Ióna, rebel la misiunea încredințată
1 Cuvântul Domnului a fost către Ióna, fiul lui Amitái: 2 „Ridică-te și mergi la Niníve, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei, căci răutatea lor s-a ridicat înaintea mea!”. 3 Ióna s-a ridicat ca să fugă la Tarșíș, departe de fața Domnului. A coborât la Yáfo, a găsit o corabie care mergea la Tarșíș, a dat prețul și a urcat în ea ca să meargă cu ei la Tarșíș, departe de fața Domnului. 4 Dar Domnul a stârnit un vânt puternic peste mare și a fost o vijelie puternică pe mare. Și corabia era gata să se sfărâme. 5 Marinarii au fost cuprinși de teamă și au strigat fiecare către dumnezeul său. Apoi au aruncat bagajele care erau în corabie ca să se ușureze de ele. Ióna a coborât în partea [cea mai de jos] a navei, s-a culcat și a adormit. 6 S-a apropiat de el mai-marele marinarilor și i-a zis: „Pentru ce dormi? Ridică-te și invocă-l pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu se va gândi la noi și nu vom pieri”. 7 Și-au zis unul către altul: „Veniți să aruncăm sorții ca să aflăm din cauza cui este acest rău peste noi!”. Au aruncat sorții și sorții au căzut pe Ióna. 8 Atunci ei i-au spus: „Fă-ne cunoscut din cauza cui este răul acesta peste noi! Care este ocupația ta, de unde vii, care este țara ta și din ce popor ești tu?”. 9 El le-a zis: „Sunt evreu și mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea și uscatul”. 10 Bărbații au fost cuprinși de o teamă mare și i-au zis: „Ce ai făcut?”. Pentru că bărbații știau că fugea departe de fața Domnului, întrucât el le făcuse cunoscut. 11 Ei i-au spus: „Ce să-ți facem ca să se potolească marea față de noi?”. Căci marea era din ce în ce mai violentă. 12 El le-a zis: „Luați-mă și aruncați-mă în mare și marea se va liniști față de voi! Știu că din cauza mea este această vijelie împotriva voastră”. 13 Oamenii vâsleau ca să ajungă spre uscat, dar nu puteau, pentru că marea devenea din ce în ce mai violentă împotriva lor. 14 Ei au strigat către Domnul și au zis: „Te rugăm, Doamne, să nu pierim din cauza vieții acestui om și nu pune asupra noastră sânge nevinovat! Căci tu, Doamne, faci după cum îți place”. 15 Apoi l-au luat pe Ióna și l-au aruncat în mare, iar marea s-a oprit din furia ei. 16 Oamenii au fost cuprinși de o mare teamă față de Domnul: au adus jertfe și au făcut voturi.
1 Cuvântul Domnului a fost către Ióna, fiul lui Amitái:
2 „Ridică-te și mergi la Niníve, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei, căci răutatea lor s-a ridicat înaintea mea!”.
3 Ióna s-a ridicat ca să fugă la Tarșíș, departe de fața Domnului. A coborât la Yáfo, a găsit o corabie care mergea la Tarșíș, a dat prețul și a urcat în ea ca să meargă cu ei la Tarșíș, departe de fața Domnului.
4 Dar Domnul a stârnit un vânt puternic peste mare și a fost o vijelie puternică pe mare. Și corabia era gata să se sfărâme.
5 Marinarii au fost cuprinși de teamă și au strigat fiecare către dumnezeul său. Apoi au aruncat bagajele care erau în corabie ca să se ușureze de ele. Ióna a coborât în partea [cea mai de jos] a navei, s-a culcat și a adormit.
6 S-a apropiat de el mai-marele marinarilor și i-a zis: „Pentru ce dormi? Ridică-te și invocă-l pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu se va gândi la noi și nu vom pieri”.
7 Și-au zis unul către altul: „Veniți să aruncăm sorții ca să aflăm din cauza cui este acest rău peste noi!”. Au aruncat sorții și sorții au căzut pe Ióna.
8 Atunci ei i-au spus: „Fă-ne cunoscut din cauza cui este răul acesta peste noi! Care este ocupația ta, de unde vii, care este țara ta și din ce popor ești tu?”.
9 El le-a zis: „Sunt evreu și mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea și uscatul”.
10 Bărbații au fost cuprinși de o teamă mare și i-au zis: „Ce ai făcut?”. Pentru că bărbații știau că fugea departe de fața Domnului, întrucât el le făcuse cunoscut.
11 Ei i-au spus: „Ce să-ți facem ca să se potolească marea față de noi?”. Căci marea era din ce în ce mai violentă.
12 El le-a zis: „Luați-mă și aruncați-mă în mare și marea se va liniști față de voi! Știu că din cauza mea este această vijelie împotriva voastră”.
13 Oamenii vâsleau ca să ajungă spre uscat, dar nu puteau, pentru că marea devenea din ce în ce mai violentă împotriva lor.
14 Ei au strigat către Domnul și au zis: „Te rugăm, Doamne, să nu pierim din cauza vieții acestui om și nu pune asupra noastră sânge nevinovat! Căci tu, Doamne, faci după cum îți place”.
15 Apoi l-au luat pe Ióna și l-au aruncat în mare, iar marea s-a oprit din furia ei.
16 Oamenii au fost cuprinși de o mare teamă față de Domnul: au adus jertfe și au făcut voturi.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Cuvântul Domnului a fost către Ióna, fiul lui Amitái:
1 Și a fost cuvântul Domnului către Iona, fiul lui Amitai, zicând:
2 „Ridică-te și mergi la Niníve, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei, căci răutatea lor s-a ridicat înaintea mea!”.
