Nabót refuză să cedeze via
1 După aceste lucruri, Nabót din Izreél avea o vie în Izreél, lângă palatul lui Aháb, regele din Samaría. 2 Aháb i-a spus lui Nabót: „Dă-mi mie via ta să fac o grădină de verdețuri, căci este foarte aproape de casa mea! Iar eu îți voi da în locul ei o vie mai bună sau, dacă este mai bun în ochii tăi, îți voi da prețul ei în argint”. 3 Nabót, însă, i-a răspuns lui Aháb: „Să mă ferească Domnul să-ți dau moștenirea părinților mei!”.
Aháb și Izabéla
4 Aháb a venit acasă trist și mâniat din cauza cuvântului pe care i-l spusese Nabót din Izreél: „Nu-ți voi da moștenirea părinților mei”. S-a culcat pe pat, și-a întors fața și n-a mâncat nimic. 5 A venit la el Izabéla, soția lui, și i-a zis: „De ce este trist sufletul tău și nu vrei să mănânci nimic?”. 6 El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabót din Izreél și i-am zis: «Dă-mi via ta pe bani sau, dacă îți place, îți dau o [altă] vie în locul ei!». Dar el a zis: «Nu pot să-ți dau via mea»”. 7 Atunci, Izabéla, soția lui, i-a zis: „Nu tu domnești acum peste Israél? Ridică-te, mănâncă pâine și înveselește-ți inima! Eu îți voi da via lui Nabót din Izreél”.
Uciderea lui Nabót
8 [Izabéla] a scris niște scrisori în numele lui Aháb, le-a sigilat cu sigiliul lui Aháb și le-a trimis bătrânilor și conducătorilor care erau în cetatea lui și locuiau cu Nabót. 9 Și a scris în scrisoare: „Vestiți un post și puneți-l pe Nabót în fruntea poporului! 10 Puneți doi oameni de nimic în fața lui să dea mărturie: «L-ai blestemat pe Dumnezeu și pe rege». Apoi scoateți-l, băteți-l cu pietre, ca să moară!”.
11 Oamenii din cetatea lui [Nabót], bătrânii și conducătorii care locuiau în cetate, au făcut cum le spusese Izabéla, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea. 12 Au vestit un post și l-au pus pe Nabót în fruntea poporului. 13 Cei doi oameni de nimic au venit și s-au așezat în fața lui. [Acești] oameni de nimic au dat mărturie împotriva lui Nabót, zicând: „Nabót i-a blestemat pe Dumnezeu și pe rege!”. L-au scos afară din cetate, l-au bătut cu pietre și a murit. 14 Au trimis să i se zică Izabélei: „Nabót a fost bătut cu pietre și a murit”. 15 Când a auzit Izabéla că Nabót fusese bătut cu pietre și că murise, i-a zis lui Aháb: „Ridică-te și ia în stăpânire via lui Nabót din Izreél, care a refuzat să ți-o dea pe argint! Căci Nabót nu mai este viu, ci a murit”. 16 Când a auzit Aháb că Nabót a murit, s-a ridicat Aháb ca să coboare la via lui Nabót din Izreél și s-o ia în stăpânire.
Ilíe îl apostrofează pe Aháb
17 Atunci, cuvântul Domnului a fost către Ilíe, cel din Tíșbe: 18 „Ridică-te și coboară înaintea lui Aháb, regele lui Israél, la Samaría! Iată-l, este în via lui Nabót, unde a coborât ca s-o ia în stăpânire! 19 Să-i spui: «Așa vorbește Domnul: ‹Tu ai ucis și ai pus mâna› ». Și să-i [mai] spui: «Așa vorbește Domnul: ‹În locul în care câinii au lins sângele lui Nabót, vor linge câinii și sângele tău› »”. 20 Aháb i-a zis lui Ilíe: „M-ai găsit, dușmanule!”. Iar el a zis: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut ca să faci ce este rău în ochii Domnului”. 21 Iată, [spune Domnul]: «Voi face să vină răul peste tine și voi mătura în urma ta; îl voi nimici pe orice [om] de parte bărbătească al lui Aháb, fie legat, fie liber, în Israél. 22 Voi face casei tale cum am făcut casei lui Ieroboám, fiul lui Nebát, și casei lui Baéșa, fiul lui Ahía, din cauza mâniei cu care m-ai mâniat și pentru că l-ai făcut pe Israél să păcătuiască»”. 23 Domnul a vorbit și despre Izabéla, zicând: „Câinii o vor mânca pe Izabéla lângă zidul Izreélului. 24 Pe cel al lui Aháb care va muri în cetate, câinii îl vor mânca; iar pe cel care va muri în câmp, îl vor mânca păsările cerului”.
