VI. Ciclul lui Elizéu
Înălțarea lui Ilíe
1 Când Domnul a voit să îl înalțe pe Ilíe într-o vijelie la cer, Ilíe și Elizéu au plecat de la Ghilgál. 2 Ilíe i-a zis lui Elizéu: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Bétel!”. Elizéu a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Și au coborât la Bétel. 3 Fiii profeților care erau la Bétel au ieșit la Elizéu și i-au zis: „Știi că Domnul îl ia astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău?”. El a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți!”. 4 Ilíe i-a zis: „Elizéu, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihón!”. El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Și au ajuns la Ierihón. 5 Fiii profeților care erau la Ierihón s-au apropiat de Elizéu și i-au zis: „Știi că Domnul îl ia astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău?”. El a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți!”. 6 Ilíe i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordán!”. El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Și au plecat amândoi.
7 Cincizeci de oameni dintre fiii profeților au mers și au stat în față, departe, iar ei amândoi erau lângă Iordán. 8 Ilíe și-a luat mantaua, a făcut-o sul și a lovit cu ea apele, care s-au despărțit într-o parte și alta, și au trecut amândoi pe uscat. 9 După ce au trecut, Ilíe i-a zis lui Elizéu: „Cere ceva și voi face pentru tine înainte de a fi luat de la tine!”. Elizéu a zis: „Să fie, te rog, două treimi din duhul tău asupra mea!”. 10 [Ilíe] a zis: „Este grea cererea ta. Dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, se va împlini; dacă nu, nu [se va împlini]”. 11 Pe când mergeau ei și vorbeau, iată, un car de foc cu cai de foc i-a despărțit pe amândoi, iar Ilíe a urcat într-o vijelie la cer! 12 Elizéu privea și striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israél și cavaleria lui!”. Când nu l-a mai văzut, a apucat hainele lui și le-a sfâșiat în două bucăți. 13 A ridicat mantaua lui Ilíe care căzuse de pe el și a stat din nou pe malul Iordánului.
14 A ridicat mantaua lui Ilíe care căzuse de pe el, a lovit apele și a zis: „Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilíe?”. A lovit apele și ele s-au despărțit într-o parte și alta și Elizéu a trecut. 15 Fiii profeților care erau în fața Ierihónului l-au văzut și au zis: „Duhul lui Ilíe a venit peste Elizéu”. I-au ieșit înainte și s-au prosternat până la pământ înaintea lui. 16 Ei i-au zis: „Iată, sunt cincizeci de slujitori viteji ai tăi: să meargă și să-l caute pe stăpânul tău! Poate nu l-a luat Duhul Domnului, ci l-a dus pe vreunul dintre munți sau într-una dintre văi!”. Dar el a zis: „Nu-i trimiteți [nicăieri]!”. 17 Dar ei au insistat foarte mult. Atunci a zis: „Trimiteți-i!”. Ei i-au trimis pe cei cincizeci de oameni: l-au căutat trei zile, dar nu l-au găsit. 18 Ei s-au întors la el. [Elizéu] locuia la Ierihón. Le-a zis: „Nu v-am spus să nu mergeți?”.
Două minuni ale lui Elizéu
19 Oamenii din cetate i-au zis lui Elizéu: „Iată, așezarea cetății este bună, după cum vede domnul nostru; dar apele sunt rele și pământul este neroditor!”. 20 El a zis: „Aduceți-mi un vas nou și puneți sare în el!”. Iar ei i-au adus. 21 Apoi a ieșit la izvorul apelor, a aruncat sare în el și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Am vindecat apele acestea; nu va mai fi în ele nici moarte, nici sterilitate»”. 22 Apele au fost vindecate până în ziua de azi, după cuvântul pe care-l rostise Elizéu.
23 Apoi a plecat de acolo la Bétel. Pe când era pe drum, au ieșit niște copii din cetate și l-au disprețuit, zicând: „Vino, pleșuvule! Vino, pleșuvule!”. 24 El s-a întors și i-a văzut. I-a blestemat în numele Domnului; au ieșit doi urși din pădure și au sfâșiat dintre ei patruzeci și doi de copii. 25 De aici a plecat spre muntele Carmél și de acolo s-a întors în Samaría.
1 Când Domnul a voit să îl înalțe pe Ilíe într-o vijelie la cer, Ilíe și Elizéu au plecat de la Ghilgál.
2 Ilíe i-a zis lui Elizéu: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Bétel!”. Elizéu a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Și au coborât la Bétel.
