Întâlnirea dintre Ilíe și Obadía
1 După multe zile, cuvântul Domnului a fost [adresat] către Ilíe în al treilea an, zicând: „Mergi și arată-te lui Aháb ca să dau ploaie pe fața pămânului!”. 2 Ilíe a mers să i se arate lui Aháb.
Era foamete grea în Samaría. 3 Aháb l-a chemat pe Obadía, cel care era [administrator] peste palat. Obadía se temea mult de Domnul. 4 Când Izabéla căuta să-i nimicească pe profeții Domnului, Obadía a luat o sută de profeți și i-a ascuns câte cincizeci în peșteră și se îngrijea de ei cu pâine și apă. 5 Aháb i-a zis lui Obadía: „Mergi în țară la toate izvoarele de apă și la toate pâraiele; poate vom găsi iarbă ca să păstrăm în viață caii și catârii și să nu-i nimicim dintre animalele noastre! 6 Și-au împărțit țara ca s-o străbată. Aháb a plecat singur pe un drum, iar Obadía a plecat singur pe un [alt] drum. 7 Pe când Obadía era pe drum, iată, Ilíe [i-a ieșit] înainte! Obadía, recunoscându-l, a căzut cu fața [la pământ] și a zis:„Tu ești, stăpânul meu, Ilíe?” 8 El i-a răspuns: „Eu sunt. Mergi și spune-i stăpânului tău: «Iată, Ilíe este [pe aici]!»!”. 9 Dar Obadía a zis: „Ce păcat am făcut ca să-l dai pe slujitorul tău în mâna lui Aháb ca să mă omoare? 10 Viu este Domnul că nu este popor sau regat unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute. Și când se spunea că nu ești acolo, punea regatul sau poporul să jure că nu te-a găsit. 11 Și acum tu zici: «Du-te și spune-i stăpânului tău: ‹Iată, Ilíe este [pe aici]!› »? 12 Când voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu știu unde. Eu voi merge și-i voi spune lui Aháb și el nu te va găsi și mă va ucide. Iar slujitorul tău se teme de Domnul din tinerețea mea. 13 Nu i s-a adus la cunoștință oare domnului meu ce am făcut când Izabéla căuta să-i ucidă pe profeții Domnului? Cum am ascuns dintre profeții Domnului câte cincizeci într-o peșteră și m-am îngrijit de ei cu pâine și cu apă? 14 Și acum tu zici: «Du-te și spune-i stăpânului tău: ‹Iată, Ilíe este [pe aici]!› »? El mă va ucide”. 15 Dar Ilíe a zis: „Viu este Domnul Sabaót, în fața căruia stau, că astăzi mă voi arăta lui [Aháb]!”. 16 Obadía a mers în întâmpinarea lui Aháb și i-a făcut cunoscut. Iar Aháb a mers în întâmpinarea lui Ilíe.
Ilíe și Aháb
17 Când Aháb l-a văzut pe Ilíe, i-a zis Aháb: „Tu ești cel care îl tulbură pe Israél!”. 18 Ilíe a răspuns: „Nu eu îl tulbur pe Israél, ci tu și casa tatălui tău, fiindcă ați părăsit poruncile Domnului și te-ai dus după báali. 19 Acum, trimite și adună tot Israélul la mine pe muntele Carmél, pe cei patru sute cincizeci de profeți ai lui Báal și pe cei patru sute de profeți ai Așérei care mănâncă la masa Izabélei!”.
