Tribul lui Beniamín
Crima de la Ghibéea
1 Pe vremea când nu era rege în Israél, un levít care locuia ca străin la marginea muntelui lui Efraím și-a luat o femeie ca și concubină din Betleémul lui Iúda. 2 Concubina i-a fost infidelă și a plecat de la el la casa tatălui ei, în Betleémul lui Iúda, și a rămas acolo timp de patru luni. 3 Bărbatul ei s-a ridicat și s-a dus la ea ca să-i vorbească la inimă și s-o aducă înapoi. Avea cu el un slujitor și o pereche de măgari. Ea l-a adus în casa tatălui ei, iar când tatăl tinerei l-a văzut, s-a bucurat la vederea lui. 4 Socrul său, tatăl acelei tinere, l-a ținut la el timp de trei zile. Au mâncat și au băut și au înnoptat acolo. 5 A patra zi, s-au sculat dimineața și s-au ridicat ca să plece. Dar tatăl tinerei i-a zis ginerelui său: „Întărește-ți inima cu o bucată de pâine și apoi veți pleca!”. 6 Au șezut, au mâncat amândoi. Apoi tatăl tinerei i-a zis bărbatului: „Te rog, rămâi aici peste noapte și înveselește-ți inima!”. 7 Bărbatul s-a ridicat să plece; dar socrul a insistat și el a rămas și a înnoptat acolo. 8 În ziua a cincea, s-a sculat dimineața ca să plece. Tatăl tinerei i-a zis: „Întărește-ți, te rog, inima și rămâi până la căderea serii!”. Și au mâncat amândoi. 9 Bărbatul s-a ridicat să plece cu concubina și cu slujitorul lui; dar socrul lui, tatăl tinerei, i-a zis: „Iată, ziua se lasă spre seară: rămâi peste noapte, căci ziua se sfârșește; înnoptează aici și înveselește-ți inima! Mâine vă veți scula ca să plecați la drum și vei merge la cortul tău”. 10 Bărbatul n-a vrut să mai rămână peste noapte, ci s-a ridicat și a plecat. A ajuns până aproape de Iebús, adică Ierusalím, cu cei doi măgari înșeuați și cu concubina lui.
11 Când s-au apropiat de Iebús, ziua era de mult trecută. Slujitorul i-a zis stăpânului său: „Să ne îndreptăm către această cetate a iebuséilor și să înnoptăm în ea!”. 12 Stăpânul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm într-o cetate străină, care nu este a fiilor lui Israél. Să trecem spre Ghibéea!”. 13 Apoi a mai zis slujitorului său: „Să ne apropiem de vreun loc și să înnoptăm la Ghibéea sau la Ramá!”. 14 Au trecut, au mers și au ajuns – când soarele apunea – lângă Ghibéea, care este a lui Beniamín. 15 S-au îndreptat într-acolo ca să se ducă să înnopteze la Ghibéea. Au mers și s-au așezat în piața cetății, pentru că nu era nimeni care să-i primească în casă pentru a înnopta.
16 Dar, iată, un bătrân se întorcea seara de la muncă, de pe câmp. El era din muntele lui Efraím și locuia ca străin la Ghibéea, iar oamenii din locul [acela] erau fii ai lui Beniamín. 17 Și-a ridicat ochii și l-a văzut pe călător în piața cetății. Bătrânul i-a zis: „Unde mergi și de unde vii?”. 18 El i-a răspuns: „Venim din Betle- émul lui Iúda și mergem până la marginea muntelui lui Efraím, de unde sunt. Am fost până la Betleémul lui Iúda; acum mă duc la casa Domnului. Nu este nimeni care să mă primească în casa lui. 19 Avem paie și nutreț pentru măgarii noștri; avem și pâine și vin pentru mine, pentru slujitoarea ta și pentru tânărul care este cu slujitorii tăi. Nu ducem lipsă de nimic”. 20 Bătrânul a zis: „Pace ție! Toate trebuințele tale le iau asupra mea, numai să nu înnoptezi în piață”. 21 L-a dus în casa lui și a dat nutreț măgarilor. [Călătorii] și-au spălat picioarele, au mâncat și au băut.
