Rubén și Gad în Transiordánia
1 Fiii lui Rubén și fiii lui Gad aveau o mare mulțime de animale și au văzut că țara lui Iazér și țara Galaádului erau un loc bun pentru animale. 2 Fiii lui Gad și fiii lui Rubén au venit la Moise, la preotul Eleazár și la căpeteniile adunării și le-au zis: 3 „Atarót, Dibón, Iazér, Nimrá, Heșbón, Elealé, Șebám, Nebó și Beón, 4 țara pe care a lovit-o Domnul înaintea adunării lui Israél este un loc bun pentru animale. Și slujitorii tăi au vite”. 5 Au spus: „Dacă am aflat bunăvoință în ochii tăi, să fie dat ținutul acesta slujitorilor tăi spre a-l stăpâni! Nu ne trece dincolo de Iordán!”.
6 Moise le-a spus fiilor lui Gad și fiilor lui Rubén: „Frații voștri să meargă la război și voi să rămâneți aici? 7 Pentru ce vreți să descurajați inima fiilor lui Israél și să-i faceți să nu treacă în țara pe care le-o dă Domnul? 8 Așa au făcut și părinții voștri când i-am trimis din Cádeș-Barnéa să vadă țara. 9 S-au dus până la valea Eșcól; au văzut țara și au descurajat inima fiilor lui Israél, ca să nu intre în țara pe care le-o dă Domnul. 10 Domnul s-a aprins de mânie în ziua aceea și a jurat, zicând: 11 «Oamenii care au ieșit din Egipt, de la douăzeci de ani în sus, nu vor vedea țara pe care am jurat că o voi da lui Abrahám, lui Isáac și lui Iacób, căci nu m-au urmat pe deplin, 12 în afară de Cáleb, fiul lui Iefúne, chenezéul, și Iósue, fiul lui Nun, care l-au urmat pe Domnul pe deplin ». 13 Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israél și i-a făcut să rătăcească în pustiu timp de patruzeci de ani, până s-a sfârșit generația care a făcut răul înaintea Domnului. 14 Și iată că voi vă ridicați după părinții voștri, urmași de oameni păcătoși, ca să sporiți și mai mult mânia Domnului împotriva lui Israél. 15 Căci dacă vă întoarceți de la el, îl va mai lăsa în pustiu și veți face să piară tot poporul acesta”.
16 Ei s-au apropiat [de Moise] și i-au zis: „Vom face staule pentru oile și turmele noastre aici și cetăți pentru copiii noștri. 17 Noi însă ne vom înarma repede înaintea fiiilor lui Israél până vor ajunge la locurile lor. Copiii noștri vor locui în cetățile întărite, [apărați] de locuitorii țării. 18 Nu ne vom întoarce la casele noastre până când fiecare dintre fiii lui Israél nu va fi luat în stăpânire proprietatea sa. 19 Noi nu vom avea moștenire cu ei dincolo de Iordán și mai departe, pentru că moștenirea noastră ne-a revenit dincoace de Iordán, spre est”.
20 Moise le-a zis: „Dacă faceți lucrul acesta, dacă vă înarmați înaintea Domnului pentru luptă, 21 dacă toți cei înarmați dintre voi vor trece Iordánul înaintea Domnului până ce îi va izgoni pe dușmanii săi dinaintea sa 22 și țara va fi supusă înaintea Domnului, și abia după aceea vă veți întoarce, veți fi nevinovați înaintea Domnului și înaintea lui Israél: țara aceasta va fi a voastră ca moștenire înaintea Domnului. 23 Dar dacă nu faceți așa, păcătuiți împotriva Domnului. Și să știți că păcatul vostru vă va ajunge! 24 Construiți-vă cetăți pentru copiii voștri și staule pentru turmele voastre! Și faceți ce ați spus cu gura voastră!”.
25 Fiii lui Gad și fiii lui Rubén au zis lui Moise: „Slujitorii tăi vor face așa cum poruncește domnul meu. 26 Copiii noștri, soțiile noastre, turmele noastre și toate animalele noastre vor rămâne în cetățile din Galaád; 27 iar slujitorii tăi, toți înarmați pentru război, vor merge înaintea Domnului la luptă, așa cum zice domnul meu”.
