Testamentul și moartea lui Davíd
1 S-au apropiat zilele lui Davíd să moară și i-a dat porunci lui Solomón, fiul său, zicând: 2 „Eu merg pe calea întregului pământ. Întărește-te și fii bărbat! 3 Păzește ceea ce este de păzit pentru Domnul Dumnezeul tău, umblând pe căile lui și păzind hotărârile, poruncile, judecățile și învățăturile lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să reușești în tot ceea ce vei face și oriunde vei merge! 4 Domnul să împlinească cuvintele pe care mi le-a spus: «Dacă fiii tăi vor ține căile lor umblând înaintea mea în adevăr, din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu va lipsi om de pe tronul lui Israél.
5 Tu știi ce mi-a făcut Ióab, fiul Țerúiei, ce le-a făcut celor două căpetenii ale armatei lui Israél, lui Abnér, fiul lui Ner, și lui Amasá, fiul lui Iéter. I-a omorât și a vărsat sânge de război în timp de pace și a pus sânge de război pe cingătoarea lui care era pe coapsele lui și pe sandalele lui pe care le avea în picioare. 6 Fă după înțelepciunea ta, dar să nu lași să coboare perii lui albi în pace în locuința morților! 7 Față de fiii lui Barzilái din Galaád să arăți bunăvoință! Să fie între cei care mănâncă la masa ta! Căci s-au apropiat de mine când fugeam de Absalóm, fratele tău. 8 Iată, cu tine este Șiméi, fiul lui Ghéra din [tribul lui] Beniamín, din Bahurím. El a rostit împotriva mea blesteme mari în ziua când mergeam la Mahanáim. Dar a coborât înaintea mea la Iordán și i-am jurat pe Domnul, zicând: «Nu te voi omorî cu sabia». 9 Acum, tu să nu-l consideri nevinovat; căci ești un om înțelept și știi ceea ce trebuie să-i faci și cum să cobori în sânge perii lui albi în locuința morților!”.
10 Davíd a adormit cu părinții lui și a fost îngropat în cetatea lui Davíd. 11 Zilele cât Davíd a fost rege peste Israél au fost de patruzeci de ani: la Hebrón a domnit șapte ani, iar la Ierusalím a domnit treizeci și trei de ani.
Moartea lui Adonía
12 Solomón a stat pe scaunul de domnie al lui Davíd, tatăl său, și stăpânirea lui s-a întărit foarte mult. 13 Adonía, fiul lui Haghít, a venit la Batșéba, mama lui Solomón. Ea i-a zis: „Vii cu pace?”. El a răspuns: „Cu pace”. 14 Și a spus: „Am să-ți zic o vorbă”. Ea a zis: „Vorbește!”. 15 Și el a zis: „Tu știi că stăpânirea era a mea și că tot Israélul își îndrepta privirea spre mine ca să devin rege. Dar stăpânirea s-a întors și a devenit a fratelui meu, pentru că de la Domnul a fost pentru el. 16 Acum, am o singură întrebare să-ți adresez: nu-ți întoarce fața!”. Ea i-a zis: „Vorbește!”. 17 El a zis: „Spune-i, te rog, regelui Solomón – căci nu-și va întoarce fața de la tine – să mi-o dea pe Abișág din Șuném de soție!”. 18 Batșéba a zis: „Bine! Îi voi vorbi despre tine regelui”. 19 Batșéba a mers la regele Solomón să-i vorbească despre Adonía. Regele s-a ridicat înaintea ei, s-a închinat înaintea ei și a stat pe tronul său. Au pus un tron pentru mama regelui și ea a stat la dreapta lui. 20 Apoi a zis: „Am să-ți adresez o mică rugăminte: nu-ți întoarce fața de la mine!”. Regele i-a zis: „Cere, mamă, căci nu-mi voi întoarce fața de la tine!”. 21 Ea a zis: „Abișág din Șuném să fie dată de soție fratelui tău Adonía!”. 22 Regele Solomón a răspuns mamei sale: „Pentru ce o ceri pe Abișág din Șuném pentru Adonía? Cere împărăția pentru el, căci este fratele meu mai mare decât mine și cu el sunt Abiatár, preotul, și Ióab, fiul Țerúiei!”. 23 Atunci regele Solomón a jurat pe Domnul, zicând: „Așa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – că împotriva vieții sale a zis Adonía cuvintele acestea! 24 Acum, viu este Domnul, care m-a întărit și m-a pus să stau pe tronul lui Davíd, tatăl meu, și care mi-a făcut o casă, după cum a promis: astăzi va muri Adonía!”. 25 Regele Solomón l-a trimis pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, care l-a lovit [pe Adonía] și el a murit.
