Capitolul 3
Baruh 31 Doamne Atotputernic, Dumnezeul lui Israél, un suflet în chinuri și un duh în necazuri a strigat către tine. 2 Ascultă, Doamne, și îndură-te, căci am păcătuit înaintea ta! 3 Doamne, tu rămâi în veci, iar noi pierim în veci. 4 Doamne Atotputernic, Dumnezeul lui Israél, ascultă rugăciunea celor morți ai lui Israél și a fiilor celor care au păcătuit înaintea ta și nu au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor și s-au lipit de noi relele. 5 Nu-ți aminti de nedreptățile părinților noștri, ci adu-ți aminte de mâna ta și de numele tău în acest timp! 6 Căci tu, Doamne, ești Dumnezeul nostru și noi îți înălțăm imnuri, Doamne. 7 De aceea ai pus teama de tine în inima noastră, ca să invocăm numele tău și să-ți înălțăm imnuri în deportarea noastră, căci am întors din inimile noastre toată nedreptatea părinților noștri care au păcătuit înaintea ta. 8 Iată-ne astăzi în deportarea noastră! Nu ne împrăștia spre ocară, spre batjocură și spre pedeapsă, după toată nedreptatea părinților noștri care s-au îndepărtat de Domnul Dumnezeul nostru!
III. Înțelepciunea lui Israél
9 Ascultă, Israél, poruncile vieții!
Pleacă-ți urechile să cunoști chibzuința!
10 Ce este, Israél?
De ce ești în țara străinilor?
Ai îmbătrânit într-o altă țară!
11 Ai fost întinat cu cei morți
și ai fost numărat cu cei din locuința morților.
12 Ai părăsit izvorul înțelepciunii.
13 Dacă ai fi umblat pe calea lui Dumnezeu,
ai fi locuit în pace pentru totdeauna.
14 Învață unde este chibzuința,
unde este tăria și unde este înțelegerea,
ca să cunoști în același timp
unde este lungimea de zile și viața,
unde este lumina ochilor și pacea!
15 Cine a găsit locul ei
și cine a intrat în vistieriile ei?
16 Unde sunt principii neamurilor
și cei care stăpânesc peste animalele
care sunt pe pământ,
17 cei care se joacă cu păsările cerului
și cei ce adună în vistierii argint și aur
– în care oamenii și-au pus încrederea –
și nu este limită pentru proprietatea lor?
18 Cei care lucrează argintul
și se îngrijorează [pentru el],
ale căror lucrări sunt de nepătruns?
19 Au dispărut și au coborât în locuința morților
și alții s-au ridicat în locul lor.
20 Cei mai tineri au văzut lumina
și au locuit pe pământ,
dar calea științei nu au cunoscut-o.
21 Nici nu au înțeles cărările ei,
nici nu au ajuns la ea;
fiii lor au ajuns departe de calea lor.
22 Nu s-a auzit în Canaán
și nici nu s-a văzut în Temán.
23 Nici fiii lui Agár
care caută înțelegerea pe pământ,
nici negustorii din Merán și Temán,
născocitorii de povești
și căutătorii înțelepciunii,
nu au cunoscut calea înțelepciunii
și nu și-au amintit de cărările ei.
24 O, Israél, cât este de mare casa lui Dumnezeu
și cât de larg este locul proprietății sale!
25 Mare și fără capăt,
înalt și fără măsură.
26 Acolo s-au născut giganții cei renumiți,
cei care de la început erau mari
la statură și pricepuți la război.
27 Nu pe aceștia i-a ales Dumnezeu
și nu le-a dat calea științei.
28 Au pierit pentru că nu au avut chibzuință,
au pierit din cauza nechibzuinței lor.
29 Cine a urcat la cer și a luat-o
și cine a coborât-o din nori?
30 Cine a trecut dincolo de mare și a găsit-o
și cine o va lua cu aur ales?
31 Nu este cine să cunoască a sa cale
și nici cine să ia în considerație cărarea ei.
32 Cel care cunoaște totul o cunoaște,
a descoperit-o prin înțelegerea lui;
cel care a pregătit pământul
pentru timpul dintotdeauna
și care a umplut [pământul]
cu animale patrupede.