Sacrificiul de pe Carmél
20 Aháb a trimis [poruncă] la toți fiii lui Israél și i-a adunat pe profeți pe muntele Carmél. 21 Ilíe s-a apropiat de tot poporul și a zis: „Până când vă veți clătina în două părți? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după el, iar dacă este Báal, mergeți după el!”. Însă poporul nu i-a răspuns nimic. 22 Ilíe a zis poporului: „Eu singur am rămas profet al Domnului, iar profeții lui Báal sunt patru sute cincizeci. 23 Să ni se dea doi tauri! Ei să-și aleagă un taur pe care să-l taie în bucăți și să-l pună pe lemne, dar să nu pună foc! Eu voi pregăti celălalt taur, îl voi pune pe lemne, dar nu voi pune foc. 24 Să chemați numele dumnezeului vostru și eu voi chema numele Domnului! Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela este Dumnezeu”. Tot poporul a răspuns: „Este bun lucrul [acesta]”. 25 Ilíe le-a zis profeților lui Báal: „Alegeți-vă un taur și pregătiți-l voi mai întâi, căci sunteți mai mulți! Invocați numele dumnezeului vostru, dar nu puneți foc!”. 26 Ei au luat taurul care le-a fost dat și l-au pregătit. Au invocat numele lui Báal de dimineață până la amiază, zicând: „Báal, răspunde-ne!”. Dar nu a fost niciun sunet și nimeni să răspundă. Și săltau lângă altarul pe care îl făcuseră. 27 La amiază, Ilíe își bătea joc de ei, zicând: „Strigați cu glas mai puternic, căci este dumnezeu! Poate că se gândește [la ceva] sau e plecat în călătorie sau e pe drum; poate doarme și se va trezi!”. 28 Ei au strigat mai tare și-și făceau tăieturi cu săbii și cuțite până s-au umplut de sânge. 29 După ce a trecut miezul zilei, au început să delireze până când se aducea ofranda, dar nu a fost niciun sunet, nimeni ca să răspundă și niciun semnal de atenție.
30 Ilíe a zis atunci întregului popor: „Apropiați-vă de mine!”. Și tot poporul s-a apropiat de el. Ilíe a reparat altarul Domnului care fusese dărâmat. 31 A luat douăsprezece pietre, după numărul triburilor fiilor lui Iacób către care fusese [adresat] cuvântul Domnului: „Israél va fi numele tău!”. 32 A construit cu [aceste] pietre un altar pentru numele Domnului și a făcut un șanț de mărimea a două sea de sămânță de jur împrejurul altarului. 33 A așezat lemnele, a tăiat în bucăți taurul și l-a pus pe lemne. 34 Apoi a zis: „Umpleți patru vase cu apă și vărsați-le peste arderea de tot și peste lemne!”. Apoi a zis: „Mai faceți o dată!”. Și au mai făcut o dată. Iar a zis: „[Faceți-o] pentru a treia oară!”. Și ei au făcut a treia oară. 35 Apa curgea în jurul altarului, ba chiar și șanțul s-a umplut cu apă. 36 Când se aducea ofranda, profetul Ilíe s-a apropiat și a zis: „Doamne Dumnezeul lui Abrahám, al lui Isáac și al lui Israél: fă să se știe astăzi că tu ești Dumnezeu în Israél și eu sunt slujitorul tău! Și că prin cuvântul tău am făcut toate aceste lucruri. 37 Răspunde-mi, Doamne! Răspunde-mi ca să cunoască poporul acesta că tu, Doamne, ești Dumnezeu și că tu le întorci inima înapoi!”. 38 Atunci a căzut foc de la Domnul și a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele și praful și a supt apa care era în șanț. 39 Tot poporul a văzut, a căzut cu fața [la pământ] și a zis: „Domnul, el este Dumnezeu! Domnul, el este Dumnezeu!”. 40 Ilíe le-a zis: „Prindeți-i pe profeții lui Báal! Nimeni să nu scape dintre ei!”. Ei i-au prins, iar Ilíe i-a dus la pârâul Chișón și i-a înjunghiat acolo.
41 Apoi Ilíe i-a zis lui Aháb: „Mergi, mănâncă și bea, căci este un vuiet mare de ploaie!”. 42 Aháb a mers să mănânce și să bea. Ilíe însă a urcat pe vârful Carmélului, s-a aplecat la pământ și și-a pus fața între genunchi. 43 I-a zis slujitorului său: „Mergi și privește spre mare!”. El s-a dus, a privit și a zis: „Nu este nimic”. Dar [Ilíe] i-a zis: „Întoarce-te de șapte ori!”. 44 A șaptea oară, [slujitorul] a zis: „Iată, un nor mic cât palma unui om se ridică dinspre mare!”. Atunci [Ilíe] a zis: „Mergi și spune-i lui Aháb: «Înhamă și coboară ca să nu te împiedice ploaia!»”. 45 În câteva clipe, cerul s-a întunecat de nori. Și a fost vânt și ploaie mare. Aháb a încălecat și a plecat la Izreél. 46 Mâna Domnului a venit peste Ilíe. Și-a încins coapsele și a alergat înaintea lui Aháb până la intrarea în Izreél.
