Oséa
Prezentare
Titlul și autorul. Biblia ebraică așază Cartea lui Oséa pe locul al patrulea printre profeți, după Isaía, Ieremía și Ezechiél, deși Oséa nu a trăit după Ezechiél. În ebraică, „hôšēaʿ”, prescurtarea lui „hôšēaʿhû”, înseamnă „Domnul este mântuirea”. Nu se știe decât că este fiul unui oarecare Beerí, că s-a născut și a trăit în Regatul de Nord, unde și-a exercitat misiunea profetică. A activat în timpul lui Ieroboám al II-lea (783-743 î.C.), regele lui Israél, până în timpul lui Ezechía (716-687 î.C.), regele lui Iúda. Din cartea care-i poartă numele se presupune că a trăit până în anii imediat premergători ocupării Regatului de Nord. Foarte probabil, aparținea clasei agricultorilor înstăriți, întrucât majoritatea imaginilor pe care le folosește sunt câmpenești și la câmp putea să observe cu ușurință tendința poporului spre riturile fertilității închinate lui Báal.
Cartea lui Oséa este destul de greu de înțeles: pe de o parte, pentru că textul ebraic este destul de rău păstrat și multe fraze trebuie traduse sprijinindu-se pe simple ipoteze; pe de altă parte, pentru că cele mai multe oracole sunt scurte și greu de raportat la ceea ce precede sau la ceea ce urmează. Traducerile vechi sunt destul de apropiate de TM.
Teologia. Aducând în memorie epocile trecute ale istoriei poporului său, Oséa ajunge cu privirea până la timpurile patriarhului Iacób. El descoperă că este o singură perioadă în care Israél a trăit conform vocației și conform destinului pe care i l-a hotărât Dumnezeu: epoca pustiului (cf. Os 11,1). Atunci, Israél și-a pus încrederea în Yhwh, care este autorul existenței sale (cf. Am 8,14), al eliberării din sclavia Egiptului (cf. Os 11,1; 12,10; 13,4), al puterii sale (cf. Os 13,1) și al întregii sale glorii (cf. Os 12,14).
Simbolul iubirii conjugale este acela care, în gândirea lui Oséa, redă cel mai bine ideea raporturilor adevărate dintre Domnul și Israél. Această temă s-a maturizat în lumina propriei drame conjugale. În mod evident, pentru Oséa, originea oricărui raport dintre Israél și Domnul este alianța (cf. Os 6,7; 8,1) și cea care determină responsabilitățile lui Israél față de Domnul este legea (cf. Os 4,1-3; 7,13 etc.). Aspectul pe care îl evidențiază Oséa este pasiunea iubirii lui Yhwh față de Israél.
În ultimă analiză, rădăcina și dispoziția divină, pe care Oséa o cuprinde în cuvântul „ḩesed” și care constituie ideea centrală a acțiunii divine în lume, este gingășia, bunătatea și iubirea cu care Domnul se apropie de creatura sa încă de la primii pași, o susține, o hrănește (cf. Os 11,1-4), o întărește în mijlocul celor mai grave amenințări și se emoționează, ajungând să plângă asemenea unui părinte pentru fiul său (cf. Os 11,8-9). Acest „ḩesed” va fi ultimul cuvânt al judecății Domnului împotriva Israélului (cf. Os 14,5-9).