22 Pe când se veseleau ei, iată, niște oameni din cetate, fii ai lui Beliál, au înconjurat casa, au bătut la ușă și i-au zis bătrânului, stăpânului casei: „Scoate-l pe omul care a intrat în casa ta ca să-l cunoaștem”! 23 Stăpânul casei a ieșit la ei și le-a zis: „Nu, fraților mei, vă rog să nu faceți un lucru așa de rău; din moment ce omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârșiți nelegiuirea aceasta! 24 Iată fiica mea este fecioară și [omul acesta] are o concubină; le aduc afară pe ele: necinstiți-le și faceți-le ce va fi plăcut în ochii voștri! Dar nu săvârșiți cu omul acesta o astfel de nelegiuire!”. 25 Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci omul și-a luat concubina și le-a adus-o afară. Ei au cunoscut-o și și-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineața: și i-au dat drumul la revărsatul zorilor.
26 Către ziuă, femeia a venit și a căzut la ușa casei omului la care era bărbatul ei [și a rămas] acolo până [s-a făcut] ziuă. 27 Dimineața, soțul ei s-a ridicat, a deschis ușile casei și a ieșit să-și continue drumul. Dar, iată, femeia, concubina lui, era căzută la ușa casei cu mâinile pe prag. 28 El i-a zis: „Ridică-te să mergem!”. Ea însă n-a răspuns. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar și a plecat acasă. 29 Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, a luat-o pe concubina lui și i-a tăiat trupul în douăsprezece bucăți pe care le-a trimis în tot teritoriul lui Israél. 30 Toți cei care au văzut lucrul acesta au zis: „Nu a fost și nu s-a văzut lucru ca acesta din ziua când au ieșit fiii lui Israél din țara Egiptului până în ziua aceasta. Reflectați la aceasta, sfătuiți-vă și vorbiți!”.
1 Pe vremea când nu era rege în Israél, un levít care locuia ca străin la marginea muntelui lui Efraím și-a luat o femeie ca și concubină din Betleémul lui Iúda.
2 Concubina i-a fost infidelă și a plecat de la el la casa tatălui ei, în Betleémul lui Iúda, și a rămas acolo timp de patru luni.
3 Bărbatul ei s-a ridicat și s-a dus la ea ca să-i vorbească la inimă și s-o aducă înapoi. Avea cu el un slujitor și o pereche de măgari. Ea l-a adus în casa tatălui ei, iar când tatăl tinerei l-a văzut, s-a bucurat la vederea lui.
4 Socrul său, tatăl acelei tinere, l-a ținut la el timp de trei zile. Au mâncat și au băut și au înnoptat acolo.
5 A patra zi, s-au sculat dimineața și s-au ridicat ca să plece. Dar tatăl tinerei i-a zis ginerelui său: „Întărește-ți inima cu o bucată de pâine și apoi veți pleca!”.
6 Au șezut, au mâncat amândoi. Apoi tatăl tinerei i-a zis bărbatului: „Te rog, rămâi aici peste noapte și înveselește-ți inima!”.
7 Bărbatul s-a ridicat să plece; dar socrul a insistat și el a rămas și a înnoptat acolo.
8 În ziua a cincea, s-a sculat dimineața ca să plece. Tatăl tinerei i-a zis: „Întărește-ți, te rog, inima și rămâi până la căderea serii!”. Și au mâncat amândoi.
9 Bărbatul s-a ridicat să plece cu concubina și cu slujitorul lui; dar socrul lui, tatăl tinerei, i-a zis: „Iată, ziua se lasă spre seară: rămâi peste noapte, căci ziua se sfârșește; înnoptează aici și înveselește-ți inima! Mâine vă veți scula ca să plecați la drum și vei merge la cortul tău”.
10 Bărbatul n-a vrut să mai rămână peste noapte, ci s-a ridicat și a plecat. A ajuns până aproape de Iebús, adică Ierusalím, cu cei doi măgari înșeuați și cu concubina lui.