Soarta lui Abiatár și a lui Ióab
26 Lui Abiatár, preotul, regele i-a zis: „Mergi la Anatót, la terenurile tale, căci ești un om sortit morții! Nu te voi omorî azi pentru că ai purtat alianța Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu Davíd și pentru că ai luat parte la toate suferințele tatălui meu”. 27 Solomón l-a îndepărtat pe Abiatár din slujirea de preot al Domnului ca să împlinească cuvântul rostit de Domnul asupra casei lui Éli la Șílo.
28 A ajuns vestea până la Ióab, care se dăduse după Adonía, chiar dacă nu se dăduse după Absalóm. Ióab a fugit la cortul Domnului și s-a prins de coarnele altarului. 29 I-au făcut cunoscut regelui Solomón că Ióab a fugit la cortul Domnului și că este la altar. Solomón l-a trimis pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, zicându-i: „Mergi și lovește-l!”. 30 Benáia a ajuns la cortul Domnului și i-a zis lui Ióab: „Așa spune regele: «Ieși!»”. Dar el a răspuns: „Nu! Căci aici voi muri!”. Benáia a spus lucrul acesta regelui: „Așa a vorbit Ióab și așa mi-a răspuns”. 31 Regele i-a zis lui Benáia: „Fă cum a zis! Lovește-l și îngroapă-l! Îndepărtează de la mine și de la casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ióab degeaba! 32 Domnul să întoarcă sângele său asupra capului său pentru că i-a lovit pe cei doi oameni mai drepți și mai buni decât el și i-a ucis cu sabia, iar tatăl meu Davíd nu știa: pe Abnér, fiul lui Ner, căpetenia armatei lui Israél, și pe Amasá, fiul lui Iéter, căpetenia armatei lui Iúda. 33 Să cadă sângele lor asupra capului lui Ióab și asupra capului descendenței lui pentru totdeauna! Dar Davíd, descendența lui, casa lui și tronul lui să aibă parte de pace pe vecie de la Domnul!”. 34 Benáia, fiul lui Iehoiáda, a mers, l-a lovit pe Ióab și l-a omorât. A fost îngropat lângă casa lui, în pustiu. 35 Regele l-a pus pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, în locul lui [Ióab] peste armată, iar pe Sadóc, preotul, regele l-a pus în locul lui Abiatár.
Neascultarea și moartea lui Șiméi
36 Regele a trimis, l-a chemat pe Șiméi și i-a zis: „Construiește-ți o casă la Ierusalím! Locuiește în ea și nu ieși din ea ca să te duci într-o parte sau alta. 37 În ziua când vei ieși să treci pârâul Cédron, să știi că vei muri. Sângele tău să fie asupra capului tău!”. 38 Șiméi i-a răspuns regelui: „Este bun cuvântul pe care l-a spus stăpânul meu, regele! Așa va face slujitorul tău”. Șiméi a locuit la Ierusalím multe zile.
39 După trei ani, au fugit doi sclavi ai lui Șiméi la Achíș, fiul lui Maáca, regele din Gat. I-au adus la cunoștință lui Șiméi: „Iată, sclavii tăi sunt la Gat!”. 40 Șiméi s-a ridicat, a pus șaua pe măgar și s-a dus la Gat, la Achíș, să-și caute sclavii. Șiméi a mers și și-a adus înapoi sclavii de la Gat. 41 I-au făcut cunoscut lui Solomón că Șiméi a plecat la Gat și s-a întors.
42 Regele a trimis, l-a chemat pe Șiméi și i-a zis: „Oare nu te-am pus eu să juri pe Domnul și nu ți-am hotărât, spunând: «În ziua când vei ieși și vei merge într-o parte sau alta, să știi că vei muri», și mi-ai răspuns: «E bun cuvântul: am înțeles.»? 43 Pentru ce nu ai păzit jurământul Domnului și porunca pe care ți-am dat-o?”. 44 Regele i-a zis lui Șiméi: „Tu cunoști tot răul pe care îl știe inima ta și pe care l-ai făcut lui Davíd, tatăl meu. Domnul să întoarcă răul tău asupra capului tău! 45 Dar regele Solomón să fie binecuvântat și tronul lui Davíd să fie întărit înaintea Domnului pe vecie!”. 46 Regele i-a poruncit lui Benáia, fiul lui Iehoiáda, care a ieșit, l-a lovit pe Șiméi și [acesta] a murit.
Și stăpânirea s-a întărit în mâna lui Solomón.
1 S-au apropiat zilele lui Davíd să moară și i-a dat porunci lui Solomón, fiul său, zicând:
2 „Eu merg pe calea întregului pământ. Întărește-te și fii bărbat!
3 Păzește ceea ce este de păzit pentru Domnul Dumnezeul tău, umblând pe căile lui și păzind hotărârile, poruncile, judecățile și învățăturile lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să reușești în tot ceea ce vei face și oriunde vei merge!
4 Domnul să împlinească cuvintele pe care mi le-a spus: «Dacă fiii tăi vor ține căile lor umblând înaintea mea în adevăr, din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu va lipsi om de pe tronul lui Israél.