33 Cel care trimite lumina și ea pleacă,
o cheamă și ea ascultă tremurând.
34 Stelele strălucesc la străjile lor
și ei se bucură.
35 Le-a chemat și ele au zis: „Iată-ne!”,
strălucesc cu bucurie
pentru cel care le-a făcut.
36 Acesta este Dumnezeul nostru,
nu este altul care să fie comparat cu el.
37 A descoperit toată calea științei
și i-a dat-o lui Iacób, slujitorul lui,
lui Israél, cel care este iubit de el.
38 După aceasta, s-a arătat pe pământ
și a trăit printre oameni.
1 Doamne Atotputernic, Dumnezeul lui Israél, un suflet în chinuri și un duh în necazuri a strigat către tine.
2 Ascultă, Doamne, și îndură-te, căci am păcătuit înaintea ta!
3 Doamne, tu rămâi în veci, iar noi pierim în veci.
4 Doamne Atotputernic, Dumnezeul lui Israél, ascultă rugăciunea celor morți ai lui Israél și a fiilor celor care au păcătuit înaintea ta și nu au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor și s-au lipit de noi relele.
5 Nu-ți aminti de nedreptățile părinților noștri, ci adu-ți aminte de mâna ta și de numele tău în acest timp!
6 Căci tu, Doamne, ești Dumnezeul nostru și noi îți înălțăm imnuri, Doamne.
7 De aceea ai pus teama de tine în inima noastră, ca să invocăm numele tău și să-ți înălțăm imnuri în deportarea noastră, căci am întors din inimile noastre toată nedreptatea părinților noștri care au păcătuit înaintea ta.
8 Iată-ne astăzi în deportarea noastră! Nu ne împrăștia spre ocară, spre batjocură și spre pedeapsă, după toată nedreptatea părinților noștri care s-au îndepărtat de Domnul Dumnezeul nostru!
9 Ascultă, Israél, poruncile vieții!
Pleacă-ți urechile să cunoști chibzuința!
10 Ce este, Israél?
De ce ești în țara străinilor?
Ai îmbătrânit într-o altă țară!
11 Ai fost întinat cu cei morți
și ai fost numărat cu cei din locuința morților.
12 Ai părăsit izvorul înțelepciunii.
13 Dacă ai fi umblat pe calea lui Dumnezeu,
ai fi locuit în pace pentru totdeauna.
14 Învață unde este chibzuința,
unde este tăria și unde este înțelegerea,
ca să cunoști în același timp
unde este lungimea de zile și viața,
unde este lumina ochilor și pacea!
15 Cine a găsit locul ei
și cine a intrat în vistieriile ei?
16 Unde sunt principii neamurilor
și cei care stăpânesc peste animalele
care sunt pe pământ,
17 cei care se joacă cu păsările cerului
și cei ce adună în vistierii argint și aur
– în care oamenii și-au pus încrederea –
și nu este limită pentru proprietatea lor?
18 Cei care lucrează argintul
și se îngrijorează [pentru el],
ale căror lucrări sunt de nepătruns?
19 Au dispărut și au coborât în locuința morților
și alții s-au ridicat în locul lor.
20 Cei mai tineri au văzut lumina
și au locuit pe pământ,
dar calea științei nu au cunoscut-o.
21 Nici nu au înțeles cărările ei,
nici nu au ajuns la ea;
fiii lor au ajuns departe de calea lor.
22 Nu s-a auzit în Canaán
și nici nu s-a văzut în Temán.
23 Nici fiii lui Agár
care caută înțelegerea pe pământ,
nici negustorii din Merán și Temán,
născocitorii de povești
și căutătorii înțelepciunii,
nu au cunoscut calea înțelepciunii
și nu și-au amintit de cărările ei.
24 O, Israél, cât este de mare casa lui Dumnezeu
și cât de larg este locul proprietății sale!
25 Mare și fără capăt,
înalt și fără măsură.
26 Acolo s-au născut giganții cei renumiți,
cei care de la început erau mari
la statură și pricepuți la război.