1 După multe zile, cuvântul Domnului a fost [adresat] către Ilíe în al treilea an, zicând: „Mergi și arată-te lui Aháb ca să dau ploaie pe fața pămânului!”.
2 Ilíe a mers să i se arate lui Aháb.
Era foamete grea în Samaría.
3 Aháb l-a chemat pe Obadía, cel care era [administrator] peste palat. Obadía se temea mult de Domnul.
4 Când Izabéla căuta să-i nimicească pe profeții Domnului, Obadía a luat o sută de profeți și i-a ascuns câte cincizeci în peșteră și se îngrijea de ei cu pâine și apă.
5 Aháb i-a zis lui Obadía: „Mergi în țară la toate izvoarele de apă și la toate pâraiele; poate vom găsi iarbă ca să păstrăm în viață caii și catârii și să nu-i nimicim dintre animalele noastre!
6 Și-au împărțit țara ca s-o străbată. Aháb a plecat singur pe un drum, iar Obadía a plecat singur pe un [alt] drum.
7 Pe când Obadía era pe drum, iată, Ilíe [i-a ieșit] înainte! Obadía, recunoscându-l, a căzut cu fața [la pământ] și a zis:„Tu ești, stăpânul meu, Ilíe?”
8 El i-a răspuns: „Eu sunt. Mergi și spune-i stăpânului tău: «Iată, Ilíe este [pe aici]!»!”.
9 Dar Obadía a zis: „Ce păcat am făcut ca să-l dai pe slujitorul tău în mâna lui Aháb ca să mă omoare?
10 Viu este Domnul că nu este popor sau regat unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute. Și când se spunea că nu ești acolo, punea regatul sau poporul să jure că nu te-a găsit.
11 Și acum tu zici: «Du-te și spune-i stăpânului tău: ‹Iată, Ilíe este [pe aici]!› »?
12 Când voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu știu unde. Eu voi merge și-i voi spune lui Aháb și el nu te va găsi și mă va ucide. Iar slujitorul tău se teme de Domnul din tinerețea mea.
13 Nu i s-a adus la cunoștință oare domnului meu ce am făcut când Izabéla căuta să-i ucidă pe profeții Domnului? Cum am ascuns dintre profeții Domnului câte cincizeci într-o peșteră și m-am îngrijit de ei cu pâine și cu apă?
14 Și acum tu zici: «Du-te și spune-i stăpânului tău: ‹Iată, Ilíe este [pe aici]!› »? El mă va ucide”.
15 Dar Ilíe a zis: „Viu este Domnul Sabaót, în fața căruia stau, că astăzi mă voi arăta lui [Aháb]!”.
16 Obadía a mers în întâmpinarea lui Aháb și i-a făcut cunoscut. Iar Aháb a mers în întâmpinarea lui Ilíe.
17 Când Aháb l-a văzut pe Ilíe, i-a zis Aháb: „Tu ești cel care îl tulbură pe Israél!”.
18 Ilíe a răspuns: „Nu eu îl tulbur pe Israél, ci tu și casa tatălui tău, fiindcă ați părăsit poruncile Domnului și te-ai dus după báali.
19 Acum, trimite și adună tot Israélul la mine pe muntele Carmél, pe cei patru sute cincizeci de profeți ai lui Báal și pe cei patru sute de profeți ai Așérei care mănâncă la masa Izabélei!”.
20 Aháb a trimis [poruncă] la toți fiii lui Israél și i-a adunat pe profeți pe muntele Carmél.
21 Ilíe s-a apropiat de tot poporul și a zis: „Până când vă veți clătina în două părți? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după el, iar dacă este Báal, mergeți după el!”. Însă poporul nu i-a răspuns nimic.
22 Ilíe a zis poporului: „Eu singur am rămas profet al Domnului, iar profeții lui Báal sunt patru sute cincizeci.
23 Să ni se dea doi tauri! Ei să-și aleagă un taur pe care să-l taie în bucăți și să-l pună pe lemne, dar să nu pună foc! Eu voi pregăti celălalt taur, îl voi pune pe lemne, dar nu voi pune foc.