5 Tu știi ce mi-a făcut Ióab, fiul Țerúiei, ce le-a făcut celor două căpetenii ale armatei lui Israél, lui Abnér, fiul lui Ner, și lui Amasá, fiul lui Iéter. I-a omorât și a vărsat sânge de război în timp de pace și a pus sânge de război pe cingătoarea lui care era pe coapsele lui și pe sandalele lui pe care le avea în picioare.
6 Fă după înțelepciunea ta, dar să nu lași să coboare perii lui albi în pace în locuința morților!
7 Față de fiii lui Barzilái din Galaád să arăți bunăvoință! Să fie între cei care mănâncă la masa ta! Căci s-au apropiat de mine când fugeam de Absalóm, fratele tău.
8 Iată, cu tine este Șiméi, fiul lui Ghéra din [tribul lui] Beniamín, din Bahurím. El a rostit împotriva mea blesteme mari în ziua când mergeam la Mahanáim. Dar a coborât înaintea mea la Iordán și i-am jurat pe Domnul, zicând: «Nu te voi omorî cu sabia».
9 Acum, tu să nu-l consideri nevinovat; căci ești un om înțelept și știi ceea ce trebuie să-i faci și cum să cobori în sânge perii lui albi în locuința morților!”.
10 Davíd a adormit cu părinții lui și a fost îngropat în cetatea lui Davíd.
11 Zilele cât Davíd a fost rege peste Israél au fost de patruzeci de ani: la Hebrón a domnit șapte ani, iar la Ierusalím a domnit treizeci și trei de ani.
12 Solomón a stat pe scaunul de domnie al lui Davíd, tatăl său, și stăpânirea lui s-a întărit foarte mult.
13 Adonía, fiul lui Haghít, a venit la Batșéba, mama lui Solomón. Ea i-a zis: „Vii cu pace?”. El a răspuns: „Cu pace”.
14 Și a spus: „Am să-ți zic o vorbă”. Ea a zis: „Vorbește!”.
15 Și el a zis: „Tu știi că stăpânirea era a mea și că tot Israélul își îndrepta privirea spre mine ca să devin rege. Dar stăpânirea s-a întors și a devenit a fratelui meu, pentru că de la Domnul a fost pentru el.
16 Acum, am o singură întrebare să-ți adresez: nu-ți întoarce fața!”. Ea i-a zis: „Vorbește!”.
17 El a zis: „Spune-i, te rog, regelui Solomón – căci nu-și va întoarce fața de la tine – să mi-o dea pe Abișág din Șuném de soție!”.
18 Batșéba a zis: „Bine! Îi voi vorbi despre tine regelui”.
19 Batșéba a mers la regele Solomón să-i vorbească despre Adonía. Regele s-a ridicat înaintea ei, s-a închinat înaintea ei și a stat pe tronul său. Au pus un tron pentru mama regelui și ea a stat la dreapta lui.
20 Apoi a zis: „Am să-ți adresez o mică rugăminte: nu-ți întoarce fața de la mine!”. Regele i-a zis: „Cere, mamă, căci nu-mi voi întoarce fața de la tine!”.
21 Ea a zis: „Abișág din Șuném să fie dată de soție fratelui tău Adonía!”.
22 Regele Solomón a răspuns mamei sale: „Pentru ce o ceri pe Abișág din Șuném pentru Adonía? Cere împărăția pentru el, căci este fratele meu mai mare decât mine și cu el sunt Abiatár, preotul, și Ióab, fiul Țerúiei!”.
23 Atunci regele Solomón a jurat pe Domnul, zicând: „Așa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – că împotriva vieții sale a zis Adonía cuvintele acestea!
24 Acum, viu este Domnul, care m-a întărit și m-a pus să stau pe tronul lui Davíd, tatăl meu, și care mi-a făcut o casă, după cum a promis: astăzi va muri Adonía!”.
25 Regele Solomón l-a trimis pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, care l-a lovit [pe Adonía] și el a murit.
26 Lui Abiatár, preotul, regele i-a zis: „Mergi la Anatót, la terenurile tale, căci ești un om sortit morții! Nu te voi omorî azi pentru că ai purtat alianța Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu Davíd și pentru că ai luat parte la toate suferințele tatălui meu”.
27 Solomón l-a îndepărtat pe Abiatár din slujirea de preot al Domnului ca să împlinească cuvântul rostit de Domnul asupra casei lui Éli la Șílo.
28 A ajuns vestea până la Ióab, care se dăduse după Adonía, chiar dacă nu se dăduse după Absalóm. Ióab a fugit la cortul Domnului și s-a prins de coarnele altarului.
29 I-au făcut cunoscut regelui Solomón că Ióab a fugit la cortul Domnului și că este la altar. Solomón l-a trimis pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, zicându-i: „Mergi și lovește-l!”.
