Reluarea cultului
1 Când s-a apropiat luna a șaptea, fiii lui Israél erau în cetățile lor. Atunci poporul s-a adunat ca un singur om la Ierusalím. 2 S-au ridicat Iósue, fiul lui Ioțadác, cu frații săi preoți și Zorobabél, fiul lui Șeáltiél, cu frații săi și au zidit altarul Dumnezeului lui Israél ca să aducă pe el arderi de tot după cum este scris în legea lui Moise, omul lui Dumnezeu. 3 Au așezat altarul pe temeliile sale, căci teama era asupra lor din cauza popoarelor țărilor și [au adus] arderi de tot Domnului, arderile de tot de dimineață și de seară. 4 Au celebrat Sărbătoarea Corturilor după cum este scris, după număr, regulă și necesitatea fiecărei zile. 5 După aceea, [au adus] arderea de tot permanentă pentru [zilele] de lună nouă, pentru toate sărbătorile sfinte ale Domnului și pentru orice dar de bunăvoie adus Domnului. 6 Din ziua întâi a lunii a șaptea au început să aducă arderi de tot. Însă temeliile templului Domnului nu erau încă puse.
7 Au dat argint cioplitorilor de piatră și lemnarilor, hrană, băutură și untdelemn celor din Sidón și din Tir ca să aducă lemn de cedru din Libán pe mare, la Yáfo, după permisiunea pe care o aveau de la Círus, regele perșilor. 8 În anul al doilea de la venirea lor la casa lui Dumnezeu, la Ierusalím în luna a doua, Zorobabél, fiul lui Șealtiél, Iósue, fiul lui Ioțadác, și cu ceilalți frați ai lor, preoți și levíți, toți cei care se întorseseră din captivitate la Ierusalím, i-au pus pe levíții de la douăzeci de ani în sus să conducă lucrarea casei Domnului. 9 Iósue, fiii și frații săi, Cadmiél, fiii săi, fiii lui Iúda, au condus ca un singur [om] lucrarea în casa lui Dumnezeu [împreună cu] Henadád, fiii și frații lor, levíții. 10 Când constructorii au pus temeliile templului Domnului, preoții și-au îmbrăcat veșmintele, [au luat] trâmbițe, iar levíții, fiii lui Asáf, aveau cimbále și l-au lăudat pe Domnul după dispozițiile lui Davíd, regele lui Israél. 11 Ei cântau lăudându-l și preamărindu-l pe Domnul: „El este bun și veșnică este îndurarea lui peste Israél!”. Tot poporul înălța strigăte mari, lăudându-l pe Domnul pentru temelia casei Domnului. 12 Dar mulți dintre preoții și levíții și dintre capii părintești în vârstă care văzuseră templul dinainte, când se puneau temeliile acestei case înaintea lor, plângeau cu glas puternic, iar mulți își ridicau glasul de bucurie. 13 Poporul nu putea să deosebească strigătul de bucurie de strigătul plânsului poporului, căci poporul ridica strigăte puternice și sunetul se auzea de departe.
1 Când s-a apropiat luna a șaptea, fiii lui Israél erau în cetățile lor. Atunci poporul s-a adunat ca un singur om la Ierusalím.
2 S-au ridicat Iósue, fiul lui Ioțadác, cu frații săi preoți și Zorobabél, fiul lui Șeáltiél, cu frații săi și au zidit altarul Dumnezeului lui Israél ca să aducă pe el arderi de tot după cum este scris în legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.
3 Au așezat altarul pe temeliile sale, căci teama era asupra lor din cauza popoarelor țărilor și [au adus] arderi de tot Domnului, arderile de tot de dimineață și de seară.
4 Au celebrat Sărbătoarea Corturilor după cum este scris, după număr, regulă și necesitatea fiecărei zile.
5 După aceea, [au adus] arderea de tot permanentă pentru [zilele] de lună nouă, pentru toate sărbătorile sfinte ale Domnului și pentru orice dar de bunăvoie adus Domnului.
