Scrisoarea către Evrei

Dumnezeu a vorbit prin Fiul său

1 După ce în trecut a vorbit în multe rânduri și în multe moduri părinților noștri prin profeți, Dumnezeu, 2 în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul, pe care l-a pus moștenitor a toate, prin care a făcut și veacurile. 3 Acesta, fiind strălucirea gloriei și chipul ființei sale și ținând toate prin cuvântul puterii sale, după ce a săvârșit purificarea păcatelor, s-a așezat la dreapta maiestății, în ceruri, 4 devenind cu atât mai presus decât îngerii, cu cât a moștenit un nume mai deosebit decât al lor.

Fiul este mai presus de îngeri

5 De fapt, căruia dintre îngeri
i-a spus vreodată:
„Fiul meu ești tu;
eu astăzi te-am născut”
și iarăși:
„Eu îi voi fi lui Tată
și el îmi va fi Fiu”?

6 Dar, din nou, când îl introduce pe primul născut în lume, spune:
Și să-l adore
toți îngerii lui Dumnezeu.

7 Iar cu privire la îngeri spune:
„Cel care îi face pe îngerii săi duhuri
și pe slujitorii săi, flăcări de foc”,

8 dar cu privire la Fiul:
„Tronul tău, Dumnezeule,
este în vecii vecilor
și sceptrul dreptății
este sceptrul împărăției tale.
9 Ai iubit dreptatea
și ai urât nelegiuirea,
de aceea, te-a uns Dumnezeu,
Dumnezeul tău
cu untdelemnul bucuriei
mai presus de cei părtași cu tine”.

10 Și:
„Tu, Doamne, de la început
ai întemeiat pământul
și lucrările mâinilor tale sunt cerurile.
11 Ele vor pieri, dar tu rămâi
și toate se vor învechi ca o haină,
12 iar tu le vei înfășura
ca pe un veșmânt;
și ca o haină vor fi schimbate,
dar tu ești același,
iar anii tăi nu se vor sfârși”.

13 Și căruia dintre îngeri i-a zis vreodată:
„Șezi la dreapta mea
până când voi pune pe dușmanii tăi
scăunel sub picioarele tale!”?

14 Oare nu sunt ei toți duhuri care slujesc, trimiși cu o slujire în folosul acelora care aveau să moștenească mântuirea?

1 După ce în trecut a vorbit în multe rânduri și în multe moduri părinților noștri prin profeți, Dumnezeu,

2 în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul, pe care l-a pus moștenitor a toate, prin care a făcut și veacurile.

3 Acesta, fiind strălucirea gloriei și chipul ființei sale și ținând toate prin cuvântul puterii sale, după ce a săvârșit purificarea păcatelor, s-a așezat la dreapta maiestății, în ceruri,

4 devenind cu atât mai presus decât îngerii, cu cât a moștenit un nume mai deosebit decât al lor.

5 De fapt, căruia dintre îngeri i-a spus vreodată: „Fiul meu ești tu; eu astăzi te-am născut” și iarăși: „Eu îi voi fi lui Tată și el îmi va fi Fiu”?

6 Dar, din nou, când îl introduce pe primul născut în lume, spune: Și să-l adore toți îngerii lui Dumnezeu.

7 Iar cu privire la îngeri spune: „Cel care îi face pe îngerii săi duhuri și pe slujitorii săi, flăcări de foc”,

8 dar cu privire la Fiul: „Tronul tău, Dumnezeule, este în vecii vecilor și sceptrul dreptății este sceptrul împărăției tale.

9 Ai iubit dreptatea și ai urât nelegiuirea, de aceea, te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tău cu untdelemnul bucuriei mai presus de cei părtași cu tine”.

10 Și: „Tu, Doamne, de la început ai întemeiat pământul și lucrările mâinilor tale sunt cerurile.

11 Ele vor pieri, dar tu rămâi și toate se vor învechi ca o haină,

12 iar tu le vei înfășura ca pe un veșmânt; și ca o haină vor fi schimbate, dar tu ești același, iar anii tăi nu se vor sfârși”.

13 Și căruia dintre îngeri i-a zis vreodată: „Șezi la dreapta mea până când voi pune pe dușmanii tăi scăunel sub picioarele tale!”?

14 Oare nu sunt ei toți duhuri care slujesc, trimiși cu o slujire în folosul acelora care aveau să moștenească mântuirea?