30 Benáia a ajuns la cortul Domnului și i-a zis lui Ióab: „Așa spune regele: «Ieși!»”. Dar el a răspuns: „Nu! Căci aici voi muri!”. Benáia a spus lucrul acesta regelui: „Așa a vorbit Ióab și așa mi-a răspuns”.
31 Regele i-a zis lui Benáia: „Fă cum a zis! Lovește-l și îngroapă-l! Îndepărtează de la mine și de la casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ióab degeaba!
32 Domnul să întoarcă sângele său asupra capului său pentru că i-a lovit pe cei doi oameni mai drepți și mai buni decât el și i-a ucis cu sabia, iar tatăl meu Davíd nu știa: pe Abnér, fiul lui Ner, căpetenia armatei lui Israél, și pe Amasá, fiul lui Iéter, căpetenia armatei lui Iúda.
33 Să cadă sângele lor asupra capului lui Ióab și asupra capului descendenței lui pentru totdeauna! Dar Davíd, descendența lui, casa lui și tronul lui să aibă parte de pace pe vecie de la Domnul!”.
34 Benáia, fiul lui Iehoiáda, a mers, l-a lovit pe Ióab și l-a omorât. A fost îngropat lângă casa lui, în pustiu.
35 Regele l-a pus pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, în locul lui [Ióab] peste armată, iar pe Sadóc, preotul, regele l-a pus în locul lui Abiatár.
36 Regele a trimis, l-a chemat pe Șiméi și i-a zis: „Construiește-ți o casă la Ierusalím! Locuiește în ea și nu ieși din ea ca să te duci într-o parte sau alta.
37 În ziua când vei ieși să treci pârâul Cédron, să știi că vei muri. Sângele tău să fie asupra capului tău!”.
38 Șiméi i-a răspuns regelui: „Este bun cuvântul pe care l-a spus stăpânul meu, regele! Așa va face slujitorul tău”. Șiméi a locuit la Ierusalím multe zile.
39 După trei ani, au fugit doi sclavi ai lui Șiméi la Achíș, fiul lui Maáca, regele din Gat. I-au adus la cunoștință lui Șiméi: „Iată, sclavii tăi sunt la Gat!”.
40 Șiméi s-a ridicat, a pus șaua pe măgar și s-a dus la Gat, la Achíș, să-și caute sclavii. Șiméi a mers și și-a adus înapoi sclavii de la Gat.
41 I-au făcut cunoscut lui Solomón că Șiméi a plecat la Gat și s-a întors.
42 Regele a trimis, l-a chemat pe Șiméi și i-a zis: „Oare nu te-am pus eu să juri pe Domnul și nu ți-am hotărât, spunând: «În ziua când vei ieși și vei merge într-o parte sau alta, să știi că vei muri», și mi-ai răspuns: «E bun cuvântul: am înțeles.»?
43 Pentru ce nu ai păzit jurământul Domnului și porunca pe care ți-am dat-o?”.
44 Regele i-a zis lui Șiméi: „Tu cunoști tot răul pe care îl știe inima ta și pe care l-ai făcut lui Davíd, tatăl meu. Domnul să întoarcă răul tău asupra capului tău!
45 Dar regele Solomón să fie binecuvântat și tronul lui Davíd să fie întărit înaintea Domnului pe vecie!”.
46 Regele i-a poruncit lui Benáia, fiul lui Iehoiáda, care a ieșit, l-a lovit pe Șiméi și [acesta] a murit.
Și stăpânirea s-a întărit în mâna lui Solomón.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 S-au apropiat zilele lui Davíd să moară și i-a dat porunci lui Solomón, fiul său, zicând:
1 Apropiindu-se vremea lui David ca să moară, a lăsat el fiului său Solomon acest legământ:
2 „Eu merg pe calea întregului pământ. Întărește-te și fii bărbat!
2 „Iată, eu mă duc pe drumul pe care toți pământenii se duc; fii tare și să fii bărbat.
3 Păzește ceea ce este de păzit pentru Domnul Dumnezeul tău, umblând pe căile lui și păzind hotărârile, poruncile, judecățile și învățăturile lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să reușești în tot ceea ce vei face și oriunde vei merge!
3 Să păzești legământul Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile Lui și păzind legile Lui, poruncile Lui, hotărârile Lui și așezămintele Lui, precum sunt scrise în legea lui Moise, pentru ca să-ți fie bine-cunoscut tot ce vei face, oriunde și ori încotro te vei întoarce;
4 Domnul să împlinească cuvintele pe care mi le-a spus: «Dacă fiii tăi vor ține căile lor umblând înaintea mea în adevăr, din toată inima lor și din tot sufletul lor, nu va lipsi om de pe tronul lui Israél.
4 Și ca să Își țină și Domnul cuvântul Său care l-a grăit către mine, zicând: „Dacă fiii tăi își vor păzi drumul lor, ca să se poarte cu credincioșie înaintea Mea, din toată inima și din tot sufletul lor, atunci nu va conteni să fie din tine bărbat pe tronul lui Israel.