27 Nu pe aceștia i-a ales Dumnezeu
și nu le-a dat calea științei.
28 Au pierit pentru că nu au avut chibzuință,
au pierit din cauza nechibzuinței lor.
29 Cine a urcat la cer și a luat-o
și cine a coborât-o din nori?
30 Cine a trecut dincolo de mare și a găsit-o
și cine o va lua cu aur ales?
31 Nu este cine să cunoască a sa cale
și nici cine să ia în considerație cărarea ei.
32 Cel care cunoaște totul o cunoaște,
a descoperit-o prin înțelegerea lui;
cel care a pregătit pământul
pentru timpul dintotdeauna
și care a umplut [pământul]
cu animale patrupede.
33 Cel care trimite lumina și ea pleacă,
o cheamă și ea ascultă tremurând.
34 Stelele strălucesc la străjile lor
și ei se bucură.
35 Le-a chemat și ele au zis: „Iată-ne!”,
strălucesc cu bucurie
pentru cel care le-a făcut.
36 Acesta este Dumnezeul nostru,
nu este altul care să fie comparat cu el.
37 A descoperit toată calea științei
și i-a dat-o lui Iacób, slujitorul lui,
lui Israél, cel care este iubit de el.
38 După aceasta, s-a arătat pe pământ
și a trăit printre oameni.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Doamne Atotputernic, Dumnezeul lui Israél, un suflet în chinuri și un duh în necazuri a strigat către tine.
1 Doamne atotțiitorule, Dumnezeul lui Israel, sufletul cel strâmtorat și duhul cel necăjit strigă către Tine.
2 Ascultă, Doamne, și îndură-te, căci am păcătuit înaintea ta!
2 Ascultă, Doamne, și ne miluiește, că am păcătuit înaintea Ta.
3 Doamne, tu rămâi în veci, iar noi pierim în veci.
3 Tu domnești în veci, iar noi pierim fără încetare.
4 Doamne Atotputernic, Dumnezeul lui Israél, ascultă rugăciunea celor morți ai lui Israél și a fiilor celor care au păcătuit înaintea ta și nu au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor și s-au lipit de noi relele.
4 Doamne atotțiitorule, Dumnezeul lui Israel, auzi rugăciunea celor ce au murit ai lui Israel, și a fiilor celor care au păcătuit înaintea Ta, care n-au ascultat glasul Tău, Dumnezeul lor, și s-au lipit de noi relele.
5 Nu-ți aminti de nedreptățile părinților noștri, ci adu-ți aminte de mâna ta și de numele tău în acest timp!
5 Nu-ți aduce aminte de nedreptățile părinților noștri, ci adu-ți aminte de mâna Ta și de numele Tău în vremea aceasta.
6 Căci tu, Doamne, ești Dumnezeul nostru și noi îți înălțăm imnuri, Doamne.
6 Că Tu ești Domnul Dumnezeul nostru, și Te vom lăuda pe Tine, Doamne,
7 De aceea ai pus teama de tine în inima noastră, ca să invocăm numele tău și să-ți înălțăm imnuri în deportarea noastră, căci am întors din inimile noastre toată nedreptatea părinților noștri care au păcătuit înaintea ta.
7 Că pentru aceea ai dat frica Ta în inimile noastre, ca să chemăm numele Tău și să Te lăudăm întru înstrăinarea noastră că am abătut de la inima noastră toată nedreptatea părinților noștri, care au păcătuit înaintea Ta.
8 Iată-ne astăzi în deportarea noastră! Nu ne împrăștia spre ocară, spre batjocură și spre pedeapsă, după toată nedreptatea părinților noștri care s-au îndepărtat de Domnul Dumnezeul nostru!
8 Iată noi astăzi suntem încă întru înstrăinarea noastră, unde ne-ai risipit spre ocară și spre blestem, și spre pedeapsă cuvenită tuturor nedreptăților părinților noștri, care s-au depărtat de la Domnul Dumnezeul lor.
9 Ascultă, Israél, poruncile vieții!
Pleacă-ți urechile să cunoști chibzuința!
