Măsuri de apărare
1 Când au auzit Sanbalát, Tobía, arábii, cei din Amón și din Așdód că restaurarea zidurilor înainta și că spărturile începeau să se astupe, s-au mâniat foarte tare. 2 Au conspirat toți împreună să vină împotriva Ierusalímului și să provoace haos în el.
3 Doar noi ne-am rugat la Dumnezeul nostru și am stabilit pază împotriva lor zi și noapte. 4 Însă Iúda zicea: „Puterea celui care cară slăbește și praful se mărește; nu vom putea să reconstruim zidul”. 5 Și dușmanii noștri ziceau: „Nu vor ști și nu vor vedea [nimic] până când vom ajunge în mijlocul lor: îi vom ucide și vom face să înceteze lucrarea”. 6 Iudeii care locuiau lângă ei au venit de zece ori și ne-au spus despre toate locurile de unde veneau împotriva noastră. 7 De aceea, în locurile cele mai de jos din spatele zidului, în locurile expuse, în spatele zidului, am pus poporul, după familiile lor, cu săbiile, cu sulițele și cu arcurile lor. 8 M-am uitat, m-am ridicat și le-am zis nobililor, guvernatorilor și restului poporului: „Nu vă temeți de ei! Amintiți-vă de Domnul cel mare și înfricoșător și luptați pentru frații voștri, pentru fiii voștri, pentru fiicele voastre, pentru soțiile și casele voastre!”. 9 Când au auzit dușmanii noștri că ni s-a făcut cunoscut, Dumnezeu a distrus planul lor, iar noi toți ne-am întors la zid, fiecare la lucrarea lui.
10 Din ziua aceea, jumătate dintre slujitorii mei făceau lucrarea, iar jumătate dintre ei purtau sulițe, scuturi, arcuri și armuri. Iar căpeteniile erau în urma întregii case a lui Iúda. 11 Cei care construiau zidul și cei ce purtau poverile sau încărcau, cu o mână lucrau, iar cu cealaltă țineau arma. 12 Constructorii aveau fiecare sabia încinsă peste coapsele sale și construiau. Iar cel care suna din corn era lângă mine. 13 Le-am zis nobililor, guvernatorilor și restului poporului: „Lucrarea este mare și întinsă, iar noi suntem împrăștiați pe zid departe unul de altul. 14 În locul unde veți auzi sunetul cornului, de acolo să vă adunați lângă noi! Dumnezeul nostru va lupta pentru noi”. 15 Așa făceam lucrarea: jumătate dintre noi purta sulița de la ivirea zorilor până când apăreau stelele. 16 În același timp, am mai zis poporului: „Fiecare să petreacă noaptea în Ierusalím cu slujitorul lui; vom avea noaptea pentru pază și ziua pentru lucrare!”. 17 Nici eu, nici frații mei, nici slujitorii mei și nici oamenii de pază care erau în urma mea nu ne-am schimbat hainele și fiecare [se ducea] cu armele la apă.
1 Când au auzit Sanbalát, Tobía, arábii, cei din Amón și din Așdód că restaurarea zidurilor înainta și că spărturile începeau să se astupe, s-au mâniat foarte tare.
2 Au conspirat toți împreună să vină împotriva Ierusalímului și să provoace haos în el.
3 Doar noi ne-am rugat la Dumnezeul nostru și am stabilit pază împotriva lor zi și noapte.
4 Însă Iúda zicea: „Puterea celui care cară slăbește și praful se mărește; nu vom putea să reconstruim zidul”.
5 Și dușmanii noștri ziceau: „Nu vor ști și nu vor vedea [nimic] până când vom ajunge în mijlocul lor: îi vom ucide și vom face să înceteze lucrarea”.
6 Iudeii care locuiau lângă ei au venit de zece ori și ne-au spus despre toate locurile de unde veneau împotriva noastră.
7 De aceea, în locurile cele mai de jos din spatele zidului, în locurile expuse, în spatele zidului, am pus poporul, după familiile lor, cu săbiile, cu sulițele și cu arcurile lor.
8 M-am uitat, m-am ridicat și le-am zis nobililor, guvernatorilor și restului poporului: „Nu vă temeți de ei! Amintiți-vă de Domnul cel mare și înfricoșător și luptați pentru frații voștri, pentru fiii voștri, pentru fiicele voastre, pentru soțiile și casele voastre!”.