5 Tu știi ce mi-a făcut Ióab, fiul Țerúiei, ce le-a făcut celor două căpetenii ale armatei lui Israél, lui Abnér, fiul lui Ner, și lui Amasá, fiul lui Iéter. I-a omorât și a vărsat sânge de război în timp de pace și a pus sânge de război pe cingătoarea lui care era pe coapsele lui și pe sandalele lui pe care le avea în picioare.
5 Dar și tu știi ce mi-a făcut Ioab, fiul Țeruiei, cum s-a purtat cu cele două căpetenii ale oștirii lui Israel, cu Abner, fiul lui Ner, și cu Amasa, fiul lui Ieter, pe care i-a omorât; și cum a vărsat în timp de pace sânge ca în timp de război, mânjind cu sângele cel vărsat ca la război încingătoarea de la coapsele sale și încălțămintea din picioarele sale.
6 Fă după înțelepciunea ta, dar să nu lași să coboare perii lui albi în pace în locuința morților!
6 Să faci dar cu el după înțelepciunea ta, ca să nu se coboare căruntețea lui cu pace în locuința morților.
7 Față de fiii lui Barzilái din Galaád să arăți bunăvoință! Să fie între cei care mănâncă la masa ta! Căci s-au apropiat de mine când fugeam de Absalóm, fratele tău.
7 Iar fiilor lui Barzilai Galaaditul arată-le milă, ca să fie cu cei care se hrănesc la masa ta, căci ei au venit la mine când am fugit de Abesalom, fratele tău.
8 Iată, cu tine este Șiméi, fiul lui Ghéra din [tribul lui] Beniamín, din Bahurím. El a rostit împotriva mea blesteme mari în ziua când mergeam la Mahanáim. Dar a coborât înaintea mea la Iordán și i-am jurat pe Domnul, zicând: «Nu te voi omorî cu sabia».
8 Iată că ai la tine și pe Șimei, fiul lui Ghera veniamineanul din Bahurim, care m-a blestemat cu greu blestem, când mergeam la Mahanaim; dar fiindcă mi-a ieșit în cale la Iordan, m-am jurat pe Domnul către el, zicând: Nu te voi mai ucide cu sabia.
9 Acum, tu să nu-l consideri nevinovat; căci ești un om înțelept și știi ceea ce trebuie să-i faci și cum să cobori în sânge perii lui albi în locuința morților!”.
9 Acum însă să nu-l lași nepedepsit, căci ești bărbat înțelept, și știi ce să faci cu el, ca să cobori căruntețea lui cu sânge în locuința morților”.
10 Davíd a adormit cu părinții lui și a fost îngropat în cetatea lui Davíd.
10 Și a răposat David cu părinții săi și a fost înmormântat în cetatea lui David.
11 Zilele cât Davíd a fost rege peste Israél au fost de patruzeci de ani: la Hebrón a domnit șapte ani, iar la Ierusalím a domnit treizeci și trei de ani.
11 Timpul domniei lui David peste Israel a fost de patruzeci de ani: în Hebron șapte ani și în Ierusalim treizeci și trei de ani.
12 Solomón a stat pe scaunul de domnie al lui Davíd, tatăl său, și stăpânirea lui s-a întărit foarte mult.
12 Și s-a așezat Solomon pe tronul lui David, tatăl său, și domnia lui a fost foarte strălucită.
13 Adonía, fiul lui Haghít, a venit la Batșéba, mama lui Solomón. Ea i-a zis: „Vii cu pace?”. El a răspuns: „Cu pace”.
13 Atunci a venit Adonia, fiul Haghitei, la Batșeba, mama lui Solomon, și i s-a închinat. Și ea i-a zis: „Cu pace îți este venirea?” Iar el a răspuns: „Cu pace!”
14 Și a spus: „Am să-ți zic o vorbă”. Ea a zis: „Vorbește!”.
14 Apoi a zis: „Am să-ți spun o vorbă!” Și ea a zis: „Spune!”
15 Și el a zis: „Tu știi că stăpânirea era a mea și că tot Israélul își îndrepta privirea spre mine ca să devin rege. Dar stăpânirea s-a întors și a devenit a fratelui meu, pentru că de la Domnul a fost pentru el.
15 Și a zis el: „Tu știi că domnia era a mea și că tot Israelul privea la mine ca la viitorul lor rege; dar domnia a trecut de la mine și i s-a dat fratelui meu, pentru că de la Domnul i-a fost lui aceasta.
16 Acum, am o singură întrebare să-ți adresez: nu-ți întoarce fața!”. Ea i-a zis: „Vorbește!”.
16 Acum te rog un lucru: să nu mă nesocotești!” Și ea i-a zis: „Grăiește!”
17 El a zis: „Spune-i, te rog, regelui Solomón – căci nu-și va întoarce fața de la tine – să mi-o dea pe Abișág din Șuném de soție!”.