28 Moise a dat porunci cu privire la ei preotului Eleazár, lui Iósue, fiul lui Nun, și capilor familiilor din triburile fiilor lui Israél. 29 Moise le-a zis: „Dacă fiii lui Gad și fiii lui Rubén trec cu voi Iordánul, înarmați cu toții înaintea Domnului pentru luptă, după ce țara va fi supusă înaintea voastră, să le dați ținutul Galaád ca proprietate! 30 Dar dacă nu trec înarmați împreună cu voi, să aibă proprietate în mijlocul vostru, în țara Canaán!”.
31 Fiii lui Gad și fiii lui Rubén au răspuns: „Ceea ce zice Domnul slujitorilor tăi, aceea vom face. 32 Vom trece înarmați înaintea Domnului în țara Canaánului; dar proprietatea moștenirii noastre să fie dincoace de Iordán”. 33 Moise le-a dat lor, adică fiilor lui Gad, fiilor lui Rubén și la jumătate din tribul lui Manáse, fiul lui Iosíf, țara lui Sihón, regele amoréilor, și țara lui Og, regele Basánului, țara cu cetățile ei și pământurile lor, cetățile țării de jur împrejur.
34 Fiii lui Gad au construit [cetățile] Dibón, Atarót, Aroér, 35 Atrót-Șofán, Iazér, Iogbéha, 36 Bet-Nimrá și Bet-Harán, cetăți întărite, și staule pentru turme.
37 Fiii lui Rubén au construit [cetățile] Heșbón, Elealé, Chiriatáim, 38 Nebó și Báal-Meón – cu nume schimbate – și Sibmá și au dat alte nume cetăților pe care le-au construit.
39 Fiii lui Machír, fiul lui Manáse, au mers la Galaád și l-au luat; i-au izgonit pe amoréii care erau acolo. 40 Moise a dat Galaádul lui Machír, fiul lui Manáse. Și el a locuit acolo. 41 Iaír, fiul lui Manáse, a mers și a capturat satele lor și le-a numit Havót-Iaír. 42 Nóbah a mers și a luat [cetatea] Chenát împreună cu suburbiile ei și a numit-o Nóbah, după numele lui.
1 Fiii lui Rubén și fiii lui Gad aveau o mare mulțime de animale și au văzut că țara lui Iazér și țara Galaádului erau un loc bun pentru animale.
2 Fiii lui Gad și fiii lui Rubén au venit la Moise, la preotul Eleazár și la căpeteniile adunării și le-au zis:
3 „Atarót, Dibón, Iazér, Nimrá, Heșbón, Elealé, Șebám, Nebó și Beón,
4 țara pe care a lovit-o Domnul înaintea adunării lui Israél este un loc bun pentru animale. Și slujitorii tăi au vite”.
5 Au spus: „Dacă am aflat bunăvoință în ochii tăi, să fie dat ținutul acesta slujitorilor tăi spre a-l stăpâni! Nu ne trece dincolo de Iordán!”.
6 Moise le-a spus fiilor lui Gad și fiilor lui Rubén: „Frații voștri să meargă la război și voi să rămâneți aici?
7 Pentru ce vreți să descurajați inima fiilor lui Israél și să-i faceți să nu treacă în țara pe care le-o dă Domnul?
8 Așa au făcut și părinții voștri când i-am trimis din Cádeș-Barnéa să vadă țara.
9 S-au dus până la valea Eșcól; au văzut țara și au descurajat inima fiilor lui Israél, ca să nu intre în țara pe care le-o dă Domnul.
10 Domnul s-a aprins de mânie în ziua aceea și a jurat, zicând:
11 «Oamenii care au ieșit din Egipt, de la douăzeci de ani în sus, nu vor vedea țara pe care am jurat că o voi da lui Abrahám, lui Isáac și lui Iacób, căci nu m-au urmat pe deplin,
12 în afară de Cáleb, fiul lui Iefúne, chenezéul, și Iósue, fiul lui Nun, care l-au urmat pe Domnul pe deplin ».
13 Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israél și i-a făcut să rătăcească în pustiu timp de patruzeci de ani, până s-a sfârșit generația care a făcut răul înaintea Domnului.
14 Și iată că voi vă ridicați după părinții voștri, urmași de oameni păcătoși, ca să sporiți și mai mult mânia Domnului împotriva lui Israél.