11 Când s-au apropiat de Iebús, ziua era de mult trecută. Slujitorul i-a zis stăpânului său: „Să ne îndreptăm către această cetate a iebuséilor și să înnoptăm în ea!”.
12 Stăpânul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm într-o cetate străină, care nu este a fiilor lui Israél. Să trecem spre Ghibéea!”.
13 Apoi a mai zis slujitorului său: „Să ne apropiem de vreun loc și să înnoptăm la Ghibéea sau la Ramá!”.
14 Au trecut, au mers și au ajuns – când soarele apunea – lângă Ghibéea, care este a lui Beniamín.
15 S-au îndreptat într-acolo ca să se ducă să înnopteze la Ghibéea. Au mers și s-au așezat în piața cetății, pentru că nu era nimeni care să-i primească în casă pentru a înnopta.
16 Dar, iată, un bătrân se întorcea seara de la muncă, de pe câmp. El era din muntele lui Efraím și locuia ca străin la Ghibéea, iar oamenii din locul [acela] erau fii ai lui Beniamín.
17 Și-a ridicat ochii și l-a văzut pe călător în piața cetății. Bătrânul i-a zis: „Unde mergi și de unde vii?”.
18 El i-a răspuns: „Venim din Betle- émul lui Iúda și mergem până la marginea muntelui lui Efraím, de unde sunt. Am fost până la Betleémul lui Iúda; acum mă duc la casa Domnului. Nu este nimeni care să mă primească în casa lui.
19 Avem paie și nutreț pentru măgarii noștri; avem și pâine și vin pentru mine, pentru slujitoarea ta și pentru tânărul care este cu slujitorii tăi. Nu ducem lipsă de nimic”.
20 Bătrânul a zis: „Pace ție! Toate trebuințele tale le iau asupra mea, numai să nu înnoptezi în piață”.
21 L-a dus în casa lui și a dat nutreț măgarilor. [Călătorii] și-au spălat picioarele, au mâncat și au băut.
22 Pe când se veseleau ei, iată, niște oameni din cetate, fii ai lui Beliál, au înconjurat casa, au bătut la ușă și i-au zis bătrânului, stăpânului casei: „Scoate-l pe omul care a intrat în casa ta ca să-l cunoaștem”!
23 Stăpânul casei a ieșit la ei și le-a zis: „Nu, fraților mei, vă rog să nu faceți un lucru așa de rău; din moment ce omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârșiți nelegiuirea aceasta!
24 Iată fiica mea este fecioară și [omul acesta] are o concubină; le aduc afară pe ele: necinstiți-le și faceți-le ce va fi plăcut în ochii voștri! Dar nu săvârșiți cu omul acesta o astfel de nelegiuire!”.
25 Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci omul și-a luat concubina și le-a adus-o afară. Ei au cunoscut-o și și-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineața: și i-au dat drumul la revărsatul zorilor.
26 Către ziuă, femeia a venit și a căzut la ușa casei omului la care era bărbatul ei [și a rămas] acolo până [s-a făcut] ziuă.
27 Dimineața, soțul ei s-a ridicat, a deschis ușile casei și a ieșit să-și continue drumul. Dar, iată, femeia, concubina lui, era căzută la ușa casei cu mâinile pe prag.
28 El i-a zis: „Ridică-te să mergem!”. Ea însă n-a răspuns. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar și a plecat acasă.
29 Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, a luat-o pe concubina lui și i-a tăiat trupul în douăsprezece bucăți pe care le-a trimis în tot teritoriul lui Israél.
30 Toți cei care au văzut lucrul acesta au zis: „Nu a fost și nu s-a văzut lucru ca acesta din ziua când au ieșit fiii lui Israél din țara Egiptului până în ziua aceasta. Reflectați la aceasta, sfătuiți-vă și vorbiți!”.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Pe vremea când nu era rege în Israél, un levít care locuia ca străin la marginea muntelui lui Efraím și-a luat o femeie ca și concubină din Betleémul lui Iúda.