2 „Scoală-te și du-te în cetatea cea mare a Ninivei și propovăduiește acolo, căci fărădelegile lor au ajuns până în fața Mea!”
3 Ióna s-a ridicat ca să fugă la Tarșíș, departe de fața Domnului. A coborât la Yáfo, a găsit o corabie care mergea la Tarșíș, a dat prețul și a urcat în ea ca să meargă cu ei la Tarșíș, departe de fața Domnului.
3 Și s-a sculat Iona să fugă la Tarsis, departe de Domnul. Și s-a coborât la Iope, unde a găsit o corabie, care mergea la Tarsis, și, plătind prețul călătoriei, s-a coborât în ea ca să meargă la Tarsis împreună cu toți cei de acolo, el fugind din fața Domnului.
4 Dar Domnul a stârnit un vânt puternic peste mare și a fost o vijelie puternică pe mare. Și corabia era gata să se sfărâme.
4 Dar Domnul a ridicat un vânt năpraznic pe mare și o furtună puternică s-a stârnit, încât corabia era gata să se sfărâme.
5 Marinarii au fost cuprinși de teamă și au strigat fiecare către dumnezeul său. Apoi au aruncat bagajele care erau în corabie ca să se ușureze de ele. Ióna a coborât în partea [cea mai de jos] a navei, s-a culcat și a adormit.
5 Corăbierii s-au înfricoșat și au strigat fiecare către dumnezeul său și au aruncat în mare încărcătura corăbiei ca să se ușureze. Dar Iona se coborâse în fundul corăbiei, se culcase și adormise.
6 S-a apropiat de el mai-marele marinarilor și i-a zis: „Pentru ce dormi? Ridică-te și invocă-l pe Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeu se va gândi la noi și nu vom pieri”.
6 Atunci s-a apropiat de el cârmaciul corăbiei, și i-a zis: „Pentru ce dormi? Scoală-te și strigă către Dumnezeul tău, poate El Își va aduce aminte de noi, ca să nu pierim!”
7 Și-au zis unul către altul: „Veniți să aruncăm sorții ca să aflăm din cauza cui este acest rău peste noi!”. Au aruncat sorții și sorții au căzut pe Ióna.
7 Și au zis unul către altul: „Haidem să aruncăm sorți, ca să știm din pricina cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!” Și au aruncat sorți, și sorțul a căzut pe Iona.
8 Atunci ei i-au spus: „Fă-ne cunoscut din cauza cui este răul acesta peste noi! Care este ocupația ta, de unde vii, care este țara ta și din ce popor ești tu?”.
8 Și l-au întrebat pe el: „Spune-ne nouă din pricina cui s-a abătut nenorocirea aceasta asupra noastră? Care este meșteșugul tău, de unde și din ce țară vii și din ce popor ești?”
9 El le-a zis: „Sunt evreu și mă tem de Domnul Dumnezeul cerurilor, care a făcut marea și uscatul”.
9 Atunci el le-a răspuns: „Sunt evreu și Domnului Dumnezeului cerului mă închin – Cel care a făcut marea și uscatul”.
10 Bărbații au fost cuprinși de o teamă mare și i-au zis: „Ce ai făcut?”. Pentru că bărbații știau că fugea departe de fața Domnului, întrucât el le făcuse cunoscut.
10 Și toți oamenii s-au temut cu frică mare și i-au zis lui: „Pentru ce ai săvârșit una ca aceasta?” Căci ei știau că el fuge din fața lui Dumnezeu, fiindcă el le spusese.
11 Ei i-au spus: „Ce să-ți facem ca să se potolească marea față de noi?”. Căci marea era din ce în ce mai violentă.
11 Și i-au zis lui: „Ce să-ți facem ca să se potolească marea?” Căci marea se ridica din ce în ce mai mult.
12 El le-a zis: „Luați-mă și aruncați-mă în mare și marea se va liniști față de voi! Știu că din cauza mea este această vijelie împotriva voastră”.
12 Atunci el a răspuns: „Luați-mă și mă aruncați în mare și ea se va potoli, căci știu bine că din pricina mea s-a pornit peste voi această vijelie”.
13 Oamenii vâsleau ca să ajungă spre uscat, dar nu puteau, pentru că marea devenea din ce în ce mai violentă împotriva lor.
13 Și marinarii vâsleau ca să ajungă la țărm, dar în zadar, căci marea se ridica din ce în ce mai mult împotriva lor.
14 Ei au strigat către Domnul și au zis: „Te rugăm, Doamne, să nu pierim din cauza vieții acestui om și nu pune asupra noastră sânge nevinovat! Căci tu, Doamne, faci după cum îți place”.
14 Atunci au strigat către Domnul și au zis: „O, Doamne, de-am putea să nu pierim din pricina vieții acestui om și să nu ne împovărezi pe noi cu un sânge nevinovat! Că Tu, Doamne, precum ai voit ai făcut!”
15 Apoi l-au luat pe Ióna și l-au aruncat în mare, iar marea s-a oprit din furia ei.
15 Și îl ridicară pe Iona și îl aruncară în mare și s-a potolit urgia ei.
16 Oamenii au fost cuprinși de o mare teamă față de Domnul: au adus jertfe și au făcut voturi.
16 Și oamenii s-au temut cu teamă mare de Domnul și au adus jertfă lui Dumnezeu și I-au făcut Lui făgăduințe.