17 Iar el a zis: „Te rog vorbește cu regele Solomon, căci el va ține seamă de vorba ta, ca să-mi dea pe Abișag Sunamiteanca de femeie”.
18 Batșéba a zis: „Bine! Îi voi vorbi despre tine regelui”.
18 Și a zis Batșeba: „Bine, voi vorbi cu regele pentru tine”.
19 Batșéba a mers la regele Solomón să-i vorbească despre Adonía. Regele s-a ridicat înaintea ei, s-a închinat înaintea ei și a stat pe tronul său. Au pus un tron pentru mama regelui și ea a stat la dreapta lui.
19 Deci, a intrat Batșeba la regele Solomon, ca să-i vorbească pentru Adonia. Regele s-a sculat înaintea ei, i s-a închinat și s-a așezat pe tronul lui. Și s-a pus și pentru mama regelui un tron; și ea a stat de-a dreapta lui
20 Apoi a zis: „Am să-ți adresez o mică rugăminte: nu-ți întoarce fața de la mine!”. Regele i-a zis: „Cere, mamă, căci nu-mi voi întoarce fața de la tine!”.
20 Și a zis: „Am să-ți fac o mică rugăminte, să nu mi-o treci cu vederea!” A zis regele: „Cere, mama mea!”
21 Ea a zis: „Abișág din Șuném să fie dată de soție fratelui tău Adonía!”.
21 Ea a zis: „Să dai pe Abișag Sunamiteanca lui Adonia, fratele tău, de femeie!”
22 Regele Solomón a răspuns mamei sale: „Pentru ce o ceri pe Abișág din Șuném pentru Adonía? Cere împărăția pentru el, căci este fratele meu mai mare decât mine și cu el sunt Abiatár, preotul, și Ióab, fiul Țerúiei!”.
22 Atunci a răspuns regele Solomon și a zis mamei sale: „Dar de ce ceri tu pe Abișag Sunamiteanca pentru Adonia? Cere atunci pentru el și domnia, căci el este fratele meu cel mai mare și cu el este preotul Abiatar și tot cu el este prieten și Ioab, fiul Țeruiei, mai-marele oștirii!”
23 Atunci regele Solomón a jurat pe Domnul, zicând: „Așa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – că împotriva vieții sale a zis Adonía cuvintele acestea!
23 Apoi s-a jurat regele Solomon pe Domnul, zicând: „Așa rău să-mi dea mie Dumnezeu și încă și altele să mă ajungă, dacă n-a grăit Adonia cuvântul acesta împotriva vieții mele.
24 Acum, viu este Domnul, care m-a întărit și m-a pus să stau pe tronul lui Davíd, tatăl meu, și care mi-a făcut o casă, după cum a promis: astăzi va muri Adonía!”.
24 Dar acum, viu este Domnul, Care m-a socotit pe mine vrednic de cinste și m-a așezat pe tronul lui David, tatăl meu, și mi-a zidit casă precum a grăit el; Adonia chiar astăzi va muri”.
25 Regele Solomón l-a trimis pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, care l-a lovit [pe Adonía] și el a murit.
25 Și a trimis regele Solomon pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care fără de milă l-a lovit pe acela și a murit Adonia în ziua aceea.
26 Lui Abiatár, preotul, regele i-a zis: „Mergi la Anatót, la terenurile tale, căci ești un om sortit morții! Nu te voi omorî azi pentru că ai purtat alianța Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu Davíd și pentru că ai luat parte la toate suferințele tatălui meu”.
26 Iar lui Abiatar preotul, regele i-a zis: „Să pleci la Anatot, la moșia ta; căci și tu ești vrednic de moarte; dar acum nu te voi omorî, căci ai purtat chivotul Domnului Dumnezeu înaintea lui David, tatăl meu și ai suferit și tu ce a suferit tatăl meu”.
27 Solomón l-a îndepărtat pe Abiatár din slujirea de preot al Domnului ca să împlinească cuvântul rostit de Domnul asupra casei lui Éli la Șílo.
27 Și l-a îndepărtat Solomon pe Abiatar de la preoția Domnului, ca să se împlinească cuvântul Domnului care l-a grăit pentru casa lui Eli în Șilo.
28 A ajuns vestea până la Ióab, care se dăduse după Adonía, chiar dacă nu se dăduse după Absalóm. Ióab a fugit la cortul Domnului și s-a prins de coarnele altarului.
28 Vestea aceasta a ajuns până la Ioab, fiul Țeruiei, fiindcă și Ioab se dăduse de partea lui Adonia și nu de partea lui Solomon și a fugit Ioab la cortul Domnului și s-a apucat cu mâinile de coarnele jertfelnicului.
29 I-au făcut cunoscut regelui Solomón că Ióab a fugit la cortul Domnului și că este la altar. Solomón l-a trimis pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, zicându-i: „Mergi și lovește-l!”.
