Lamentațiuni

traducerea catolică

Capitolul 2

Lamentațiunea a doua: ziua mâniei Domnului asupra lui Iúda

1 ^alef Cum a acoperit-o Domnul
cu întuneric pe fiica Siónului!
A aruncat din ceruri
pe pământ frumusețea Israélului
și nu și-a adus aminte
de scăunelul picioarelor sale
în ziua mâniei lui!
2 ^bet Domnul a înghițit
și nu a cruțat toate locuințele lui Iacób.
În furia lui a dărâmat fortărețele fiicei lui Iúda,
a izbit la pământ
și a profanat domnia și căpeteniile ei.
3 ^ghimel A frânt în mânia sa aprinsă
toată tăria lui Israél,
a făcut să se întoarcă înapoi dreapta lui
dinaintea dușmanului
și a aprins în Iacób un foc
a cărui flacără devorează de jur împrejur.
4 ^dalet A întins arcul ca un dușman,
și-a ținut ridicată dreapta ca un opresor
și a ucis tot ce era plăcut ochiului
în cortul fiicei Siónului:
și-a revărsat ca un foc mânia sa.
5 ^he Domnul a devenit ca un dușman:
l-a înghițit pe Israél,
a înghițit toate palatele lui,
a prădat toate fortificațiile sale
și a înmulțit pentru fiica lui Iúda
gemetele și suspinele.
6 ^waw A tratat cu violență
ca pe o grădină cortul său,
a prădat adunarea sa
și a făcut să se uite în Sión
sărbătoarea și sabátul;
în indignarea mâniei sale,
i-a disprețuit pe rege și pe preot.
7 ^zain Domnul a desconsiderat altarul său,
a disprețuit sanctuarul lui,
a închis în mâna dușmanului zidurile
palatelor sale:
ei și-au înălțat glasul în casa Domnului
ca într-o zi de sărbătoare.
8 ^het Domnul s-a gândit
să ruineze zidul fiicei Siónului;
a întins o frânghie,
nu și-a retras mâna de la nimicire,
a făcut să plângă întăritura și zidul:
împreună suferă.
9 ^tet S-au cufundat în pământ porțile ei,
a distrus și a zdrobit zăvoarele sale;
regele și căpeteniile sale
sunt printre neamuri,
nu mai este lege
și nici profeții săi
nu mai găsesc viziune de la Domnul.
10 ^yod Zac la pământ și tac
bătrânii fiicei Siónului;
își presară țărână pe capete
și se încing cu saci;
își pleacă la pământ capetele
fecioarele Ierusalímului.
11 ^kaf S-au sfârșit în lacrimi ochii mei,
măruntaiele fierb,
mi se varsă la pământ ficatul
din cauza zdrobirii fiicei poporului meu,
când văd pruncii și sugarii
leșinând în piețele cetății
12 ^lámed și zic mamelor lor:
„Unde este grâu și vin?”,
atunci când leșină
precum cei străpunși în piețele cetății,
dându-și sufletul la pieptul mamelor lor.
13 ^mem Ce mărturie să dau, cu cine să te asemăn,
fiică a Ierusalímului?
Cu cine să te compar ca să te mângâi,
fecioară, fiică a Siónului?
Căci mare ca marea este zdrobirea ta:
cine te va vindeca?
14 ^nun Profeții tăi au avut pentru tine
viziuni și iluzii,
nu ți-au descoperit nelegiuirea,
ca să facă să se întoarcă
[de la tine] captivitatea ta,
au văzut pentru tine profeții
deșarte și ademenitoare.
15 ^samec Toți cei care trec pe drum
bat din palme împotriva ta,
fluieră și clatină din cap
împotriva fiicei Ierusalímului:
„Aceasta este cetatea
despre care se spunea
că este desăvârșirea frumuseții,
bucuria întregului pământ”.
16 ^peh Toți dușmanii cască gura împotriva ta,
fluieră și scrâșnesc din dinți, spunând:
„Am înghițit-o;
aceasta este ziua pe care am așteptat-o,
am dat de ea, am văzut-o”.
17 ^ayn Domnul a făcut ceea ce a plănuit,
a împlinit cuvântul pe care l-a poruncit
din zilele de odinioară;
a doborât, și nu a cruțat,
a făcut să se bucure dușmanul din cauza ta
și a făcut să se înalțe
puterea opresorului tău.
18 ^țade Inima lor strigă către Domnul.
Zid al fiicei Siónului, fă să coboare
ca un râu lacrimi ziua și noaptea!
Să nu-ți dai răgaz și să nu te liniștești,
fiică a ochilor tăi!
19 ^kof Ridică-te, strigă noaptea,
la începutul străjilor,
revarsă-ți inima ca apa
înaintea feței Domnului!
Ridică-ți palmele spre el
pentru sufletul pruncilor tăi,
care leșină de foame
la capătul tuturor străzilor!
20 ^reș Vezi, Doamne, și privește!
Pe cine l-ai chinuit astfel?
Să mănânce femeile rodul lor,
pruncii pe care i-au dezmierdat!
Să fie uciși în sanctuarul Domnului
preotul și profetul!
21 ^șin Zac la pământ pe străzi
copilul și bătrânul;
fecioarele mele și tinerii mei
au căzut de sabie.
I-ai ucis în ziua mâniei tale,
ai înjunghiat și nu ai cruțat.
22 ^tau Ai chemat ca în zi de sărbătoare
groaza mea de jur împrejur
și nu a fost nimeni care să scape
și să supraviețuiască
în ziua mâniei Domnului;
pe cei pe care i-am dezmierdat
și i-am crescut,
i-a nimicit dușmanul meu.