15 Căci dacă vă întoarceți de la el, îl va mai lăsa în pustiu și veți face să piară tot poporul acesta”.
16 Ei s-au apropiat [de Moise] și i-au zis: „Vom face staule pentru oile și turmele noastre aici și cetăți pentru copiii noștri.
17 Noi însă ne vom înarma repede înaintea fiiilor lui Israél până vor ajunge la locurile lor. Copiii noștri vor locui în cetățile întărite, [apărați] de locuitorii țării.
18 Nu ne vom întoarce la casele noastre până când fiecare dintre fiii lui Israél nu va fi luat în stăpânire proprietatea sa.
19 Noi nu vom avea moștenire cu ei dincolo de Iordán și mai departe, pentru că moștenirea noastră ne-a revenit dincoace de Iordán, spre est”.
20 Moise le-a zis: „Dacă faceți lucrul acesta, dacă vă înarmați înaintea Domnului pentru luptă,
21 dacă toți cei înarmați dintre voi vor trece Iordánul înaintea Domnului până ce îi va izgoni pe dușmanii săi dinaintea sa
22 și țara va fi supusă înaintea Domnului, și abia după aceea vă veți întoarce, veți fi nevinovați înaintea Domnului și înaintea lui Israél: țara aceasta va fi a voastră ca moștenire înaintea Domnului.
23 Dar dacă nu faceți așa, păcătuiți împotriva Domnului. Și să știți că păcatul vostru vă va ajunge!
24 Construiți-vă cetăți pentru copiii voștri și staule pentru turmele voastre! Și faceți ce ați spus cu gura voastră!”.
25 Fiii lui Gad și fiii lui Rubén au zis lui Moise: „Slujitorii tăi vor face așa cum poruncește domnul meu.
26 Copiii noștri, soțiile noastre, turmele noastre și toate animalele noastre vor rămâne în cetățile din Galaád;
27 iar slujitorii tăi, toți înarmați pentru război, vor merge înaintea Domnului la luptă, așa cum zice domnul meu”.
28 Moise a dat porunci cu privire la ei preotului Eleazár, lui Iósue, fiul lui Nun, și capilor familiilor din triburile fiilor lui Israél.
29 Moise le-a zis: „Dacă fiii lui Gad și fiii lui Rubén trec cu voi Iordánul, înarmați cu toții înaintea Domnului pentru luptă, după ce țara va fi supusă înaintea voastră, să le dați ținutul Galaád ca proprietate!
30 Dar dacă nu trec înarmați împreună cu voi, să aibă proprietate în mijlocul vostru, în țara Canaán!”.
31 Fiii lui Gad și fiii lui Rubén au răspuns: „Ceea ce zice Domnul slujitorilor tăi, aceea vom face.
32 Vom trece înarmați înaintea Domnului în țara Canaánului; dar proprietatea moștenirii noastre să fie dincoace de Iordán”.
33 Moise le-a dat lor, adică fiilor lui Gad, fiilor lui Rubén și la jumătate din tribul lui Manáse, fiul lui Iosíf, țara lui Sihón, regele amoréilor, și țara lui Og, regele Basánului, țara cu cetățile ei și pământurile lor, cetățile țării de jur împrejur.
34 Fiii lui Gad au construit [cetățile] Dibón, Atarót, Aroér,
35 Atrót-Șofán, Iazér, Iogbéha,
36 Bet-Nimrá și Bet-Harán, cetăți întărite, și staule pentru turme.
37 Fiii lui Rubén au construit [cetățile] Heșbón, Elealé, Chiriatáim,
38 Nebó și Báal-Meón – cu nume schimbate – și Sibmá și au dat alte nume cetăților pe care le-au construit.
39 Fiii lui Machír, fiul lui Manáse, au mers la Galaád și l-au luat; i-au izgonit pe amoréii care erau acolo.
40 Moise a dat Galaádul lui Machír, fiul lui Manáse. Și el a locuit acolo.
41 Iaír, fiul lui Manáse, a mers și a capturat satele lor și le-a numit Havót-Iaír.
42 Nóbah a mers și a luat [cetatea] Chenát împreună cu suburbiile ei și a numit-o Nóbah, după numele lui.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Fiii lui Rubén și fiii lui Gad aveau o mare mulțime de animale și au văzut că țara lui Iazér și țara Galaádului erau un loc bun pentru animale.
