Capitolul 3
Galateni 3II. Partea doctrinară
Justificarea prin credință
1 O, galaténi fără minte! Cine v-a vrăjit pe voi, înaintea ochilor cărora a fost prezentat Cristos răstignit? 2 Numai aceasta vreau să știu de la voi: ați primit Duhul din faptele Legii sau din ascultarea credinței? 3 Sunteți atât de fără minte? După ce ați început în Duh, sfârșiți acum în trup? 4 Ați suferit atâtea în zadar? Dacă [a fost] fără rost! 5 Așadar, cel care vă dăruiește Duhul și înfăptuiește minuni printre voi [le face] datorită faptelor Legii sau datorită ascultării credinței?
6 Astfel, Abrahám a crezut în Dumnezeu și i s-a considerat aceasta ca justificare. 7 Să știți deci că fiii lui Abrahám sunt cei din credință! 8 De altfel, Scriptura, știind dinainte că Dumnezeu [îi consideră] justificați pe păgâni datorită credinței, i-a vestit dinainte lui Abrahám: „în tine vor fi binecuvântate toate neamurile”, 9 astfel încât cei ce sunt din credință sunt binecuvântați împreună cu Abrahám cel credincios.
10 Cei care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: „Blestemat să fie oricine nu rămâne [fidel] tuturor celor scrise în Cartea Legii ca să le împlinească”. 11 Pe de altă parte, este clar că nimeni nu este justificat prin Lege înaintea lui Dumnezeu, căci cel drept va trăi din credință. 12 Însă Legea nu este din credință, ci cel care împlinește acestea va trăi în ele. 13 Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se pentru noi blestem, căci este scris: „Blestemat oricine este atârnat pe lemn”, 14 pentru ca binecuvântarea lui Abrahám pentru popoare să fie în Cristos Isus, ca să primim promisiunea Duhului prin credință.
Legea și promisiunea
15 Fraților, vorbesc ca un om: un testament validat, chiar al unui om, nimeni nu-l poate anula sau modifica. 16 Or, promisiunile le-au fost făcute lui Abrahám și descendentului său. Nu se zice „descendenților” ca și cum ar fi fost mai mulți, ci ca pentru unul singur: „și descendentului său”. Acesta este Cristos. 17 De fapt, asta vreau să spun: Legea promulgată după patru sute treizeci de ani nu poate anula testamentul validat de Dumnezeu, așa încât promisiunea să fie zădărnicită. 18 Căci dacă moștenirea ar veni din Lege, nu ar mai veni din promisiune. Dar Dumnezeu i-a dat har lui Abrahám printr-o promisiune.
Rolul provizoriu al Legii
19 Atunci de ce este Legea? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor până când avea să vină descendentul, căruia i-a fost făcută promisiunea. Ea a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor. 20 Or, nu este mijlocitor pentru unul singur, însă Dumnezeu este unul.
21 Este deci Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viața, într-adevăr justificarea ar veni din Lege. 22 Însă Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca promisiunea să fie dată celor care cred prin credința în Isus Cristos.
Binefacerile credinței
23 Înainte de a fi venit credința, noi eram sub paza Legii, închiși pentru credința care avea să se descopere, 24 astfel că Legea a fost pedagogul nostru spre Cristos, ca să fim justificați prin credință. 25 Dar de când a venit credința, nu mai suntem sub pedagog.
26 Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Cristos Isus. 27 Toți câți ați fost botezați în Cristos v-ați îmbrăcat în Cristos. 28 Așadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bărbat și nici femeie: voi toți sunteți una în Cristos Isus. 29 Iar dacă voi sunteți ai lui Cristos, atunci sunteți descendența lui Abrahám, moștenitori după promisiune.
1 O, galaténi fără minte! Cine v-a vrăjit pe voi, înaintea ochilor cărora a fost prezentat Cristos răstignit?
2 Numai aceasta vreau să știu de la voi: ați primit Duhul din faptele Legii sau din ascultarea credinței?
3 Sunteți atât de fără minte? După ce ați început în Duh, sfârșiți acum în trup?
4 Ați suferit atâtea în zadar? Dacă [a fost] fără rost!
5 Așadar, cel care vă dăruiește Duhul și înfăptuiește minuni printre voi [le face] datorită faptelor Legii sau datorită ascultării credinței?