9 Auzi, Israele, poruncile vieții și ia în urechi a cunoaște înțelepciunea.
10 Ce este, Israél?
De ce ești în țara străinilor?
Ai îmbătrânit într-o altă țară!
10 Ce este, Israele, că ești în pământul vrăjmașilor? Te-ai învechit în pământ străin.
11 Ai fost întinat cu cei morți
și ai fost numărat cu cei din locuința morților.
11 Te-ai pângărit împreună cu cei morți, te-ai socotit cu cei ce se coboară în locuința morților.
12 Ai părăsit izvorul înțelepciunii.
12 Părăsit-ai izvorul înțelepciunii.
13 Dacă ai fi umblat pe calea lui Dumnezeu,
ai fi locuit în pace pentru totdeauna.
13 În calea lui Dumnezeu de ai fi umblat, ai fi locuit cu pace în veci.
14 Învață unde este chibzuința,
unde este tăria și unde este înțelegerea,
ca să cunoști în același timp
unde este lungimea de zile și viața,
unde este lumina ochilor și pacea!
14 Învață unde este înțelepciunea, unde este tăria, unde este puterea înțelegerii, pentru a cunoaște de asemenea, unde este lungimea zilelor și viața, unde este lumina ochilor și pacea!
15 Cine a găsit locul ei
și cine a intrat în vistieriile ei?
15 Cine a aflat locul ei și cine a intrat în vistieriile ei?
16 Unde sunt principii neamurilor
și cei care stăpânesc peste animalele
care sunt pe pământ,
16 Unde sunt căpeteniile neamurilor și cei ce stăpânesc fiarele pământului?
17 cei care se joacă cu păsările cerului
și cei ce adună în vistierii argint și aur
– în care oamenii și-au pus încrederea –
și nu este limită pentru proprietatea lor?
17 Cei ce cu păsările cerului se joacă și strâng argint și aur, în care nădăjduiesc oamenii și a căror avere era fără sfârșit?
18 Cei care lucrează argintul
și se îngrijorează [pentru el],
ale căror lucrări sunt de nepătruns?
18 Cei ce lucrau argintul și se străduiau ca lucrările lor să fie neîntrecute?
19 Au dispărut și au coborât în locuința morților
și alții s-au ridicat în locul lor.
19 S-au stins și în locuința morților coborând, alții s-au sculat în locul lor.
20 Cei mai tineri au văzut lumina
și au locuit pe pământ,
dar calea științei nu au cunoscut-o.
20 Cei mai tineri au văzut lumină și au locuit pe pământ, și calea științei n-au cunoscut.
21 Nici nu au înțeles cărările ei,
nici nu au ajuns la ea;
fiii lor au ajuns departe de calea lor.
21 Nici n-au înțeles cărările ei, nici nu s-au ținut de ea; fiii lor s-au îndepărtat de la calea lor.
22 Nu s-a auzit în Canaán
și nici nu s-a văzut în Temán.
22 Nici nu s-a auzit de ea în Canaan, nici nu s-a văzut în Teman.
23 Nici fiii lui Agár
care caută înțelegerea pe pământ,
nici negustorii din Merán și Temán,
născocitorii de povești
și căutătorii înțelepciunii,
nu au cunoscut calea înțelepciunii
și nu și-au amintit de cărările ei.
23 Nici fiii Agarei, cei ce caută înțelepciunea cea de pe pământ, nici neguțătorii Madianului și ai Temanului și povestitorii de pilde, și cei ce caută priceperea n-au cunoscut calea înțelepciunii, nici nu și-au adus aminte de cărările ei.
24 O, Israél, cât este de mare casa lui Dumnezeu
și cât de larg este locul proprietății sale!
24 O, Israele! Cât este de mare templul lui Dumnezeu și cât de întins locul stăpânirii Lui!
25 Mare și fără capăt,
înalt și fără măsură.
25 Mare este și n-are sfârșit, înalt și nemăsurat!
26 Acolo s-au născut giganții cei renumiți,
cei care de la început erau mari
la statură și pricepuți la război.