29 Și i s-a spus regelui Solomon, zicând: „Iată Ioab a fugit la cortul Domnului și iată s-a apucat cu mâinile de coarnele jertfelnicului. Și a trimis Solomon la Ioab să-i zică: „Ce ți-am făcut de ai fugit la jertfelnic?” Și a răspuns Ioab: „M-am temut de fața ta și am fugit la Domnul”. Și a trimis Solomon pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicând: „Mergi, omoară-l și-l îngroapă!”
30 Benáia a ajuns la cortul Domnului și i-a zis lui Ióab: „Așa spune regele: «Ieși!»”. Dar el a răspuns: „Nu! Căci aici voi muri!”. Benáia a spus lucrul acesta regelui: „Așa a vorbit Ióab și așa mi-a răspuns”.
30 Și s-a dus Benaia, fiul lui Iehoiada, la Ioab, la cortul Domnului, și i-a zis: „Așa zice regele: Să ieși!” Și a zis Ioab: „Nu ies, pentru că vreau să mor aici” Și s-a întors Benaia, fiul lui Iehoiada și a spus de aceasta regelui, zicând: „Așa a zis Ioab și așa mi-a răspuns!”
31 Regele i-a zis lui Benáia: „Fă cum a zis! Lovește-l și îngroapă-l! Îndepărtează de la mine și de la casa tatălui meu sângele pe care l-a vărsat Ióab degeaba!
31 Iar regele i-a zis: „Du-te și fă-i așa cum a zis; omoară-l și-l îngroapă. Și ia de pe mine și de pe casa tatălui meu sângele nevinovat vărsat de Ioab.
32 Domnul să întoarcă sângele său asupra capului său pentru că i-a lovit pe cei doi oameni mai drepți și mai buni decât el și i-a ucis cu sabia, iar tatăl meu Davíd nu știa: pe Abnér, fiul lui Ner, căpetenia armatei lui Israél, și pe Amasá, fiul lui Iéter, căpetenia armatei lui Iúda.
32 Să-i întoarcă Domnul pe capul lui sângele nedreptății lui, pentru că a ucis pe doi bărbați nevinovați și mai buni decât el, omorându-i cu sabia, fără de știrea tatălui meu, David: pe Abner, fiul lui Ner, mai-marele oștirii lui Israel, și pe Amasa, fiul lui Ieter, mai marele oștirii lui Iuda.
33 Să cadă sângele lor asupra capului lui Ióab și asupra capului descendenței lui pentru totdeauna! Dar Davíd, descendența lui, casa lui și tronul lui să aibă parte de pace pe vecie de la Domnul!”.
33 Pe capul lui și pe capul seminției lui în veci să se întoarcă sângele lor; iar David și seminția lui și casa lui și tronul lui să aibă în veci pace de la Domnul!
34 Benáia, fiul lui Iehoiáda, a mers, l-a lovit pe Ióab și l-a omorât. A fost îngropat lângă casa lui, în pustiu.
34 Și s-a dus Benaia, fiul lui Iehoiada și a lovit pe Ioab și l-a omorât; și a fost înmormântat la casa lui, în pustiu.
35 Regele l-a pus pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, în locul lui [Ióab] peste armată, iar pe Sadóc, preotul, regele l-a pus în locul lui Abiatár.
35 Iar regele Solomon a pus în locul lui peste oștire pe Benaia, fiul lui Iehoiada. Cârmuirea regatului era însă la Ierusalim; iar mai mare peste preoți, în locul lui Abiatar, regele a pus pe Țadoc preotul. Solomon, fiul lui David, a domnit peste Israel și Iuda, în Ierusalim. Și a dat Domnul lui Solomon înțelepciune și pricepere foarte mare și cunoștințe multe, ca nisipul de pe țărmul mării. Și Solomon a avut înțelepciune mai presus de înțelepciunea tuturor fiilor Răsăritului și de înțelepciunea tuturor înțelepților Egiptenilor. El a luat pentru sine pe fiica lui Faraon și a adus-o în cetatea lui David, până ce a terminat de zidit casa sa și, mai întâi, templul Domnului și zidul dimprejurul Ierusalimului; în șapte ani a făcut acestea și le-a isprăvit. Solomon a avut șaptezeci de mii de oameni salahori optzeci de mii de tăietori de piatră în munte. El a făcut marea și postamentele și spălătoriile cele mari, stâlpii, fântâna cea din curte și marea de aramă; și a zidit el cetățuia și întăriturile ei și a împărțit cetatea lui David. Atunci fiica lui Faraon o trecut din cetatea lui David în casa sa pe care i-o zidise el; tot atunci a zidit Solomon zidul dimprejurul cetății. Și aducea Solomon de trei ori pe an arderi de tot și jertfe de pace pe jertfelnicul pe care-l făcuse Domnului; și săvârșea la el și tămâieri înaintea Domnului. Și a isprăvit zidirea templului. La lucrările lui Solomon erau trei mii șapte sute de ispravnici mari care conduceau poporul ce făcea lucrul. Și a zidit el Asurul, Magdinul, Gazerul, Bet-Horonul de Sus și Valatul. Dar aceste cetăți le-a zidit el după ce a făcut templul Domnului și zidul dimprejurul Ierusalimului. Încă din timpul vieții sale, David poruncise lui Solomon, zicând: „Iată, ai pe Șimei, fiul lui Ghera, fiul lui Ieminie, din Bahurim; el m-a blestemat cu greu blestem, în ziua când m-am dus la Mahanaim; dar el mi-a ieșit în cale la Iordan și eu m-am jurat pe Domnul față de el, zicând: Nu te voi mai ucide cu sabia! Tu însă să nu-l lași nepedepsit; căci ești bărbat înțelept și știi ce să faci cu el, ca să-i cobori căruntețea lui cu sânge în casa morților”.