6 Astfel, Abrahám a crezut în Dumnezeu și i s-a considerat aceasta ca justificare.
7 Să știți deci că fiii lui Abrahám sunt cei din credință!
8 De altfel, Scriptura, știind dinainte că Dumnezeu [îi consideră] justificați pe păgâni datorită credinței, i-a vestit dinainte lui Abrahám: „în tine vor fi binecuvântate toate neamurile”,
9 astfel încât cei ce sunt din credință sunt binecuvântați împreună cu Abrahám cel credincios.
10 Cei care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: „Blestemat să fie oricine nu rămâne [fidel] tuturor celor scrise în Cartea Legii ca să le împlinească”.
11 Pe de altă parte, este clar că nimeni nu este justificat prin Lege înaintea lui Dumnezeu, căci cel drept va trăi din credință.
12 Însă Legea nu este din credință, ci cel care împlinește acestea va trăi în ele.
13 Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se pentru noi blestem, căci este scris: „Blestemat oricine este atârnat pe lemn”,
14 pentru ca binecuvântarea lui Abrahám pentru popoare să fie în Cristos Isus, ca să primim promisiunea Duhului prin credință.
15 Fraților, vorbesc ca un om: un testament validat, chiar al unui om, nimeni nu-l poate anula sau modifica.
16 Or, promisiunile le-au fost făcute lui Abrahám și descendentului său. Nu se zice „descendenților” ca și cum ar fi fost mai mulți, ci ca pentru unul singur: „și descendentului său”. Acesta este Cristos.
17 De fapt, asta vreau să spun: Legea promulgată după patru sute treizeci de ani nu poate anula testamentul validat de Dumnezeu, așa încât promisiunea să fie zădărnicită.
18 Căci dacă moștenirea ar veni din Lege, nu ar mai veni din promisiune. Dar Dumnezeu i-a dat har lui Abrahám printr-o promisiune.
19 Atunci de ce este Legea? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor până când avea să vină descendentul, căruia i-a fost făcută promisiunea. Ea a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.
20 Or, nu este mijlocitor pentru unul singur, însă Dumnezeu este unul.
21 Este deci Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viața, într-adevăr justificarea ar veni din Lege.
22 Însă Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca promisiunea să fie dată celor care cred prin credința în Isus Cristos.
23 Înainte de a fi venit credința, noi eram sub paza Legii, închiși pentru credința care avea să se descopere,
24 astfel că Legea a fost pedagogul nostru spre Cristos, ca să fim justificați prin credință.
25 Dar de când a venit credința, nu mai suntem sub pedagog.
26 Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Cristos Isus.
27 Toți câți ați fost botezați în Cristos v-ați îmbrăcat în Cristos.
28 Așadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bărbat și nici femeie: voi toți sunteți una în Cristos Isus.
29 Iar dacă voi sunteți ai lui Cristos, atunci sunteți descendența lui Abrahám, moștenitori după promisiune.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 O, galaténi fără minte! Cine v-a vrăjit pe voi, înaintea ochilor cărora a fost prezentat Cristos răstignit?
1 O, galateni fără de minte, cine v-a ademenit pe voi, să nu vă încredeți adevărului, - pe voi, în ochii cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos răstignit?
2 Numai aceasta vreau să știu de la voi: ați primit Duhul din faptele Legii sau din ascultarea credinței?
2 Numai aceasta voiesc să aflu de la voi: Din faptele Legii primit-ați voi Duhul, sau din ascultarea credinței?
3 Sunteți atât de fără minte? După ce ați început în Duh, sfârșiți acum în trup?
3 Atât de fără de minte sunteți? După ce ați început în Duh, sfârșiți acum în trup?
4 Ați suferit atâtea în zadar? Dacă [a fost] fără rost!
4 Ați pătimit atâtea în zadar? - dacă a fost în zadar, cu adevărat.
5 Așadar, cel care vă dăruiește Duhul și înfăptuiește minuni printre voi [le face] datorită faptelor Legii sau datorită ascultării credinței?
5 Deci Cel care vă dă vouă Duhul și săvârșește minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii, sau din ascultarea credinței?
