Ioél

I. Flagelul lăcustelor

Lamentațiune pentru dezolarea țării

1 Cuvântul Domnului
care a fost către Ioél, fiul lui Petuél.
2 Ascultați aceasta, bătrâni,
și plecați-vă urechea, toți locuitorii țării!
Oare a mai fost aceasta în zilele voastre
sau în zilele părinților voștri?
3 Povestiți-o fiilor voștri și fiii voștri,
fiilor lor și fiii lor, generației următoare!
4 Ce a rămas de la vierme,
l-a devorat lăcusta;
ce a rămas de la lăcustă,
l-a devorat cărăbușul
și ce a rămas de la cărăbuș,
l-a devorat omida.
5 Treziți-vă, bețivilor, și plângeți!
Jeliți, toți cei care beți vin,
din cauza mustului,
pentru că vi s-a luat de la gură!
6 Căci urcă împotriva țării mele
un neam puternic și fără număr:
dinții lui sunt ca dinții leului
și are măsele ca leoaica.
7 A pus să fie via mea o devastare,
smochinul, un trunchi.
L-a decojit și l-a aruncat,
iar rădăcinile sale s-au albit.
8 Gemi ca o fecioară încinsă cu sac
pentru stăpânul tinereții sale!
9 Au încetat ofrandele și libațiile
din casa Domnului;
jelesc preoții, slujitorii Domnului.
10 Câmpia este devastată,
pământul geme,
pentru că grâul este devastat,
mustul a secat și untdelemnul lipsește.
11 Rușinați-vă, plugari, și gemeți, viticultori,
din cauza grâului și a orzului,
căci s-a pierdut secerișul câmpului!
12 Via s-a uscat, smochinul s-a veștejit,
rodiul și palmierul, mărul
și toți copacii câmpiei s-au uscat.
A încetat veselia dintre fiii oamenilor.

Invitație la pocăință și la rugăciune

13 Încingeți-vă și văitați-vă, preoților!
Gemeți, slujitori ai altarului;
veniți și petreceți noaptea cu saci,
slujitori ai Dumnezeului meu!
Căci au dispărut
din casa Dumnezeului vostru
ofranda și libația.
14 Consacrați un post,
convocați o adunare!
Adunați-i pe bătrâni,
pe toți locuitorii țării
în casa Domnului Dumnezeului vostru
și strigați către Domnul!
15 „Ah, ce zi! Da, se apropie ziua Domnului,
vine ca o devastare
de la Cel Atotputernic”.
16 Oare nu s-au luat
dinaintea ochilor noștri hrana,
veselia și bucuria,
din casa Dumnezeului nostru?
17 S-au uscat semințele sub brazdele lor,
au fost devastate grânarele
și au fost dărâmate hambarele,
pentru că s-a uscat grâul.
18 Cum gem animalele!
Cirezile de vite rătăcesc,
căci nu mai este cine să le pască;
chiar și turmele de oi suferă.
19 Către tine, Doamne, strig,
căci focul a devorat pășunile din pustiu
și flacăra a ars toți copacii câmpiei.
20 Chiar și animalele câmpiei
se îndreaptă către tine,
căci s-au uscat canalele de apă
și focul a devorat pășunile din pustiu.

1 Cuvântul Domnului care a fost către Ioél, fiul lui Petuél.

2 Ascultați aceasta, bătrâni, și plecați-vă urechea, toți locuitorii țării! Oare a mai fost aceasta în zilele voastre sau în zilele părinților voștri?

3 Povestiți-o fiilor voștri și fiii voștri, fiilor lor și fiii lor, generației următoare!

4 Ce a rămas de la vierme, l-a devorat lăcusta; ce a rămas de la lăcustă, l-a devorat cărăbușul și ce a rămas de la cărăbuș, l-a devorat omida.

5 Treziți-vă, bețivilor, și plângeți! Jeliți, toți cei care beți vin, din cauza mustului, pentru că vi s-a luat de la gură!

6 Căci urcă împotriva țării mele un neam puternic și fără număr: dinții lui sunt ca dinții leului și are măsele ca leoaica.

7 A pus să fie via mea o devastare, smochinul, un trunchi. L-a decojit și l-a aruncat, iar rădăcinile sale s-au albit.

8 Gemi ca o fecioară încinsă cu sac pentru stăpânul tinereții sale!

9 Au încetat ofrandele și libațiile din casa Domnului; jelesc preoții, slujitorii Domnului.

10 Câmpia este devastată, pământul geme, pentru că grâul este devastat, mustul a secat și untdelemnul lipsește.

11 Rușinați-vă, plugari, și gemeți, viticultori, din cauza grâului și a orzului, căci s-a pierdut secerișul câmpului!

12 Via s-a uscat, smochinul s-a veștejit, rodiul și palmierul, mărul și toți copacii câmpiei s-au uscat. A încetat veselia dintre fiii oamenilor.

13 Încingeți-vă și văitați-vă, preoților! Gemeți, slujitori ai altarului; veniți și petreceți noaptea cu saci, slujitori ai Dumnezeului meu! Căci au dispărut din casa Dumnezeului vostru ofranda și libația.

14 Consacrați un post, convocați o adunare! Adunați-i pe bătrâni, pe toți locuitorii țării în casa Domnului Dumnezeului vostru și strigați către Domnul!

15 „Ah, ce zi! Da, se apropie ziua Domnului, vine ca o devastare de la Cel Atotputernic”.

16 Oare nu s-au luat dinaintea ochilor noștri hrana, veselia și bucuria, din casa Dumnezeului nostru?

17 S-au uscat semințele sub brazdele lor, au fost devastate grânarele și au fost dărâmate hambarele, pentru că s-a uscat grâul.

18 Cum gem animalele! Cirezile de vite rătăcesc, căci nu mai este cine să le pască; chiar și turmele de oi suferă.

19 Către tine, Doamne, strig, căci focul a devorat pășunile din pustiu și flacăra a ars toți copacii câmpiei.

20 Chiar și animalele câmpiei se îndreaptă către tine, căci s-au uscat canalele de apă și focul a devorat pășunile din pustiu.