Capitolul 2
2Corinteni 2Iertarea celor care l-au ofensat pe Paul
1 Am judecat să nu vin din nou la voi întristat, 2 căci dacă eu vă întristez pe voi, cine poate să-mi dea bucurie, dacă nu cel care a fost întristat de mine? 3 Și v-am scris aceasta ca atunci când vin să nu am întristare de la cei care trebuiau să-mi facă bucurie și sunt convins cu privire la voi toți că bucuria mea este a voastră, a tuturor. 4 V-am scris în adâncă mâhnire, cu strângere de inimă, și cu multe lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți iubirea nemărginită pe care o am pentru voi.
5 Dacă cineva a provocat întristare, nu pe mine m-a întristat, ci pe voi toți, cel puțin în parte, ca să nu spun mai mult. 6 Pentru unul ca acesta este destulă pedeapsa dată de cei mai mulți, 7 așa încât este mai bine să-l iertați și să-l mângâiați ca să nu cadă de prea mare tristețe. 8 De aceea vă îndemn să vă arătați iubirea față de el. 9 Pentru aceasta v-am și scris ca să știu din această încercare dacă sunteți ascultători în toate. 10 Însă pe cine îl iertați îl iert și eu și ceea ce am iertat, dacă am iertat ceva, am făcut-o pentru voi în fața lui Cristos, 11 ca să nu ne lăsăm înșelați de Satána, căci gândurile lui nu ne sunt necunoscute.
Călătoria în Macedónia
12 Când am venit la Tróas pentru evanghelia lui Cristos, chiar dacă mi se deschisese ușa în Domnul, 13 nu am avut liniște în duhul meu pentru că nu l-am găsit pe fratele meu Tit, dar, luându-mi rămas bun de la ei, am plecat spre Macedónia.
14 Mulțumire fie lui Dumnezeu care ne poartă întotdeauna la victorie în Cristos și răspândește prin noi în orice loc mireasma cunoașterii sale. 15 Căci noi suntem înaintea lui Dumnezeu mireasma plăcută a lui Cristos pentru cei care se mântuiesc ca și pentru cei care se pierd. 16 Pentru aceștia suntem mireasma [care duce] de la moarte spre moarte, iar pentru aceia mireasmă [care duce] de la viață spre viață. Și cine este potrivit pentru aceasta? 17 Căci noi nu suntem ca cei mulți care comercializează cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim cu sinceritate în Cristos din partea lui Dumnezeu și în fața lui Dumnezeu.
1 Am judecat să nu vin din nou la voi întristat,
2 căci dacă eu vă întristez pe voi, cine poate să-mi dea bucurie, dacă nu cel care a fost întristat de mine?
3 Și v-am scris aceasta ca atunci când vin să nu am întristare de la cei care trebuiau să-mi facă bucurie și sunt convins cu privire la voi toți că bucuria mea este a voastră, a tuturor.
4 V-am scris în adâncă mâhnire, cu strângere de inimă, și cu multe lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți iubirea nemărginită pe care o am pentru voi.
5 Dacă cineva a provocat întristare, nu pe mine m-a întristat, ci pe voi toți, cel puțin în parte, ca să nu spun mai mult.
6 Pentru unul ca acesta este destulă pedeapsa dată de cei mai mulți,
7 așa încât este mai bine să-l iertați și să-l mângâiați ca să nu cadă de prea mare tristețe.
8 De aceea vă îndemn să vă arătați iubirea față de el.
9 Pentru aceasta v-am și scris ca să știu din această încercare dacă sunteți ascultători în toate.
10 Însă pe cine îl iertați îl iert și eu și ceea ce am iertat, dacă am iertat ceva, am făcut-o pentru voi în fața lui Cristos,
11 ca să nu ne lăsăm înșelați de Satána, căci gândurile lui nu ne sunt necunoscute.
12 Când am venit la Tróas pentru evanghelia lui Cristos, chiar dacă mi se deschisese ușa în Domnul,
13 nu am avut liniște în duhul meu pentru că nu l-am găsit pe fratele meu Tit, dar, luându-mi rămas bun de la ei, am plecat spre Macedónia.