2 ^bet Domnul a înghițit și nu a cruțat toate locuințele lui Iacób. În furia lui a dărâmat fortărețele fiicei lui Iúda, a izbit la pământ și a profanat domnia și căpeteniile ei.

3 ^ghimel A frânt în mânia sa aprinsă toată tăria lui Israél, a făcut să se întoarcă înapoi dreapta lui dinaintea dușmanului și a aprins în Iacób un foc a cărui flacără devorează de jur împrejur.

4 ^dalet A întins arcul ca un dușman, și-a ținut ridicată dreapta ca un opresor și a ucis tot ce era plăcut ochiului în cortul fiicei Siónului: și-a revărsat ca un foc mânia sa.

5 ^he Domnul a devenit ca un dușman: l-a înghițit pe Israél, a înghițit toate palatele lui, a prădat toate fortificațiile sale și a înmulțit pentru fiica lui Iúda gemetele și suspinele.

6 ^waw A tratat cu violență ca pe o grădină cortul său, a prădat adunarea sa și a făcut să se uite în Sión sărbătoarea și sabátul; în indignarea mâniei sale, i-a disprețuit pe rege și pe preot.

7 ^zain Domnul a desconsiderat altarul său, a disprețuit sanctuarul lui, a închis în mâna dușmanului zidurile palatelor sale: ei și-au înălțat glasul în casa Domnului ca într-o zi de sărbătoare.

8 ^het Domnul s-a gândit să ruineze zidul fiicei Siónului; a întins o frânghie, nu și-a retras mâna de la nimicire, a făcut să plângă întăritura și zidul: împreună suferă.

9 ^tet S-au cufundat în pământ porțile ei, a distrus și a zdrobit zăvoarele sale; regele și căpeteniile sale sunt printre neamuri, nu mai este lege și nici profeții săi nu mai găsesc viziune de la Domnul.

10 ^yod Zac la pământ și tac bătrânii fiicei Siónului; își presară țărână pe capete și se încing cu saci; își pleacă la pământ capetele fecioarele Ierusalímului.

11 ^kaf S-au sfârșit în lacrimi ochii mei, măruntaiele fierb, mi se varsă la pământ ficatul din cauza zdrobirii fiicei poporului meu, când văd pruncii și sugarii leșinând în piețele cetății

12 ^lámed și zic mamelor lor: „Unde este grâu și vin?”, atunci când leșină precum cei străpunși în piețele cetății, dându-și sufletul la pieptul mamelor lor.

13 ^mem Ce mărturie să dau, cu cine să te asemăn, fiică a Ierusalímului? Cu cine să te compar ca să te mângâi, fecioară, fiică a Siónului? Căci mare ca marea este zdrobirea ta: cine te va vindeca?

14 ^nun Profeții tăi au avut pentru tine viziuni și iluzii, nu ți-au descoperit nelegiuirea, ca să facă să se întoarcă [de la tine] captivitatea ta, au văzut pentru tine profeții deșarte și ademenitoare.

15 ^samec Toți cei care trec pe drum bat din palme împotriva ta, fluieră și clatină din cap împotriva fiicei Ierusalímului: „Aceasta este cetatea despre care se spunea că este desăvârșirea frumuseții, bucuria întregului pământ”.

16 ^peh Toți dușmanii cască gura împotriva ta, fluieră și scrâșnesc din dinți, spunând: „Am înghițit-o; aceasta este ziua pe care am așteptat-o, am dat de ea, am văzut-o”.