6 Din ziua întâi a lunii a șaptea au început să aducă arderi de tot. Însă temeliile templului Domnului nu erau încă puse.
7 Au dat argint cioplitorilor de piatră și lemnarilor, hrană, băutură și untdelemn celor din Sidón și din Tir ca să aducă lemn de cedru din Libán pe mare, la Yáfo, după permisiunea pe care o aveau de la Círus, regele perșilor.
8 În anul al doilea de la venirea lor la casa lui Dumnezeu, la Ierusalím în luna a doua, Zorobabél, fiul lui Șealtiél, Iósue, fiul lui Ioțadác, și cu ceilalți frați ai lor, preoți și levíți, toți cei care se întorseseră din captivitate la Ierusalím, i-au pus pe levíții de la douăzeci de ani în sus să conducă lucrarea casei Domnului.
9 Iósue, fiii și frații săi, Cadmiél, fiii săi, fiii lui Iúda, au condus ca un singur [om] lucrarea în casa lui Dumnezeu [împreună cu] Henadád, fiii și frații lor, levíții.
10 Când constructorii au pus temeliile templului Domnului, preoții și-au îmbrăcat veșmintele, [au luat] trâmbițe, iar levíții, fiii lui Asáf, aveau cimbále și l-au lăudat pe Domnul după dispozițiile lui Davíd, regele lui Israél.
11 Ei cântau lăudându-l și preamărindu-l pe Domnul: „El este bun și veșnică este îndurarea lui peste Israél!”. Tot poporul înălța strigăte mari, lăudându-l pe Domnul pentru temelia casei Domnului.
12 Dar mulți dintre preoții și levíții și dintre capii părintești în vârstă care văzuseră templul dinainte, când se puneau temeliile acestei case înaintea lor, plângeau cu glas puternic, iar mulți își ridicau glasul de bucurie.
13 Poporul nu putea să deosebească strigătul de bucurie de strigătul plânsului poporului, căci poporul ridica strigăte puternice și sunetul se auzea de departe.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Când s-a apropiat luna a șaptea, fiii lui Israél erau în cetățile lor. Atunci poporul s-a adunat ca un singur om la Ierusalím.
1 Iar când a venit luna a șaptea și când fiii lui Israel erau prin orașele lor, s-a strâns poporul ca un singur om la Ierusalim;
2 S-au ridicat Iósue, fiul lui Ioțadác, cu frații săi preoți și Zorobabél, fiul lui Șeáltiél, cu frații săi și au zidit altarul Dumnezeului lui Israél ca să aducă pe el arderi de tot după cum este scris în legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.
2 Și s-a sculat Iosua, fiul lui Ioțadac, și frații lui, preoții și Zorobabel, fiul lui Salatiel, și frații lui și au făcut jertfelnic Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, cum se scrie în legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.
3 Au așezat altarul pe temeliile sale, căci teama era asupra lor din cauza popoarelor țărilor și [au adus] arderi de tot Domnului, arderile de tot de dimineață și de seară.
3 Și au așezat jertfelnicul pe temeliile lui, deși se temeau de popoarele străine, și au început să aducă pe el arderi de tot Domnului, arderi de tot dimineața și seara.
4 Au celebrat Sărbătoarea Corturilor după cum este scris, după număr, regulă și necesitatea fiecărei zile.
4 Și au săvârșit sărbătoarea corturilor, după cum este scris, cu ardere de tot zilnică, după numărul hotărât și după rânduiala fiecărei zile.
5 După aceea, [au adus] arderea de tot permanentă pentru [zilele] de lună nouă, pentru toate sărbătorile sfinte ale Domnului și pentru orice dar de bunăvoie adus Domnului.
5 După aceea au început să săvârșească arderea de tot cea obișnuită, și cea de la lună nouă, și cea de la sărbătorile închinate Domnului, și jertfele pe care le aducea Domnului fiecare de bună voie.
6 Din ziua întâi a lunii a șaptea au început să aducă arderi de tot. Însă temeliile templului Domnului nu erau încă puse.