6 Astfel, Abrahám a crezut în Dumnezeu și i s-a considerat aceasta ca justificare.
6 Precum și Avraam a crezut în Dumnezeu și i s-a socotit lui ca dreptate.
7 Să știți deci că fiii lui Abrahám sunt cei din credință!
7 Să știți, deci, că cei ce sunt din credință, aceștia sunt fii ai lui Avraam.
8 De altfel, Scriptura, știind dinainte că Dumnezeu [îi consideră] justificați pe păgâni datorită credinței, i-a vestit dinainte lui Abrahám: „în tine vor fi binecuvântate toate neamurile”,
8 Iar Scriptura, văzând dinainte că Dumnezeu îndreptează neamurile din credință, dinainte a binevestit lui Avraam: „Că se vor binecuvânta în tine toate neamurile”.
9 astfel încât cei ce sunt din credință sunt binecuvântați împreună cu Abrahám cel credincios.
9 Deci cei ce sunt din credință se binecuvintează împreună cu credinciosul Avraam.
10 Cei care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: „Blestemat să fie oricine nu rămâne [fidel] tuturor celor scrise în Cartea Legii ca să le împlinească”.
10 Căci toți câți sunt din faptele Legii sub blestem sunt, că scris este: „Blestemat este oricine nu stăruie întru toate cele scrise în cartea Legii, ca să le facă”.
11 Pe de altă parte, este clar că nimeni nu este justificat prin Lege înaintea lui Dumnezeu, căci cel drept va trăi din credință.
11 Iar acum că, prin Lege, nu se îndreptează nimeni înaintea lui Dumnezeu este lucru lămurit, deoarece „dreptul din credință va fi viu”.
12 Însă Legea nu este din credință, ci cel care împlinește acestea va trăi în ele.
12 Legea însă nu este din credință, dar cel care va face acestea, va fi viu prin ele.
13 Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se pentru noi blestem, căci este scris: „Blestemat oricine este atârnat pe lemn”,
13 Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem; pentru că scris este: „Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn”.
14 pentru ca binecuvântarea lui Abrahám pentru popoare să fie în Cristos Isus, ca să primim promisiunea Duhului prin credință.
14 Ca, prin Hristos Iisus, să vină la neamuri binecuvântarea lui Avraam, ca să primim, prin credință, făgăduința Duhului.
15 Fraților, vorbesc ca un om: un testament validat, chiar al unui om, nimeni nu-l poate anula sau modifica.
15 Fraților, ca un om grăiesc; că și testamentul întărit al unui om nimeni nu-l strică, sau îi mai adaugă ceva.
16 Or, promisiunile le-au fost făcute lui Abrahám și descendentului său. Nu se zice „descendenților” ca și cum ar fi fost mai mulți, ci ca pentru unul singur: „și descendentului său”. Acesta este Cristos.
16 Făgăduințele au fost rostite lui Avraam și urmașului său. Nu zice: „și urmașilor”, - ca de mai mulți, - ci ca de unul singur: „și Urmașului tău”, Care este Hristos.
17 De fapt, asta vreau să spun: Legea promulgată după patru sute treizeci de ani nu poate anula testamentul validat de Dumnezeu, așa încât promisiunea să fie zădărnicită.
17 Aceasta zic dar: Un testament întărit dinainte de Dumnezeu în Hristos nu desființează Legea, care a venit după patru sute treizeci de ani, ca să desființeze făgăduința.
18 Căci dacă moștenirea ar veni din Lege, nu ar mai veni din promisiune. Dar Dumnezeu i-a dat har lui Abrahám printr-o promisiune.
18 Căci dacă moștenirea este din Lege, nu mai este din făgăduință, dar Dumnezeu i-a dăruit lui Avraam moștenirea prin făgăduință.
19 Atunci de ce este Legea? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor până când avea să vină descendentul, căruia i-a fost făcută promisiunea. Ea a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.
19 Deci ce este Legea? Ea a fost adăugată pentru călcările de lege, până când era să vină Urmașul, Căruia I s-a dat făgăduința, și a fost rânduită prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor.