36 Regele a trimis, l-a chemat pe Șiméi și i-a zis: „Construiește-ți o casă la Ierusalím! Locuiește în ea și nu ieși din ea ca să te duci într-o parte sau alta.
36 Și trimițând regele, a chemat pe Șimei și i-a zis: „Fă-ți casă în Ierusalim și trăiește aici și de aici să nu mai ieși.
37 În ziua când vei ieși să treci pârâul Cédron, să știi că vei muri. Sângele tău să fie asupra capului tău!”.
37 Dar să știi că în ziua în care vei ieși și vei trece pârâul Chedron, numaidecât cu moarte vei muri. Sângele tău va fi asupra capului tău!”
38 Șiméi i-a răspuns regelui: „Este bun cuvântul pe care l-a spus stăpânul meu, regele! Așa va face slujitorul tău”. Șiméi a locuit la Ierusalím multe zile.
38 Și a zis Șimei regelui: „Bine, cum a poruncit domnul meu regele, așa va face robul tău”. Și a trăit Șimei în Ierusalim multă vreme.
39 După trei ani, au fugit doi sclavi ai lui Șiméi la Achíș, fiul lui Maáca, regele din Gat. I-au adus la cunoștință lui Șiméi: „Iată, sclavii tăi sunt la Gat!”.
39 Iar peste trei ani s-a întâmplat că au fugit doi robi de la Șimei la Achiș, fiul lui Maaca, regele Gatului. Și i s-a spus lui Șimei: „Iată, robii tăi sunt la Gat”.
40 Șiméi s-a ridicat, a pus șaua pe măgar și s-a dus la Gat, la Achíș, să-și caute sclavii. Șiméi a mers și și-a adus înapoi sclavii de la Gat.
40 Și sculându-se Șimei și punând șaua pe asinul său, a plecat la Gat, la Achiș, ca să-și caute robii săi. Și s-a întors Șimei și a adus robii săi de la Gat.
41 I-au făcut cunoscut lui Solomón că Șiméi a plecat la Gat și s-a întors.
41 Dar, spunându-i-se lui Solomon că Șimei a mers din Ierusalim până la Gat și că s-a întors, a trimis regele și a chemat pe Șimei și i-a zis:
42 Regele a trimis, l-a chemat pe Șiméi și i-a zis: „Oare nu te-am pus eu să juri pe Domnul și nu ți-am hotărât, spunând: «În ziua când vei ieși și vei merge într-o parte sau alta, să știi că vei muri», și mi-ai răspuns: «E bun cuvântul: am înțeles.»?
42 „Nu m-am jurat eu, oare, pe Domnul către tine și nu ți-am spus eu, oare, înainte, zicând: Să știi că în ziua în care vei ieși din Ierusalim și te vei duce undeva, numaidecât vei muri? Și tu mi-ai spus: Bine!
43 Pentru ce nu ai păzit jurământul Domnului și porunca pe care ți-am dat-o?”.
43 De ce n-ai păzit legea pe care ți-am dat-o înaintea Domnului cu jurământ?
44 Regele i-a zis lui Șiméi: „Tu cunoști tot răul pe care îl știe inima ta și pe care l-ai făcut lui Davíd, tatăl meu. Domnul să întoarcă răul tău asupra capului tău!
44 Apoi a mai zis regele către Șimei: „Tu știi și știe și inima ta tot râul care l-ai făcut tatălui meu David; să se întoarcă asupra capului tău răutatea ta!
45 Dar regele Solomón să fie binecuvântat și tronul lui Davíd să fie întărit înaintea Domnului pe vecie!”.
45 Iar regele Solomon să fie binecuvântat și tronul lui David să fie neclintit înaintea Domnului în veci!”
46 Regele i-a poruncit lui Benáia, fiul lui Iehoiáda, care a ieșit, l-a lovit pe Șiméi și [acesta] a murit.
Și stăpânirea s-a întărit în mâna lui Solomón.
46 Și a poruncit regele lui Benaia, fiul lui Iehoiada; și el s-a dus și a lovit pe Șimei și acela a murit.