6 Chiar din ziua întâi a lunii a șaptea au început să aducă Domnului arderi de tot. Iar temelia templului Domnului nu se pusese încă.
7 Au dat argint cioplitorilor de piatră și lemnarilor, hrană, băutură și untdelemn celor din Sidón și din Tir ca să aducă lemn de cedru din Libán pe mare, la Yáfo, după permisiunea pe care o aveau de la Círus, regele perșilor.
7 Și au început a da argint pietrarilor și dulgherilor, iar Sidonienilor și Tirienilor bucate și băutură și untdelemn, ca să aducă pe mare la Iafa lemn din Liban, după învoirea dată lor de Cirus, regele Perșilor.
8 În anul al doilea de la venirea lor la casa lui Dumnezeu, la Ierusalím în luna a doua, Zorobabél, fiul lui Șealtiél, Iósue, fiul lui Ioțadác, și cu ceilalți frați ai lor, preoți și levíți, toți cei care se întorseseră din captivitate la Ierusalím, i-au pus pe levíții de la douăzeci de ani în sus să conducă lucrarea casei Domnului.
8 Și în anul al doilea după sosirea lor la templul lui Dumnezeu din Ierusalim, în luna a doua, Zorobabel, fiul lui Salatiel, și Iosua, fiul lui Ioțadac, și ceilalți frați ai lor, preoții și leviții, și toți cei ce veniseră din robie la Ierusalim au făcut început și au pus pe leviții de la douăzeci de ani în sus să supravegheze lucrările templului Domnului.
9 Iósue, fiii și frații săi, Cadmiél, fiii săi, fiii lui Iúda, au condus ca un singur [om] lucrarea în casa lui Dumnezeu [împreună cu] Henadád, fiii și frații lor, levíții.
9 Și așa Iosua cu fiii și frații lui, și Cadmiel cu fiii lui, fiii lui Iuda, precum și fiii lui Henadad cu fiii lor și cu frații lor, leviții, au stat să supravegheze pe cei ce lucrau la templul lui Dumnezeu.
10 Când constructorii au pus temeliile templului Domnului, preoții și-au îmbrăcat veșmintele, [au luat] trâmbițe, iar levíții, fiii lui Asáf, aveau cimbále și l-au lăudat pe Domnul după dispozițiile lui Davíd, regele lui Israél.
10 Și când ziditorii puneau temelia templului Domnului, atunci preoții, îmbrăcați în veșmintele lor și cu trâmbițe, și leviții, fiii lui Asaf, cu chimvale, au fost puși să laude pe Domnul, după rânduiala lui David, regele lui Israel.
11 Ei cântau lăudându-l și preamărindu-l pe Domnul: „El este bun și veșnică este îndurarea lui peste Israél!”. Tot poporul înălța strigăte mari, lăudându-l pe Domnul pentru temelia casei Domnului.
11 Și au început ei să cânte pe rând "lăudați" și "slăviți pe Domnul, că este bun, că în veac este mila Lui spre Israel". Și tot poporul striga cu glas mare, slăvind pe Domnul, pentru că a ajutat să se pună temeliile templului Domnului.
12 Dar mulți dintre preoții și levíții și dintre capii părintești în vârstă care văzuseră templul dinainte, când se puneau temeliile acestei case înaintea lor, plângeau cu glas puternic, iar mulți își ridicau glasul de bucurie.
12 În vremea aceasta mulți din preoți și din leviți și din capii de familie și din bătrânii care văzuseră vechiul templu, văzând punerea temeliei acestui templu, plângeau cu hohote, mulți însă cântau tare de bucurie;
13 Poporul nu putea să deosebească strigătul de bucurie de strigătul plânsului poporului, căci poporul ridica strigăte puternice și sunetul se auzea de departe.
13 Însă poporul nu putea osebi strigătele de bucurie de bocetele de plâns ale mulțimii, pentru că poporul striga tare și glasul se auzea departe.