25 Într-adevăr, nu a fost [nimeni] ca Aháb care să se fi vândut să facă ce este rău în ochii Domnului și pe care l-a sedus Izabéla, soția lui. 26 El a lucrat foarte urât, mergând după idoli, după toate cele pe care le-au făcut amoréii pe care-i alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israél.
Căința lui Aháb
27 Când a auzit Aháb aceste cuvinte, și-a sfâșiat hainele, și-a pus un sac pe trup și a postit. S-a culcat pe sac și mergea încet. 28 Atunci, cuvântul Domnului fost către Ilíe, cel din Tíșbe: 29 „Ai văzut cum s-a umilit Aháb înaintea mea? Pentru că s-a umilit înaintea mea, nu voi face să vină răul în timpul vieții lui, ci în timpul vieții fiului său voi face să vină răul peste casa lui”.
1 După aceste lucruri, Nabót din Izreél avea o vie în Izreél, lângă palatul lui Aháb, regele din Samaría.
2 Aháb i-a spus lui Nabót: „Dă-mi mie via ta să fac o grădină de verdețuri, căci este foarte aproape de casa mea! Iar eu îți voi da în locul ei o vie mai bună sau, dacă este mai bun în ochii tăi, îți voi da prețul ei în argint”.
3 Nabót, însă, i-a răspuns lui Aháb: „Să mă ferească Domnul să-ți dau moștenirea părinților mei!”.
4 Aháb a venit acasă trist și mâniat din cauza cuvântului pe care i-l spusese Nabót din Izreél: „Nu-ți voi da moștenirea părinților mei”. S-a culcat pe pat, și-a întors fața și n-a mâncat nimic.
5 A venit la el Izabéla, soția lui, și i-a zis: „De ce este trist sufletul tău și nu vrei să mănânci nimic?”.
6 El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabót din Izreél și i-am zis: «Dă-mi via ta pe bani sau, dacă îți place, îți dau o [altă] vie în locul ei!». Dar el a zis: «Nu pot să-ți dau via mea»”.
7 Atunci, Izabéla, soția lui, i-a zis: „Nu tu domnești acum peste Israél? Ridică-te, mănâncă pâine și înveselește-ți inima! Eu îți voi da via lui Nabót din Izreél”.
8 [Izabéla] a scris niște scrisori în numele lui Aháb, le-a sigilat cu sigiliul lui Aháb și le-a trimis bătrânilor și conducătorilor care erau în cetatea lui și locuiau cu Nabót.
9 Și a scris în scrisoare: „Vestiți un post și puneți-l pe Nabót în fruntea poporului!
10 Puneți doi oameni de nimic în fața lui să dea mărturie: «L-ai blestemat pe Dumnezeu și pe rege». Apoi scoateți-l, băteți-l cu pietre, ca să moară!”.
11 Oamenii din cetatea lui [Nabót], bătrânii și conducătorii care locuiau în cetate, au făcut cum le spusese Izabéla, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea.
12 Au vestit un post și l-au pus pe Nabót în fruntea poporului.
13 Cei doi oameni de nimic au venit și s-au așezat în fața lui. [Acești] oameni de nimic au dat mărturie împotriva lui Nabót, zicând: „Nabót i-a blestemat pe Dumnezeu și pe rege!”. L-au scos afară din cetate, l-au bătut cu pietre și a murit.
14 Au trimis să i se zică Izabélei: „Nabót a fost bătut cu pietre și a murit”.
15 Când a auzit Izabéla că Nabót fusese bătut cu pietre și că murise, i-a zis lui Aháb: „Ridică-te și ia în stăpânire via lui Nabót din Izreél, care a refuzat să ți-o dea pe argint! Căci Nabót nu mai este viu, ci a murit”.
16 Când a auzit Aháb că Nabót a murit, s-a ridicat Aháb ca să coboare la via lui Nabót din Izreél și s-o ia în stăpânire.
17 Atunci, cuvântul Domnului a fost către Ilíe, cel din Tíșbe:
18 „Ridică-te și coboară înaintea lui Aháb, regele lui Israél, la Samaría! Iată-l, este în via lui Nabót, unde a coborât ca s-o ia în stăpânire!