20 Or, nu este mijlocitor pentru unul singur, însă Dumnezeu este unul.
20 Mijlocitorul însă nu este al unuia singur, iar Dumnezeu este unul.
21 Este deci Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viața, într-adevăr justificarea ar veni din Lege.
21 Este deci Legea împotriva făgăduințelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci dacă s-ar fi dat Lege, care să poată da viață, cu adevărat dreptatea ar veni din Lege.
22 Însă Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca promisiunea să fie dată celor care cred prin credința în Isus Cristos.
22 Dar Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca făgăduința să se dea din credința în Iisus Hristos celor ce cred.
23 Înainte de a fi venit credința, noi eram sub paza Legii, închiși pentru credința care avea să se descopere,
23 Iar înainte de venirea credinței, noi eram păziți sub Lege, fiind închiși pentru credința care avea să se descopere.
24 astfel că Legea a fost pedagogul nostru spre Cristos, ca să fim justificați prin credință.
24 Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne îndreptăm din credință.
25 Dar de când a venit credința, nu mai suntem sub pedagog.
25 Iar dacă a venit credința, nu mai suntem sub călăuză.
26 Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Cristos Isus.
26 Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Iisus.
27 Toți câți ați fost botezați în Cristos v-ați îmbrăcat în Cristos.
27 Căci, câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat.
28 Așadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bărbat și nici femeie: voi toți sunteți una în Cristos Isus.
28 Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți una sunteți în Hristos Iisus.
29 Iar dacă voi sunteți ai lui Cristos, atunci sunteți descendența lui Abrahám, moștenitori după promisiune.
29 Iar dacă voi sunteți ai lui Hristos, sunteți deci urmașii lui Avraam, moștenitori după făgăduință.
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 O, galaténi fără minte! Cine v-a vrăjit pe voi, înaintea ochilor cărora a fost prezentat Cristos răstignit?
1 Ὦ ἀνόητοι Γαλάται, τίς ὑμᾶς ἐβάσκανεν τῇ ἀληθείᾳ
μὴ πείθεσθαι, οἷς κατ’ ὀφθαλμοὺς Ἰησοῦς χριστὸς προεγράφη ἐν ὑμῖν ἐσταυρωμένος;
2 Numai aceasta vreau să știu de la voi: ați primit Duhul din faptele Legii sau din ascultarea credinței?
2 Τοῦτο μόνον θέλω μαθεῖν ἀφ’ ὑμῶν, ἐξ ἔργων νόμου τὸ πνεῦμα ἐλάβετε, ἢ ἐξ ἀκοῆς πίστεως;
3 Sunteți atât de fără minte? După ce ați început în Duh, sfârșiți acum în trup?
3 Οὕτως ἀνόητοί ἐστε; Ἐναρξάμενοι πνεύματι, νῦν σαρκὶ ἐπιτελεῖσθε;
4 Ați suferit atâtea în zadar? Dacă [a fost] fără rost!
4 Τοσαῦτα ἐπάθετε εἰκῇ; Εἴγε καὶ εἰκῇ.
5 Așadar, cel care vă dăruiește Duhul și înfăptuiește minuni printre voi [le face] datorită faptelor Legii sau datorită ascultării credinței?
5 Ὁ οὖν ἐπιχορηγῶν ὑμῖν τὸ πνεῦμα καὶ ἐνεργῶν δυνάμεις ἐν ὑμῖν, ἐξ ἔργων νόμου, ἢ ἐξ ἀκοῆς πίστεως;
6 Astfel, Abrahám a crezut în Dumnezeu și i s-a considerat aceasta ca justificare.
6 Καθὼς Ἀβραὰμ ἐπίστευσεν τῷ θεῷ, καὶ ἐλογίσθη αὐτῷ εἰς δικαιοσύνην.
7 Să știți deci că fiii lui Abrahám sunt cei din credință!
7 Γινώσκετε ἄρα ὅτι οἱ ἐκ πίστεως, οὗτοί εἰσιν υἱοὶ Ἀβραάμ.
8 De altfel, Scriptura, știind dinainte că Dumnezeu [îi consideră] justificați pe păgâni datorită credinței, i-a vestit dinainte lui Abrahám: „în tine vor fi binecuvântate toate neamurile”,
8 Προϊδοῦσα δὲ ἡ γραφὴ ὅτι ἐκ πίστεως δικαιοῖ τὰ ἔθνη ὁ θεός, προευηγγελίσατο τῷ Ἀβραὰμ ὅτι Ἐνευλογηθήσονται ἐν σοὶ πάντα τὰ ἔθνη.