1 În zilele acelea, când nu era rege în Israel, trăia un levit pe coasta Muntelui Efraim. Acesta și-a luat o concubină din Betleemul Iudei.
2 Concubina i-a fost infidelă și a plecat de la el la casa tatălui ei, în Betleémul lui Iúda, și a rămas acolo timp de patru luni.
2 Și s-a certat cu el și s-a dus de la el înapoi la casa tatălui ei în Betleemul Iudei și a stat acolo patru luni.
3 Bărbatul ei s-a ridicat și s-a dus la ea ca să-i vorbească la inimă și s-o aducă înapoi. Avea cu el un slujitor și o pereche de măgari. Ea l-a adus în casa tatălui ei, iar când tatăl tinerei l-a văzut, s-a bucurat la vederea lui.
3 Atunci bărbatul ei s-a sculat și s-a dus după ea, ca să se împace cu ea și s-o aducă acasă. Cu el era o slugă a sa și o pereche de asini. Și l-a dus ea în casa tatălui său.
4 Socrul său, tatăl acelei tinere, l-a ținut la el timp de trei zile. Au mâncat și au băut și au înnoptat acolo.
4 Socrul său, tatăl acestei tinere femei, văzându-l, l-a întâmpinat cu bucurie și l-a oprit și el a rămas la el trei zile. Au mâncat și au băut și au rămas acolo.
5 A patra zi, s-au sculat dimineața și s-au ridicat ca să plece. Dar tatăl tinerei i-a zis ginerelui său: „Întărește-ți inima cu o bucată de pâine și apoi veți pleca!”.
5 A patra zi s-au sculat ei de vreme și s-au gătit să plece. Iar tatăl tinerei femei a zis către ginerele său: „Întărește-ți inima cu o bucățică de pâine și apoi vei pleca”.
6 Au șezut, au mâncat amândoi. Apoi tatăl tinerei i-a zis bărbatului: „Te rog, rămâi aici peste noapte și înveselește-ți inima!”.
6 Și au rămas și au mâncat și au băut amândoi împreună. Apoi tatăl tinerei femei a zis către omul acela: „Rămâi încă și noaptea asta, ca să se veselească inima ta”.
7 Bărbatul s-a ridicat să plece; dar socrul a insistat și el a rămas și a înnoptat acolo.
7 Omul acela însă s-a sculat să plece, dar socrul său l-a rugat și el a mai rămas o noapte acolo.
8 În ziua a cincea, s-a sculat dimineața ca să plece. Tatăl tinerei i-a zis: „Întărește-ți, te rog, inima și rămâi până la căderea serii!”. Și au mâncat amândoi.
8 A cincea zi s-a sculat el de dimineață ca să plece. Și tatăl acelei tinere femei iar i-a zis: „Întărește-ți inima ta cu pâine și zăbovește până când va fi soarele spre asfințit”. Și au mâncat ei amândoi și au băut.
9 Bărbatul s-a ridicat să plece cu concubina și cu slujitorul lui; dar socrul lui, tatăl tinerei, i-a zis: „Iată, ziua se lasă spre seară: rămâi peste noapte, căci ziua se sfârșește; înnoptează aici și înveselește-ți inima! Mâine vă veți scula ca să plecați la drum și vei merge la cortul tău”.
9 Apoi s-a sculat omul acela ca să plece el și concubina sa și sluga sa. Iar socrul său, tatăl tinerei femei, a zis: „Iată s-a plecat ziua spre seară, rămâi, rogu-te, iată ziua se va sfârși curând, rămâi aici; să se veselească inima ta! Mâine vă veți scula de dimineață și veți pleca în calea voastră și te vei duce la casa ta”.
10 Bărbatul n-a vrut să mai rămână peste noapte, ci s-a ridicat și a plecat. A ajuns până aproape de Iebús, adică Ierusalím, cu cei doi măgari înșeuați și cu concubina lui.
10 Dar omul nu s-a învoit să rămână, ci s-a sculat și a plecat și a venit până la Iebus, care acum este Ierusalimul. Cu el erau doi asini încărcați și concubina lui.