19 Să-i spui: «Așa vorbește Domnul: ‹Tu ai ucis și ai pus mâna› ». Și să-i [mai] spui: «Așa vorbește Domnul: ‹În locul în care câinii au lins sângele lui Nabót, vor linge câinii și sângele tău› »”.
20 Aháb i-a zis lui Ilíe: „M-ai găsit, dușmanule!”. Iar el a zis: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut ca să faci ce este rău în ochii Domnului”.
21 Iată, [spune Domnul]: «Voi face să vină răul peste tine și voi mătura în urma ta; îl voi nimici pe orice [om] de parte bărbătească al lui Aháb, fie legat, fie liber, în Israél.
22 Voi face casei tale cum am făcut casei lui Ieroboám, fiul lui Nebát, și casei lui Baéșa, fiul lui Ahía, din cauza mâniei cu care m-ai mâniat și pentru că l-ai făcut pe Israél să păcătuiască»”.
23 Domnul a vorbit și despre Izabéla, zicând: „Câinii o vor mânca pe Izabéla lângă zidul Izreélului.
24 Pe cel al lui Aháb care va muri în cetate, câinii îl vor mânca; iar pe cel care va muri în câmp, îl vor mânca păsările cerului”.
25 Într-adevăr, nu a fost [nimeni] ca Aháb care să se fi vândut să facă ce este rău în ochii Domnului și pe care l-a sedus Izabéla, soția lui.
26 El a lucrat foarte urât, mergând după idoli, după toate cele pe care le-au făcut amoréii pe care-i alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israél.
27 Când a auzit Aháb aceste cuvinte, și-a sfâșiat hainele, și-a pus un sac pe trup și a postit. S-a culcat pe sac și mergea încet.
28 Atunci, cuvântul Domnului fost către Ilíe, cel din Tíșbe:
29 „Ai văzut cum s-a umilit Aháb înaintea mea? Pentru că s-a umilit înaintea mea, nu voi face să vină răul în timpul vieții lui, ci în timpul vieții fiului său voi face să vină răul peste casa lui”.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 După aceste lucruri, Nabót din Izreél avea o vie în Izreél, lângă palatul lui Aháb, regele din Samaría.
1 Iar după aceasta iată ce s-a mai întâmplat: Nabot Izreeliteanul avea în Izreel o vie lângă curtea lui Ahab, regele Samariei.
2 Aháb i-a spus lui Nabót: „Dă-mi mie via ta să fac o grădină de verdețuri, căci este foarte aproape de casa mea! Iar eu îți voi da în locul ei o vie mai bună sau, dacă este mai bun în ochii tăi, îți voi da prețul ei în argint”.
2 Și a grăit Ahab cu Nabot și a zis: „Să-mi dai mie via ta, ca să-mi fac din ea o grădină de verdețuri, căci e aproape de casa mea; iar în locul ei îți voi da o vie mai bună decât aceasta, sau dacă îți convine mai bine, îți voi da argint cât prețuiește ea”.
3 Nabót, însă, i-a răspuns lui Aháb: „Să mă ferească Domnul să-ți dau moștenirea părinților mei!”.
3 Nabot însă a zis către Ahab: „Să mă ferească Dumnezeu să-ți dau eu moștenirea părinților mei!”
4 Aháb a venit acasă trist și mâniat din cauza cuvântului pe care i-l spusese Nabót din Izreél: „Nu-ți voi da moștenirea părinților mei”. S-a culcat pe pat, și-a întors fața și n-a mâncat nimic.
4 Și a venit Ahab acasă trist și mânios pentru cuvântul care i-l spusese Nabot Izreeliteanul, zicând: Nu-ți dau moștenirea părinților mei. Și cu duhul tulburat, s-a culcat în patul său, s-a întors cu fața la perete și n-a mâncat.
5 A venit la el Izabéla, soția lui, și i-a zis: „De ce este trist sufletul tău și nu vrei să mănânci nimic?”.
5 Atunci a intrat Izabela, femeia lui la el și i-a zis: „De ce este întristat duhul tău și nu mănânci?”
6 El i-a răspuns: „Am vorbit cu Nabót din Izreél și i-am zis: «Dă-mi via ta pe bani sau, dacă îți place, îți dau o [altă] vie în locul ei!». Dar el a zis: «Nu pot să-ți dau via mea»”.