17 ^ayn Domnul a făcut ceea ce a plănuit, a împlinit cuvântul pe care l-a poruncit din zilele de odinioară; a doborât, și nu a cruțat, a făcut să se bucure dușmanul din cauza ta și a făcut să se înalțe puterea opresorului tău.

18 ^țade Inima lor strigă către Domnul. Zid al fiicei Siónului, fă să coboare ca un râu lacrimi ziua și noaptea! Să nu-ți dai răgaz și să nu te liniștești, fiică a ochilor tăi!

19 ^kof Ridică-te, strigă noaptea, la începutul străjilor, revarsă-ți inima ca apa înaintea feței Domnului! Ridică-ți palmele spre el pentru sufletul pruncilor tăi, care leșină de foame la capătul tuturor străzilor!

20 ^reș Vezi, Doamne, și privește! Pe cine l-ai chinuit astfel? Să mănânce femeile rodul lor, pruncii pe care i-au dezmierdat! Să fie uciși în sanctuarul Domnului preotul și profetul!

21 ^șin Zac la pământ pe străzi copilul și bătrânul; fecioarele mele și tinerii mei au căzut de sabie. I-ai ucis în ziua mâniei tale, ai înjunghiat și nu ai cruțat.

22 ^tau Ai chemat ca în zi de sărbătoare groaza mea de jur împrejur și nu a fost nimeni care să scape și să supraviețuiască în ziua mâniei Domnului; pe cei pe care i-am dezmierdat și i-am crescut, i-a nimicit dușmanul meu.

Traducerea catolică

Traducerea ortodoxă

1 O, cum a acoperit cu nori Domnul întru mânia Lui pe fiica Sionului! Din cer a aruncat pe pământ măreția lui Israel și în ziua mâniei Sale nu și-a adus aminte de așternutul picioarelor Sale.

2 ^bet Domnul a înghițit și nu a cruțat toate locuințele lui Iacób. În furia lui a dărâmat fortărețele fiicei lui Iúda, a izbit la pământ și a profanat domnia și căpeteniile ei.

2 Domnul a nimicit fără milă toate sălașele lui Iacov; întru întărâtarea urgiei Lui a doborât la pământ întăriturile fiicei lui Iuda; le-a făcut una cu pământul, a pângărit regatul și căpeteniile lui.

3 Întru aprinderea mâniei Lui a zdrobit toată puterea lui Israel; înaintea dușmanului și-a tras dreapta înapoi. El a aprins pe Iacov cu un foc arzător care prăpădește de jur împrejur.

4 ^dalet A întins arcul ca un dușman, și-a ținut ridicată dreapta ca un opresor și a ucis tot ce era plăcut ochiului în cortul fiicei Siónului: și-a revărsat ca un foc mânia sa.

4 El a încordat arcul Său ca un dușman, dreapta Sa a stat gata ca a unui vrăjmaș și a ucis tot ce desfăta ochiul în cortul fiicei Sionului; vărsat-a ca un foc mânia Lui.

5 ^he Domnul a devenit ca un dușman: l-a înghițit pe Israél, a înghițit toate palatele lui, a prădat toate fortificațiile sale și a înmulțit pentru fiica lui Iúda gemetele și suspinele.

5 Stăpânul S-a arătat ca un dușman nimicind Israelul; i-a dărâmat toate palatele și cetățile întărite și asupra fiicei lui Iuda a adus multă supărare.

6 Prăbușit-a la pământ ca pe o dumbravă cortul lui, stricat-a locul de sărbătoare. Domnul a făcut să se uite zilele de odihnă în Sion, disprețuind, în văpaia mâniei Lui, pe rege și pe preot.

7 Disprețuit-a Domnul jertfelnicul Său și S-a îndepărtat de locașul Său cel sfânt; dat-a zidurile palatelor Sale în mâna dușmanilor care au strigat în templul Domnului ca în zilele de sărbătoare.

8 ^het Domnul s-a gândit să ruineze zidul fiicei Siónului; a întins o frânghie, nu și-a retras mâna de la nimicire, a făcut să plângă întăritura și zidul: împreună suferă.

8 Găsit-a Domnul cu cale să surpe zidurile fiicei Sionului; întins-a funia și n-a tras înapoi mâna Sa, până nu le-a nimicit. El a întins jalea peste ziduri și întărituri, ce stau laolaltă dărăpănate.

9 Porțile lui s-au afundat în pământ, zăvoarele lor El le-a sfărâmat; regele lui și căpeteniile sunt pribegi printre neamuri. Lege nu mai au, chiar și profeții nu mai primesc vedenii de la Domnul.

