Evanghelia după sfântul Marcu

Liniștirea furtunii

(Mt 8,23-27; Lc 8,22-25)

35 În aceeași zi, după ce s-a înserat, le-a spus: „Să trecem pe țărmul [celălalt]!”. 36 Și, părăsind mulțimea, l-au luat așa cum era în barcă. Erau și alte bărci cu el. 37 Și a fost o mare furtună, iar valurile izbeau în barcă, încât aproape se umpluse. 38 El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit și i-au spus: „Învățătorule, nu-ți pasă că pierim?”. 39 Ridicându-se, a mustrat vântul și a spus mării: „Potolește-te! Taci!”. Și vântul s-a calmat și s-a făcut liniște mare. 40 Atunci le-a spus: „De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?”. 41 Dar ei au fost cuprinși de teamă mare și spuneau unii către alții: „Cine este, oare, acesta, că și vântul și marea îl ascultă?”.

35 În aceeași zi, după ce s-a înserat, le-a spus: „Să trecem pe țărmul [celălalt]!”.

36 Și, părăsind mulțimea, l-au luat așa cum era în barcă. Erau și alte bărci cu el.

37 Și a fost o mare furtună, iar valurile izbeau în barcă, încât aproape se umpluse.

38 El dormea în partea dinapoi a bărcii, pe un căpătâi. Atunci l-au trezit și i-au spus: „Învățătorule, nu-ți pasă că pierim?”.

39 Ridicându-se, a mustrat vântul și a spus mării: „Potolește-te! Taci!”. Și vântul s-a calmat și s-a făcut liniște mare.

40 Atunci le-a spus: „De ce sunteți fricoși? Încă nu aveți credință?”.

41 Dar ei au fost cuprinși de teamă mare și spuneau unii către alții: „Cine este, oare, acesta, că și vântul și marea îl ascultă?”.