26 Acolo au fost uriașii cei vestiți, înalți la statură și iscusiți în război.
27 Nu pe aceștia i-a ales Dumnezeu
și nu le-a dat calea științei.
27 Nu pe aceștia i-a ales Dumnezeu, nici calea științei nu le-a dat;
28 Au pierit pentru că nu au avut chibzuință,
au pierit din cauza nechibzuinței lor.
28 Pierit-au pentru că n-au avut înțelepciune; pierit-au prin nebunia lor.
29 Cine a urcat la cer și a luat-o
și cine a coborât-o din nori?
29 Cine s-a suit în cer și a luat înțelepciunea și a coborât-o din nori?
30 Cine a trecut dincolo de mare și a găsit-o
și cine o va lua cu aur ales?
30 Cine a trecut marea ca s-o descopere și s-o cumpere în schimbul aurului curat?
31 Nu este cine să cunoască a sa cale
și nici cine să ia în considerație cărarea ei.
31 Nu este nimeni care să știe calea ei sau să cuprindă cărarea ei;
32 Cel care cunoaște totul o cunoaște,
a descoperit-o prin înțelegerea lui;
cel care a pregătit pământul
pentru timpul dintotdeauna
și care a umplut [pământul]
cu animale patrupede.
32 Ci Cel care știe toate o știe pe ea și o află cu înțelepciunea Lui, El Care a zidit pământul pentru veșnicie și l-a umplut de dobitoace.
33 Cel care trimite lumina și ea pleacă,
o cheamă și ea ascultă tremurând.
33 El Care trimite lumina și merge și o cheamă pe ea, și ea Îl ascultă cu cutremur.
34 Stelele strălucesc la străjile lor
și ei se bucură.
34 Din pricina Căruia stelele strălucesc la locul lor și se veselesc.
35 Le-a chemat și ele au zis: „Iată-ne!”,
strălucesc cu bucurie
pentru cel care le-a făcut.
35 Chematu-le-a, și ele au răspuns: «Iată-ne!» Ele strălucesc cu bucurie pentru Cel care le-a făcut.
36 Acesta este Dumnezeul nostru,
nu este altul care să fie comparat cu el.
36 Acesta este Dumnezeul nostru, și nimeni altul nu este asemenea Lui.
37 A descoperit toată calea științei
și i-a dat-o lui Iacób, slujitorul lui,
lui Israél, cel care este iubit de el.
37 Aflat-a toată calea științei și a dat-o lui Iacob, sluga Sa, și lui Israel, cel iubit de Dânsul.
38 După aceasta, s-a arătat pe pământ
și a trăit printre oameni.
38 După aceasta pe pământ S-a arătat și cu oamenii împreună a locuit.
Traducerea catolică
Traducerea greacă bizantină
1 Doamne Atotputernic, Dumnezeul lui Israél, un suflet în chinuri și un duh în necazuri a strigat către tine.
1 κύριε παντοκράτωρ ὁ θεὸς Ισραηλ, ψυχὴ ἐν στενοῖς καὶ πνεῦμα ἀκηδιῶν κέκραγεν πρὸς σέ.
2 Ascultă, Doamne, și îndură-te, căci am păcătuit înaintea ta!
2 ἄκουσον, κύριε, καὶ ἐλέησον, ὅτι ἡμάρτομεν ἐναντίον σου·
3 Doamne, tu rămâi în veci, iar noi pierim în veci.
3 ὅτι σὺ καθήμενος τὸν αἰῶνα, καὶ ἡμεῖς ἀπολλύμενοι τὸν αἰῶνα.
4 Doamne Atotputernic, Dumnezeul lui Israél, ascultă rugăciunea celor morți ai lui Israél și a fiilor celor care au păcătuit înaintea ta și nu au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor și s-au lipit de noi relele.
4 κύριε παντοκράτωρ ὁ θεὸς Ισραηλ, ἄκουσον δὴ τῆς προσευχῆς τῶν τεθνηκότων Ισραηλ καὶ υἱῶν τῶν ἁμαρτανόντων ἐναντίον σου, οἳ οὐκ ἤκουσαν τῆς φωνῆς κυρίου θεοῦ αὐτῶν καὶ ἐκολλήθη ἡμῖν τὰ κακά.