24 Să chemați numele dumnezeului vostru și eu voi chema numele Domnului! Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela este Dumnezeu”. Tot poporul a răspuns: „Este bun lucrul [acesta]”.
25 Ilíe le-a zis profeților lui Báal: „Alegeți-vă un taur și pregătiți-l voi mai întâi, căci sunteți mai mulți! Invocați numele dumnezeului vostru, dar nu puneți foc!”.
26 Ei au luat taurul care le-a fost dat și l-au pregătit. Au invocat numele lui Báal de dimineață până la amiază, zicând: „Báal, răspunde-ne!”. Dar nu a fost niciun sunet și nimeni să răspundă. Și săltau lângă altarul pe care îl făcuseră.
27 La amiază, Ilíe își bătea joc de ei, zicând: „Strigați cu glas mai puternic, căci este dumnezeu! Poate că se gândește [la ceva] sau e plecat în călătorie sau e pe drum; poate doarme și se va trezi!”.
28 Ei au strigat mai tare și-și făceau tăieturi cu săbii și cuțite până s-au umplut de sânge.
29 După ce a trecut miezul zilei, au început să delireze până când se aducea ofranda, dar nu a fost niciun sunet, nimeni ca să răspundă și niciun semnal de atenție.
30 Ilíe a zis atunci întregului popor: „Apropiați-vă de mine!”. Și tot poporul s-a apropiat de el. Ilíe a reparat altarul Domnului care fusese dărâmat.
31 A luat douăsprezece pietre, după numărul triburilor fiilor lui Iacób către care fusese [adresat] cuvântul Domnului: „Israél va fi numele tău!”.
32 A construit cu [aceste] pietre un altar pentru numele Domnului și a făcut un șanț de mărimea a două sea de sămânță de jur împrejurul altarului.
33 A așezat lemnele, a tăiat în bucăți taurul și l-a pus pe lemne.
34 Apoi a zis: „Umpleți patru vase cu apă și vărsați-le peste arderea de tot și peste lemne!”. Apoi a zis: „Mai faceți o dată!”. Și au mai făcut o dată. Iar a zis: „[Faceți-o] pentru a treia oară!”. Și ei au făcut a treia oară.
35 Apa curgea în jurul altarului, ba chiar și șanțul s-a umplut cu apă.
36 Când se aducea ofranda, profetul Ilíe s-a apropiat și a zis: „Doamne Dumnezeul lui Abrahám, al lui Isáac și al lui Israél: fă să se știe astăzi că tu ești Dumnezeu în Israél și eu sunt slujitorul tău! Și că prin cuvântul tău am făcut toate aceste lucruri.
37 Răspunde-mi, Doamne! Răspunde-mi ca să cunoască poporul acesta că tu, Doamne, ești Dumnezeu și că tu le întorci inima înapoi!”.
38 Atunci a căzut foc de la Domnul și a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele și praful și a supt apa care era în șanț.
39 Tot poporul a văzut, a căzut cu fața [la pământ] și a zis: „Domnul, el este Dumnezeu! Domnul, el este Dumnezeu!”.
40 Ilíe le-a zis: „Prindeți-i pe profeții lui Báal! Nimeni să nu scape dintre ei!”. Ei i-au prins, iar Ilíe i-a dus la pârâul Chișón și i-a înjunghiat acolo.
41 Apoi Ilíe i-a zis lui Aháb: „Mergi, mănâncă și bea, căci este un vuiet mare de ploaie!”.
42 Aháb a mers să mănânce și să bea. Ilíe însă a urcat pe vârful Carmélului, s-a aplecat la pământ și și-a pus fața între genunchi.
43 I-a zis slujitorului său: „Mergi și privește spre mare!”. El s-a dus, a privit și a zis: „Nu este nimic”. Dar [Ilíe] i-a zis: „Întoarce-te de șapte ori!”.
44 A șaptea oară, [slujitorul] a zis: „Iată, un nor mic cât palma unui om se ridică dinspre mare!”. Atunci [Ilíe] a zis: „Mergi și spune-i lui Aháb: «Înhamă și coboară ca să nu te împiedice ploaia!»”.
45 În câteva clipe, cerul s-a întunecat de nori. Și a fost vânt și ploaie mare. Aháb a încălecat și a plecat la Izreél.