3 Fiii profeților care erau la Bétel au ieșit la Elizéu și i-au zis: „Știi că Domnul îl ia astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău?”. El a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți!”.
4 Ilíe i-a zis: „Elizéu, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihón!”. El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Și au ajuns la Ierihón.
5 Fiii profeților care erau la Ierihón s-au apropiat de Elizéu și i-au zis: „Știi că Domnul îl ia astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău?”. El a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți!”.
6 Ilíe i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordán!”. El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Și au plecat amândoi.
7 Cincizeci de oameni dintre fiii profeților au mers și au stat în față, departe, iar ei amândoi erau lângă Iordán.
8 Ilíe și-a luat mantaua, a făcut-o sul și a lovit cu ea apele, care s-au despărțit într-o parte și alta, și au trecut amândoi pe uscat.
9 După ce au trecut, Ilíe i-a zis lui Elizéu: „Cere ceva și voi face pentru tine înainte de a fi luat de la tine!”. Elizéu a zis: „Să fie, te rog, două treimi din duhul tău asupra mea!”.
10 [Ilíe] a zis: „Este grea cererea ta. Dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, se va împlini; dacă nu, nu [se va împlini]”.
11 Pe când mergeau ei și vorbeau, iată, un car de foc cu cai de foc i-a despărțit pe amândoi, iar Ilíe a urcat într-o vijelie la cer!
12 Elizéu privea și striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israél și cavaleria lui!”. Când nu l-a mai văzut, a apucat hainele lui și le-a sfâșiat în două bucăți.
13 A ridicat mantaua lui Ilíe care căzuse de pe el și a stat din nou pe malul Iordánului.
14 A ridicat mantaua lui Ilíe care căzuse de pe el, a lovit apele și a zis: „Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilíe?”. A lovit apele și ele s-au despărțit într-o parte și alta și Elizéu a trecut.
15 Fiii profeților care erau în fața Ierihónului l-au văzut și au zis: „Duhul lui Ilíe a venit peste Elizéu”. I-au ieșit înainte și s-au prosternat până la pământ înaintea lui.
16 Ei i-au zis: „Iată, sunt cincizeci de slujitori viteji ai tăi: să meargă și să-l caute pe stăpânul tău! Poate nu l-a luat Duhul Domnului, ci l-a dus pe vreunul dintre munți sau într-una dintre văi!”. Dar el a zis: „Nu-i trimiteți [nicăieri]!”.
17 Dar ei au insistat foarte mult. Atunci a zis: „Trimiteți-i!”. Ei i-au trimis pe cei cincizeci de oameni: l-au căutat trei zile, dar nu l-au găsit.
18 Ei s-au întors la el. [Elizéu] locuia la Ierihón. Le-a zis: „Nu v-am spus să nu mergeți?”.
19 Oamenii din cetate i-au zis lui Elizéu: „Iată, așezarea cetății este bună, după cum vede domnul nostru; dar apele sunt rele și pământul este neroditor!”.
20 El a zis: „Aduceți-mi un vas nou și puneți sare în el!”. Iar ei i-au adus.
21 Apoi a ieșit la izvorul apelor, a aruncat sare în el și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Am vindecat apele acestea; nu va mai fi în ele nici moarte, nici sterilitate»”.
22 Apele au fost vindecate până în ziua de azi, după cuvântul pe care-l rostise Elizéu.
23 Apoi a plecat de acolo la Bétel. Pe când era pe drum, au ieșit niște copii din cetate și l-au disprețuit, zicând: „Vino, pleșuvule! Vino, pleșuvule!”.
24 El s-a întors și i-a văzut. I-a blestemat în numele Domnului; au ieșit doi urși din pădure și au sfâșiat dintre ei patruzeci și doi de copii.
25 De aici a plecat spre muntele Carmél și de acolo s-a întors în Samaría.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Când Domnul a voit să îl înalțe pe Ilíe într-o vijelie la cer, Ilíe și Elizéu au plecat de la Ghilgál.
1 În vremea când Domnul a vrut să înalțe pe Ilie în vârtej de vânt la cer Ilie a plecat cu Elisei din Ghilgal.
2 Ilíe i-a zis lui Elizéu: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite până la Bétel!”. Elizéu a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Și au coborât la Bétel.