14 Mulțumire fie lui Dumnezeu care ne poartă întotdeauna la victorie în Cristos și răspândește prin noi în orice loc mireasma cunoașterii sale.
15 Căci noi suntem înaintea lui Dumnezeu mireasma plăcută a lui Cristos pentru cei care se mântuiesc ca și pentru cei care se pierd.
16 Pentru aceștia suntem mireasma [care duce] de la moarte spre moarte, iar pentru aceia mireasmă [care duce] de la viață spre viață. Și cine este potrivit pentru aceasta?
17 Căci noi nu suntem ca cei mulți care comercializează cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim cu sinceritate în Cristos din partea lui Dumnezeu și în fața lui Dumnezeu.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Am judecat să nu vin din nou la voi întristat,
1 Și am judecat în mine aceasta, să nu vin iarăși la voi cu întristare.
2 căci dacă eu vă întristez pe voi, cine poate să-mi dea bucurie, dacă nu cel care a fost întristat de mine?
2 Căci dacă eu vă întristez, cine este cel care să mă înveselească, dacă nu cel întristat de mine?
3 Și v-am scris aceasta ca atunci când vin să nu am întristare de la cei care trebuiau să-mi facă bucurie și sunt convins cu privire la voi toți că bucuria mea este a voastră, a tuturor.
3 Și v-am scris vouă aceasta, ca nu cumva la venirea mea să am întristare de la aceia care trebuie să mă bucure, fiind încredințat despre voi toți că bucuria mea este și a voastră a tuturor.
4 V-am scris în adâncă mâhnire, cu strângere de inimă, și cu multe lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți iubirea nemărginită pe care o am pentru voi.
4 Căci din multă supărare și cu inima strânsă de durere, v-am scris cu multe lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți dragostea pe care o am cu prisosință către voi.
5 Dacă cineva a provocat întristare, nu pe mine m-a întristat, ci pe voi toți, cel puțin în parte, ca să nu spun mai mult.
5 Și dacă m-a întristat cineva, nu pe mine m-a întristat, ci în parte - ca să nu spun mai mult - pe voi toți.
6 Pentru unul ca acesta este destulă pedeapsa dată de cei mai mulți,
6 Destul este pentru un astfel de om pedeapsa aceasta dată de către cei mai mulți.
7 așa încât este mai bine să-l iertați și să-l mângâiați ca să nu cadă de prea mare tristețe.
7 Așa încât voi, dimpotrivă, mai bine să-l iertați și să-l mângâiați, ca să nu fie copleșit de prea multă întristare unul ca acesta.
8 De aceea vă îndemn să vă arătați iubirea față de el.
8 De aceea vă îndemn să întăriți în el dragostea.
9 Pentru aceasta v-am și scris ca să știu din această încercare dacă sunteți ascultători în toate.
9 Căci pentru aceasta v-am și scris, ca să cunosc încercarea voastră, dacă sunteți ascultători în toate.
10 Însă pe cine îl iertați îl iert și eu și ceea ce am iertat, dacă am iertat ceva, am făcut-o pentru voi în fața lui Cristos,
10 Iar cui îi iertați ceva, îi iert și eu; pentru că și eu, dacă am iertat ceva, am iertat pentru voi, în fața lui Hristos,
11 ca să nu ne lăsăm înșelați de Satána, căci gândurile lui nu ne sunt necunoscute.
11 ca să nu ne lăsăm covârșiți de satana, căci gândurile lui nu ne sunt necunoscute.
12 Când am venit la Tróas pentru evanghelia lui Cristos, chiar dacă mi se deschisese ușa în Domnul,
12 Și venind eu la Troa, pentru Evanghelia lui Hristos, și ușa fiindu-mi deschisă în Domnul,
13 nu am avut liniște în duhul meu pentru că nu l-am găsit pe fratele meu Tit, dar, luându-mi rămas bun de la ei, am plecat spre Macedónia.