46 Mâna Domnului a venit peste Ilíe. Și-a încins coapsele și a alergat înaintea lui Aháb până la intrarea în Izreél.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 După multe zile, cuvântul Domnului a fost [adresat] către Ilíe în al treilea an, zicând: „Mergi și arată-te lui Aháb ca să dau ploaie pe fața pămânului!”.
1 După trecere de mai multe zile, a fost cuvântul Domnului către Ilie în anul al treilea, zicând: „Du-te și te arată lui Ahab și Eu voi da ploaie pe pământ!”
2 Ilíe a mers să i se arate lui Aháb.
Era foamete grea în Samaría.
2 Și a plecat Ilie să se arate lui Ahab, în Samaria fiind foamete mare.
3 Aháb l-a chemat pe Obadía, cel care era [administrator] peste palat. Obadía se temea mult de Domnul.
3 Atunci a chemat Ahab pe Obadia, mai-marele curții și Obadia era un om foarte temător de Dumnezeu;
4 Când Izabéla căuta să-i nimicească pe profeții Domnului, Obadía a luat o sută de profeți și i-a ascuns câte cincizeci în peșteră și se îngrijea de ei cu pâine și apă.
4 Căci când Izabela a ucis pe proorocii Domnului, Obadia a luat o sută de prooroci și i-a ascuns: cincizeci într-o peșteră și cincizeci în alta și i-a hrănit cu pâine și cu apă.
5 Aháb i-a zis lui Obadía: „Mergi în țară la toate izvoarele de apă și la toate pâraiele; poate vom găsi iarbă ca să păstrăm în viață caii și catârii și să nu-i nimicim dintre animalele noastre!
5 Și a zis Ahab către Obadia: „Du-te prin țară la toate izvoarele de apă și pe la toate pâraiele, poate să găsim undeva iarbă, ca să ne hrănim caii, catârii și să nu prăpădim vitele”.
6 Și-au împărțit țara ca s-o străbată. Aháb a plecat singur pe un drum, iar Obadía a plecat singur pe un [alt] drum.
6 Atunci și-au împărțit între ei țara ca s-o cutreiere: Ahab a apucat singur pe un drum, iar Obadia a apucat singur pe altul.
7 Pe când Obadía era pe drum, iată, Ilíe [i-a ieșit] înainte! Obadía, recunoscându-l, a căzut cu fața [la pământ] și a zis:„Tu ești, stăpânul meu, Ilíe?”
7 Când Obadia mergea pe drum, iată i-a ieșit înainte Ilie. Obadia l-a cunoscut și a căzut cu fața la pământ, zicând: „Oare tu ești domnul meu, Ilie?”
8 El i-a răspuns: „Eu sunt. Mergi și spune-i stăpânului tău: «Iată, Ilíe este [pe aici]!»!”.
8 Iar acela i-a zis: „Eu sunt; du-te și spune domnului tău: Ilie este aici!”
9 Dar Obadía a zis: „Ce păcat am făcut ca să-l dai pe slujitorul tău în mâna lui Aháb ca să mă omoare?
9 Obadia însă a zis: „Cu ce am greșit eu de dai pe robul tău pe mâna lui Ahab, ca să mă omoare?
10 Viu este Domnul că nu este popor sau regat unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute. Și când se spunea că nu ești acolo, punea regatul sau poporul să jure că nu te-a găsit.
10 Viu este Domnul Dumnezeul tău! Nu este popor și împărăție la care să nu fi trimis domnul meu ca să te caute. Și când i s-a spus că nu ești acolo, a pus pe acea împărăție și pe acel popor să jure că nu te-a găsit pe tine.
11 Și acum tu zici: «Du-te și spune-i stăpânului tău: ‹Iată, Ilíe este [pe aici]!› »?
11 Iar acum zici: Du-te și spune domnului tău: Ilie este aici!
12 Când voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu știu unde. Eu voi merge și-i voi spune lui Aháb și el nu te va găsi și mă va ucide. Iar slujitorul tău se teme de Domnul din tinerețea mea.
12 Gând voi pleca de la tine, Duhul Domnului are să te ducă cine știe unde și dacă mă voi duce și voi spune lui Ahab de tine și apoi el nu te va găsi, mă va ucide pe mine; iar robul tău este temător de Dumnezeu din tinerețile mele.