9 Când au auzit dușmanii noștri că ni s-a făcut cunoscut, Dumnezeu a distrus planul lor, iar noi toți ne-am întors la zid, fiecare la lucrarea lui.
10 Din ziua aceea, jumătate dintre slujitorii mei făceau lucrarea, iar jumătate dintre ei purtau sulițe, scuturi, arcuri și armuri. Iar căpeteniile erau în urma întregii case a lui Iúda.
11 Cei care construiau zidul și cei ce purtau poverile sau încărcau, cu o mână lucrau, iar cu cealaltă țineau arma.
12 Constructorii aveau fiecare sabia încinsă peste coapsele sale și construiau. Iar cel care suna din corn era lângă mine.
13 Le-am zis nobililor, guvernatorilor și restului poporului: „Lucrarea este mare și întinsă, iar noi suntem împrăștiați pe zid departe unul de altul.
14 În locul unde veți auzi sunetul cornului, de acolo să vă adunați lângă noi! Dumnezeul nostru va lupta pentru noi”.
15 Așa făceam lucrarea: jumătate dintre noi purta sulița de la ivirea zorilor până când apăreau stelele.
16 În același timp, am mai zis poporului: „Fiecare să petreacă noaptea în Ierusalím cu slujitorul lui; vom avea noaptea pentru pază și ziua pentru lucrare!”.
17 Nici eu, nici frații mei, nici slujitorii mei și nici oamenii de pază care erau în urma mea nu ne-am schimbat hainele și fiecare [se ducea] cu armele la apă.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Când au auzit Sanbalát, Tobía, arábii, cei din Amón și din Așdód că restaurarea zidurilor înainta și că spărturile începeau să se astupe, s-au mâniat foarte tare.
1 "Când a auzit Sanbalat, că noi refacem zidurile Ierusalimului, s-a mâniat și s-a tulburat tare și a batjocorit pe Iudei;
2 Au conspirat toți împreună să vină împotriva Ierusalímului și să provoace haos în el.
2 Și de față cu frații săi și de față cu ostașii samarineni a zis: "Ce fac acești Iudei neputincioși? Se poate oare să li se îngăduie aceasta? Se poate oare să aducă jertfe? Se poate oare să li se îngăduie aceasta? Se poate oare să dezgroape pietrele din movilele de moloz și încă arse?"
3 Doar noi ne-am rugat la Dumnezeul nostru și am stabilit pază împotriva lor zi și noapte.
3 Iar Tobie Amonitul de lângă el a zis: "Lasă-i să zidească, fiindcă are să vină o vulpe și are să le strice zidul lor cel de piatră!"
4 Însă Iúda zicea: „Puterea celui care cară slăbește și praful se mărește; nu vom putea să reconstruim zidul”.
4 Auzi, Dumnezeul nostru, în ce dispreț suntem noi și întoarce ocara lor asupra copiilor lor și dă-i disprețului în țara robiei.
5 Și dușmanii noștri ziceau: „Nu vor ști și nu vor vedea [nimic] până când vom ajunge în mijlocul lor: îi vom ucide și vom face să înceteze lucrarea”.
5 Și nelegiuirile lor să nu le acoperi, nici păcatul lor să nu se șteargă înaintea feței Tale, pentru că au amărât pe cei ce zideau!
6 Iudeii care locuiau lângă ei au venit de zece ori și ne-au spus despre toate locurile de unde veneau împotriva noastră.
6 Și noi totuși am lucrat înainte la zid și l-am încheiat peste tot până la jumătate; și poporului nu-i lipsea râvnă de a lucra.
7 De aceea, în locurile cele mai de jos din spatele zidului, în locurile expuse, în spatele zidului, am pus poporul, după familiile lor, cu săbiile, cu sulițele și cu arcurile lor.
7 Dar Sanbalat, Tobie, Arabii, Amoniții și cei din Așdod, auzind că se înalță zidurile Ierusalimului, că spărturile lui au început să se astupe, s-au mâniat foarte tare;
8 M-am uitat, m-am ridicat și le-am zis nobililor, guvernatorilor și restului poporului: „Nu vă temeți de ei! Amintiți-vă de Domnul cel mare și înfricoșător și luptați pentru frații voștri, pentru fiii voștri, pentru fiicele voastre, pentru soțiile și casele voastre!”.