5 Nu-ți aminti de nedreptățile părinților noștri, ci adu-ți aminte de mâna ta și de numele tău în acest timp!
5 μὴ μνησθῇς ἀδικιῶν πατέρων ἡμῶν, ἀλλὰ μνήσθητι χειρός σου καὶ ὀνόματός σου ἐν τῷ καιρῷ τούτῳ·
6 Căci tu, Doamne, ești Dumnezeul nostru și noi îți înălțăm imnuri, Doamne.
6 ὅτι σὺ κύριος ὁ θεὸς ἡμῶν, καὶ αἰνέσομέν σε, κύριε.
7 De aceea ai pus teama de tine în inima noastră, ca să invocăm numele tău și să-ți înălțăm imnuri în deportarea noastră, căci am întors din inimile noastre toată nedreptatea părinților noștri care au păcătuit înaintea ta.
7 ὅτι διὰ τοῦτο ἔδωκας τὸν φόβον σου ἐπὶ καρδίαν ἡμῶν τοῦ ἐπικαλεῖσθαι τὸ ὄνομά σου, καὶ αἰνέσομέν σε ἐν τῇ ἀποικίᾳ ἡμῶν, ὅτι ἀπεστρέψαμεν ἀπὸ καρδίας ἡμῶν πᾶσαν ἀδικίαν πατέρων ἡμῶν τῶν ἡμαρτηκότων ἐναντίον σου.
8 Iată-ne astăzi în deportarea noastră! Nu ne împrăștia spre ocară, spre batjocură și spre pedeapsă, după toată nedreptatea părinților noștri care s-au îndepărtat de Domnul Dumnezeul nostru!
8 ἰδοὺ ἡμεῖς σήμερον ἐν τῇ ἀποικίᾳ ἡμῶν, οὗ διέσπειρας ἡμᾶς ἐκεῖ εἰς ὀνειδισμὸν καὶ εἰς ἀρὰν καὶ εἰς ὄφλησιν κατὰ πάσας τὰς ἀδικίας πατέρων ἡμῶν, οἳ ἀπέστησαν ἀπὸ κυρίου θεοῦ ἡμῶν.
9 Ascultă, Israél, poruncile vieții!
Pleacă-ți urechile să cunoști chibzuința!
9 Ἄκουε, Ισραηλ, ἐντολὰς ζωῆς, ἐνωτίσασθε γνῶναι φρόνησιν.
10 Ce este, Israél?
De ce ești în țara străinilor?
Ai îmbătrânit într-o altă țară!
10 τί ἐστιν, Ισραηλ, τί ὅτι ἐν γῇ τῶν ἐχθρῶν εἶ, ἐπαλαιώθης ἐν γῇ ἀλλοτρίᾳ,
11 Ai fost întinat cu cei morți
și ai fost numărat cu cei din locuința morților.
11 συνεμιάνθης τοῖς νεκροῖς, προσελογίσθης μετὰ τῶν εἰς ᾅδου;
12 Ai părăsit izvorul înțelepciunii.
12 ἐγκατέλιπες τὴν πηγὴν τῆς σοφίας.
13 Dacă ai fi umblat pe calea lui Dumnezeu,
ai fi locuit în pace pentru totdeauna.
13 τῇ ὁδῷ τοῦ θεοῦ εἰ ἐπορεύθης, κατῴκεις ἂν ἐν εἰρήνῃ τὸν αἰῶνα.
14 Învață unde este chibzuința,
unde este tăria și unde este înțelegerea,
ca să cunoști în același timp
unde este lungimea de zile și viața,
unde este lumina ochilor și pacea!
14 μάθε ποῦ ἐστιν φρόνησις, ποῦ ἐστιν ἰσχύς, ποῦ ἐστιν σύνεσις τοῦ γνῶναι ἅμα, ποῦ ἐστιν μακροβίωσις καὶ ζωή, ποῦ ἐστιν φῶς ὀφθαλμῶν καὶ εἰρήνη. –
15 Cine a găsit locul ei
și cine a intrat în vistieriile ei?