13 Nu i s-a adus la cunoștință oare domnului meu ce am făcut când Izabéla căuta să-i ucidă pe profeții Domnului? Cum am ascuns dintre profeții Domnului câte cincizeci într-o peșteră și m-am îngrijit de ei cu pâine și cu apă?
13 Oare nu ți s-a spus, domnul meu, ce am făcut eu când Izabela a ucis pe proorocii Domnului, în ce chip am ascuns o sută de oameni, prooroci ai Domnului: cincizeci de inși într-o peșteră și cincizeci de inși în alta și acolo i-am hrănit cu pâine și cu apă?
14 Și acum tu zici: «Du-te și spune-i stăpânului tău: ‹Iată, Ilíe este [pe aici]!› »? El mă va ucide”.
14 Tu zici: „Du-te, spune domnului tău: „Ilie este aici”. „Vrei să mă ucidă?”
15 Dar Ilíe a zis: „Viu este Domnul Sabaót, în fața căruia stau, că astăzi mă voi arăta lui [Aháb]!”.
15 Și a zis Ilie: „Viu este Domnul Savaot Căruia Îi slujesc. Astăzi mă voi arăta lui Ahab!”
16 Obadía a mers în întâmpinarea lui Aháb și i-a făcut cunoscut. Iar Aháb a mers în întâmpinarea lui Ilíe.
16 Și a plecat Obadia în întâmpinarea lui Ahab și i-a spus de aceasta. Și a venit Ahab în întâmpinarea lui Ilie.
17 Când Aháb l-a văzut pe Ilíe, i-a zis Aháb: „Tu ești cel care îl tulbură pe Israél!”.
17 Când a văzut Ahab pe Ilie, i-a zis: „Tu ești oare cel ce aduci nenorociri peste Israel?”
18 Ilíe a răspuns: „Nu eu îl tulbur pe Israél, ci tu și casa tatălui tău, fiindcă ați părăsit poruncile Domnului și te-ai dus după báali.
18 Iar Ilie a zis: „Nu eu sunt cel ce aduce nenorocire peste Israel; ci tu și casa tatălui tău, pentru că ați părăsit poruncile Domnului și mergeți după baali.
19 Acum, trimite și adună tot Israélul la mine pe muntele Carmél, pe cei patru sute cincizeci de profeți ai lui Báal și pe cei patru sute de profeți ai Așérei care mănâncă la masa Izabélei!”.
19 Trimite dar acum și adună la mine în muntele Carmel tot Israelul, dimpreună cu cei patru sute cincizeci de prooroci ai lui Baal și cu cei patru sute de prooroci ai Așerei, care mănâncă la masa Izabelei”.
20 Aháb a trimis [poruncă] la toți fiii lui Israél și i-a adunat pe profeți pe muntele Carmél.
20 Și a trimis Ahab pe toți fiii lui Israel și a luat pe toți proorocii în muntele Carmel.
21 Ilíe s-a apropiat de tot poporul și a zis: „Până când vă veți clătina în două părți? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după el, iar dacă este Báal, mergeți după el!”. Însă poporul nu i-a răspuns nimic.
21 Atunci s-a apropiat Ilie de tot poporul și a zis: „Până când veți șchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmați Lui! Și dacă este Baal, urmați aceluia”. Poporul însă n-a răspuns nimic.
22 Ilíe a zis poporului: „Eu singur am rămas profet al Domnului, iar profeții lui Báal sunt patru sute cincizeci.
22 Și a zis Ilie către popor: „Prooroc al Domnului am rămas numai eu singur, iar prooroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci de oameni și prooroci ai Așerei patru sute.
23 Să ni se dea doi tauri! Ei să-și aleagă un taur pe care să-l taie în bucăți și să-l pună pe lemne, dar să nu pună foc! Eu voi pregăti celălalt taur, îl voi pune pe lemne, dar nu voi pune foc.
23 Dați-ne doi viței; el să-și aleagă unul, să-l taie bucăți și să-l pună pe lemne, dar foc să nu facă, iar eu voi tăia bucăți pe celălalt vițel și-l voi pune pe lemne și foc nu voi face.
24 Să chemați numele dumnezeului vostru și eu voi chema numele Domnului! Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela este Dumnezeu”. Tot poporul a răspuns: „Este bun lucrul [acesta]”.
