Evanghelia după sfântul Marcu

Isus la Nazarét

(Mt 13,53-58; Lc 4,16-30)

45 Îndată i-a zorit pe discipolii săi să urce în barcă și să meargă înaintea lui spre țărmul de lângă Betsáida până ce va fi dat drumul mulțimii. 46 După ce s-a despărțit de ei, a plecat pe munte ca să se roage. 47 Când s-a făcut seară, barca era în mijlocul mării, iar el, singur pe uscat. 48 Văzându-i cum se chinuiau să vâslească, deoarece vântul le era împotrivă, pe la straja a patra din noapte, a venit la ei umblând pe mare. Și voia să treacă pe lângă ei. 49 Iar ei, văzându-l că umbla pe mare, au crezut că este o fantasmă și au început să strige, 50 căci toți l-au văzut și erau îngroziți. El, însă, a vorbit îndată cu ei și le-a spus: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeți!”. 51 Apoi, s-a urcat la ei în barcă și vântul a încetat, iar iar ei erau peste măsură de uluiți în sine, 52 căci nu înțeleseseră nimic cu privire la pâini, ci inima lor era împietrită.

45 Îndată i-a zorit pe discipolii săi să urce în barcă și să meargă înaintea lui spre țărmul de lângă Betsáida până ce va fi dat drumul mulțimii.

46 După ce s-a despărțit de ei, a plecat pe munte ca să se roage.

47 Când s-a făcut seară, barca era în mijlocul mării, iar el, singur pe uscat.

48 Văzându-i cum se chinuiau să vâslească, deoarece vântul le era împotrivă, pe la straja a patra din noapte, a venit la ei umblând pe mare. Și voia să treacă pe lângă ei.

49 Iar ei, văzându-l că umbla pe mare, au crezut că este o fantasmă și au început să strige,

50 căci toți l-au văzut și erau îngroziți. El, însă, a vorbit îndată cu ei și le-a spus: „Curaj! Eu sunt, nu vă temeți!”.

51 Apoi, s-a urcat la ei în barcă și vântul a încetat, iar iar ei erau peste măsură de uluiți în sine,

52 căci nu înțeleseseră nimic cu privire la pâini, ci inima lor era împietrită.