13 n-am avut odihnă în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe Tit, fratele meu, ci despărțindu-mă de ei, am plecat în Macedonia.
14 Mulțumire fie lui Dumnezeu care ne poartă întotdeauna la victorie în Cristos și răspândește prin noi în orice loc mireasma cunoașterii sale.
14 Mulțumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori în Hristos și descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoștinței Sale!
15 Căci noi suntem înaintea lui Dumnezeu mireasma plăcută a lui Cristos pentru cei care se mântuiesc ca și pentru cei care se pierd.
15 Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se mântuiesc și între cei ce pier;
16 Pentru aceștia suntem mireasma [care duce] de la moarte spre moarte, iar pentru aceia mireasmă [care duce] de la viață spre viață. Și cine este potrivit pentru aceasta?
16 unora, adică, mireasmă a morții spre moarte, iar altora mireasmă a vieții spre viață. Și pentru acestea, cine e destoinic?
17 Căci noi nu suntem ca cei mulți care comercializează cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim cu sinceritate în Cristos din partea lui Dumnezeu și în fața lui Dumnezeu.
17 Căci nu suntem ca cei mulți, care strică cuvântul lui Dumnezeu, ci grăim ca din curăția inimii, ca de la Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 Am judecat să nu vin din nou la voi întristat,
1 Ἔκρινα δὲ ἐμαυτῷ τοῦτο, τὸ μὴ πάλιν ἐν λύπῃ πρὸς ὑμᾶς ἐλθεῖν.
2 căci dacă eu vă întristez pe voi, cine poate să-mi dea bucurie, dacă nu cel care a fost întristat de mine?
2 Εἰ γὰρ ἐγὼ λυπῶ ὑμᾶς, καὶ τίς ἐστιν ὁ εὐφραίνων με, εἰ μὴ ὁ λυπούμενος ἐξ ἐμοῦ;
3 Și v-am scris aceasta ca atunci când vin să nu am întristare de la cei care trebuiau să-mi facă bucurie și sunt convins cu privire la voi toți că bucuria mea este a voastră, a tuturor.
3 Καὶ ἔγραψα ὑμῖν τοῦτο αὐτό, ἵνα μὴ ἐλθὼν λύπην ἔχω ἀφ’ ὧν ἔδει με χαίρειν, πεποιθὼς ἐπὶ πάντας ὑμᾶς, ὅτι ἡ ἐμὴ χαρὰ πάντων ὑμῶν ἐστίν.
4 V-am scris în adâncă mâhnire, cu strângere de inimă, și cu multe lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți iubirea nemărginită pe care o am pentru voi.
4 Ἐκ γὰρ πολλῆς θλίψεως καὶ συνοχῆς καρδίας ἔγραψα ὑμῖν διὰ πολλῶν δακρύων, οὐχ ἵνα λυπηθῆτε, ἀλλὰ τὴν ἀγάπην ἵνα γνῶτε ἣν ἔχω περισσοτέρως εἰς ὑμᾶς.
5 Dacă cineva a provocat întristare, nu pe mine m-a întristat, ci pe voi toți, cel puțin în parte, ca să nu spun mai mult.
5 Εἰ δέ τις λελύπηκεν, οὐκ ἐμὲ λελύπηκεν, ἀλλὰ ἀπὸ μέρους—ἵνα μὴ ἐπιβαρῶ—πάντας ὑμᾶς.
6 Pentru unul ca acesta este destulă pedeapsa dată de cei mai mulți,
6 Ἱκανὸν τῷ τοιούτῳ ἡ ἐπιτιμία αὕτη ἡ ὑπὸ τῶν πλειόνων∙
7 așa încât este mai bine să-l iertați și să-l mângâiați ca să nu cadă de prea mare tristețe.
7 ὥστε τοὐναντίον μᾶλλον ὑμᾶς χαρίσασθαι καὶ παρακαλέσαι, μήπως τῇ περισσοτέρᾳ λύπῃ καταποθῇ ὁ τοιοῦτος.