2 Și Ilie a zis către Elisei: „Stai aici, căci Dumnezeu mă trimite la Betel. Iar Elisei a zis: „Cât este de adevărat că Domnul este viu și cum este viu și sufletul tău, tot așa de adevărat este că nu te voi lăsa singur”. Și s-au dus amândoi la Betel.
3 Fiii profeților care erau la Bétel au ieșit la Elizéu și i-au zis: „Știi că Domnul îl ia astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău?”. El a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți!”.
3 Și au ieșit fiii proorocilor cei din Betel la Elisei și au zis către el: „Știi oare că astăzi Domnul va să ridice pe stăpânul tău deasupra capului tău?” Și el a zis: „Știu și eu, dar tăceți!”
4 Ilíe i-a zis: „Elizéu, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihón!”. El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Și au ajuns la Ierihón.
4 Atunci Ilie a zis către el: „Elisei, rămâi aici, căci Domnul mă trimite la Ierihon”. Iar Elisei a zis: „Cât este de adevărat că Domnul este viu și viu este și sufletul tău, tot așa de adevărat este că nu te voi lăsa singur!”
5 Fiii profeților care erau la Ierihón s-au apropiat de Elizéu și i-au zis: „Știi că Domnul îl ia astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău?”. El a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți!”.
5 Și au venit amândoi la Ierihon. Atunci s-au apropiat fiii proorocilor cei din Ierihon de Elisei și i-au zis: „Știi oare că Domnul ia pe stăpânul tău și-l înalță deasupra capului tău?” Și el a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți!”
6 Ilíe i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordán!”. El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău: nu te voi părăsi!”. Și au plecat amândoi.
6 A zis Ilie: „Rămâi aici, căci Domnul mă trimite la Iordan!” Iar Elisei a răspuns: „Cât este de adevărat că Domnul este viu și cum este viu și sufletul tău, tot așa de adevărat este că nu te voi lăsa singur!”
7 Cincizeci de oameni dintre fiii profeților au mers și au stat în față, departe, iar ei amândoi erau lângă Iordán.
7 Și s-au dus amândoi; s-au dus și cincizeci din fiii proorocilor și au stat deoparte în fața lor, iar ei amândoi ședeau lângă Iordan.
8 Ilíe și-a luat mantaua, a făcut-o sul și a lovit cu ea apele, care s-au despărțit într-o parte și alta, și au trecut amândoi pe uscat.
8 Atunci, luând Ilie mantia sa și strângând-o vălătuc, a lovit cu ea apa și aceasta s-a strâns la dreapta și la stânga și au trecut ca pe uscat.
9 După ce au trecut, Ilíe i-a zis lui Elizéu: „Cere ceva și voi face pentru tine înainte de a fi luat de la tine!”. Elizéu a zis: „Să fie, te rog, două treimi din duhul tău asupra mea!”.
9 Iar după ce au trecut, a zis Ilie către Elisei: „Cere ce să-ți fac, înainte de a fi luat de la tine”. Iar Elisei a zis: „Duhul care este în tine să fie îndoit în mine!”
10 [Ilíe] a zis: „Este grea cererea ta. Dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, se va împlini; dacă nu, nu [se va împlini]”.
10 Răspuns-a Ilie: „Greu lucru ceri! Dar de mă vei vedea când voi fi luat de la tine, va fi așa; iar de nu mă vei vedea, nu va fi”.
11 Pe când mergeau ei și vorbeau, iată, un car de foc cu cai de foc i-a despărțit pe amândoi, iar Ilíe a urcat într-o vijelie la cer!
11 Pe când mergeau ei așa pe drum și grăiau, deodată s-a ivit un car și cai de foc și, despărțindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer.
12 Elizéu privea și striga: „Părintele meu! Părintele meu! Carul lui Israél și cavaleria lui!”. Când nu l-a mai văzut, a apucat hainele lui și le-a sfâșiat în două bucăți.
12 Iar Elisei se uita și striga: „Părinte, părinte, carul lui Israel și caii lui!” Și apoi nu l-a mai văzut. Și apucându-și hainele le-a sfâșiat în două.
13 A ridicat mantaua lui Ilíe care căzuse de pe el și a stat din nou pe malul Iordánului.
13 Apoi, apucând mantia lui Ilie, care căzuse de la acesta, s-a întors înapoi și s-a oprit pe malul Iordanului.
14 A ridicat mantaua lui Ilíe care căzuse de pe el, a lovit apele și a zis: „Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilíe?”. A lovit apele și ele s-au despărțit într-o parte și alta și Elizéu a trecut.