24 Apoi voi să chemați numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema numele Domnului Dumnezeului meu. Și Dumnezeul Care va răspunde cu foc, Acela este Dumnezeu”. Și a răspuns tot poporul: „Bine ai grăit!”
25 Ilíe le-a zis profeților lui Báal: „Alegeți-vă un taur și pregătiți-l voi mai întâi, căci sunteți mai mulți! Invocați numele dumnezeului vostru, dar nu puneți foc!”.
25 Și a zis Ilie proorocilor lui Baal: „Să vă alegeți un vițel și să-l pregătiți voi înainte, căci sunteți mai mulți și să chemați numele dumnezeului vostru, dar foc să nu faceți”.
26 Ei au luat taurul care le-a fost dat și l-au pregătit. Au invocat numele lui Báal de dimineață până la amiază, zicând: „Báal, răspunde-ne!”. Dar nu a fost niciun sunet și nimeni să răspundă. Și săltau lângă altarul pe care îl făcuseră.
26 Și au luat ei vițelul care li s-a dat și l-au pregătit și au chemat numele lui Baal de dimineață până la amiază, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar n-a fost nici glas, nici răspuns. Și săreau împrejurul jertfelnicului pe care-l făcuseră.
27 La amiază, Ilíe își bătea joc de ei, zicând: „Strigați cu glas mai puternic, căci este dumnezeu! Poate că se gândește [la ceva] sau e plecat în călătorie sau e pe drum; poate doarme și se va trezi!”.
27 Iar pe la amiază, Ilie a început să râdă de ei și zicea: „Strigați mai tare, căci doar este dumnezeu! Poate stă de vorbă cu cineva, sau se îndeletnicește cu ceva, sau este în călătorie, sau poate doarme; strigați tare să se trezească!”
28 Ei au strigat mai tare și-și făceau tăieturi cu săbii și cuțite până s-au umplut de sânge.
28 Și ei strigau cu glas mai tare și se înțepau după obiceiul lor cu săbii și cu lănci, până ce curgea sânge.
29 După ce a trecut miezul zilei, au început să delireze până când se aducea ofranda, dar nu a fost niciun sunet, nimeni ca să răspundă și niciun semnal de atenție.
29 Trecuse acum de amiază și ei s-au zbuciumat mereu până la timpul jertfei. Dar n-a fost nici glas, nici răspuns, nici auzire. Atunci a zis Ilie Tesviteanul către proorocii lui Baal: „Dați-vă acum la o parte, ca să-mi săvârșesc și eu jertfa mea!” și s-au dat la o parte.
30 Ilíe a zis atunci întregului popor: „Apropiați-vă de mine!”. Și tot poporul s-a apropiat de el. Ilíe a reparat altarul Domnului care fusese dărâmat.
30 Atunci a zis Ilie către popor: „Apropiați-vă de mine!” Și s-a apropiat tot poporul de el. Și a făcut jertfelnicul Domnului ce fusese dărâmat;
31 A luat douăsprezece pietre, după numărul triburilor fiilor lui Iacób către care fusese [adresat] cuvântul Domnului: „Israél va fi numele tău!”.
31 A luat Ilie douăsprezece pietre, după numărul semințiilor fiilor lui Iacov, către care a zis Domnul: „Israel va fi numele tău!”
32 A construit cu [aceste] pietre un altar pentru numele Domnului și a făcut un șanț de mărimea a două sea de sămânță de jur împrejurul altarului.
32 Și a zidit din pietrele acelea jertfelnicul în numele Domnului, făcând împrejurul jertfelnicului șanț în care încăpeau două măsuri de sămânță,
33 A așezat lemnele, a tăiat în bucăți taurul și l-a pus pe lemne.
33 A așezat lemnele pe jertfelnic, a tăiat vițelul bucăți și le-a pus pe el.
34 Apoi a zis: „Umpleți patru vase cu apă și vărsați-le peste arderea de tot și peste lemne!”. Apoi a zis: „Mai faceți o dată!”. Și au mai făcut o dată. Iar a zis: „[Faceți-o] pentru a treia oară!”. Și ei au făcut a treia oară.
34 Și a zis: „Umpleți patru cofe cu apă și le turnați peste jertfa arderii de tot și peste lemne!” Și au făcut așa. Apoi a zis: „Faceți aceasta a doua oară!” Și au făcut la fel a doua oară. Și a zis: „Faceți așa și a treia oară!”