10 ^yod Zac la pământ și tac bătrânii fiicei Siónului; își presară țărână pe capete și se încing cu saci; își pleacă la pământ capetele fecioarele Ierusalímului.

10 Stau la pământ și tac bătrânii fiicei Sionului; pe capul lor și-au pus țărână și s-au încins cu sac; la pământ își pleacă fecioarele Ierusalimului capetele lor.

11 Ochii mei se sfârșesc de plâns, lăuntrul meu arde ca văpaia, măruntaiele mele fierb și fierea mi se varsă pe pământ din pricina zdrobirii fiicei neamului meu, când copiii și pruncii stau sleiți de putere în piețele cetății,

12 ^lámed și zic mamelor lor: „Unde este grâu și vin?”, atunci când leșină precum cei străpunși în piețele cetății, dându-și sufletul la pieptul mamelor lor.

12 Zicând mamei lor: „Unde este pâine, unde este vin?” Ei cad sleiți de putere ca doborâți de sabie pe piețele cetății și își dau sufletul la sânul maicii lor.

13 Cu cine te voi asemăna, cu cine aș putea să te pun alături, o, fiică a Ierusalimului! Cu cine te-aș pune față în față, ca să te pot mângâia, o, fecioară, fiică a Sionului? Căci nețărmurită ca marea este năruirea ta! Cine ar putea să te tămăduiască?

14 Profeții tăi au avut pentru tine vedenii zadarnice și arătări și nu ți-au dat pe față fărădelegea ta, ca să-ți schimbe calea ta, ci ți-au arătat vedenii înșelătoare și aducătoare de pieire.

15 Bat spre tine din palme toți cei ce trec pe cale, fluieră și clatină din cap pentru fiica Ierusalimului: „Aceasta este, oare, cetatea pe care o numeau cununa frumuseții, bucuria a tot pământul?”

16 ^peh Toți dușmanii cască gura împotriva ta, fluieră și scrâșnesc din dinți, spunând: „Am înghițit-o; aceasta este ziua pe care am așteptat-o, am dat de ea, am văzut-o”.

16 Către tine toți vrăjmașii tăi cască gura lor, fluieră, scrâșnesc din dinți, zicând: „Am nimicit-o. Da, aceasta este ziua pe care noi o așteptam; am aflat-o și o vedem”.

17 Împlinit-a Domnul hotărârea Sa, adus-a la îndeplinire cuvântul Său, spus din zilele străvechi; prăbușit-a fără milă, bucurat-a pe vrăjmașul tău, înălțat-a puterea apăsătorilor tăi.

18 ^țade Inima lor strigă către Domnul. Zid al fiicei Siónului, fă să coboare ca un râu lacrimi ziua și noaptea! Să nu-ți dai răgaz și să nu te liniștești, fiică a ochilor tăi!

18 Strigă către Domnul, tu fecioară, fiică a Sionului! Să curgă lacrimile tale ca un șuvoi, zi și noapte; nu înceta, ochiul tău să nu zăbovească!

19 Scoală, jelește-te în timpul nopții, la început de strajă; varsă-ți inima ta ca apa înaintea feței Celui Atotstăpânitor. Către El ridică mâna ta pentru viața pruncilor tăi, care se prăpădesc de foame la colțul tuturor ulițelor.

20 ^reș Vezi, Doamne, și privește! Pe cine l-ai chinuit astfel? Să mănânce femeile rodul lor, pruncii pe care i-au dezmierdat! Să fie uciși în sanctuarul Domnului preotul și profetul!

20 Vezi, o, Doamne, și privește cui ai făcut aceasta! Să mănânce femeile rodul pântecelui lor, copiii pe care îi poartă în brațe? Să fie uciși în templu, Doamne, preotul și profetul?

21 ^șin Zac la pământ pe străzi copilul și bătrânul; fecioarele mele și tinerii mei au căzut de sabie. I-ai ucis în ziua mâniei tale, ai înjunghiat și nu ai cruțat.

21 Stau culcați la pământ pe ulițe tânăr și bătrân. Fecioarele și flăcăii mei de sabie au căzut; Tu i-ai ucis în ziua mâniei Tale, jertfitu-i-ai fără de milă.

22 Chemat-ai ca la sărbătoare pe toți cei ce au sălaș în jurul meu. Și în ziua mâniei Domnului n-a scăpat, nici n-a rămas vreunul; pe cei care i-am purtat în brațe și i-am făcut mari, mi i-a nimicit dușmanul.