Evanghelia după sfântul Luca

Liniștirea furtunii

(Mt 8,23-27; Mc 4,35-41)

22 Într-una din zile, [Isus] s-a urcat în barcă împreună cu discipolii săi și le-a spus: „Să trecem în partea cealaltă a lacului!”. Și au plecat. 23 Pe când ei vâsleau, [Isus] a adormit. Și o furtună s-a dezlănțuit pe lac: [barca] se umplea cu apă, iar ei erau în pericol. 24 Atunci, venind la el, l-au trezit, spunând: „Învățătorule! Învățătorule, pierim!”. Iar el, trezindu-se, a certat vântul și valurile de apă. Ele s-au calmat și s-a făcut liniște. 25 Atunci le-a spus: „Unde este credința voastră?”. Ei însă, cuprinși de teamă, se mirau, spunând unii către alții: „Cine este oare acesta că poruncește chiar și vânturilor și apei și ele îl ascultă?”.

22 Într-una din zile, [Isus] s-a urcat în barcă împreună cu discipolii săi și le-a spus: „Să trecem în partea cealaltă a lacului!”. Și au plecat.

23 Pe când ei vâsleau, [Isus] a adormit. Și o furtună s-a dezlănțuit pe lac: [barca] se umplea cu apă, iar ei erau în pericol.

24 Atunci, venind la el, l-au trezit, spunând: „Învățătorule! Învățătorule, pierim!”. Iar el, trezindu-se, a certat vântul și valurile de apă. Ele s-au calmat și s-a făcut liniște.

25 Atunci le-a spus: „Unde este credința voastră?”. Ei însă, cuprinși de teamă, se mirau, spunând unii către alții: „Cine este oare acesta că poruncește chiar și vânturilor și apei și ele îl ascultă?”.