Evanghelia după sfântul Ioan

traducerea catolică

Capitolul 20, vv. 1-13

Învierea lui Isus

Mormântul gol

(Mt 28,1-10; Mc 16,1-8; Lc 24,1-12)

1 În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdaléna a venit la mormânt și a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. 2 Atunci, a alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt discipol, pe care îl iubea Isus, și le‑a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l-au pus”. 3 A ieșit atunci Petru și celălalt discipol și au venit la mormânt. 4 Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt. 5 Aplecându-se, a văzut giulgiurile așezate, dar nu a intrat. 6 Atunci a venit și Simon Petru, care îl urma, și a intrat în mormânt. El a văzut giulgiurile așezate, 7 dar ștergarul, care fusese pe capul lui, nu era așezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc. 8 Atunci a intrat și celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut și a crezut; 9 pentru că încă nu cunoșteau Scriptura: că el trebuia să învie din morți. 10 Atunci discipolii s-au întors la ai lor.

Isus se arată Mariei Magdaléna

(Mc 16,9-11; Mt 28,9-10)

11 Iar Maria stătea lângă mormânt, afară, și plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat spre mormânt 12 și a văzut doi îngeri în haine albe care stăteau în locul unde zăcuse trupul lui Isus, unul la cap și altul, la picioare. 13 Ei i-au zis: „Femeie, de ce plângi?”. Ea le-a spus: „L-au luat pe Domnul meu și nu știu unde l-au pus”.

Textul a fost copiat în clipboard