8 De aceea vă îndemn să vă arătați iubirea față de el.
8 Διὸ παρακαλῶ ὑμᾶς κυρῶσαι εἰς αὐτὸν ἀγάπην.
9 Pentru aceasta v-am și scris ca să știu din această încercare dacă sunteți ascultători în toate.
9 Εἰς τοῦτο γὰρ καὶ ἔγραψα, ἵνα γνῶ τὴν δοκιμὴν ὑμῶν, εἰ εἰς πάντα ὑπήκοοί ἐστε.
10 Însă pe cine îl iertați îl iert și eu și ceea ce am iertat, dacă am iertat ceva, am făcut-o pentru voi în fața lui Cristos,
10 ᾯ δέ τι χαρίζεσθε, καὶ ἐγώ∙ καὶ γὰρ ἐγὼ εἴ τι κεχάρισμαι, ᾧ κεχάρισμαι, δι’ ὑμᾶς ἐν προσώπῳ χριστοῦ,
11 ca să nu ne lăsăm înșelați de Satána, căci gândurile lui nu ne sunt necunoscute.
11 ἵνα μὴ πλεονεκτηθῶμεν ὑπὸ τοῦ Σατανᾶ∙ οὐ γὰρ αὐτοῦ τὰ νοήματα ἀγνοοῦμεν.
12 Când am venit la Tróas pentru evanghelia lui Cristos, chiar dacă mi se deschisese ușa în Domnul,
12 Ἐλθὼν δὲ εἰς τὴν Τρῳάδα εἰς τὸ εὐαγγέλιον τοῦ χριστοῦ, καὶ θύρας μοι ἀνεῳγμένης ἐν κυρίῳ,
13 nu am avut liniște în duhul meu pentru că nu l-am găsit pe fratele meu Tit, dar, luându-mi rămas bun de la ei, am plecat spre Macedónia.
13 οὐκ ἔσχηκα ἄνεσιν τῷ πνεύματί μου, τῷ μὴ εὑρεῖν με Τίτον τὸν ἀδελφόν μου∙ ἀλλὰ ἀποταξάμενος αὐτοῖς ἐξῆλθον εἰς Μακεδονίαν.
14 Mulțumire fie lui Dumnezeu care ne poartă întotdeauna la victorie în Cristos și răspândește prin noi în orice loc mireasma cunoașterii sale.
14 Τῷ δὲ θεῷ χάρις τῷ πάντοτε θριαμβεύοντι ἡμᾶς ἐν τῷ χριστῷ, καὶ τὴν ὀσμὴν τῆς γνώσεως αὐτοῦ φανεροῦντι δι’ ἡμῶν ἐν παντὶ τόπῳ.
15 Căci noi suntem înaintea lui Dumnezeu mireasma plăcută a lui Cristos pentru cei care se mântuiesc ca și pentru cei care se pierd.
15 Ὅτι χριστοῦ εὐωδία ἐσμὲν τῷ θεῷ ἐν τοῖς σῳζομένοις καὶ ἐν τοῖς ἀπολλυμένοις∙
16 Pentru aceștia suntem mireasma [care duce] de la moarte spre moarte, iar pentru aceia mireasmă [care duce] de la viață spre viață. Și cine este potrivit pentru aceasta?
16 οἷς μὲν ὀσμὴ θανάτου εἰς θάνατον, οἷς δὲ ὀσμὴ ζωῆς εἰς ζωήν. Καὶ πρὸς ταῦτα τίς ἱκανός;
17 Căci noi nu suntem ca cei mulți care comercializează cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim cu sinceritate în Cristos din partea lui Dumnezeu și în fața lui Dumnezeu.
17 Οὐ γάρ ἐσμεν ὡς οἱ λοιποί, καπηλεύοντες τὸν λόγον τοῦ θεοῦ∙ ἀλλ’ ὡς ἐξ εἰλικρινείας, ἀλλ’ ὡς ἐκ θεοῦ, κατενώπιον τοῦ θεοῦ, ἐν χριστῷ λαλοῦμεν. Ἀρχόμεθα πάλιν ἑαυτοὺς συνιστάνειν;
