Evanghelia după sfântul Ioan

Isus – pâinea vieții

Înmulțirea pâinilor

(Mt 14,13-21; Mc 6,30-44; Lc 9,10-17)

15 Așadar, cunoscând că au să vină și să-l ia cu forța ca să-l facă rege, Isus s-a retras din nou pe munte, el singur.

Isus umblă pe apă

(Mt 14,22-27; Mc 6,45-52)

16 Când s-a înserat, discipolii lui au coborât la mare 17 și, urcându‑se într-o barcă, au venit dincolo de mare, la Cafárnaum. Se făcuse deja întuneric, iar Isus încă nu venise la ei. 18 Marea era agitată, pentru că sufla un vânt puternic. 19 Când au ajuns la douăzeci și cinci – treizeci de stádii, l-au văzut pe Isus umblând pe mare și fiind aproape de barcă. I-a cuprins frica, 20 dar el le-a zis: „Eu sunt. Nu vă temeți!”. 21 Atunci au voit să-l ia în barcă și îndată barca a ajuns la țărmul spre care se îndreptau.

15 Așadar, cunoscând că au să vină și să-l ia cu forța ca să-l facă rege, Isus s-a retras din nou pe munte, el singur.

16 Când s-a înserat, discipolii lui au coborât la mare

17 și, urcându‑se într-o barcă, au venit dincolo de mare, la Cafárnaum. Se făcuse deja întuneric, iar Isus încă nu venise la ei.

18 Marea era agitată, pentru că sufla un vânt puternic.

19 Când au ajuns la douăzeci și cinci – treizeci de stádii, l-au văzut pe Isus umblând pe mare și fiind aproape de barcă. I-a cuprins frica,

20 dar el le-a zis: „Eu sunt. Nu vă temeți!”.

21 Atunci au voit să-l ia în barcă și îndată barca a ajuns la țărmul spre care se îndreptau.