11 Când s-au apropiat de Iebús, ziua era de mult trecută. Slujitorul i-a zis stăpânului său: „Să ne îndreptăm către această cetate a iebuséilor și să înnoptăm în ea!”.
11 Dar când s-au apropiat ei de Iebus, ziua se apropia de seară. Atunci a zis sluga către stăpânul său: „Să ne abatem în cetatea aceasta a Iebuseilor și să rămânem în ea”.
12 Stăpânul său i-a răspuns: „Nu putem să intrăm într-o cetate străină, care nu este a fiilor lui Israél. Să trecem spre Ghibéea!”.
12 Stăpânul lui însă i-a zis: „Nu, să nu intrăm în cetatea unor oameni de alt neam, care nu sunt din fiii lui Israel, ci să mergem până la Ghibeea”.
13 Apoi a mai zis slujitorului său: „Să ne apropiem de vreun loc și să înnoptăm la Ghibéea sau la Ramá!”.
13 Apoi a zis iar către sluga sa: „Să mergem până la unul din aceste locuri și să rămânem în Ghibeea sau Rama”.
14 Au trecut, au mers și au ajuns – când soarele apunea – lângă Ghibéea, care este a lui Beniamín.
14 Și au mers ei și au ajuns aproape de Ghibeea și, când au ajuns la Ghibeea lui Veniamin, a asfințit soarele.
15 S-au îndreptat într-acolo ca să se ducă să înnopteze la Ghibéea. Au mers și s-au așezat în piața cetății, pentru că nu era nimeni care să-i primească în casă pentru a înnopta.
15 Și s-au abătut într-acolo, ca să meargă să rămână în Ghibeea. Și au venit și au rămas în ulița cetății, căci nimeni nu i-a chemat În casă ca să-i găzduiască.
16 Dar, iată, un bătrân se întorcea seara de la muncă, de pe câmp. El era din muntele lui Efraím și locuia ca străin la Ghibéea, iar oamenii din locul [acela] erau fii ai lui Beniamín.
16 Iată însă că venea un bătrân de la lucru din câmp, seara; acesta era de neam din Muntele Efraim și trăia în Ghibeea. Iar locuitorii din cetatea aceasta erau din fiii lui Veniamin.
17 Și-a ridicat ochii și l-a văzut pe călător în piața cetății. Bătrânul i-a zis: „Unde mergi și de unde vii?”.
17 Și ridicându-și ochii săi, văzu un trecător pe ulița cetății; și a zis bătrânul: „Încotro mergi și de unde vii?”
18 El i-a răspuns: „Venim din Betle- émul lui Iúda și mergem până la marginea muntelui lui Efraím, de unde sunt. Am fost până la Betleémul lui Iúda; acum mă duc la casa Domnului. Nu este nimeni care să mă primească în casa lui.
18 A zis acela: „Noi mergem de la Betleemul Iudei la muntele lui Efraim, de unde sunt eu; am fost la Betleemul Iudei și acum mă duc la casa Domnului; dar nimeni nu mă cheamă în casă;
19 Avem paie și nutreț pentru măgarii noștri; avem și pâine și vin pentru mine, pentru slujitoarea ta și pentru tânărul care este cu slujitorii tăi. Nu ducem lipsă de nimic”.
19 Noi avem și paie și nutreț pentru asinii noștri; de asemenea pâine și vin pentru mine și pentru roaba ta și pentru sluga aceasta a robilor tăi; n-avem nevoie de nimic”.
20 Bătrânul a zis: „Pace ție! Toate trebuințele tale le iau asupra mea, numai să nu înnoptezi în piață”.
20 Atunci bătrânul a zis: „Fiți liniștiți; toate lipsurile rămân asupra mea, numai să nu rămâi în uliță!”
21 L-a dus în casa lui și a dat nutreț măgarilor. [Călătorii] și-au spălat picioarele, au mâncat și au băut.
21 Apoi l-a dus în casa sa și a dat nutreț asinilor lui, iar ei și-au spălat picioarele și au mâncat și au băut.
22 Pe când se veseleau ei, iată, niște oameni din cetate, fii ai lui Beliál, au înconjurat casa, au bătut la ușă și i-au zis bătrânului, stăpânului casei: „Scoate-l pe omul care a intrat în casa ta ca să-l cunoaștem”!