9 astfel încât cei ce sunt din credință sunt binecuvântați împreună cu Abrahám cel credincios.
9 Ὥστε οἱ ἐκ πίστεως εὐλογοῦνται σὺν τῷ πιστῷ Ἀβραάμ.
10 Cei care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: „Blestemat să fie oricine nu rămâne [fidel] tuturor celor scrise în Cartea Legii ca să le împlinească”.
10 Ὅσοι γὰρ ἐξ ἔργων νόμου εἰσίν, ὑπὸ κατάραν εἰσίν∙ γέγραπται γάρ, Ἐπικατάρατος πᾶς ὃς οὐκ ἐμμένει ἐν πᾶσιν τοῖς γεγραμμένοις ἐν τῷ βιβλίῳ τοῦ νόμου, τοῦ ποιῆσαι αὐτά.
11 Pe de altă parte, este clar că nimeni nu este justificat prin Lege înaintea lui Dumnezeu, căci cel drept va trăi din credință.
11 Ὅτι δὲ ἐν νόμῳ οὐδεὶς δικαιοῦται παρὰ τῷ θεῷ, δῆλον∙ ὅτι Ὁ δίκαιος ἐκ πίστεως ζήσεται∙
12 Însă Legea nu este din credință, ci cel care împlinește acestea va trăi în ele.
12 ὁ δὲ νόμος οὐκ ἔστιν ἐκ πίστεως, ἀλλ’ Ὁ ποιήσας αὐτὰ ἄνθρωπος ζήσεται ἐν αὐτοῖς.
13 Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-se pentru noi blestem, căci este scris: „Blestemat oricine este atârnat pe lemn”,
13 Χριστὸς ἡμᾶς ἐξηγόρασεν ἐκ τῆς κατάρας τοῦ νόμου, γενόμενος ὑπὲρ ἡμῶν κατάρα∙ γέγραπται γάρ, Ἐπικατάρατος πᾶς ὁ κρεμάμενος ἐπὶ ξύλου∙
14 pentru ca binecuvântarea lui Abrahám pentru popoare să fie în Cristos Isus, ca să primim promisiunea Duhului prin credință.
14 ἵνα εἰς τὰ ἔθνη ἡ εὐλογία τοῦ Ἀβραὰμ γένηται ἐν χριστῷ Ἰησοῦ, ἵνα τὴν ἐπαγγελίαν τοῦ πνεύματος λάβωμεν διὰ τῆς πίστεως.
15 Fraților, vorbesc ca un om: un testament validat, chiar al unui om, nimeni nu-l poate anula sau modifica.
15 Ἀδελφοί, κατὰ ἄνθρωπον λέγω∙ ὅμως ἀνθρώπου κεκυρωμένην διαθήκην οὐδεὶς ἀθετεῖ ἢ ἐπιδιατάσσεται.
16 Or, promisiunile le-au fost făcute lui Abrahám și descendentului său. Nu se zice „descendenților” ca și cum ar fi fost mai mulți, ci ca pentru unul singur: „și descendentului său”. Acesta este Cristos.
16 Τῷ δὲ Ἀβραὰμ ἐρρήθησαν αἱ ἐπαγγελίαι, καὶ τῷ σπέρματι αὐτοῦ. Οὐ λέγει, Καὶ τοῖς σπέρμασιν, ὡς ἐπὶ πολλῶν, ἀλλ’ ὡς ἐφ’ ἑνός, Καὶ τῷ σπέρματί σου, ὅς ἐστιν χριστός.
17 De fapt, asta vreau să spun: Legea promulgată după patru sute treizeci de ani nu poate anula testamentul validat de Dumnezeu, așa încât promisiunea să fie zădărnicită.
17 Τοῦτο δὲ λέγω, διαθήκην προκεκυρωμένην ὑπὸ τοῦ θεοῦ εἰς χριστὸν ὁ μετὰ ἔτη τετρακόσια καὶ τριάκοντα γεγονὼς νόμος οὐκ ἀκυροῖ, εἰς τὸ καταργῆσαι τὴν ἐπαγγελίαν.