6 Iar el a zis: „Când am vorbit cu Nabot Izreeliteanul și i-am zis: Dă-mi via ta pe bani, sau dacă vrei, să-ți dau altă vie în locul ei, el a zis: Nu-ți dau via mea, că este moștenirea părinților mei”.
7 Atunci, Izabéla, soția lui, i-a zis: „Nu tu domnești acum peste Israél? Ridică-te, mănâncă pâine și înveselește-ți inima! Eu îți voi da via lui Nabót din Izreél”.
7 A zis Izabela, femeia lui: „Ce cârmuire ar mai fi în Israel, dacă tu ai face tot așa? Scoală, mănâncă și fii cu voie bună, că via lui Nabot Izreeliteanul ți-o dau eu!”
8 [Izabéla] a scris niște scrisori în numele lui Aháb, le-a sigilat cu sigiliul lui Aháb și le-a trimis bătrânilor și conducătorilor care erau în cetatea lui și locuiau cu Nabót.
8 Apoi ea a scris scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu inelul lui și a trimis aceste scrisori la bătrânii și la fruntașii din cetatea lui Nabot, care locuiau cu el acolo.
9 Și a scris în scrisoare: „Vestiți un post și puneți-l pe Nabót în fruntea poporului!
9 În scrisori însă ea scria așa: „Vestiți tuturor să postească post și puneți pe Nabot înaintea poporului.
10 Puneți doi oameni de nimic în fața lui să dea mărturie: «L-ai blestemat pe Dumnezeu și pe rege». Apoi scoateți-l, băteți-l cu pietre, ca să moară!”.
10 Și aduceți doi oameni netrebnici să mărturisească împotriva lui și să spună: Ai hulit pe Dumnezeu și pe rege; și apoi să-l scoateți afară și să-l ucideți cu pietre și așa să moară”.
11 Oamenii din cetatea lui [Nabót], bătrânii și conducătorii care locuiau în cetate, au făcut cum le spusese Izabéla, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea.
11 Și au făcut bărbații cetății lui Nabot, bătrânii și fruntașii care locuiau cu el în cetate, așa cum le poruncise Izabela și cum era scris în scrisorile trimise de ea lor:
12 Au vestit un post și l-au pus pe Nabót în fruntea poporului.
12 Au vestit post tuturor și au pus pe Nabot înaintea poporului.
13 Cei doi oameni de nimic au venit și s-au așezat în fața lui. [Acești] oameni de nimic au dat mărturie împotriva lui Nabót, zicând: „Nabót i-a blestemat pe Dumnezeu și pe rege!”. L-au scos afară din cetate, l-au bătut cu pietre și a murit.
13 Atunci au ieșit doi oameni ticăloși. Și au stat împotriva lui Nabot și au mărturisit acești oameni răi în fața poporului și au zis: „Nabot a hulit pe Dumnezeu și pe rege”. Iar ei l-au scos afară din cetate și l-au bătut cu pietre și a murit.
14 Au trimis să i se zică Izabélei: „Nabót a fost bătut cu pietre și a murit”.
14 Apoi au trimis la Izabela să-i spună: „Nabot a fost omorât cu pietre”.
15 Când a auzit Izabéla că Nabót fusese bătut cu pietre și că murise, i-a zis lui Aháb: „Ridică-te și ia în stăpânire via lui Nabót din Izreél, care a refuzat să ți-o dea pe argint! Căci Nabót nu mai este viu, ci a murit”.
15 Auzind Izabela că Nabot a fost bătut cu pietre și a murit, a zis către Ahab: „Scoală și ia în stăpânire via lui Nabot Izreeliteanul, care n-a vrut să ți-o vândă cu bani; că Nabot nu mai trăiește, ci a murit!”
16 Când a auzit Aháb că Nabót a murit, s-a ridicat Aháb ca să coboare la via lui Nabót din Izreél și s-o ia în stăpânire.
16 Când a auzit Ahab că Nabot Izreeliteanul a fost ucis, și-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat cu sac, și apoi s-a sculat Ahab ca să se ducă la via lui Nabot Izreeliteanul și să o ia în stăpânire.
17 Atunci, cuvântul Domnului a fost către Ilíe, cel din Tíșbe:
17 Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul:
18 „Ridică-te și coboară înaintea lui Aháb, regele lui Israél, la Samaría! Iată-l, este în via lui Nabót, unde a coborât ca s-o ia în stăpânire!