1 Iar fiii lui Ruben și fiii lui Gad aveau foarte multe turme; dar văzând că pământul Iazer și pământul Galaad sunt locuri bune pentru turme,
2 Fiii lui Gad și fiii lui Rubén au venit la Moise, la preotul Eleazár și la căpeteniile adunării și le-au zis:
2 Au venit fiii lui Gad și fiii lui Ruben și au grăit cu Moise, cu Eleazar preotul și cu căpeteniile obștii și au zis:
3 „Atarót, Dibón, Iazér, Nimrá, Heșbón, Elealé, Șebám, Nebó și Beón,
3 „Atarotul, Dibonul, Iazerul, Nimra, Heșbonul, Eleale, Sevam, Nebo și Beon,
4 țara pe care a lovit-o Domnul înaintea adunării lui Israél este un loc bun pentru animale. Și slujitorii tăi au vite”.
4 Ținuturile, pe care Domnul le-a lovit înaintea obștii lui Israel, sunt pământuri bune pentru turme, și robii tăi au turme”.
5 Au spus: „Dacă am aflat bunăvoință în ochii tăi, să fie dat ținutul acesta slujitorilor tăi spre a-l stăpâni! Nu ne trece dincolo de Iordán!”.
5 Și au mai zis: „De-am aflat trecere în ochii tăi, dă pământurile acestea robilor tăi în stăpânire și nu ne trece peste Iordan”.
6 Moise le-a spus fiilor lui Gad și fiilor lui Rubén: „Frații voștri să meargă la război și voi să rămâneți aici?
6 Moise însă a zis către fiii lui Gad și către fiii lui Ruben: „Frații voștri se duc la război, iar voi să rămâneți aici?
7 Pentru ce vreți să descurajați inima fiilor lui Israél și să-i faceți să nu treacă în țara pe care le-o dă Domnul?
7 Pentru ce întoarceți inima fiilor lui Israel să nu treacă în pământul pe care Domnul li-l dă?
8 Așa au făcut și părinții voștri când i-am trimis din Cádeș-Barnéa să vadă țara.
8 Așa au făcut și părinții voștri când i-am trimis din Cadeș-Barne ca să cerceteze țara:
9 S-au dus până la valea Eșcól; au văzut țara și au descurajat inima fiilor lui Israél, ca să nu intre în țara pe care le-o dă Domnul.
9 Au mers până în valea Eșcol, au văzut pământul și au abătut inima fiilor lui Israel, ca să nu meargă aceștia în pământul pe care Domnul li-l dă.
10 Domnul s-a aprins de mânie în ziua aceea și a jurat, zicând:
10 Dar s-a aprins în ziua aceea mânia Domnului și S-a jurat și a zis:
11 «Oamenii care au ieșit din Egipt, de la douăzeci de ani în sus, nu vor vedea țara pe care am jurat că o voi da lui Abrahám, lui Isáac și lui Iacób, căci nu m-au urmat pe deplin,
11 „Oamenii aceștia, care au ieșit din Egipt și care sunt de douăzeci de ani și mai mari și cunosc binele și răul, nu vor vedea pământul, pentru care Eu M-am jurat lui Avraam și lui Isaac și lui Iacov.
12 în afară de Cáleb, fiul lui Iefúne, chenezéul, și Iósue, fiul lui Nun, care l-au urmat pe Domnul pe deplin ».
12 Pentru că nu Mi s-au supus Mie, afară de Caleb, fiul lui Iefone Chenezul, și de Iosua, fiul lui Navi, pentru că aceștia s-au supus Domnului”.
13 Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israél și i-a făcut să rătăcească în pustiu timp de patruzeci de ani, până s-a sfârșit generația care a făcut răul înaintea Domnului.
13 S-a aprins atunci mânia Domnului asupra lui Israel și i-a purtat prin pustie patruzeci de ani, până când s-a sfârșit tot neamul care făcuse rău înaintea Domnului.
14 Și iată că voi vă ridicați după părinții voștri, urmași de oameni păcătoși, ca să sporiți și mai mult mânia Domnului împotriva lui Israél.
14 Și iată acum, în locul părinților voștri v-ați ridicat voi, sămânța păcătoșilor, ca să sporiți încă și mai mult iuțimea mâniei Domnului asupra lui Israel.
