Evanghelia după sfântul Marcu

traducerea catolică

Capitolul 4, vv. 1-9

Parabola semănătorului

(Mt 13,1-23; Lc 8,4-15)

1 A început din nou să învețe de-a lungul mării și s-a adunat în jurul lui o mulțime așa de mare, încât el, urcându-se, s-a așezat în barcă, pe mare. Și toată mulțimea era lângă mare, pe uscat. 2 El îi învăța multe în parabole. Și le spunea în învățătura lui: 3 „Ascultați! Iată, semănătorul a ieșit să semene! 4 Și, în timp ce semăna, [o parte] a căzut de-a lungul drumului. Au venit păsările cerului și au mâncat-o. 5 O altă [parte] a căzut pe loc pietros, unde nu avea pământ mult, și îndată a răsărit, pentru că nu avea pământ adânc. 6 Iar când soarele a răsărit, s-a veștejit și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat. 7 O altă [parte] a căzut între spini. Spinii au crescut și au înăbușit-o și nu a dat rod. 8 Iar alta a căzut în pământ bun și a dat rod. A încolțit, a crescut și a adus: una – treizeci, alta – șaizeci, alta – o sută”. 9 Și a zis: „Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!”.

Textul a fost copiat în clipboard