22 Dar după ce s-a veselit inima lor, iată locuitorii cetății, oameni desfrânați, au înconjurat casa, bătând în ușă și zicând bătrânului, stăpânul casei: „Scoate pe omul care a intrat în casa ta, ca să-l cunoaștem”.
23 Stăpânul casei a ieșit la ei și le-a zis: „Nu, fraților mei, vă rog să nu faceți un lucru așa de rău; din moment ce omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârșiți nelegiuirea aceasta!
23 Atunci stăpânul casei a ieșit la ei și le-a zis: „Nu, frații mei, să nu faceți rău omului, de vreme ce a intrat în casa mea, să nu faceți această ticăloșie!
24 Iată fiica mea este fecioară și [omul acesta] are o concubină; le aduc afară pe ele: necinstiți-le și faceți-le ce va fi plăcut în ochii voștri! Dar nu săvârșiți cu omul acesta o astfel de nelegiuire!”.
24 Iată, eu am o fiică fecioară și el are o concubină; vi le voi scoate, ca să le cunoașteți pe ele și să faceți cu ele ce vă place; iar cu omul acesta să nu faceți această nebunie!”
25 Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci omul și-a luat concubina și le-a adus-o afară. Ei au cunoscut-o și și-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineața: și i-au dat drumul la revărsatul zorilor.
25 Dar ei n-au voit să-l asculte. Atunci omul a luat pe concubina sa și a scos-o în uliță. Iar ei au cunoscut-o pe ea și și-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineața, și la ivirea zorilor au părăsit-o.
26 Către ziuă, femeia a venit și a căzut la ușa casei omului la care era bărbatul ei [și a rămas] acolo până [s-a făcut] ziuă.
26 Și în revărsatul zorilor a venit femeia și a căzut înaintea ușii casei omului aceluia, la care era stăpânul ei și a zăcut acolo până s-a făcut ziuă.
27 Dimineața, soțul ei s-a ridicat, a deschis ușile casei și a ieșit să-și continue drumul. Dar, iată, femeia, concubina lui, era căzută la ușa casei cu mâinile pe prag.
27 Stăpânul ei însă s-a sculat dimineața, a deschis ușa casei și a ieșit, ca să plece în drumul său; și iată concubina sa zăcea la ușa casei, și mâinile ei erau pe prag.
28 El i-a zis: „Ridică-te să mergem!”. Ea însă n-a răspuns. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar și a plecat acasă.
28 Atunci el i-a zis: „Scoală să mergem!” Dar n-a primit nici un răspuns, pentru că murise. Atunci el a pus-o pe un asin și s-a ridicat și a plecat la casa sa.
29 Când a ajuns acasă, a luat un cuțit, a luat-o pe concubina lui și i-a tăiat trupul în douăsprezece bucăți pe care le-a trimis în tot teritoriul lui Israél.
29 Iar dacă a ajuns la casa sa, a luat un cuțit și, apucând pe concubina sa, a tăiat-o bucățică cu bucățică în douăsprezece părți și le-a trimis în toate hotarele lui Israel.
30 Toți cei care au văzut lucrul acesta au zis: „Nu a fost și nu s-a văzut lucru ca acesta din ziua când au ieșit fiii lui Israél din țara Egiptului până în ziua aceasta. Reflectați la aceasta, sfătuiți-vă și vorbiți!”.
30 Tot cel ce vedea acestea zicea: „N-a mai fost, nici nu s-a mai văzut ceva asemenea din zilele ieșirii fiilor lui Israel din țara Egiptului, până în ziua aceasta”. Iar oamenilor trimiși din partea sa le dăduse poruncă, zicându-le: „Așa să spuneți la tot Israelul: A mai fost oare cândva asemenea cu aceasta? Luați seama la aceasta, sfătuiți-vă și hotărâți!”