18 „Scoală și ieși în întâmpinarea lui Ahab, regele lui Israel, care este în Samaria, că iată acum e la via lui Nabot, unde s-a dus ca să o ia în stăpânire,
19 Să-i spui: «Așa vorbește Domnul: ‹Tu ai ucis și ai pus mâna› ». Și să-i [mai] spui: «Așa vorbește Domnul: ‹În locul în care câinii au lins sângele lui Nabót, vor linge câinii și sângele tău› »”.
19 Și spune-i: Așa grăiește Domnul: Ai ucis și vrei încă să intri în moștenire? Și să-i mai spui: Așa zice Domnul: În locul unde au lins câinii sângele lui Nabot, acolo vor linge câinii și sângele tău!”,
20 Aháb i-a zis lui Ilíe: „M-ai găsit, dușmanule!”. Iar el a zis: „Te-am găsit, pentru că te-ai vândut ca să faci ce este rău în ochii Domnului”.
20 Și a zis Ahab către Ilie: „M-ai aflat, dușmanule, și aici!” Iar el a zis: „Te-am aflat, căci te-ai încumetat să săvârșești fapte nelegiuite înaintea ochilor Domnului și să-L minți.
21 Iată, [spune Domnul]: «Voi face să vină răul peste tine și voi mătura în urma ta; îl voi nimici pe orice [om] de parte bărbătească al lui Aháb, fie legat, fie liber, în Israél.
21 Așa zice Domnul: „Iată voi aduce peste tine necazuri și te voi mătura și voi stârpi din ai lui Ahab pe cei de parte bărbătească, fie rob, fie slobod, în Israel;
22 Voi face casei tale cum am făcut casei lui Ieroboám, fiul lui Nebát, și casei lui Baéșa, fiul lui Ahía, din cauza mâniei cu care m-ai mâniat și pentru că l-ai făcut pe Israél să păcătuiască»”.
22 Și voi face cu casa ta cum am făcut cu casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat, și cu casa lui Baeșa, fiul lui Ahia, pentru fărădelegea cu care M-ai mâniat și ai dus pe Israel în păcat”.
23 Domnul a vorbit și despre Izabéla, zicând: „Câinii o vor mânca pe Izabéla lângă zidul Izreélului.
23 Asemenea și pentru Izabela a grăit Domnul: „Câinii vor mânca pe Izabela pe zidul Izreelului.
24 Pe cel al lui Aháb care va muri în cetate, câinii îl vor mânca; iar pe cel care va muri în câmp, îl vor mânca păsările cerului”.
24 Cine va muri din ai lui Ahab în cetate, pe acela câinii îl vor mânca, iar cine va muri în câmp, pe acela păsările cerului îl vor mânca;
25 Într-adevăr, nu a fost [nimeni] ca Aháb care să se fi vândut să facă ce este rău în ochii Domnului și pe care l-a sedus Izabéla, soția lui.
25 Căci n-a fost încă nimeni ca Ahab, care să se încumete a săvârși fapte urâte înaintea ochilor Domnului, la care l-a împins Izabela soția sa.
26 El a lucrat foarte urât, mergând după idoli, după toate cele pe care le-au făcut amoréii pe care-i alungase Domnul dinaintea fiilor lui Israél.
26 S-a purtat rău ca un ticălos, urmând după idoli, cum au făcut Amoreii pe care Domnul i-a izgonit de la fața fiilor lui Israel”.
27 Când a auzit Aháb aceste cuvinte, și-a sfâșiat hainele, și-a pus un sac pe trup și a postit. S-a culcat pe sac și mergea încet.
27 Când a auzit Ahab toate cuvintele acestea, a început să plângă, și-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat peste trupul său cu sac, a postit și a dormit în sac și a umblat trist.
28 Atunci, cuvântul Domnului fost către Ilíe, cel din Tíșbe:
28 Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul, pentru Ahab, și a zis Domnul:
29 „Ai văzut cum s-a umilit Aháb înaintea mea? Pentru că s-a umilit înaintea mea, nu voi face să vină răul în timpul vieții lui, ci în timpul vieții fiului său voi face să vină răul peste casa lui”.
29 „Vezi cum s-a smerit Ahab înaintea Mea? Fiindcă s-a smerit înaintea Mea, de aceea nu voi aduce necazurile în zilele lui, ci în zilele fiului lui voi aduce necazurile peste casa lui!”