18 Căci dacă moștenirea ar veni din Lege, nu ar mai veni din promisiune. Dar Dumnezeu i-a dat har lui Abrahám printr-o promisiune.
18 Εἰ γὰρ ἐκ νόμου ἡ κληρονομία, οὐκέτι ἐξ ἐπαγγελίας∙ τῷ δὲ Ἀβραὰμ δι’ ἐπαγγελίας κεχάρισται ὁ θεός.
19 Atunci de ce este Legea? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor până când avea să vină descendentul, căruia i-a fost făcută promisiunea. Ea a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor.
19 Τί οὖν ὁ νόμος; Τῶν παραβάσεων χάριν προσετέθη, ἄχρι οὗ ἔλθῃ τὸ σπέρμα ᾧ ἐπήγγελται, διαταγεὶς δι’ ἀγγέλων ἐν χειρὶ μεσίτου.
20 Or, nu este mijlocitor pentru unul singur, însă Dumnezeu este unul.
20 Ὁ δὲ μεσίτης ἑνὸς οὐκ ἔστιν, ὁ δὲ θεὸς εἷς ἐστίν.
21 Este deci Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viața, într-adevăr justificarea ar veni din Lege.
21 Ὁ οὖν νόμος κατὰ τῶν ἐπαγγελιῶν τοῦ θεοῦ; Μὴ γένοιτο. Εἰ γὰρ ἐδόθη νόμος ὁ δυνάμενος ζῳοποιῆσαι, ὄντως ἂν ἐκ νόμου ἦν ἡ δικαιοσύνη.
22 Însă Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca promisiunea să fie dată celor care cred prin credința în Isus Cristos.
22 Ἀλλὰ συνέκλεισεν ἡ γραφὴ τὰ πάντα ὑπὸ ἁμαρτίαν, ἵνα ἡ ἐπαγγελία ἐκ πίστεως Ἰησοῦ χριστοῦ δοθῇ τοῖς πιστεύουσιν.
23 Înainte de a fi venit credința, noi eram sub paza Legii, închiși pentru credința care avea să se descopere,
23 Πρὸ τοῦ δὲ ἐλθεῖν τὴν πίστιν, ὑπὸ νόμον ἐφρουρούμεθα, συγκεκλεισμένοι εἰς τὴν μέλλουσαν πίστιν ἀποκαλυφθῆναι.
24 astfel că Legea a fost pedagogul nostru spre Cristos, ca să fim justificați prin credință.
24 Ὥστε ὁ νόμος παιδαγωγὸς ἡμῶν γέγονεν εἰς χριστόν, ἵνα ἐκ πίστεως δικαιωθῶμεν.
25 Dar de când a venit credința, nu mai suntem sub pedagog.
25 Ἐλθούσης δὲ τῆς πίστεως, οὐκέτι ὑπὸ παιδαγωγόν ἐσμεν.
26 Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Cristos Isus.
26 Πάντες γὰρ υἱοὶ θεοῦ ἐστὲ διὰ τῆς πίστεως ἐν χριστῷ Ἰησοῦ.
27 Toți câți ați fost botezați în Cristos v-ați îmbrăcat în Cristos.
27 Ὅσοι γὰρ εἰς χριστὸν ἐβαπτίσθητε, χριστὸν ἐνεδύσασθε.
28 Așadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bărbat și nici femeie: voi toți sunteți una în Cristos Isus.
28 Οὐκ ἔνι Ἰουδαῖος οὐδὲ Ἕλλην, οὐκ ἔνι δοῦλος οὐδὲ ἐλεύθερος, οὐκ ἔνι ἄρσεν καὶ θῆλυ∙ πάντες γὰρ ὑμεῖς εἷς ἐστὲ ἐν χριστῷ Ἰησοῦ.
29 Iar dacă voi sunteți ai lui Cristos, atunci sunteți descendența lui Abrahám, moștenitori după promisiune.
29 Εἰ δὲ ὑμεῖς χριστοῦ, ἄρα τοῦ Ἀβραὰμ σπέρμα ἐστέ, καὶ κατ’ ἐπαγγελίαν κληρονόμοι.