35 Apa curgea în jurul altarului, ba chiar și șanțul s-a umplut cu apă.
35 Și umbla apa împrejurul jertfelnicului și șanțul se umpluse de apă.
36 Când se aducea ofranda, profetul Ilíe s-a apropiat și a zis: „Doamne Dumnezeul lui Abrahám, al lui Isáac și al lui Israél: fă să se știe astăzi că tu ești Dumnezeu în Israél și eu sunt slujitorul tău! Și că prin cuvântul tău am făcut toate aceste lucruri.
36 Iar la vremea jertfei de seară, s-a apropiat Ilie proorocul și a strigat la cer și a zis: „Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur ești Dumnezeu în Israel și că eu sunt slujitorul Tău.
37 Răspunde-mi, Doamne! Răspunde-mi ca să cunoască poporul acesta că tu, Doamne, ești Dumnezeu și că tu le întorci inima înapoi!”.
37 Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne ești Dumnezeu și că Tu le întorci inima la Tine!”
38 Atunci a căzut foc de la Domnul și a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele și praful și a supt apa care era în șanț.
38 Și s-a pogorât foc de la Domnul și a mistuit arderea de tot și lemnele și pietrele și țărâna și a mistuit și toată apa care era în șanț.
39 Tot poporul a văzut, a căzut cu fața [la pământ] și a zis: „Domnul, el este Dumnezeu! Domnul, el este Dumnezeu!”.
39 Și tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu fața la pământ și a zis: „Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!”
40 Ilíe le-a zis: „Prindeți-i pe profeții lui Báal! Nimeni să nu scape dintre ei!”. Ei i-au prins, iar Ilíe i-a dus la pârâul Chișón și i-a înjunghiat acolo.
40 Iar Ilie le-a zis: „Prindeți pe proorocii lui Baal, ca să nu scape nici unul din ei!” Și i-au prins, și s-a dus Ilie la pârâul Chișonului și i-a junghiat acolo.
41 Apoi Ilíe i-a zis lui Aháb: „Mergi, mănâncă și bea, căci este un vuiet mare de ploaie!”.
41 Apoi a zis Ilie către Ahab: „Du-te de mănâncă și bea, căci se aude vuiet de ploaie!”
42 Aháb a mers să mănânce și să bea. Ilíe însă a urcat pe vârful Carmélului, s-a aplecat la pământ și și-a pus fața între genunchi.
42 Și a plecat Ahab să mănânce și să bea; iar Ilie s-a suit în vârful Carmelului și s-a aplecat la pământ până a atins genunchii cu fața sa.
43 I-a zis slujitorului său: „Mergi și privește spre mare!”. El s-a dus, a privit și a zis: „Nu este nimic”. Dar [Ilíe] i-a zis: „Întoarce-te de șapte ori!”.
43 Și a zis ucenicului său: „Du-te și te uită spre mare!” Și s-a dus el și s-a uitat și a zis: „Nu văd nimic!” El i-a zis: „Du-te și fă aceasta de șapte ori”.
44 A șaptea oară, [slujitorul] a zis: „Iată, un nor mic cât palma unui om se ridică dinspre mare!”. Atunci [Ilíe] a zis: „Mergi și spune-i lui Aháb: «Înhamă și coboară ca să nu te împiedice ploaia!»”.
44 Iar a șaptea oară a zis: „Iată se ridică din mare un nor cât o palmă”. Iar Ilie a zis: „Du-te și spune lui Ahab: Înhamă și fugi, ca să nu te apuce ploaia!”
45 În câteva clipe, cerul s-a întunecat de nori. Și a fost vânt și ploaie mare. Aháb a încălecat și a plecat la Izreél.
45 Și pe când grăbea el, cerul s-a întunecat de nori și s-a pornit vijelie și ploaie mare. Iar Ahab, suindu-se în căruță, s-a dus la Izreel.
46 Mâna Domnului a venit peste Ilíe. Și-a încins coapsele și a alergat înaintea lui Aháb până la intrarea în Izreél.
46 Iar mâna Domnului a fost peste Ilie, care, încingându-și mijlocul, a alergat înaintea lui Ahab, până la Izreel.
