Barúh
Prezentare
Titlul și autorul. Cartea lui Barúh face parte din scrierile atribuite lui Ieremía. Autorul este identificat cu secretarul fidel al lui Ieremía, cu atât mai mult cu cât genealogia din Bar 1,1 corespunde, în parte, cu cea dată în Ier 36,32. Tradiția nu a avut dubii cu privire la autorul acestei cărți. Activitatea secretarului lui Ieremía se găsește descrisă în Ier 32,12-16; 36; 43,3; 45. Totuși, ultima informație biografică despre Barúh atestă că el se afla printre cei duși în Egipt împreună cu Ieremía (Ier 43,3). De aici, s-ar deduce că și-a terminat zilele în Egipt asemenea maestrului său. Însă titlul din cartea care-i poartă numele îl prezintă pe Barúh ca fiind în Babilón printre deportați (Bar 1,3). Nu se cunoaște când, cum și de ce Barúh a ajuns în Babilón. Unele informații legendare din tradiția rabinică spun că Barúh ar fi fost învățătorul lui Ésdra în Babilón.
Cartea a ajuns la noi în limba greacă. Există o opinie aproape unanimă că introducerea și prima parte a cărții (Bar 1,1–3,8) ar fi avut un original în limba ebraică, dar nu există nicio mărturie în acest sens. Printre manuscrisele de la Qumrán apare un singur fragment din Barúh în limba greacă. Limba este koiné.
Conținutul. Cartea începe cu un fragment narativ care oferă ambientul istoric al scrierii (Bar 1,1-14). Prima parte (Bar 1,15–3,8) conține o lungă mărturie publică, gen literar întâlnit des în literatura vetero-testamentară (cf. 1Rg 8,26-53; Is 63,11–64,11; Ier 3,22-25; 10,19-25; 14,19-22; Dan 3,26-45; 9,4-19; Ps 44; 74; 80; 83; 125). Partea a doua (Bar 3,9–4,4) are caracter sapiențial și este redactată în versuri; poate fi considerată o dezvoltare a temei sapiențiale: „începutul înțelepciunii este teama de Domnul” (cf. Iob 28; Prov 8; Sir 10,1-20). Partea a treia (Bar 4,5-37) este o amplă viziune profetică asupra timpului întoarcerii din exil în țară. Dominant este motivul mângâierii, ca în Is 40–55; Ier 31. Încheierea (Bar 5,1-9) rămâne în sfera profeției, iar Ierusalímul este văzut în situația nouă de centru al credinței iahviste.
Cap. 6 din Barúh nu are nimic de-a face cu scrierea atribuită secretarului lui Ieremía. Poziția sa în canon nu este fixă în tradiția textuală. În cea mai mare parte a manuscriselor grecești, Scrisoarea lui Ieremía urmează imediat după Lamentațiuni. În alte manuscrise grecești și în VL, constituie cap. 6 din Cartea lui Barúh. Asemănarea puternică cu doctrina lui Ieremía referitoare la polemica antiidolatrică (Ier 10) și forma literară epistolară modelată pe Ier 29,1 au făcut ca aceasta să-i fie atribuită profetului Ieremía. În timpurile mai recente, critica a găsit o serie de motivații cu caracter intern pentru a nega paternitatea lui Ieremía asupra scrierii: contrastul dintre Scrisoare (Bar 6,2) și Ier 25,12; 29,10 cu privire la anii exilului; dependența de Deutero-Isaía și, mai ales, de Ier 10,1-16, considerată o interpolare posterioară; stilul antologic în dezvoltarea temei, frecvent în literatura post-exilică. Cât privește destinatarii, și după decretul lui Círus din 539 î.C. mulți evrei au rămas în diaspora orientală, menținându-se credincioși religiei părinților. Pentru a menține reală această fidelitate, este posibil ca această scrisoare să le fi fost adresată lor.