8 Și s-au sfătuit împreună să vină cu război și să dărâme Ierusalimul.
9 Când au auzit dușmanii noștri că ni s-a făcut cunoscut, Dumnezeu a distrus planul lor, iar noi toți ne-am întors la zid, fiecare la lucrarea lui.
9 Atunci noi ne-am rugat Dumnezeului nostru și am pus strajă, ca să ne păzească de ei ziua și noaptea.
10 Din ziua aceea, jumătate dintre slujitorii mei făceau lucrarea, iar jumătate dintre ei purtau sulițe, scuturi, arcuri și armuri. Iar căpeteniile erau în urma întregii case a lui Iúda.
10 Iudeii însă au zis: "Puterile salahorilor au slăbit și moloz e foarte mult; noi nu mai suntem în stare să facem zidul".
11 Cei care construiau zidul și cei ce purtau poverile sau încărcau, cu o mână lucrau, iar cu cealaltă țineau arma.
11 Iar dușmanii noștri grăiau: "Nici n-au să afle, nici n-au să vadă nimic până când vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide și vom face să înceteze lucrul".
12 Constructorii aveau fiecare sabia încinsă peste coapsele sale și construiau. Iar cel care suna din corn era lângă mine.
12 Și după ce au venit Iudeii care locuiau lângă ei și ne-au spus de vreo zece ori, din toate părțile, că dușmanii noștri au să năvălească asupra noastră,
13 Le-am zis nobililor, guvernatorilor și restului poporului: „Lucrarea este mare și întinsă, iar noi suntem împrăștiați pe zid departe unul de altul.
13 Atunci în părțile de jos ale cetății, după ziduri, am așezat poporul după seminții, cu săbii și cu lănci și cu arcuri.
14 În locul unde veți auzi sunetul cornului, de acolo să vă adunați lângă noi! Dumnezeul nostru va lupta pentru noi”.
14 Apoi am cercetat toate și, sculându-mă, am zis celor mai de seamă și căpeteniilor și celuilalt popor: "Nu vă temeți de ei! Aduceți-vă aminte de Domnul cel mare și înfricoșător și luptați-vă pentru frații voștri, pentru fiii voștri, pentru fiicele voastre, pentru femeile voastre și pentru casele voastre!"
15 Așa făceam lucrarea: jumătate dintre noi purta sulița de la ivirea zorilor până când apăreau stelele.
15 Când au auzit dușmanii noștri că ne este cunoscut gândul lor, atunci Dumnezeu a risipit planul lor; iar noi ne-am întors cu toții la ziduri, apucându-ne fiecare de lucrul nostru.
16 În același timp, am mai zis poporului: „Fiecare să petreacă noaptea în Ierusalím cu slujitorul lui; vom avea noaptea pentru pază și ziua pentru lucrare!”.
16 Din acea zi jumătate din tinerii mei se îndeletniceau cu lucrul, iar jumătate din ei stăteau gata de apărare cu lănci, cu scuturi, cu arcuri și cu platoșe, iar îndărătul lor se aflau căpeteniile a toată casa lui Iuda.
17 Nici eu, nici frații mei, nici slujitorii mei și nici oamenii de pază care erau în urma mea nu ne-am schimbat hainele și fiecare [se ducea] cu armele la apă.
17 Cei ce lucrau la zid și cei ce cărau, cu o mână lucrau, iar cu cealaltă țineau lancea.
18 Fiecare din cei ce zideau erau încinși peste coapsele lor cu sabia și așa lucrau; iar lângă mine se afla cel ce suna din trâmbiță.
19 Și eu am zis celor mai însemnați și căpeteniilor și poporului de rând: "Lucrul este mult și greu și noi suntem risipiți pe ziduri și depărtați unii de alții.
20 De aceea să alergați la mine acolo unde veți auzi sunetul trâmbiței și Dumnezeul nostru se va lupta pentru noi".
21 Și așa am lucrat noi, iar jumătate stătea cu lancea în mână de la răsăritul soarelui până seara la ieșirea stelelor.
22 Afară de aceasta, tot atunci am mai zis poporului să rămână toți în Ierusalim cu robii lor, străjuind în timpul nopții, iar în timpul zilei lucrând.
23 Și nici eu, nici frații mei, nici slugile mele, nici străjerii care mă însoțiseră, nu s-au dezbrăcat de haine și fiecare până și la apă mergea cu sabia în mână".