15 τίς εὗρεν τὸν τόπον αὐτῆς, καὶ τίς εἰσῆλθεν εἰς τοὺς θησαυροὺς αὐτῆς;
16 Unde sunt principii neamurilor
și cei care stăpânesc peste animalele
care sunt pe pământ,
16 ποῦ εἰσιν οἱ ἄρχοντες τῶν ἐθνῶν καὶ οἱ κυριεύοντες τῶν θηρίων τῶν ἐπὶ τῆς γῆς,
17 cei care se joacă cu păsările cerului
și cei ce adună în vistierii argint și aur
– în care oamenii și-au pus încrederea –
și nu este limită pentru proprietatea lor?
17 οἱ ἐν τοῖς ὀρνέοις τοῦ οὐρανοῦ ἐμπαίζοντες καὶ τὸ ἀργύριον θησαυρίζοντες καὶ τὸ χρυσίον, ᾧ ἐπεποίθεισαν ἄνθρωποι, καὶ οὐκ ἔστιν τέλος τῆς κτήσεως αὐτῶν,
18 Cei care lucrează argintul
și se îngrijorează [pentru el],
ale căror lucrări sunt de nepătruns?
18 οἱ τὸ ἀργύριον τεκταίνοντες καὶ μεριμνῶντες, καὶ οὐκ ἔστιν ἐξεύρεσις τῶν ἔργων αὐτῶν;
19 Au dispărut și au coborât în locuința morților
și alții s-au ridicat în locul lor.
19 ἠφανίσθησαν καὶ εἰς ᾅδου κατέβησαν, καὶ ἄλλοι ἀντανέστησαν ἀντ αὐτῶν.
20 Cei mai tineri au văzut lumina
și au locuit pe pământ,
dar calea științei nu au cunoscut-o.
20 νεώτεροι εἶδον φῶς καὶ κατῴκησαν ἐπὶ τῆς γῆς, ὁδὸν δὲ ἐπιστήμης οὐκ ἔγνωσαν
21 Nici nu au înțeles cărările ei,
nici nu au ajuns la ea;
fiii lor au ajuns departe de calea lor.
21 οὐδὲ συνῆκαν τρίβους αὐτῆς οὐδὲ ἀντελάβοντο αὐτῆς· οἱ υἱοὶ αὐτῶν ἀπὸ τῆς ὁδοῦ αὐτῶν πόρρω ἐγενήθησαν.
22 Nu s-a auzit în Canaán
și nici nu s-a văzut în Temán.
22 οὐδὲ ἠκούσθη ἐν Χανααν οὐδὲ ὤφθη ἐν Θαιμαν,
23 Nici fiii lui Agár
care caută înțelegerea pe pământ,
nici negustorii din Merán și Temán,
născocitorii de povești
și căutătorii înțelepciunii,
nu au cunoscut calea înțelepciunii
și nu și-au amintit de cărările ei.
23 οὔτε υἱοὶ Αγαρ οἱ ἐκζητοῦντες τὴν σύνεσιν ἐπὶ τῆς γῆς, οἱ ἔμποροι τῆς Μερραν καὶ Θαιμαν οἱ μυθολόγοι καὶ οἱ ἐκζητηταὶ τῆς συνέσεως ὁδὸν τῆς σοφίας οὐκ ἔγνωσαν οὐδὲ ἐμνήσθησαν τὰς τρίβους αὐτῆς. –
24 O, Israél, cât este de mare casa lui Dumnezeu
și cât de larg este locul proprietății sale!
24 ὦ Ισραηλ, ὡς μέγας ὁ οἶκος τοῦ θεοῦ καὶ ἐπιμήκης ὁ τόπος τῆς κτήσεως αὐτοῦ·
25 Mare și fără capăt,
înalt și fără măsură.
25 μέγας καὶ οὐκ ἔχει τελευτήν, ὑψηλὸς καὶ ἀμέτρητος.
26 Acolo s-au născut giganții cei renumiți,
cei care de la început erau mari
la statură și pricepuți la război.