15 Căci dacă vă întoarceți de la el, îl va mai lăsa în pustiu și veți face să piară tot poporul acesta”.
15 Dacă vă veți abate de la El, iarăși va lăsa pe Israel în pustie și veți pierde tot poporul acesta”.
16 Ei s-au apropiat [de Moise] și i-au zis: „Vom face staule pentru oile și turmele noastre aici și cetăți pentru copiii noștri.
16 Iar ei, apropiindu-se de el, au zis: „Noi ne vom face aici staule pentru turmele noastre și cetăți pentru copiii noștri;
17 Noi însă ne vom înarma repede înaintea fiiilor lui Israél până vor ajunge la locurile lor. Copiii noștri vor locui în cetățile întărite, [apărați] de locuitorii țării.
17 Iar noi înșine cei dintâi ne vom înarma și vom merge înaintea fiilor lui Israel, până ce îi vom duce la locurile lor; iar copiii noștri vor rămâne în cetățile întărite, pentru ca să nu fie în primejdie din partea oamenilor locului.
18 Nu ne vom întoarce la casele noastre până când fiecare dintre fiii lui Israél nu va fi luat în stăpânire proprietatea sa.
18 Nu ne vom întoarce la casele noastre, până când fiii lui Israel nu vor intra fiecare în moștenirea sa;
19 Noi nu vom avea moștenire cu ei dincolo de Iordán și mai departe, pentru că moștenirea noastră ne-a revenit dincoace de Iordán, spre est”.
19 Căci nu vom lua împreună cu ei moștenire dincolo de Iordan și nici mai departe, dacă ni se va da parte dincoace de Iordan, spre răsărit”.
20 Moise le-a zis: „Dacă faceți lucrul acesta, dacă vă înarmați înaintea Domnului pentru luptă,
20 Atunci a zis Moise către ei: „De veți face aceasta, de veți merge înarmați la război înaintea Domnului,
21 dacă toți cei înarmați dintre voi vor trece Iordánul înaintea Domnului până ce îi va izgoni pe dușmanii săi dinaintea sa
21 De va trece fiecare din voi înarmat peste Iordan înaintea Domnului, până când va pierde El pe vrăjmașii Săi înaintea Sa și până când va fi cuprins pământul înaintea Lui,
22 și țara va fi supusă înaintea Domnului, și abia după aceea vă veți întoarce, veți fi nevinovați înaintea Domnului și înaintea lui Israél: țara aceasta va fi a voastră ca moștenire înaintea Domnului.
22 Atunci, după ce vă veți întoarce, veți fi fără vină înaintea Domnului și înaintea lui Israel și veți avea pământul acesta moștenire înaintea Domnului.
23 Dar dacă nu faceți așa, păcătuiți împotriva Domnului. Și să știți că păcatul vostru vă va ajunge!
23 Iar de nu veți face așa, veți greși înaintea Domnului și veți suferi pedeapsa care vă va ajunge pentru păcatul vostru.
24 Construiți-vă cetăți pentru copiii voștri și staule pentru turmele voastre! Și faceți ce ați spus cu gura voastră!”.
24 Zidiți-vă cetăți pentru copiii voștri și staule pentru oile voastre și faceți cele ce ați rostit cu buzele voastre”.
25 Fiii lui Gad și fiii lui Rubén au zis lui Moise: „Slujitorii tăi vor face așa cum poruncește domnul meu.
25 Zis-au fiii lui Gad și fiii lui Ruben către Moise: „Robii tăi vor face cum poruncește domnul nostru.
26 Copiii noștri, soțiile noastre, turmele noastre și toate animalele noastre vor rămâne în cetățile din Galaád;
26 Copiii noștri, femeile noastre, turmele noastre și toate vitele noastre vor rămâne aici în cetățile Galaadului;
27 iar slujitorii tăi, toți înarmați pentru război, vor merge înaintea Domnului la luptă, așa cum zice domnul meu”.
27 Iar robii tăi, înarmați cu toții ca oșteni, vor merge înaintea Domnului la război, cum zice domnul nostru”.
28 Moise a dat porunci cu privire la ei preotului Eleazár, lui Iósue, fiul lui Nun, și capilor familiilor din triburile fiilor lui Israél.
