lui, dar au fost supuși unui tribut.
30 Zabulon încă n-a izgonit pe locuitorii Chitronului și pe locuitorii Nahalolului; și au locuit Canaaneii în mijlocul lor și le-au plătit bir.
31 Așér nu i-a alungat pe locuitorii din Aco, nici pe locuitorii din Sidón, nici pe cei din Ahláb, din Aczíb, din Hélba, din Afíc și din Rehób;
31 Nici Așer n-a izgonit pe locuitorii din Aco care-i plăteau bir, nici pe locuitorii din Dor, nici pe locuitorii din Sidon și Mahaleb, din Aczib, din Helba, din Afec și din Rehob.
32 [Fiii] lui Așér au locuit în mijlocul canaaneénilor – locuitori ai țării – pentru că nu i-au alungat.
32 Și a locuit Așer între Canaanei, locuitorii țării aceleia, căci nu i-a izgonit.
33 Neftáli nu i-a alungat pe locuitorii din Bet-Șémeș, nici pe locuitorii din Bet-Anát și a locuit în mijlocul canaaneénilor – locuitorii țării –, dar locuitorii din Bet-Șémeș și cei din Bet-Anát au fost supuși unui tribut.
33 Nici Neftali n-a izgonit pe locuitorii din Bet-Șemeș, nici pe locuitorii din Bet-Anat, și a trăit între Canaanei, locuitorii țării aceleia. Iar locuitorii din Bet-Șemeș și din Bet-Anat erau birnicii lui.
34 Amoréii i-au împins pe fiii lui Dan spre ținutul muntos pentru că nu i-au lăsat să coboare în vale.
34 Dar Amoreii au împins pe fiii lui Dan în munți și nu i-a lăsat să se coboare în vale.
35 Amoréii au vrut să locuiască la Har-Héres, la Aialón și la Șaalbím, dar mâna casei lui Iosíf a apăsat asupra lor și au fost supuși unui tribut.
35 Și au rămas Amoreii să locuiască în Har-Heres, în Aialon și Șaalbim; dar mâna fiilor lui Iosif a răpus pe Amorei și au ajuns aceștia birnicii lor.
36 Hotarul amoréilor era de la urcușul Acrabím, de la Séla în sus.
36 Iar hotarele Amoreilor se întindeau până dincolo de înălțimea Acrabimului și de Sela.