26 ἐκεῖ ἐγεννήθησαν οἱ γίγαντες οἱ ὀνομαστοὶ οἱ ἀπ’ ἀρχῆς, γενόμενοι εὐμεγέθεις, ἐπιστάμενοι πόλεμον.
27 Nu pe aceștia i-a ales Dumnezeu
și nu le-a dat calea științei.
27 οὐ τούτους ἐξελέξατο ὁ θεὸς οὐδὲ ὁδὸν ἐπιστήμης ἔδωκεν αὐτοῖς·
28 Au pierit pentru că nu au avut chibzuință,
au pierit din cauza nechibzuinței lor.
28 καὶ ἀπώλοντο παρὰ τὸ μὴ ἔχειν φρόνησιν, ἀπώλοντο διὰ τὴν ἀβουλίαν αὐτῶν. –
29 Cine a urcat la cer și a luat-o
și cine a coborât-o din nori?
29 τίς ἀνέβη εἰς τὸν οὐρανὸν καὶ ἔλαβεν αὐτὴν καὶ κατεβίβασεν αὐτὴν ἐκ τῶν νεφελῶν;
30 Cine a trecut dincolo de mare și a găsit-o
și cine o va lua cu aur ales?
30 τίς διέβη πέραν τῆς θαλάσσης καὶ εὗρεν αὐτὴν καὶ οἴσει αὐτὴν χρυσίου ἐκλεκτοῦ;
31 Nu este cine să cunoască a sa cale
și nici cine să ia în considerație cărarea ei.
31 οὐκ ἔστιν ὁ γινώσκων τὴν ὁδὸν αὐτῆς οὐδὲ ὁ ἐνθυμούμενος τὴν τρίβον αὐτῆς·
32 Cel care cunoaște totul o cunoaște,
a descoperit-o prin înțelegerea lui;
cel care a pregătit pământul
pentru timpul dintotdeauna
și care a umplut [pământul]
cu animale patrupede.
32 ἀλλὰ ὁ εἰδὼς τὰ πάντα γινώσκει αὐτήν, ἐξεῦρεν αὐτὴν τῇ συνέσει αὐτοῦ· ὁ κατασκευάσας τὴν γῆν εἰς τὸν αἰῶνα χρόνον, ἐνέπλησεν αὐτὴν κτηνῶν τετραπόδων·
33 Cel care trimite lumina și ea pleacă,
o cheamă și ea ascultă tremurând.
33 ὁ ἀποστέλλων τὸ φῶς, καὶ πορεύεται, ἐκάλεσεν αὐτό, καὶ ὑπήκουσεν αὐτῷ τρόμῳ·
34 Stelele strălucesc la străjile lor
și ei se bucură.
34 οἱ δὲ ἀστέρες ἔλαμψαν ἐν ταῖς φυλακαῖς αὐτῶν καὶ εὐφράνθησαν,
35 Le-a chemat și ele au zis: „Iată-ne!”,
strălucesc cu bucurie
pentru cel care le-a făcut.
35 ἐκάλεσεν αὐτοὺς καὶ εἶπον Πάρεσμεν, ἔλαμψαν μετ’ εὐφροσύνης τῷ ποιήσαντι αὐτούς.
36 Acesta este Dumnezeul nostru,
nu este altul care să fie comparat cu el.
36 οὗτος ὁ θεὸς ἡμῶν, οὐ λογισθήσεται ἕτερος πρὸς αὐτόν.
37 A descoperit toată calea științei
și i-a dat-o lui Iacób, slujitorul lui,
lui Israél, cel care este iubit de el.
37 ἐξεῦρεν πᾶσαν ὁδὸν ἐπιστήμης καὶ ἔδωκεν αὐτὴν Ιακωβ τῷ παιδὶ αὐτοῦ καὶ Ισραηλ τῷ ἠγαπημένῳ ὑπ’ αὐτοῦ·
38 După aceasta, s-a arătat pe pământ
și a trăit printre oameni.
38 μετὰ τοῦτο ἐπὶ τῆς γῆς ὤφθη καὶ ἐν τοῖς ἀνθρώποις συνανεστράφη.