28 Atunci a dat Moise poruncă pentru ei lui Eleazar preotul, lui Iosua, fiul lui Navi, și căpeteniilor semințiilor fiilor lui Israel,
29 Moise le-a zis: „Dacă fiii lui Gad și fiii lui Rubén trec cu voi Iordánul, înarmați cu toții înaintea Domnului pentru luptă, după ce țara va fi supusă înaintea voastră, să le dați ținutul Galaád ca proprietate!
29 Și le-a zis Moise: „Dacă fiii lui Gad și fiii lui Ruben vor trece cu voi peste Iordan, întrarmându-se cu toții pentru război înaintea Domnului, după ce țara va fi supusă înaintea voastră, să le dați pământul Galaad în stăpânire.
30 Dar dacă nu trec înarmați împreună cu voi, să aibă proprietate în mijlocul vostru, în țara Canaán!”.
30 Iar dacă ei nu vor merge cu voi înarmați pentru război înaintea Domnului, să trimiteți înaintea voastră averea lor, femeile lor și vitele lor în pământul Canaan și ei să primească moșie împreună cu voi în pământul Canaanului”.
31 Fiii lui Gad și fiii lui Rubén au răspuns: „Ceea ce zice Domnul slujitorilor tăi, aceea vom face.
31 Iar fiii lui Gad și fiii lui Ruben au răspuns și au zis: „Cum a zis domnul robilor tăi așa vom și face.
32 Vom trece înarmați înaintea Domnului în țara Canaánului; dar proprietatea moștenirii noastre să fie dincoace de Iordán”.
32 Vom merge înarmați înaintea Domnului în pământul Canaan, iar partea noastră de moșie să fie de astă parte de Iordan”.
33 Moise le-a dat lor, adică fiilor lui Gad, fiilor lui Rubén și la jumătate din tribul lui Manáse, fiul lui Iosíf, țara lui Sihón, regele amoréilor, și țara lui Og, regele Basánului, țara cu cetățile ei și pământurile lor, cetățile țării de jur împrejur.
33 Atunci Moise le-a dat fiilor lui Gad, fiilor lui Ruben și la jumătate din seminția lui Manase, fiul lui Iosif, țara lui Sihon, regele Amoreilor, și țara lui Og, regele Vasanului, pământul cu orașele lui și împrejurimile și cetățile din toate părțile țării.
34 Fiii lui Gad au construit [cetățile] Dibón, Atarót, Aroér,
34 Și au zidit fiii lui Gad: Dibonul, Atarotul, Aroerul,
35 Atrót-Șofán, Iazér, Iogbéha,
35 Atarot-Șofanul, Iazerul, Iogbeha,
36 Bet-Nimrá și Bet-Harán, cetăți întărite, și staule pentru turme.
36 Bet-Nimra și Bet-Haran, cetăți întărite și staule pentru oi.
37 Fiii lui Rubén au construit [cetățile] Heșbón, Elealé, Chiriatáim,
37 Fiii lui Ruben au zidit Heșbonul, Eleale, Chiriataimul,
38 Nebó și Báal-Meón – cu nume schimbate – și Sibmá și au dat alte nume cetăților pe care le-au construit.
38 Nebo, Baal-Meonul și Sibma, ale căror nume au fost schimbate și au dat alte nume orașelor pe care le-au zidit ei.
39 Fiii lui Machír, fiul lui Manáse, au mers la Galaád și l-au luat; i-au izgonit pe amoréii care erau acolo.
39 Iar fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au dus în Galaad și l-au luat și au alungat pe Amoreii care erau acolo.
40 Moise a dat Galaádul lui Machír, fiul lui Manáse. Și el a locuit acolo.
40 Iar Moise a dat Galaadul lui Machir, fiul lui Manase, și s-a așezat acela acolo.
41 Iaír, fiul lui Manáse, a mers și a capturat satele lor și le-a numit Havót-Iaír.
41 Iair, fiul lui Manase, s-a dus și a luat sălașurile lor și le-a numit sălașurile lui Iair.
42 Nóbah a mers și a luat [cetatea] Chenát împreună cu suburbiile ei și a numit-o Nóbah, după numele lui.
42 Iar Nobah s-a dus și a luat Chenatul și cetățile care țineau de el și l-a numit după numele său: Nobah.