14 Și a luat mantia lui Ilie care căzuse de la acesta și a lovit apa cu ea, zicând: „Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?” Și lovind, apa s-a tras la dreapta și la stânga și a trecut Elisei.
15 Fiii profeților care erau în fața Ierihónului l-au văzut și au zis: „Duhul lui Ilíe a venit peste Elizéu”. I-au ieșit înainte și s-au prosternat până la pământ înaintea lui.
15 Iar fiii proorocilor cei din Ierihon, văzându-l de departe, au zis: „Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei!” Și au ieșit înaintea lui și i s-au plecat până la pământ, zicându-i:
16 Ei i-au zis: „Iată, sunt cincizeci de slujitori viteji ai tăi: să meargă și să-l caute pe stăpânul tău! Poate nu l-a luat Duhul Domnului, ci l-a dus pe vreunul dintre munți sau într-una dintre văi!”. Dar el a zis: „Nu-i trimiteți [nicăieri]!”.
16 „Iată, la noi, robii tăi, se află cincizeci de oameni voinici; să se ducă să caute pe stăpânul tău, poate l-a dus Duhul Domnului și l-a aruncat pe vreun munte sau într-o vale”. Iar el a zis: „Să nu-i trimiteți!”
17 Dar ei au insistat foarte mult. Atunci a zis: „Trimiteți-i!”. Ei i-au trimis pe cei cincizeci de oameni: l-au căutat trei zile, dar nu l-au găsit.
17 Ei însă au stăruit mult pe lângă el și el, văzând că nu poate scăpa de ei, le-a zis: „Trimiteți-i!” Și au trimis ei cincizeci de oameni și au căutat trei zile și nu l-au găsit;
18 Ei s-au întors la el. [Elizéu] locuia la Ierihón. Le-a zis: „Nu v-am spus să nu mergeți?”.
18 Întorcându-se apoi aceia la el în Ierihon, unde rămăsese în vremea aceea, a zis către ei Elisei: „Nu v-am spus eu să nu vă duceți?”
19 Oamenii din cetate i-au zis lui Elizéu: „Iată, așezarea cetății este bună, după cum vede domnul nostru; dar apele sunt rele și pământul este neroditor!”.
19 Iar locuitorii cetății aceleia au zis către Elisei: „Iată așezarea cetății acesteia este bună, după cum poate vedea și stăpânul nostru, dar apa nu este bună și pământul este neroditor”.
20 El a zis: „Aduceți-mi un vas nou și puneți sare în el!”. Iar ei i-au adus.
20 Și el a zis: „Aduceți-mi o oală nouă și puneți sare în ea!”
21 Apoi a ieșit la izvorul apelor, a aruncat sare în el și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Am vindecat apele acestea; nu va mai fi în ele nici moarte, nici sterilitate»”.
21 Și i-au adus și a ieșit el la fântâna de apă și, aruncând sarea în ea, a zis: „Așa zice Domnul: Iată am făcut apa aceasta sănătoasă și nu va mai pricinui nici vătămare, nici moarte, nici nerodire”.
22 Apele au fost vindecate până în ziua de azi, după cuvântul pe care-l rostise Elizéu.
22 Și s-a făcut apa curată până astăzi, după cuvântul pe care l-a spus Elisei.
23 Apoi a plecat de acolo la Bétel. Pe când era pe drum, au ieșit niște copii din cetate și l-au disprețuit, zicând: „Vino, pleșuvule! Vino, pleșuvule!”.
23 De acolo s-a dus el la Betel. Și cum mergea pe drum, au ieșit din cetate niște copii și s-au apucat să râdă de al zicând: „Hai, pleșuvule, hai!”
24 El s-a întors și i-a văzut. I-a blestemat în numele Domnului; au ieșit doi urși din pădure și au sfâșiat dintre ei patruzeci și doi de copii.
24 Iar el, întorcându-se și văzându-i, i-a blestemat cu numele Domnului. Atunci, ieșind din pădure doi urși, au sfâșiat din ei patruzeci și doi de copii.
25 De aici a plecat spre muntele Carmél și de acolo s-a întors în Samaría.
25 De aici Elisei s-a dus la muntele Carmelului, iar de acolo s-a întors în Samaria.
